ÎCCJ, Secția penală

În perioada 9 decembrie 2012 -12 ianuarie 2013, în timpul nopții, inc. F. a pătruns, singur, prin escaladare și efracție, în locuința și anexa persoanei vătămate G., situata în județul Ilfov, de unde a sustras mai multe bunuri (2 butelii de aragaz, o pompă submersibilă, o mașină de tuns iarba, un cazan de țuică, cabluri și băuturi alcoolice), în sumă de 5000 RON.

În perioada 11 ianuarie - 18 ianuarie 2013, în timpul nopții, inc. F. împreună cu inculpatul A. au pătruns, prin escaladare și efracție, în locuința persoanei vătămate E., situată în județul Ilfov, de unde au sustras bunuri în valoare de 1000 RON (scule, 2 butelii, un aparat de sudură, o pompă monobloc, un briceag și două jachete).

În perioada 16 februarie 2013 - 2 martie 2013, în timpul nopții, inc. F. a pătruns împreună cu inc. A., prin efracție și escaladare, în curtea imobilului persoanei vătămate D., situat în jud. Ilfov, unde, dintr-un garaj, au sustras bunuri în valoare de 1500 RON (un sul de folie plastic, un motor electric și prelungitoare electrice), timp în care inc. I. a asigurat paza locului faptei din afara curții.

În cursul lunii martie 2013, în timpul nopții, inculpatul F. împreună cu inculpatul A. au pătruns, prin escaladare, în curtea locuinței persoanei vătămate C., situata în jud. IIfov, de unde au sustras bunuri în valoare de 500 RON (un motor electric, două discuri de tractor metalice și mai multe găini).

În cursul lunii decembrie a anului 2012, în timpul nopții, inc. F. a pătruns împreună cu inc. A., prin efracție și escaladare, în curtea imobilului persoanei vătămate B., situată în județul Ilfov, de unde au sustras un sul de sârmă ghimpată și o plasă cu fier, timp în care inc. I. a asigurat paza locului faptei din afara curții.

În cursul lunii decembrie 2012, după ce în prealabil au sustras din curtea persoanei vătămate B. un sul de sârmă ghimpată și o plasă cu fier, inc. F. împreună cu inculpatul A. au revenit la imobilul acestuia, unde pe timp de noapte, prin escaladare au pătruns din nou în curtea locuinței, sustrăgând din beci vin și țuică, bunuri evaluate la suma de 1000 RON.

În primăvara anului 2013, inculpatul F., prin efracție, a pătruns într-o anexa gospodărească situată în jud. Ilfov, aparținând persoanei vătămate J., de unde a sustras un cazan de țuică în valoare de 1000 RON.

În primăvara anului 2013, în timpul nopții, prin escaladare și efracție a inc. F. pătruns în curtea locuinței din jud. Ilfov, într-o anexă gospodărească, aparținând persoanei vătămate H., de unde a sustras ulei pentru drujbă, un aparat de sudură și cabluri electrice. Prin încheierea de ședință nr. 1109, pronunțată în dosarul nr. x/2017 la data de 11 august 2017, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., legalitatea rechizitoriului cu nr. x, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114 - 123 din același cod, precum și a actelor de urmărire penală, respectiv: Plângeri și declarații persoane vătămate; Procese-verbale de sesizare din oficiu; Procese-verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto anexe; Declarații inc. F.; Declarații inc. I.; Declarații inc. A.; Declarații martori; Fișe de cazier judiciar; Procese-verbale de verificări; Procese-verbale de recunoaștere de obiecte și persoane; Procese-verbale de reconstituire și planșele foto anexe; Alte înscrisuri. Anterior citirii actului de sesizare în cauză, inculpații au depus mai multe acorduri de mediere cu privire la o parte din infracțiunile săvârșite în cauză. De asemenea, la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2018, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații F. și A. au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen. Această situație de fapt a rezultat din declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală: Plângeri și declarații persoane vătămate; Procese-verbale de sesizare din oficiu; Procese-verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto anexe; Declarații inc. F.; Declarații inc. I.; Declarații inc. A.; Declarații martori; Fișe de cazier judiciar; Procese-verbale de verificări; Procese-verbale de recunoaștere de obiecte și persoane; Procese-verbale de reconstituire și planșele foto anexe; Alte înscrisuri. La individualizarea pedepsei, instanța a luat în considerare gradul de pericol social al faptelor săvârșite, gradul de pericol social pe care-l prezintă inculpatul. De asemenea, a făcut în cauză aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit căruia limitele de pedeapsă prevăzute de lege reducându-se cu o treime. În privința pericolului social pe care-l prezintă persoana inculpaților, instanța de fond a reținut că aceștia au arătat că au înțeles incorectitudinea faptelor, pe care le regretă, încercând a repara prejudiciile cauzate. În ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a reținut că modalitatea suspendării executării pedepsei, sub supraveghere, în condițiile art. 91 și urm. C. pen., este adecvată în raport de circumstanțele speței și va asigura atingerea scopului pedepsei, nefiind necesară privarea de libertate. II. Prin Decizia penală nr. 1499/A din 9 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva Sentinței penale nr. 161 din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Buftea. A desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare: În baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni, inculpatul urmând să execute în final 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. În baza art. 93 din C. pen. a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: - să se prezinte la Serviciul de probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și asupra săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere. A micșorat pedeapsa aplicată inculpatului F. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.) de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate prin s.p. nr. 1764/2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare sporită cu 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. În baza art. 93 din C. pen. a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: - să se prezinte la Serviciul de probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și asupra săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere, precum și asupra neîndeplinirii în integralitate a obligațiilor civile stabilite. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat și reținut următoarele: Judecata în prezenta cauza s-a desfășurat în procedura simplificata prev. de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pe baza materialului probator administrat la urmărire penală și a declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului. Referitor la criticile Parchetului, instanța de apel le-a considerat că sunt fondate în privința pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. Astfel, infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. În urma aplicării dispozițiilor prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, a rezultat că noile limite sunt cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare. Așadar, pedeapsa de 1 an închisoare stabilită de prima instanță este în afara limitelor legale menționate anterior. La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat, Curtea a avut în vedere dispozițiile din partea generala a C. pen. privind regimul sancționator al infracțiunii continuate, împrejurările concrete de comitere a faptei, natura și gravitatea rezultatului, conduita inculpatului după comiterea infracțiunii și pe parcursul procesului penal, recunoașterea faptei și aplicarea procedurii simplificate, urmând a aplica o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. De asemenea, având în vedere aceleași criterii, a diminuat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.) de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare. Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen. privind regimul sancționator al concursului de infracțiuni, urmând ca la pedeapsa cea mai grea să adauge o treime din cuantumul celeilalte pedepsei. Apreciind ca reeducarea inculpatului în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege poate avea loc și fără privare de libertate, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. În baza art. 93 din C. pen. a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: - să se prezinte la Serviciul de probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile. Împotriva Deciziei penale nr. 1499/A din 9 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 7 octombrie 2019, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2019, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen. În motivarea recursului în casație s-a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, și anume, nelegalitatea hotărârii sub aspectul stabilirii pedepsei rezultante aplicate inculpatului F.. S-a menționat că, în urma contopirii, în baza art. 38 - 39 din C. pen., a pedepselor aplicate în cauză privind pe inculpatul F., de 1 an și 10 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele aplicate pentru fapte concurente prin Sentința penală nr. 1764/2017 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin neapelare, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea - 1 an și 10 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, 3 ani închisoare și nu 2 ani și 6 luni, așa cum a stabilit instanța de apel. Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1499/A din data de 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 privind pe inculpatul F.. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei. Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante. Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. În acest sens, se reține că prin Decizia penală nr. 1499/A din data de 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a micșorat pedeapsa aplicată inculpatului F. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.) de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1764/2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare sporită cu 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 2 ani și 6 luni închisoare. Or, Curtea de Apel București, secția I Penală a dat eficiență, în mod corect, dispozițiilor art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen. privind regimul sancționator al concursului de infracțiuni și la pedeapsa cea mai grea a adăugat o treime din cuantumul celorlalte pedepse. Astfel, Înalta Curte reține că raționamentul avut în vedere de instanța de apel este corect și că singura critică avută în vedere în cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București se reduce la verificarea calculului matematic a pedepsei rezultante aplicate inculpatului F.. Prin urmare, deși, în baza art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen., Curtea de Apel București, secția I Penală a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1764/2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare sporită cu 1 an și 2 luni închisoare, în mod greșit a reținut că inculpatul urmează să execute în final 2 ani și 6 luni închisoare, deoarece, în urma efectuării calculului matematic, pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute în final este de 3 ani închisoare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1499/A din data de 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 privind pe inculpatul F.. Va casa, în parte, decizia recurată și, în rejudecare: În baza art. 38, art. 39 lit. b) din C. pen. va contopi pedepsele aplicate prin Decizia penală nr. 1499/A din data de 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 1764/2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare sporită cu 1 an și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 3 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, vor rămâne în sarcina statului.