ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 decembrie 2021 Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95/F din data de 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de revizuenții-condamnați A., B., A., C., D., E. și F., privind revizuirea sentinței penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/A din 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția Penală, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că la data de 25.05.2021, petenții au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/A din 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția penală, în dosarul nr. x/2017, solicitând, în esență, admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecință rejudecării cauzei și anularea hotărârii atacate, fiind invocate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, conform disp. art. 453 alin. (1). lit. a) și urm. din C. proc.

pen. și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Instanța de fond a constatat că, potrivit disp. art. 452 din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori. Așadar, a reținut că, potrivit dispozițiilor Noului C. proc. pen., hotărârile supuse revizuirii sunt hotărârile pronunțate de o instanță penală (rămase definitive prin exercitarea căii/căilor ordinare de atac sau după expirarea termenului de exercitare a unei astfel de căi, conform art. 551 noul C. proc.

pen..), indiferent că vizează latura penală sau latura civilă a cauzei (în acest ultim caz, potrivit art. 509 noul C. proc. civ.) ori hotărârea în întregime. De asemenea, s-a apreciat că textul vizează exclusiv hotărârile judecătorești definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece "finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuală a instituției se concentrează în înlesnirea descoperirii, adunarea și aducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei (a se vedea N. Volonciu, Tratat de procedură penală.

Partea specială, vol. II, 1998, p. 337). În același sens, s-a reținut că instanța supremă a statuat că "revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care îi sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale", formulându-se împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care vizează descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, din textul de lege menționat, instanța a apreciat că revizuirea întemeiată pe acest caz este triplu condiționată, în sensul că: faptele sau împrejurările trebuie să fie noi, complet necunoscute instantei care a soluționat cauza; ele trebuie să fie invocate exclusiv în favoarea persoanei condamnate; să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate prin hotărârea definitivă.

Noțiunea de fapte sau împrejurări noi, impune ca faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere. În consecință, s-a apreciat că probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute (a se vedea A. Volonciu, Tratat de procedură penală.

Partea specială, vol. II, p. 343), adică "probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de încetare a procesului penal sau de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei" (Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 953/2011). Or, instanța a constatat că s-a făcut trimitere la mai multe probe apreciate drept noi, printre care: cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt.

Recunoașterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, adresa de răspuns, patru extrase de pe site -ul secretariatului din anii 2006-2008 și 2021, 597 PV consemnate în adunări generale realizate în sept-nov 2004, 14341 înscrisuri depuse la sediul SSPR anterior datei de 20.01.2005, 465 bonulețe originale referitoare la depunerea documentației la SSPR, 4032 de fișe de verificare originale datate anterior datei de 30.08.2005, 127 de declarații și documente originale emise în perioada 2005-2008 de Parchetul de pe lângă ÎCCJ secția Parchetelor Militare în dosarul nr. x/1990, respectiv scrisoarea Asociației către acest parchet emisă în 2008, adrese și borderouri originale emise în perioada 2005-2008 pentru depunerea de completări la documentație înaintată către SSPR, dosare individuale depuse în 2008-2009 la arhiva Curții de Apel București, respectiv dosare electronice, 70 de adrese și răspunsuri originale din 2008 formulate la Comisia Parlamentară Revoluționarilor din decembrie 1989, față de contestațiile depuse de A. în calitate de mandatar al membrilor asociați, adrese asociații de revoluționari din țară din datele de 29.05.2009, 03.06 și 07.06.2009, adeverințe eliberate de SSPR în perioada 2009-2010, referitoare la preschimbarea certificatelor, originalul M.Of.

Partea I, 467 bis, publicat în 07.07.2010, declarația martorului acuzării G. din data de 26.02.2013 identificată în arhiva asociației, înscrisuri doveditoare sitauția martorei acuzării H. și acte doveditoare comportamentul procesual al martorului I., raportat la declarațiile date, cu mențiunea că toate documentele depuse în revizuire, conform borderourilor menționate în cuprinsul cererii, s-au constituit în 62 de volume, probe asupra cărora Curtea de Apel Pitești a constatat că au fost iterate la judecarea cauzei în fond și în apel, în cele două cicluri de judecată, apreciind, astfel, că revizuenții reiau de fapt apărările și cererile pe care le-au formulat, atât la soluționarea fondului, cât și prin motivele și apărările invocate în apel, reapreciind din punctul propriu de vedere valoarea probatorie a unor probe sau chiar mijloace de probă, pe care le-au coroborat într-o manieră personală, subiectiv în final înlăturându-le sau declarându-le nerelevante, aspecte care nu sunt permise în procedura revizuirii, neconstituind deci elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.

Așa cum s-a menționat în argumentarea motivului de revizuire invocat inițial, curtea de apel a reținut că s-a contestat în primul rând existența infracțiunilor pentru care au fost condamnați, combătându-se și reapreciindu-se declarațiile martorilor J., G., H., I. prin raportare la așa -zisul ANUNȚ apreciat de instanțe ca relevant, susținându-se că toate acestea au rolul de a impune teorii neadevărate.

Curtea a mai reținut că revizuenții au mai susținut că activitatea desfășurată atât de Asociație, cât și de organele de conducere, în perioada 2004-2008, a fost exclusiv în și pentru interesul membrilor asociației, a fost eminamente legală, iar interpretările instanțelor sunt forțate, neprezentând realitatea și adevărul, iar actele enumerate anterior dovedesc pe deplin acest lucru, dar și că un argument suplimentar îl constituie reținerea și motivarea greșită a infracțiunilor atribuite inculpaților prin invocarea unor acuzații de constituire și funcționare a unui așa- zis "grup infracțional" începând cu anul 2009" sau "în perioada 2009 - 2011 formulate în pag. 31 - 33, 34, 42, 70 și reluate în pag.

111, 112, 114, 116 și 136 din decizia nr. 168/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 la data de 28 iunie 2018. Prin urmare, susținerile ca motiv de revizuire a faptului că, neadministrarea probelor cu privire la perioada de "depunere a documentației la sediul SSPR" și a multitudinii activităților legale desfășurate de Asociație și organele de conducere în perioada 2004 - 2008 pentru realizarea preschimbării certificatelor membrilor asociați, a permis interpretarea unor "probe" în vederea formulării acuzațiilor principale în cauză, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate ca urmare a apariției noilor legi penale care au micșorat cuantumul unora dintre limitele pedepselor pentru infracțiunile imputate și au abrogat texte de lege invocate în acuzare, situație invocată inclusiv de acuzare în cauză, nu pot constitui argumente în sprijinul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc.

pen. Curtea de Apel Pitești a apreciat că aceste susțineri nu subzistă, în primul rând, dat fiind faptul că cererile și chestiunile invocate au fost tranșate de instanța de judecată încă din primul ciclu procesual, sens în care a redat dispozițiile instanței de la termenele din data de 11.09.2013 și 11.10.2013 în dosarul nr. x/2012. De asemenea, a expus că, în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Pitești, reluând discuțiile asupra readministrării probatoriului, dar și asupra unor alte probe solicitate de inculpați și procuror, a consemnat în dosarul x/2014, la termenul din data de 03.07.2017 aspectele invocate de revizuenți.

În opinia instanței de fond, condamnații au încercat, pe calea revizuirii, să reia administrarea unor probe și să prelungească obiectul probațiunii, completând prezenta cerere cu susținerea că s-a solicitat în fața instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, aceasta din urmă procedând la respingerea și/sau neluarea în considerare a probelor solicitate referitoare la prezentarea de către Secretariatul de Stat a dosarelor de preschimbare a certificatelor membrilor asociați pentru constatarea adevărului cauzei cu privire la "depunerea documentația la sediul SSPR", atât ca perioadă de timp cât și ca multitudine de "fapte si împrejurară' desfășurate de Asociație și organele de conducere ale acesteia în și pentru realizarea interesului personal al membrilor asociați, numai că acest aspect așa cum am subliniat anterior nu poate face obiectul examinării în procedura revizuirii.

În continuare, s-a reținut că în această procedura nu se pot readministra probe în sensul celor solicitate, condamnații analizând din nou conținutul, relevanța, modul de conservare și prelucrare și a altor probe directe ori derivate, invocând totodată și excepții de necompetență a organelor de urmărire penală, care le-au dispus și administrat, chiar și greșeli de raționament juridic, făcând, de fapt, referiri la aspecte tranșate definitiv de instanțele de judecată, cu prilejul analizării în detaliu a tuturor acestor chestiuni.

De asemenea, că aceștia au formulat cereri de readministrare a unor probe examinate judicios de instanțele de judecată, fiind deci inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior, întrucât sub nicio formă nu se poate ajunge, astfel, pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanțele ce au judecat cauza.

Cu privire la probatoriu, curtea de apel a mai notat că decizia referitoare la săvârșirea faptelor, împrejurările comiterii acestora și vinovăția fiecărui inculpat nu poate rezulta decât din evaluarea probelor administrate în cadrul procesului penal, în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, conform analizei expuse anterior, instanța neputând avea în vedere la soluționarea cauzei aspecte relevate de terțe persoane sau alte instituții, iar niciun astfel de aspect, chiar dacă ar rezulta din declarații ori puncte de vedere ale participanților la proces, nu poate fi avut în vedere, nici în acuzare, dar nici în apărarea inculpaților, întrucât administrarea probelor trebuie făcută în fața organelor judiciare, cu respectarea principiilor contradictorialității și nemijlocirii, în scopul unei proceduri echitabile, la acest moment neidentificându-se nicio situație în care instanțele în cele două cicluri procesuale să fi statuat altfel și care să impună reformarea hotărârii definitive.

Curtea a observat în acest sens că, dosarul de fond conține 207 volume, iar în cap. V din rechizitoriu erau indicate corespunzător probele și mijloacele de probă aferente fiecărui volum, cu mențiunea că în volumele 32-207 se regăsesc înscrisuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare în data de 06.01.2011 efectuată la Biroul inculpatului A. din cadrul Asociației decembrie 1989 Metrou România cu sediul în mun. București, iar în apel ÎCCJ a respins motivat o serie de probe solicitate de inculpați, așa cum rezultă din decizia pronunțată, astfel că o nouă examinare a unor cereri de probatorii este inadmisibilă în această procedură a revizuirii.

Totodată, în motivele de apel și respectiv în discuțiile derulate în dezbateri, s-a făcut referire la întreg probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată și în apel, cu referire la relevanța, pertinența și utilitatea acestui probatoriu, iar valoarea probantă a fost analizată ca urmare a coroborării tuturor componentelor acestuia punctual, față de fiecare faptă și de fiecare inculpat, Înalta Curte argumentând în detaliu această chestiune, astfel că în revizuire nu se pot reinterpreta concluziile statuate cu autoritate de lucru judecat anterior.

S-a mai reținut că, în deplină concordanță cu dispozițiile procesual-penale române sunt și prevederile art. 4 alin. (2) din Protocolul nr. 7 adițional la CEDO, potrivit cărora "este posibilă redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată", dar în niciun caz însă revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize (Î.C.C.J., secția penală, decizi" nr. 7249 din 13 decembrie 2006). În acest context curtea a apreciat că se mai reclamă și că un alt aspect despre care instanța de apel nu a ținut cont a fost micșorarea cuantumului pedepselor pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, precum și abrogarea prevederilor art. 17 și art. 18 din Legea nr. 78/2000, situație în care nu se poate verifica dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în procedura revizuirii, ci într-un recurs în casație potrivit disp.

art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

În continuare, curtea a arătat că obiectul cercetărilor, stabilit prin actul de sesizare al instanței a constat în esență, în aceea că inculpații A., D., C., I., E., K. și L. au constituit, din inițiativa inculpatului A., un grup infracțional organizat care a funcționat în perioada 2009 - 2011 și care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare a banilor, pentru a obține direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului (infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), neavând relevanță pentru perioada de referință pentru care s-a efectuat cercetările dacă o perioadă de timp au acționat legal, ori că o parte din demersurile asociației prin reprezentanții ei legali s-au circumscris în limitele legii, și nu înlătură de plano acuzațiile, în sensul celor invocate în revizuire, mai ales că instanțele de judecată au analizat punctual fiecare aspect invocat de acuzare, dar și în apărare, atât în primă instanță, cât și în apel, înlăturându-le sau confirmându-le justificat, conform celor ce preced, atât instanța de fond, cât și Înalta Curte, ca instanță de apel, analizând minuțios activitatea derulată de inculpați prin raportare la probatoriul administrat și apreciind că sunt întrunite trăsăturile specifice existenței unui grup organizat.

Astfel, curtea a constatat că toate aspectele invocate în cuprinsul cererii de revizuire au fost examinate în detaliu de instanța de apel, iar aspectul reclamat în cererea de revizuire legat de faptul că, în ultimul ciclu procesual, apelul s-a judecat cu acordarea doar a patru termene de judecată, nu constituie nici acesta un motiv de revizuire în sensul celor solicitate, dimpotrivă este de reținut că celeritatea trebuie să constituie un principiu fundamental în soluționarea unei cauze penale. În continuare, instanța de fond a apreciat că singurul aspect care poate face obiectul analizei prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

vizează descoperirea, respectiv obținerea unor înscrisuri noi și care nu au fost analizate până în prezent, ulterior pronunțării hotărârii definitive, prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv cele două înscrisuri din anexa 1 borderoul nr. 1, în speță fiind vorba de cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt. Recunoașterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și adresa de răspuns nr. x/12.11.2020.

Astfel, cu privire la înscrisurile depuse de revizuenți cu referire la împrejurarea că ar dovedi fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare nu corespund acestui scop impus de lege, deoarece nu dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, pentru că cele două confirmă situația reținută și de instanțe, în sensul că tocmai structura legală a Asociației constituită efectiv în perioada 2009 - 2011 a facilitat organizarea grupului infracțional organizat, respectiv a modului de desfășurare a activității de către această asociație în perioada de referință.

Așa cum s-a arătat anterior, în cele două cicluri procesuale complete, instanțele au avut la îndemână suficiente probe pentru a stabili situația de fapt și încadrarea juridică a activității infracționale imputate inculpaților, iar în ceea ce privește proba cu înscrisuri, depuse ori solicitate deopotrivă, atât de acuzare, cât și de apărare, s-a apreciat că acestea sunt în număr impresionant și satisfac cerințele de exigență impuse de lege, fiind luate în considerare ca atare, neavând relevanță în această procedură a revizuirii modul în care condamnații își exprimă nemulțumirea față de interpretările instanțelor asupra acestora. Pe de altă parte, s-a reținut că documentele depuse de revizuenți în borderourile 1-15 și anexe, în afara celor două documente menționate anterior, respectiv cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt.

Recunoașterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și adresa de răspuns nr. x/12.11.2020, erau bine cunoscute de părți în timpul procesului și au avut efectiv și constant posibilitatea de a le depune în timpul soluționării cauzei de la momentul înregistrării cauzei la parchet și până la judecarea definitivă a acesteia, așa cum s-a și întâmplat de altfel.

În continuare, Curtea de Apel Pitești a apreciat că nu are relevanță nici faptul că, site-ul Secretariatului de Stat este accesat în data de 10.02.2021, pentru căutarea dosarelor înregistrate încă din 2005, cu referire la conținutul documentației aferente fiecăruia sau stadiul acestora, ori soluțiile dispuse, întrucât acestea puteau fi vizualizate oricând în timpul soluționării acestei cauze, astfel că aceste extrase nu pot constitui înscrisuri noi apte să impună reanalizarea situației de fapt și mai ales care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, sens în care chiar revizuenții indică faptul că încă din 2008 aceste informații erau publice, inculpații confirmând că fuseseră deja administrate astfel de probe chiar la cererea inculpaților A., I. și F.. Nu în ultimul rând, s-a menționat faptul că interpretările și aprecierile aduse unor declarații de martori, total opuse celor reținute de instanțele de judecată, respectiv cererile revizuenților de a corela înscrisurile depuse cu așa zisele declarații nereale ale martorilor, în sensul celor solicitate în revizuire, sunt total nepermise în procedura revizuirii.

În același sens, existența unor dosare civile pe rolul unor alte instanțe civile sau de contencios administrativ s-a apreciat a fi fără relevanță prin prisma activității infracționale reproșate inculpaților în perioada de referință și nu reprezintă documente ori probe noi, în sensul celor ce preced. Împotriva sentinței penale nr. 95/F din data de 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formula apel revizuenții A., B., A., C., D., E. și F., motivele apelului fiind prezentate în practicaua prezentei hotărâri. Examinând apelul formulat, în raport cu criticile invocate și dispozițiile art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Un prim motiv de apel vizează nelegalitatea sentinței penale nr. 95 din data de 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, revizuenții susținând, în esență, că motivarea acesteia este lapidară.

Înalta Curte reține că, dispozițiile art. 403 din C. proc. pen. reglementează conținutul hotărârilor judecătorești. Analizând sentința apelată sub acest aspect, se constată că în cuprinsul acesteia este indicat parcursul dosarului în cele doua cicluri procesuale, au fost evidențiate probatoriile solicitate și cele administrate de instanțe pentru lămurirea situației de fapt și a acuzațiilor aduse inculpaților, cu reținerea tuturor argumentelor invocate în apărare de către aceștia. De asemenea, au fost expuse pe larg motivele cererii de revizuire și amplul probatoriu invocat de către revizuenți prin apărătorii aleși. Totodată, se reține că instanța de fond, în cuprinsul considerentelor, a realizat o minuțioasă analiză a tuturor aspectelor invocate de revizuenți, prin raportare la cele reținute de instanța fondului și la probatoriul invocat în calea extraordinară de atac formulată, în concordanță cu dispozițiile care guvernează calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pe cale de conscință, sub acest aspect, apelul, formulat de revizuenții A., B., A., C., D., E. și F. va fi respins. Cu referire la cel de al doilea motiv de apel, vizând netemeinicia sentinței apelate, Înalta Curte, cu titlu preliminar, reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenții au susținut că probele invocate în cuprinsul cererii sunt împrejurări care nu au fost cunoscute instanțelor care au soluțioat fondul acțiunii penale și care infirmă situația de fapt reținută prin sentința penală nr. 101/F din 15 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/A din 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția Penală, în dosarul nr. x/2017. Înalta Curte reține că prin sentința penală antemenționată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor conform dispozițiilor Noului C. pen.

și s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este C. pen. din 1969, revizuenții fiind condamnați astfel: