ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 561/A din 24 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 378 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 378 din 14.04.2022 a Curții de Apel Pitești, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 27 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., întrucât cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este incident atunci când sunt descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei; probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.

Din cererea de revizuire rezultă că revizuentul solicită efectuarea unei expertize, însă Curtea a reținut că nu poate fi considerată faptă sau împrejurare nouă solicitarea de suplimentare a probatoriului.

Pentru a înțelege distincția dintre fapte sau împrejurări noi și mijloace de probă noi este necesar a se arăta că prin probă se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal (art. 97 din C. proc. pen.). Mijloacele de probă sunt mijloace prevăzute de lege prin care se stabilesc faptele sau împrejurările ce constituie probe. Procedeul probatoriu este modalitatea prin care se obține un mijloc de probă (de pilă, ascultarea părților, efectuarea unei expertize, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, etc). Între probe, mijloace de probă și procedee probatorii există o strânsă legătură.

Revizuentul-apelant încearcă, printr-un mijloc de probă considerat nou, să demonstreze fapte sau împrejurări ce au făcut deja obiectul probatoriului administrat în cursul procesului penal, însă pe calea revizuirii nu se poate ajunge la reinterpretarea sau suplimentarea probatoriului administrat în cauză, pe aspecte de fapt (probe) avute în vedere de instanța sau instanțele ce au judecat cauza.

Cât despre toate celelalte motive, s-a putut observa că acestea sunt veritabile apărări de fond ce puteau fi invocate doar în cursul judecării pe fond a cauzei.

Având în vedere prevederile art. 453 din C. proc. pen., Curtea a observat că cererea revizuentului A. nu cuprinde vreun caz de revizuire expres și limitativ prevăzut de lege, astfel că în mod corect prima instanță a respins-o ca fiind inadmisibilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești, a formulat contestație în anulare A., invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv împrejurarea intervenirii prescripției răspunderii penale, care ar putea fundamenta o soluție de încetare a procesului penal.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a considerat că este inadmisibilă contestația în anulare, având în vedere următoarele:

Cauza în care s-a pronunțat hotărârea indicată în contestația în anulare a fost judecată în procedura prevăzută de art. 459 din C. proc. pen., iar hotărârea pronunțată, de respingere, ca inadmisibila, a cererii de revizuire, a fost atacată cu apel. Aceasta înseamnă că nu a avut loc o judecată de fond în primă instanță sau în apel, ci a fost examinată admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire formulate de aceeași persoana condamnată.

Revenind la cazurile de contestație în anulare, ipoteza menționată de contestator (art. 426 lit. b) din C. proc. pen.), poate fi aplicată numai cu privire la hotărâri definitive prin care se soluționează fondul unei cauze - hotărâri prin care o persoană a fost judecată pentru o faptă materiala și s-a dispus o soluție de condamnare.

Pentru a se constata existența unor probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal invocată de contestator (prescripția răspunderii penale), trebuie să existe o hotărâre de condamnare pentru o faptă materială.

Or, prin hotărârea atacată cu contestație în anulare nu a fost soluționat fondul cauzei, întrucât s-a dispus respingerea apelului declarat împotriva unei sentințe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de A..

Este adevărat că activitatea infracțională a acestuia a făcut obiectul unei cercetări judecătorești desfășurată de instanța de judecată, finalizată cu o soluție de condamnare în dosarul penal nr. x/2017 în care s-a pronuntat sentința penală nr. 90 din 11.09.2019 a Judecătoriei Curtea de Arges, definitivă prin decizia penală nr. 171/A din 27.04.2021 a Curtii de Apel Pitești, însă nu această hotărâre a fost vizată de prezenta contestație in anulare.

Mai mult, în considerentele deciziei nr. 784 din 05.12.2017 (paragraful 15) Curtea Constituționala a reținut că "respectiva cale extraordinară de atac - contestația în anulare - se poate exercita numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care se soluționează fondul cauzei penale".

Contestația în anulare, având în vedere motivul invocat, poate fi exercitată numai împotriva hotărârii penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Împotriva deciziei penale nr. 561/A din 24 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat apel condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 08 august 2022.

La termenul din data de 13 septembrie 2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că vizează o decizie definitivă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o contestație în anulare exercitată împotriva unei hotărâri, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, s-a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 561/A din 24 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 378 din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al aceleiași instanțe, iar prin această din urmă decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 27 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2021 (sentință prin care fusese respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire formulată de A.).

Din examinarea ansamblului dispozițiilor procedurale aplicabile contestației în anulare, Înalta Curte reține că felul hotărârii prin care se soluționează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanța competentă să o judece.

Fiind o cale de atac retractare, competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 429 din C. proc. pen., competența de soluționare aparține fie instanței de apel, fie celei de fond, în raport cu motivul de contestație în anulare invocat și, în unele cazuri, modul în care hotărârea a rămas definitivă. Contestația în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h din C. proc. pen. se judecă întotdeauna de către instanța de apel, iar cea întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) și i) din C. proc. pen. este de competența primei instanțe (dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare) sau a instanței de apel (cu mențiunea că, în cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen. raportarea se face la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre).

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.. Oricum, dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, se referă strict la situația în care contestația în anulare este de competența instanței de fond. De asemenea, textul nu are în vedere decizia pronunțată în contestația în anulare, ci decizia dată în apelul exercitat împotriva sentinței date în contestația în anulare.

Or, prin decizia apelată, Curtea de Apel Pitești a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva unei decizii prin care a fost respins apelul declarat împotriva unei sentințe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire formulată de A..

Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, respectiv instanța de apel, s-a pronunțat prin decizie, iar aceasta este definitivă.

Drept urmare, în cauză, s-a exercitat apel împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac ordinară, întrucât, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., doar sentințele pot fi atacate cu apel. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 561/A din 24 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 561/A din 24 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2022.