ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462/A din data de 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.

Prin Sentința penală nr. 220 din data de 5 aprilie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a hotărât următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de abuz de încredere prevăzută de art. 238 alin. (1) C. pen., toate trei cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de abuz de încredere prevăzute de art. 238 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., toate trei cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, invocată de instanță din oficiu.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din 2 (două) infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în o infracțiune de furt în formă continuată (2 acte materiale din data de 6 iulie 2015 și 21 iulie 2015), prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) și (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (2 acte materiale din data de 6 iulie 2015 și 21 iulie 2015), în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 238 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) și (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, în stare de recidivă postexecutorie.

A constatat că infracțiunile deduse judecății în această cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București și că acestea au fost contopite prin Sentința penală nr. 504 din 30 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București;

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 504 din 30 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București și a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 12 martie 2013);

- pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 13 martie 2013);

A descontopit pedeapsa principală de 1 an, 10 luni și 149 de zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în componentele sale:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. (d) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 14 iulie 2015);

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 9 iulie 2015);

- sporul obligatoriu de 4 luni închisoare;

- restul de 149 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția II penală, pentru care a fost revocată liberarea condiționată.

A descontopit pedeapsa principală de 5 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 690 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 351 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția II penală, în componentele sale:

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 4 septembrie 2013);

- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 9 iunie 2013);

- pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 1 august 2013);

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 și art. 3201 vechiul C. proc. pen. prin Sentința penală nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București (faptă din 4 septembrie 2013), definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția II penală, pentru care a fost anulată liberarea condiționată;

- sporul obligatoriu de 3 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare.

A constatat că prezentele fapte se află în stare de recidivă postcondamnatorie cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 10 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București și că această faptă este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 690 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 351/A din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București și Sentința penală nr. 504 din 30 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București.

În temeiul art. 36 alin. (1) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1968, a contopit pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 34/10 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, Sentința penală nr. 690 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 351/A din 26 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București și Sentința penală nr. 504 din 30 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare (T1).

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. .

A menținut revocarea liberării condiționate dispusă prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București și a dispus executarea restului rămas neexecutat de 149 zile închisoare.

A constatat că în urma aplicării prevederilor art. 551 din Legea 254/2013, pedeapsa cea mai grea de 2 închisoare (T1) la care a fost condamnat inculpatul A. (din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 8 aprilie 2015 cu un rest rămas neexecutat de 149 de zile) se consideră executată la termen la data de 19 mai 2015.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare și 9 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare la care a adăugat un spor obligatoriu de 13 luni închisoare (reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse), inculpatul având de executat pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare (T2).

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.), pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), care s-a dispus a se executa de la rămânerea definitivă a acestei sentințe și până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a cumulat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. stabilită pe o perioadă de 2 ani (T2) cu restul rămas neexecutat din pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. stabilită pe o perioadă de 4 ani (T1), dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului, perioada executată de la data de 22 iulie 2015 la zi.

A anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1157 din 15 ianuarie 2018 emis de Judecătoria Sectorului 1 București și a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform acestei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen. comb. cu art. 1357 și 1349 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 50 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen. comb. cu art. 1357 și 1349 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 624 RON, cu titlu de daune materiale.

A luat act că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 120 RON, reprezentând beneficiul dobândit în urma vânzării bicicletelor aparținând persoanelor vătămate B. și D.

În baza art. 45 alin. (6) și (7) C. pen. a menținut și a cumulat măsurile de siguranță dispuse prin Sentința penală nr. 704/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București constând în confiscarea unui patent și a unui briceag precum și a sumei totale de 400 RON, măsurile de siguranță dispuse prin Sentința penală nr. 690/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București constând în confiscarea unei foarfece tip gură de lup precum și a sumei totale de 1650 RON, precum și măsura de siguranță a confiscării bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunii dispusă prin Sentința penală nr. 2354/2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 700 RON aferentă urmăririi penale și suma de 400 RON în cursul judecății.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că fapta inculpatului A. a constat în aceea că la data de 6 iulie 2015, în intervalul orar 20:20 - 23:00, a sustras bicicleta marca x de culoare verde deschis, prin tăierea sistemului antifurt, aparținând persoanei vătămate B., bicicletă ce era asigurată de un grilaj metalic la intersecția Bld. Gheorghe Magheru cu str. x din București. La data de 21 iulie 2015, în intervalul orar 14:30 - 17:30, inculpatul A. a sustras bicicleta marca x de culoare roșie, aparținând persoanei vătămate D., prin tăierea sistemului antifurt, bicicletă ce era asigurată într-un rastel pentru biciclete aflat în parcarea amenajată în lateralul Clădirii Guvernului. La data de 13 iulie 2015, inculpatul A. și-a însușit pe nedrept o bicicletă care i-a fost dată spre folosire gratuită pentru un timp de maxi. 2 ore, de către persoana vătămată C.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul A.

Apelul Ministerului Public a vizat, în primul rând, greșita aplicare a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni rezultând o pedeapsă nelegală de 3 ani și 5 luni, deși s-a dispus anularea unui mandat de executare a pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare emis de către Judecătoria Sector 1 București în condițiile în care s-au mai descoperit încă 2 infracțiuni concurente săvârșite după intrarea în vigoare a Noului C. pen. - respectiv 06 iulie 2015, 21 iulie 2015 și 13 iulie 2015, fiind incidente în raport de tratamentul sancționator dispozițiile art. 10 din Legea de punere în aplicare a Noului C. pen.

Apărătorul din oficiu al inculpatul A. a arătat că apelul său vizează reindividualizarea pedepsei, apreciind că pedepsele care i-au fost aplicate inculpatului ar fi trebuit să fie orientate spre minimul prevăzut de lege, având în vedere că acesta a colaborat cu organele de anchetă.

Prin Decizia penală nr. 1462/a din 6 noiembrie 2019, Curtea de București, secția a II-a penală a admis apelurile declarate de inculpatul A. și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva Sentinței penale nr. 220 din 5 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

A fost desființată în parte Sentința penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost redusă pedeapsa aplicată față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) și 10 C. proc. pen. (2 acte materiale din data de 6 iulie 2015 și 21 iulie 2015), de la 2 ani și 4 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) și (10) C. proc. pen. (faptă din data de 13 iulie 2015), de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare.

A constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat înainte de data de 10 ianuarie 2014, respectiv data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, sunt concurente.

A constatat că infracțiunile comise de inculpat după data de 10 ianuarie 2014 sunt concurente între ele și în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunile săvârșite înainte de data menționată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:

aplicate prin Sentința penală nr. 504 din 30 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București;

aplicate prin Sentința penală nr. 690 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 351 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția II penală;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 3201 C. proc. pen. anterior, prin Sentința penală nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București (faptă din 4 septembrie 2013), definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția II penală;

inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare (respectiv o treime din cuantumul celorlalte pedepse aplicate), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare (prim termen al recidivei postcondamnatorii).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și de 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile deduse judecății cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 14 iulie 2015) și de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 9 iulie 2015), inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă 1 an închisoare (respectiv o treime din cuantumul celorlalte pedepse aplicate), în final inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (al doilea termen al recidivei postcondamnatorii).

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul A. va executa pedeapsa principală rezultantă de 8 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare.

S-a dedus din cuantumul pedepsei principale rezultante perioadele executate de la 5 septembrie 2013 la 8 aprilie 2015, de la 22 iulie 2015 la 10 mai 2019, precum și perioada de 366 zile considerate ca executate potrivit dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1157 din 15 ianuarie 2018 emis de Judecătoria Sectorului 1 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că inculpatul A. a comis atât infracțiunile deduse judecății, cât și pe cele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa rezultantă sus-menționată, și în stare de concurs real între ele. De altfel, Curtea a constatat că soluția instanței este greșită, atât în privința temeiului contopirii infracțiunilor componente ale pluralității, cât și în privința stării de recidivă. Sub un prim aspect, instanța a constatat că în cazul inculpatului A. s-a aplicat deja art. 5 C. pen. cu privire la infracțiunile ce intră în concurs, stabilindu-se definitiv, cu autoritate de lucru judecat, că legea penală intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014 este mai favorabilă, făcându-se aplicarea și a dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., inclusiv în privința sporului obligatoriu prevăzut de lege.

Astfel, soluția primei instanțe este nejustificată, aceasta apreciind din nou asupra aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., cu toate că în privința tuturor infracțiunilor săvârșite în cursul anului 2013 s-a dispus deja aplicarea dispozițiilor noului C. pen., ca lege penală mai favorabilă, inclusiv în privința concursului de infracțiuni, prin hotărârile penale definitive menționate mai sus.

Împotriva Deciziei penale nr. 1462/a din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de București, secția a II-a penală a declarat recurs în casație inculpatul A., recurs în casație promovat la data de 30 decembrie 2019

Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., motivat de faptul că pedepsele stabilite nu sunt legale și temeinice întrucât nu i s-a aplicat legea penală mai favorabilă la momentul la care s-a realizat contopirea.

Totodată, s-a susținut că nu au fost respectate dispozițiile legale care reglementează concursul de infracțiuni fapt ce a condus la stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum mult mai ridicat.

S-a arătat de recurentul inculpat că a fost arestat în data de 22 ianuarie 2015, condamnat la o pedeapsă de 6 ani, 6 luni și 20 de zile pentru infracțiunea de furt și eliberat condiționat la data la 10 mai 2019. De asemenea, s-a reliefat că în anul 2018 a fost condamnat de către Judecătoriei Sectorului 1 București pentru o altă faptă din anul 2013 la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare care este considerată că este executată în data de 21 decembrie 2018 și care anulează condamnarea de 6 ani și 6 luni închisoare, iar Curtea de Apel București emite un mandat de executare pentru o pedeapsă de 8 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație formulat, desființarea hotărârii instanței de apel și reducerea pedepsei rezultante.

Prin Încheiere din 10 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462/A din data de 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, și s-a stabilit termen de judecată la data de 22 iulie 2020 .

S-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a recursului în casație, respectiv că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului (A.) hotărârea care se atacă (Deciziei penale nr. 1462/A din data de 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală).

De asemenea, s-a reținut că recursul în casație a fost formulat de către recurentul inculpat în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

Totodată, a fost precizat de recurentul inculpat și cazul de casare respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Așadar, prin sintagma mai sus menționată "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin Decizia penală nr. 1462/a din 6 noiembrie 2019, Curtea de București, secția a II-a penală a admis apelurile declarate de inculpatul A. și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva Sentinței penale nr. 220 din 5 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

A fost desființată în parte Sentința penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că pedeapsa de 8 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare, aplicată inculpatului de instanța de apel, se situează în limitele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a analizat de Înalta Curte modul în care au fost stabilite pedepsele în raport de încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a modului în care s-a realizat contopirea pedepselor conform regulilor stabilite de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la concursul de infracțiuni dar și regulilor impuse de art. 43 alin. (2) C. pen. referitor la stabilirea pedepsei în caz de recidivă postcondamnatorie, în raport de toate condamnările anterioare suferite de recurent, astfel cum au fost evidențiate de instanța de apel care a pronunțat decizia penală împotriva căreia s-a promovat calea de atac a recursului în casație.

În mod concret, recurentul inculpat a susținut că în anul 2018 a fost condamnat de către Judecătoria Sectorului 1 București pentru o altă faptă din anul 2013 la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare care este considerată că este executată în data de 21 decembrie 2018 și care anulează condamnarea de 6 ani și 6 luni închisoare, iar Curtea de Apel București emite un mandat de executare pentru o pedeapsă de 8 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare.

Înalta Curte observă că, în aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, au fost contopite următoarele pedepse: pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 12 martie 2013); pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 13 martie 2013); cele aplicate prin Sentința penală nr. 504 din 30 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București;

pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 4 septembrie 2013);

pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 09 iunie 2013); pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 21 iunie 2013); pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 1 august 2013); pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 21 mai 2013); pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 27 mai 2013); pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 13 iulie 2013); pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 29 august 2013); pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 2 septembrie 2013); pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 30/31 mai 2013); pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 28/29 iulie 2013); aplicate prin Sentința penală nr. 690 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 351 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția II penală; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 3201 C. proc. pen. anterior, prin Sentința penală nr. 2354 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București (faptă din 4 septembrie 2013), definitivă prin Decizia penală nr. 34 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția II penală și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare (respectiv o treime din cuantumul celorlalte pedepse aplicate), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare (prim termen al recidivei postcondamnatorii).

Totodată, în aplicarea acelorași dispoziții legale, s-au contopit pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și de 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile deduse judecății cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 704 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 57 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 14 iulie 2015) și de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 9 iulie 2015), dispunându-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă 1 an închisoare (respectiv o treime din cuantumul celorlalte pedepse aplicate), în final inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (al doilea termen al recidivei postcondamnatorii).

Astfel, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare a fost descontopită în pedepsele componente, pedepse care ulterior au fost contopite cu celelalte pedepse aplicate pentru infracțiunile cu care se aflau în concurs real.

Ulterior, în aplicarea regulilor de stabilire a pedepsei în caz de recidivă postcondamnatorie, respectiv art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul A. executând pedeapsa principală rezultantă de 8 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare.

Se poate constata că perioadele executate din pedepsele aplicate inculpatului au fost deduse din pedeapsa rezultantă, conform regulilor mai sus menționate.

Înalta Curte reține că celelalte aspectele invocate de inculpat (greșita încadrare juridică data faptei, împrejurarea că nu ar fi avut parte de un proces echitabil, greșita individualizare a pedepselor, nu pot fi încadrate în motivul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și nici în celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar și pedeapsa rezultantă aplicată, este în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege.

Așadar, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatului sunt neîntemeiate și recursul în casație formulat în cauză este nefondat.

Pentru considerentele expuse, în b

§ Cauze similare