Dosar nr. 6446/120/2008 — ÎCCJ, Secția penală — apel împotriva sentinței nr. 49/2014 a Curții de Apel Pitești

Condamnarea inculpatului M.I., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în condițiile art. 60 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 16 din Legea nr. 255/2013, art. 399 și art. 241 lit. d) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă dispusă față de inculpatul M.I., prin încheierea nr. 5/F/CC din 03 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, aceea a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.500 RON. S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța procurorului nr. 164/P/2010 din 11 iunie 2013.

Condamnarea inculpatului B.G., la 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea, infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile art. 60 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 72 C. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 28 mai 2013, și până la 01 noiembrie 2013. În baza art. 16 din Legea nr. 255/2013, art. 399 și art. 241 lit. d) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă dispusă față de inculpatul B.G., prin încheierea nr. 9/F din 15 ianuarie 2014, a Curții de Apel Pitești, definitivă prin nerecurare, aceea a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.500 RON. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 164/P/2010 din 11 iunie 2013. Ia act că inculpatul B.G. a consemnat la Banca C. - Sucursala Pitești suma de 4.200 RON la data de 19 iunie 2013, la dispoziția organelor judiciare.

Condamnarea inculpatului E.V., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile art. 60 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară. S-a aplicat inculpatului și dispozițiile art. 65 C. pen., interzicând aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 28 mai 2013, și până la 01 noiembrie 2013. În baza art. 16 din Legea nr. 255/2013, art. 399 și art. 241 lit. d) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă dispusă față de inculpat, prin încheierea nr. 9/F din 15 ianuarie 2014, a Curții de Apel Pitești, definitivă prin nerecurare, aceea a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 292 alin. (4) C. pen. și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2.500 RON. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 164/P/2010 din 11 iunie 2013. Ia act că inculpatul E.V. a consemnat la Banca C. - Sucursala Pitești suma de 4.200 RON la data de 19 iunie 2013, la dispoziția organelor judiciare.

Condamnarea inculpatului D.G., la 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile art. 60 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară. S-a aplicat inculpatului și dispozițiile art. 65 C. pen., interzicând aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 28 mai 2013, și până la 01 noiembrie 2013. În baza art. 16 din Legea nr. 255/2013, art. 399 și art. 241 lit. d) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă dispusă față de inculpat, prin încheierea nr. 9/F din 15 ianuarie 2014, a Curții de Apel Pitești, definitivă prin nerecurare, aceea a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 292 alin. (4) C. pen. și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2.500 RON. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 164/P/2010 din 11 iunie 2013. S-a luat act că inculpatul D.G. a consemnat la Banca C. - Sucursala Pitești suma de 4.200 RON la data de 03 septembrie 2013, la dispoziția organelor judiciare.

Condamnarea inculpatului A. (fost E.) R., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile art. 60 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară. S-a aplicat inculpatului și dispozițiile art. 65 C. pen., interzicând aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. (fost E.) R. prin sentința penală nr. 16 MF din 22 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 2078 din 13 iunie 2013 a Î.C.C.J., precum și pedepsele contopite prin sentința penală nr. 4220 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Pitești. S-au repus aceste pedepse în individualitatea lor, înlăturând sporul. S-a constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 16 MF din 22 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș, sentința penală nr. 1934 din 06 octombrie 2011 a Judecătoriei Pitești și sentința penală nr. 386/2010 a Tribunalului Dâmbovița. În baza.art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse și executarea pedepsei celei mai grele, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior. S-au anulat mandatele de executare emise pe numele inculpatului în baza sentințelor sus-menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. S-a constatat că inculpatul A.R. este arestat în altă cauză. În baza art. 292 alin. (4) C. pen. și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2.500 RON. S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 164/P/2010 din 11 iunie 2013. II. În baza art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 și art. 215 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații M.I., B.G., E.V. și D.G. Pe timpul cât se află sub control judiciar, s-a dispus ca inculpații să respecte obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen., respectiv: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați. S-au impus inculpaților și obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. a), d) și j) C. proc. pen., și anume: a) să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; d) să nu se apropie de ceilalți inculpați din prezenta cauză; j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme. În baza art. 215 alin. (4) C. proc. pen., s-a desemnat I.P.J. Dâmbovița, pentru inculpații M.I., B.G. și D.G. și, respectiv, I.P.J. Argeș, în ceea ce-l privește pe inculpatul E.V., pentru a supraveghea respectarea de către inculpați a obligațiilor impuse de către instanță. S-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive. S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice inculpaților și instituțiilor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen. În baza art. 398 și art. 292 C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la câte 10.800 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a dispus ca onorariile parțiale ale avocaților desemnați din oficiu, în sumă de câte 150 RON, să fie avansate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 164/P/2010 din 25 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: E.V., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, fapta prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000; D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000; B.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000; M.I., președinte al Tribunalului Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000. Prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată și învinuiții: A. (fost E.) R., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000; D.GH., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen. În esență, s-a reținut că activitatea infracțională descrisă în actul de sesizare a instanței constă în următoarele: Inculpatului M.I., magistrat - judecător și președinte al Tribunalului Dâmbovița i se impută că, la data de 2 noiembrie 2010, a pretins suma de 6.000 euro, iar la data de 7 noiembrie 2010 a primit suma de 12.500 RON, echivalentul sumei de 3.000 euro, de la coinculpatul A.R. și dela fratele său, coinculpatul E.V., prin intermediul inculpatului B.G., lăsând să se creadă că are influență asupra judecătoarei, pentru a o determina pe aceasta să-l pună în libertate pe A.R. și să îi suspende executarea pedepsei. Martora M.A., în calitatea sa de magistrat, judeca dosarul în care inculpatul A.R. se afla în stare de arest preventiv. Potrivit acuzării, inculpatul B.G. a pretins la data de 2 noiembrie 2010 pentru inculpatul M.I., magistrat-judecător, președinte al Tribunalului Dâmbovița, suma de 6.000 euro, iar la data de 7 noiembrie 2010 a primit suma de 12.500 RON, echivalentul sumei de 3.000 euro, de la A.R. și de la fratele său, inculpatul E.V., prin intermediul lui D.G. Banii au fost remiși în aceeași zi inculpatului M.I., acesta lăsând să se creadă că are influență asupra judecătoarei M.A.L., pentru a o determina să-l pună în libertate pe A.R. și să-i aplice o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. La rândul său, inculpatul E.V. ar fi oferit la data de 2 noiembrie 2010, în mod indirect, inculpatului M.I., magistrat - judecător, președinte al Tribunalului Dâmbovița, prin intermediul inculpatului D.G. și a inculpatului B.G., suma de 6.000 euro, iar la data de 7 noiembrie 2010 ar fi dat efectiv suma de 12.500 RON, echivalentul sumei de 3.000 euro, prin intermediul acelorași inculpați, inculpatului M.I., acesta lăsând să se creadă că are influență asupra magistratului - judecător M.A.L., pentru a o determina pe aceasta să-i pună în libertate pe învinuit și a dispune o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Inculpatul A.R., persoană judecată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița, la data de 2 noiembrie 2010, în mod indirect a oferit împreună cu fratele său, inculpatul E.V., coinculpatului M.I., președinte al Tribunalului Dâmbovița, prin intermediul inculpaților D.G. și B.G., suma de 6.000 euro, iar la data de 7 noiembrie 2010, prin intermediul fratelui său, a dat efectiv suma de 12.500 RON, echivalentul sumei de 3.000 euro inculpatului M.I., prin intermediul inculpaților D.G. și B.G., inculpatul M.I. lăsând să se creadă că are influență asupra judecătoarei M.A.L., pentru a o determina pe aceasta să îl pună în libertate și să-i suspende executarea pedepsei. În fine, inculpatul D.G. a fost acuzat că, la data de 2 noiembrie 2010, la solicitarea lui A.R., judecat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița, și a fratelui acestuia, inculpatul E.V., ar fi oferit suma de 6.000 euro, pretinsă de inculpatul M.I., prin intermediul inculpatului B.G., iar la data de 7 noiembrie 2010, ar fi dat efectiv suma de 12.500 RON, echivalentul a 3.000 euro, inculpatului M.I., prin intermediul inculpatului B.G., inculpatul M.I. lăsând să se creadă că are influență asupra judecătoarei M.A.L., pentru a o determina să-l pună în libertate pe învinuit și a dispune o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 26 iunie 2013 și a fost fixat termen pentru a se pune în discuție măsurile preventive luate în faza de urmărire penală. Față de inculpatul M.I. s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar inculpații E.V., D.G. și B.G. au rămas în arest preventiv până la data de 1 noiembrie 2013, dată la care le-a fost înlocuită detenția preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (a se vedea încheierea din data de 03 iulie 2013, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2364 din 10 iulie 2013 a Î.C.CJ. și încheierea nr. 177/F din 25 octombrie 2013, definitivă prin decizia penală nr. 3382 din 01 noiembrie 2013 a Î.C.C.J.). Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi țara satisface pe deplin exigențele bunei desfășurări a procesului penal, precum și pe acelea ale prevenției, astfel că a acceptat cererile celor trei inculpați, E.V., D.G. și B.G., de înlocuire a obligației de a nu părăsi localitatea cu această măsură. Inculpatul A.R. a fost arestat în altă cauză, pe tot parcursul judecății. În ședința publică din data de 03 octombrie 2013 a fost discutată regularitatea actului de sesizare a instanței, Curtea considerându-se legal sesizată, potrivit prevederilor art. 300 C. anterior de proc. pen., prin rechizitoriul emis de procuror. În aceeași ședință de judecată, au fost ridicate excepții și a fost invocată nulitatea actului de sesizare de către inculpatul M.I., prin apărătorii săi, acestea fiind respinse prin încheierea din data de 18 octombrie 2013, pentru considerentele expuse în hotărâre. Tot la data de 03 octombrie 2013, coinculpații B.G., A.R., D.G. și E.V. au cerut instanței ca judecata să aibă loc, în ce-i privește, în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, în condițiile recunoașterii vinovăției. În acest sens, ei au declarat în fața Curții că își însușesc în totalitate acuzațiile aduse lor prin rechizitoriu și au arătat ca nu solicită probe în apărare, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, în condițiile alin. (1) – (3) ale acestui articol. S-a luat act de cererile formulate, iar solicitarea de disjungere a cauzei cu privire la acești inculpați a fost respinsă, apreciindu-se ca inoportună judecarea separată a acuzaților, din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal și de necesitatea aflării adevărului, existând o evidentă conexitate între faptele deduse judecății, potrivit prevederilor art. 34 lit. d) C. proc. pen. anterior. În plus, Curtea a observat că solicitanții au avut o poziție oscilantă pe parcursul cercetărilor, astfel încât se impunea a se stabili care dintre declarațiile date de ei se coroborau cu celelalte dovezi administrate în cauză întrucât, chiar și în cazul formulării unor cereri de aplicare dispozițiilor art. 320 1 , instanța poate soluționa latura penală a cauzei în procedură simplificată doar atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse [a se vedea alin. (4) al art. 320 1 C. proc. pen. anterior]. Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la ascultarea inculpatului M.I., au fost audiați martori propuși atât de acuzare, cât și de apărare (pentru inculpatul care nu a uzat de procedura abreviată), după cum urmează: D.G., P.N., P.J., L.I., P.D., M.A.L., B.A.M., S.L., T.M., M.M.R., V.I. și N.M. Au fost solicitate copii de pe cazierele judiciare ale acuzaților, s-au depus acte în circumstanțiere. În probațiune, inculpatul M.I. a depus, la rândul său, acte la dosar și a cerut a se verifica registrul de intrare ținut în perioada de referință 11-12 nov. 2010 la Tribunalul Dâmbovița. Cererile sale de probatorii au fost primite, Curtea considerând probele utile, pertinente și concludente și solicitând Tribunalului Dâmbovița copii ale registrului de evidență a accesului persoanelor. Totodată, s-au făcut demersuri pentru a se viziona eventualele înregistrări video, însă instituția menționată a comunicat că în perioada arătată nu existau camere de luat vederi. Tot în probațiune, s-au cerut înregistrările efectuate la stația P.M. Țârgoviște în ziua de 11 noiembrie 2010, dar ele nu au mai fost disponibile, fiind șterse în mod automat, prin suprascriere, potrivit adresei înaintate la dosar. Au fost solicitate D.N.A. Serviciul Teritorial Pitești informații în legătură cu stadiul cercetărilor în denunțurile formulate de inculpații B.G., A.R. și E.V., răspunsul fiind primit cu adresele nr. 143/P/2013. În ședință publică, au fost vizionate imaginile și înregistrările video puse la dispoziție de procuror, au fost atașate copii de pe încheierea nr. 4/F/CC din 09 iunie 2013, precum și de pe notele grefierului de ședință. La data de 3 octombrie 2013, inculpatul M.I., prin apărătorul său, a cerut a se constata nulitatea interceptărilor și înregistrărilor efectuate în cauză, apreciind că ele nu au fost efectuate în condițiile art. 91 2 alin. (1) C. proc. pen. și că nu au fost autorizate de instanța competentă. Curtea a verificat aceste susțineri prin prisma prevederilor art. 64 C. proc. pen. și a constatat că probele au fost obținute în conformitate cu legea, fiind realizate în condițiile stipulate de art. 91 1 și urm. și autorizate de către instanța care era competentă la data formulării cererii de autorizare, Tribunalul Argeș. S-a mai arătat că legalitatea interceptărilor nu este condiționată de începerea urmăririi penale (așa cum, de altfel, a statuat și I.C.C.J., prin decizia nr. 10 din 07 ianuarie 2008, dosar instanță), aceste probe urmând a fi luate în considerare de Curte în stabilirea stării de fapt, doar în măsura în care ele se coroborează cu restul probatoriului. În baza dovezilor produse, Curtea a reținut următoarea stare de fapt: Cumpărarea de influență. Pretinderea de bani de către inculpatul B.G. La data de 02 noiembrie 2010, inculpatul A.R. se afla în stare de arest, fiind cercetat în Dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița, cu termen de judecată data de 08 noiembrie 2010, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune. Dosarul respectiv a fost finalizat prin sentința penală nr. 386 din 02 decembrie 2010. În încercarea de a obține el însuși ceva bani din această tranzacție veroasă (a se vedea discuția purtată cu fiul său, B.I.C., precum și aceea purtată cu D.G. - dosar de urmărire penală, precum și declarațiile date pe parcursul procesului), inculpatul B.G. le-a promis coinculpaților D.G. și E.V. (acesta din urmă fiind fratele lui A.R.) că va interveni pe lângă judecătorul M.I., pentru ca acesta la rândul său, în calitatea sa de președinte al Tribunalului Dâmbovița, să intervină la magistratul căruia îi fusese repartizată cauza spre soluționare, M.A.L., pentru punerea în libertate a lui A.R. și suspendarea executării pedepsei ce urma să-i fie aplicată. Pentru a fi cât mai convingător în legătură cu „seriozitatea" sa și a relației sale, inculpatul B. l-a apelat telefonic pe coinculpatul M.I. chiar în prezența lui D.G., care a văzut „pe telefon numili Iu' ăla mare". Listingul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.I. confirmă că inculpatul B.G. a vorbit la data de 01 noiembrie 2010, la ora 16,50, de la postul telefonic cu numărul 40723xxxxxx, cu utilizatorul postului telefonic 40723xxxxxx, M.I.). B.G. a pretins pentru magistratul M.I. - președinte al Tribunalului Dâmbovița, de la numiții A. (fost E.) R. și E.V., prin intermediul numitului D.G., suma totală de 6.000 euro, lăsând să se înțeleagă că magistratul ar fi avut o influență reală asupra judecătoarei M.A., președinta completului de judecată în Dosarul nr. 6446/120/2008, pentru ca la termenul de judecată din data de 08 noiembrie 2010 A. (fost E.) R. să fie pus în libertate și să obțină o condamnare eu suspendarea executării pedepsei, pentru infracțiunile ce făceau obiectul judecății. La data de 02 noiembrie 2010, inculpatul D.G. i-a comunicat lui E.V. „să fie pregătit (...) azi l-a chemat și vine el d-acolo", iar din desfășurătorul convorbirilor și comunicărilor telefonice ale inculpatul M.I. rezultă că în aceeași zi, la ora 10.26, magistratul a purtat o discuție telefonică cu inculpatul B.G. Bazându-se pe promisiunea făcută de inculpatul M.I., coinculpatul B.G., prin intermediul inculpatului D.G., a efectuat demersuri pentru strângerea banilor, pentru a-i remite președintelui Tribunalului Dâmbovița. Inculpatul E.V. s-a străduit a obține suma de bani necesară pentru eliberarea fratelui său, încercând să gajeze un apartament sau un autoturism. S-a apreciat ca fiind important faptul că, în urma discuțiilor purtate pe tema eliberării din închisoare a lui A.R., inculpatul M.I. preia inițiativa contactării lui B.G., astfel că, la data de 05 noiembrie 2010, ora 20,14, inculpatul B.G. a fost apelat telefonic de martorul P.J. - cunoștință comună, care intermediase „relația" dintre primarul (pe atunci) B.G. și judecătorul M.I., președintele Tribunalului Dâmbovița -, care i-a comunicat: „Dă tu un telefon colo, că e ceva important". După numai trei minute, inculpatul B.G. îi spune inculpatului D.G. că a fost sunat de „omu' " prin altă persoană, că a discutat telefonic cu el și că l-a chemat duminică la el. S-a reținut că, convorbirile telefonice la care s-a făcut anterior referire, care îl implică în mod direct pe inculpatului M.I., rezultă cu certitudine din listingul convorbirilor și comunicărilor telefonice ale acestuia: în data de 05 noiembrie 2010, el a inițiat un apel și a purtat o convorbire telefonică cu martorul P.J.; ulterior, la ora 20 și 13 minute a aceleiași zile, P.J. îi comunică transmiterea mesajului său (cel redat în paragraful de mai sus), iar după numai două minute de la primirea apelului martorului P.J., la 20:16, inculpatul B.G. s-a conformat solicitării și a telefonat la magistrat, așa cum el însuși îi ceruse. În următoarea zi, de 06 noiembrie 2010, inculpatul B.G. i-a reamintit lui D.G. că a doua zi trebuie să se ducă neapărat la „om" și, văzând că A.R. și fratele acestuia, E.V., nu au putut face rost de suma de 6.000 euro, inculpatul s-a implicat personal pentru a găsi bani, încercând fără succes să obțină un împrumut de la martorul V.I. În final, A.R., prin intermediul fratelui său, inculpatul E.V., și-a gajat propriul autoturism marca B. numitei C.G. pentru suma de 12.500 RON, echivalentul a 3.000 euro, bani care au fost înmânați de inculpatul E.V. inculpatului D.G., care la rândul său i-a remis lui B.G., în ziua de 07 noiembrie 2010. Primirea sumei de 12.500 RON de către magistratul M.I. În continuare, s-a apreciat că probele demonstrează că, în seara zilei de 07 noiembrie 2010, începând cu ora 19,45, când inculpatul B.G. se afla la adresa de domiciliu a inculpatului D.G., a purtat o scurtă discuție telefonică cu inculpatul M.I., după care același inculpat B.G. s-a deplasat cu autoturismul marca V.T. cu numărul de înmatriculare DB XX, proprietatea fiului său B.I.C., la domiciliul inculpatului M.I., situat la ieșirea din municipiul Târgoviște, în apropierea localității Aninoasa, domiciliu aflat într-un grup de vile, cu drum separat de acces, după corpul de proprietate cu numărul ZZ. Inculpatul sus-numit a pătruns în domiciliul magistratului la 20.50 și a rămas acolo pentru scurt timp, până la ora 21. Anterior sosirii, inculpatul B.G. l-a apelat telefonic la ora 20,49 pe M.I., iar la domiciliul acestuia din urmă, coinculpatul B.G. i-a remis suma de 12.500 RON, pentru a interveni la judecătoarea M.A.L., în scopul eliberării inculpatului A.R. și obținerii unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei. S-a mai apreciat că primirea banilor este dovedită nu doar cu procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice purtate de coinculpații care au recunoscut în cauza pendinte săvârșirea faptelor (care se coroborează cu declarația de recunoaștere a vinovăției dată de B.G. în faza judecății, dar și cu procesele - verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpatul B. cu rudele sale și cu persoanele apropiate, cum și cu dovezile din care rezultă că între B.G. și M.I. au avut loc întâlniri dese în zilele ce au urmat, fie la sediul instanței, fie la stația P.M. Târgoviște, precum și cu desfășurătorul ce relevă traficul intens al convorbirilor telefonice purtate de B.G. cu M.I. ulterior datei de 7 noiembrie, în încercarea disperată a primului de a recupera banii dați secundului, pe fondul presiunilor mari cărora era supus de „plătitori" (în persoana fraților E.V. și A.R., care nu-și rezolvaseră „problema" și, în plus, datorau dobândă pentru suma împrumutată). După întâlnirea cu judecătorul din data de 07 noiembrie 2010, la ora 22, B.G., aflat împreună cu E.V. la domiciliul a inculpatului D.G., discută de pe telefonul lui D.G. cu inculpatul deținut în penitenciar A.R. și îl asigură de succesul deplin al „misiunii" sale (B.: (...) există și posibilitatea să nu îți dea mâine drumul (...) Adică să dea pronunțarea în două zile, trei (...) Nu s-a schimbat nimic, rămâne (...) ca (...) la fel ca (...) exact așa cum am vorbit! Cu suspendare cu tot ce trebuie decât că s-ar putea să nu-ți dea mâine pronunțarea (...) să o amâne două, trei (...) că e dosarul mare (...) oricum în două, trei zile rezolvăm (...)" R.: „Numai să fie bine!" B.: „Păi e bine, nu (...) nu s-a schimbat nimic (...) a luat (...) nu s-a schimbat nimic (...) decât că trebuie să (...) na! A zis că are multe (...) probleme în dosarul ăsta și trebuie să stea două, trei zile pronunțarea! Da' bineînțeles că noi credem că a făcut treaba asta pentru diferență, că trebuie să mai dăm o diferență de 2.000! Că d-ai suntem toți aci! (...) Noi încercăm să facem ceva acuma, să văd, dacă e mă duc eu mâine dimineață, iar la șapte jumate (...) la ei (...) (...) după ce a văzut că (...) n-am (...) toată suma la mine și mai îmi trebuie 2000, a zis: <Domne, e posibil să dea o pronunțare peste două, trei zile (...) că are multe probleme pe rol (...)> și nu știu ce și nu știu cum!. Dar când am plecat mi-a zis: <Zilele astea până să dă pronunțarea, treceți pe la mine!> <Trec fără nici un fel de problemă, nu vă faceți griji, să nu mă lase!>". Restituirea banilor La termenul din 08 noiembrie 2010, în Dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Târgoviște a fost amânată pronunțarea asupra cererilor formulate de către A.R., stabilindu-se termen data de 22 noiembrie 2010. Panicat de această amânare, inculpatul D.G. i-a cerut telefonic explicații inculpatului B.G. (D.: „Păi le-a dat termen la ăștia peste trei săptămâni, mânca-ți-aș! Peste trei săptămâni!" B.: „Cum adică a dat termen?!" D.: „Păi a dat termen peste trei săptămâni! Cum?!"). Confuz la rândul său, după numai două minute de la finalizarea convorbirii de mai sus, inculpatul B.G. a inițiat o discuție cu inculpatul M.I., după care l-a informat prompt pe inculpatul D.G. că M.I. le-a spus „să stea liniștiți, că nu se schimbă nimic". Peste câteva ore, la 16,40, din nou inculpatul B.G. ia legătura telefonic cu M.I., iar lui D.G. îi spune că „nu se schimbă cu nimic, da' trebuie să mă duc la el să-i spun, ce dracu?, una a vorbit aseară, una spune acuma". Motivul încurcăturii în care s-a aflat B.G. este relatat de acesta soției sale, B.D., care era la curent cu încercările inculpaților de a-l elibera pe A.R.: „vorbeam cu ăla unde am fost aseară, că am vorbit cu ăsta și aștept un telefon că s-a încurcat treaba acolo, a dat termen peste trei săptămâni și a înnebunit lumea". În continuare, s-a arătat că rezultă din probe că inculpatul M.I. a fost acela care, cu ocazia întrevederii avute la data de 10 noiembrie 2010 la sediul Tribunalului Dâmbovița, în Cabinetul președintelui, l-a înștiințat pe inculpatul B.G. că unul dintre motivele pentru care s-a amânat pronunțarea și nu a putut fi pus în libertate A.R. era starea sa de recidivă. Prezența inculpatului B.G. la Tribunalul Dâmbovița, chiar în biroul președintelui, între orele 12,41 - 12,52, apare înregistrată în registrul de evidență a accesului persoanelor; la câteva minute după părăsirea sediului instituției (respectiv, la ora 13), el i-a transmis celorlalți inculpați, prin intermediul lui D.G., informația primită (B.: „Mă, s-a discutat în sală, în sală, vis-a-vis de el că e recidivist?!" D.: „Nu!" B.: „S-aprins cu 625 de zile, are recidivă!". Despre starea de recidivă a inculpatului A.R., coinculpatul B.G. nu putea avea cunoștință din altă sursă, întrucât martorul P.N., avocatul lui A.R., a declarat în mod constant că nu a discutat cu B.G. despre aceasta. Față de împrejurarea nou descoperită - starea de recidivă -, care făcea imposibilă punerea în libertate a inculpatului A.R. și aplicarea suspendării executării pedepsei, cei interesați (frații E.) au făcut presiuni pentru a le fi restituiți banii, având o din ce în ce mai puternică bănuială că ar fi fost trași pe sfoară de B.G. și că, în realitate, el nu ar fi vorbit cu nimeni. La cererea expresă a lui A.R., B.G. a făcut demersuri pentru recuperarea cât mai rapidă a sumei de 12.500 RON de la inculpatul M.I., motiv pentru care în zilele următoare a efectuat numeroase deplasări, atât la domiciliul inculpatului M.I., cât și la locul său de muncă. De asemenea, la data de 11 noiembrie 2010, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu B.G. la Stația P.M. Târgoviște, aflată în drumul spre domiciliu său, condus fiind de șoferul Tribunalului Dâmbovița, chiar cu autoturismul instituției. Inculpatul i-a cerut martorului D.I. să îl oprească la benzinărie, unde stabilise să se întâlnească cu B.G. Întâlnirea celor doi a durat câteva minute, în cadrul ei discutându-se despre restituirea banilor. Din declarația martorului D.I. a rezultat că, deși i-a spus președintelui tribunalului că autoturismul fusese recent alimentat cu benzină, acesta i-a cerut totuși să oprească, spunându-i că „are o treabă", după care a coborât pentru circa 10-15 minute la benzinărie, iar la întoarcere „a zis <nenorociții>, sau cam așa ceva". Același martor a arătat că președintele său i-a cerut să declare la D.N.A., contrar adevărului, că el însuși ar fi dat „hârtiile" persoanei cu care M.I. s-a întâlnit la benzinărie și că a acceptat aceasta solicitare, fiindu-i teamă să nu își piardă locul de muncă, dată fiind relația sa de subordonare față de conducătorul instituției; ulterior, confruntat cu celelalte probe, martorul a revenit, iar în fața Curții și-a menținut cea de-a doua declarație dată în fața procurorului, în care a relatat exact cele întâmplate. Despre modul neplăcut în care au decurs discuțiile la benzinărie, B.G. s-a lamentat la interlocutoarea sa necunoscută (cea care este denumită „femeie", în procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice și care era la curent cu toate „tratativele" purtate): B.: „Da! Ce să fac, uite vin dă la Târgoviște! (...) Să-mi bag picioarele în capu' meu, că nu știu de ce m-am băgat!" Femeie: „Ai vrut să faci bine p-o parte, să faci și un ban! Păi! Dacă făceai bani era bine?" B.: „M-a făcut ăsta dă a picat (...) P. ăla pă mine! Că în P. m-am întâlnit! (...) Pentru că dobitocii ăștia nu înțeleg că poate să-l ajute așa cum a zis și (...) a zis: <Asta e țigăneală domnu' B.! e țigăneală, astea sânt țigăneli!> Femeie: „Și? Nu ți-a dat banii, nu?" B.: „Ce?! Păi nu mi-a dat că nu era omu' pregătit, să vorbească mâine cu aia! (...) Să vadă ce face, că acuma a apucat dă a vorbit! (...) Acu' să-i spună, nu mai trebuie, și (...) e de rău și pentru el, e rău și pentru mine (...)." S-a reținut că întâlnirea celor doi în stația P. este confirmată nu doar de martorul D.I., ci și de inculpatul M.I. însuși, însă acesta din urmă a pretins că ea ar fi avut ca scop doar restituirea unor acte pe care inculpatul B. i le lăsase, atunci când îi ceruse sfatul în legătură cu procesele civile purtate, și nu pentru a vorbi despre suma de 12.500 RON, primită anterior de la acesta. Restituirea banilor nu s-a putut face atunci, ci în ziua de 12 noiembrie 2010, în biroul președintelui Tribunalului Dâmbovița. Deși la data menționată prezența inculpatului B.G. nu apare înregistrată la instanță, ea este confirmată, pe de o parte, de discuțiile purtate de acesta în ziua respectivă de inculpat cu membri ai familiei sale și cu persoanele apropiate, dar și de convorbirile avute de el cu ceilalți inculpați, urmate de înmânarea efectivă a banilor familiei E. În acest sens, trebuie observat că întâlnirea scurtă din data de 12 noiembrie 2010 a lui M.I. cu B.G. a fost relatată cu lux de amănunte nu numai lui D.G. (D.: „A (...)! Pai mă sună ăla că (...) pierde mașina (...)" B.: „Spune-i că am rezolvat! Eram în birou! (...) Da, mă! Am rezolvat! încerc să (...) Oricum am (...) a făcut o chestie rea, da' e problema lor! (...) Deci nici n-a vrut să mai vorbească cu mine (...) Ca să stau de vorbă, mi-a zis: <Nu mai avem ce discuta!> Asta e! (...) Mi-a dat plicu' și am vrut să-i spun: <Șefu (...) s-a întâmplat, asta e>. A zis: <Domnu B., cu tot respectu' nu mai avem ce discuta!> (...) Dar nici nu m-a băgat (...) Pă cuvânt! Nici nu m-a băgat în seamă! Â stat numai cu capu' în jos, mi-a dat plicu!" D.: „Da!" B.: „<Cât era?> O sută două'ș cinci! <Luați-l> <Stați un pic, zic, să vedeți că (...)> <Nu, nu, nu. Din momentu' ăsta, nu mai avem ce discuta!>", dar și martorei S.L., în convorbirea purtată în aceeași zi, după câteva minute de la precedenta: „(...) Scuză-mă, ce vroiai să-mi spui?" „Am luat banii! Da' cu (...), cu trei cuvinte: <Nu mai avem ce discuta!>". După încheierea conversației cu inculpatul D.G., B.G., marcat în mod evident de atitudinea glaciară a președintelui, a apelat pe o persoană de sex femeiesc neidentificată, menționată în procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice „femeie", căreia i se adresează cu apelativul „iubirea mea": „Am luat banii! (...) Da' cu trei cuvinte: <Nu mai avem ce discuta!> (...) Trebuia să-i spun: <Șefu', degeaba spui că (...) e dă vină aia care ai vorbit cu ea. Aia și-a luat un angajament, trebuia să verifice dracu' dosaru', nu ?>". După alte câteva minute B.G. îi relatează telefonic și soției sale, B.D., aceleași amănunte stânjenitoare: B.: „Ce să fac, mamă, am luat (...) N-am putut să vorbesc foarte multe cu ăsta, că a zis <Nu mai avem ce discuta!> D.: „Ți-a închis gura repede? (...) Păi da, da' trebuia să-i spui: <Da' dumneata ce ai făcut?> B.: "Păi da' nu mi-a dat voie să vorbesc, pentru că asta am zis: <Domne, nu sunteți de vină, da' probabil persoana respectivă e de vină. Când a promis că face un lucru, trebuia să verifice.>". Poziția procesuală a acuzaților Deși inițial au negat comiterea infracțiunilor și chiar au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, punându-se de acord ce declarații trebuie să facă în fața organelor de anchetă, ulterior, în faza de urmărire penală, precum și în faza judecății, inculpații B.G., D.G., E.V. și A.R. au recunoscut întocmai acuzațiile, solicitând ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii vinovăției, așa cum s-a menționat la începutul prezentei expuneri. În ce-l privește pe inculpatul M.I., acesta a contestat orice implicare a sa în activitatea infracțională, încercând să demonstreze că discuțiile și întâlnirile sale cu inculpatul B.G. au fost legate doar de consultațiile juridice pe care cel din urmă i le-a solicitat, despre anumite litigii purtate în trecut. În susținerea acestei apărări, inculpatul a produs înscrisuri. Fără a pune la îndoială existența acelor litigii, cum nici faptul că ele au făcut obiectul unor discuții dintre cei doi, Curtea a constatat că, în perioada 01 noiembrie 2010 – 12 noiembrie 2010, subiectul conversațiilor și întâlnirilor a fost cu totul diferit, anume punerea în liberate a inculpatului A.R., arestat în dosarul penal al Tribunalului Târgoviște. S-a apreciat ca fiind cert că ei se cunoscuseră cu cel puțin o lună înainte (dosar instanță, din care rezultă că, la data de 08 octombrie 2010 B.G. îl vizitase pe președintele M. în biroul său de la Tribunalul Dâmbovița). Martorul P.J. este persoana care a facilitat contactul dintre cei doi, la solicitarea inculpatului B.G. dându-i numărul de telefon al inculpatului M.I. Martorul sus-numit a afirmat că, după ce a cerat permisiunea lui M.I., i-a comunicat lui B.G. numărul de telefon al magistratului; după un interval de timp, din nou i-a cerut numărul de telefon, întrucât îl pierduse. Deși nu a cunoscut subiectul asupra căruia au purtat discuțiile între cei doi, martorul a putut să relateze că, după trecerea unui timp de la evenimentele relatate, când a participat la o petrecere la care se afla și inculpatul M.I., acesta din urmă i-a reproșat: „Vezi, mă, că B. nu e om serios!". Cu toate că nu se cunoaște conținutul convorbirilor purtate între coinculpații B.G. și M.I., întrucât primul s-a folosit în conversațiile purtate cu secundul de un alt post telefonic decât acela utilizat în mod frecvent (dovadă în acest sens, conversația redată la dosarul urm. penală, în care vorbește de „alte telefoane"), iar pe alocuri, declarațiile date de B.G. se contrazic între ele, s-a apreciat ca fiind indubitabil că, în ceea ce privește remiterea sumei de 12.500 RON magistratului, lucrurile au decurs întocmai așa cum acesta a relatat. Este adevărat, coinculpații E.V. și A.R. aveau suspiciuni cu privire la aducerea la îndeplinire a promisiunilor făcute lor de B.G., iar după termenul din data de 08 noiembrie 2010, nefiind realizată punerea în libertate a lui A.R., suspiciunile li s-au accentuat, fapt ce rezultă neîndoielnic din discuțiile purtate între ei. În convorbirea cu fratele său A.R., E.V. i-a spus despre B.G.: „mă duc, dă-i în (...) de zdrențe! îi zic: <Băi, vere! Ge facem cu dobânda aia, mâncați-aș? Suportăm toți la ea, ce (...)? Ai fost sigur, acuma nu mai ești sigur! De ce m-ai băgat să iau banii, mânca-ți-aș!> (...) Păi nu e, mă, nu cred că a vorbit cu nimeni zdreanță asta, mă! Ei știa că trebuie după ce te judecă ăia trebuie să-ți dea drumu', aia el (...) Banii i-a luat el cu Ț., cred!" („Ț." fiind porecla lui D.G.) „Nu mă, că a dat! a avut treabă cu banii, mă, Gogule, mă, ce dracu'? păi dacă lua ăla banii în mână, nu se punea problema! Era gata, ce dracu'!". Supărat, la rândul său, că nu este crezut, B.G. s-a confensat cunoscuților: „m-a chemat dup'aia! Ai dracu' sânt (...) negri, aoleo mamă ce supărare că n-a făcut, că n-a dres, că nu s-a rezolvat, p-o parte și pă altă parte, când îi ajuți, să schimbă imediat" (a se vedea conversația lui B.G. cu persoana necunoscută de sex femeiesc, denumită „femeie"- dosar urm. penală). Și fiului său, B.I.C. i se plânge de presiunea pe care coinculpații nemulțumiți o exercitau asupra sa, pentru restituirea banilor: „uite, cu ăla, trebuia să iasă, n-a ieșit, s-au încurcat treburile, s-au supărat ăștia! (...) Ș-au luat speranța ăștia! Țipa (...) că a luat bani cu dobândă!". În fine, în conversația cu D.G., exasperat că nu este crezut, B.G. îi cere acestuia să le explice cum stau lucrurile, iar interlocutorul său exclamă: „le-am explicat, fratele meu! Le-am explicat și degeaba le-am explicat, că a zis că (...) nu s-a făcut nimic!". Faptul că, în această privință, inculpatul B.G. a fost extrem de „serios", făcând întocmai ceea ce promisese, cu toate că nu era crezut [„azi a fost în sală și să (...) dau mâine iar o fugă (...) că mă duc la Târgoviște ca la mine acasă! Și lumea nu crede!", dosar urm. penală] reiese nu numai din desfășurătorul care demonstrează frecvența crescută a convorbirilor telefonice purtate cu M.I. în perioada de referință, din procesele-verbale de redare a convorbirilor dintre B. și ceilalți inculpați, pe de o parte, dar și din declarațiile martorului D.I., coroborate cu procesele-verbale de supraveghere operativă, pe de altă parte, din care rezultă indubitabil că, exact atunci când a promis, inculpatul s-a întâlnit cu magistratul. O dovadă în plus o constituie mențiunile din registrul intrărilor în instanță, la care s-a făcut referire cu ocazia descrierii stării de fapt. Declarația martorei T.M., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit, de instanța de judecată, s-a arătat că nu a adus lumină asupra evenimentelor din 7 noiembrie 2010, întrucât ea vorbește în mod constant de o întâlnire de câteva minute pe care ar fi avut-o inculpatul M.I. cu o persoană de sex masculin într-o zi lucrătoare, iar nu în ziua de duminică. Având în vedere că prima sa declarație a fost luată în anul 2013, la trei ani după evenimentele din 2010, s-a apreciat că nu este relevantă sub aspect probator, nici în susținerea acuzării, nici a apărării. Pentru aceleași considerente, nici declarația martorei P.D., maseuza familiei M. (propusă spre audiere de către inculpat), în care sunt relatate după trei ani, „cu precizie", întâmplări care ar fi putut avea loc în toamna anului 2010 (martora arată că în ziua de duminică, 7 noiembrie 2010, inculpatul nu s-ar fi aflat la domiciliul său până după ora 22 - dosar fond), contrară celorlalte dovezi care fac dovada întâlnirii dintre cei doi inculpați în ziua respectivă, nu a fost luată în considerare. S-a mai menționat faptul că prezența inculpatului B.G. la domiciliul magistratului, într-o seară din toamna anului 2010, nu este contestată nici măcar de inculpatul M.I., însă acesta plasează momentul respectiv într-o noapte „la mijlocul săptămânii". S-a mai reținut că declarațiile de recunoaștere date de inculpatul B.G. sunt confirmate și de convorbirile pe care acesta le-a purtat cu soția sa și cu martora S.L., în care menționează explicit numele magistratului M., exasperat că ceilalți inculpați îi cereau insistent banii, iar magistratul nu răspundea la telefon: „încerc să-l sun p'ăsta, pă M., și nu răspunde". Toate aceste încercări disperate ale lui B.G. de a recupera banii de la judecător, mărturisite unor persoane față de care nu ar fi avut niciun interes să „confecționeze" o altă situație decât cea reală, coroborate cu probele la care s-a făcut referire mai sus, demontează apărarea prin care inculpatul M.I. a încercat să îl decredibilizeze pe coinculpat și să demonstreze că totul a fost doar o născocire și o încercare a lui B.G. de a stoarce bani pentru sine, fără ca vreodată să fi vorbit ceva cu judecătorul despre A.R. Ele fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a comiterii de către inculpatul M.I. a faptei de corupție pentru care a fost trimis în judecată, constând în primirea la data de 7 noiembrie 2010 a sumei de 12.500 RON, echivalentul sumei de 3.000 euro, de la coinculpatul A.R. și de la fratele său, inculpatul E.V., prin intermediul lui B.G., M.I. lăsând să se creadă că ar fi avut influență asupra judecătoarei M.A.L., pentru a o determina pe aceasta să-l pună în libertate pe A.R. și să îi suspende executarea pedepsei. S-a arătat că această faptă întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. În legătură cu fapta de pretindere a banilor de către același inculpat, nefiind suficient probată, întrucât însuși inculpatul B.G. a negat că judecătorul i-ar fi pretins suma de 6.000 de euro, Curtea nu a reținut comiterea infracțiunii de trafic de influență și în această variantă, ci doar a primirii. Legea penală mai favorabilă Potrivit art. 257 vechiul C. pen., primirea ori pretinderea de băni sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 10 ani. În noul C. pen., în vigoare la data pronunțării prezentei sentințe, traficul de influență este sancționat de art. 291, care prevede că pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Cât privește conținutul constitutiv al infracțiunii, legea nouă nu conține modificări de substanță, acea condiție obligatorie menționată explicit [și care promite că îl va determina pe acesta (...)] fiind conținută și de reglementarea anterioară, în maniera mai sus-arătată [pentru a-l determina să facă ori să nu facă (...)], cunoscut fiind că pentru consumarea infracțiunii nu avea importanță dacă s-a produs ori nu intervenția, dacă s-a efectuat ori nu actul ce intra' în atribuțiile de serviciu; de asemenea, pentru existența infracțiunii de trafic nu interesa dacă intervenția pe lângă un funcționar s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenție s-a urmărit determinarea unei acțiuni licite sau a unei acțiuni ilicite. În fine, era rară eficiență juridică împrejurarea că pretenția a fost sau nu satisfăcută ori că promisiunea de foloase a fost sau nu respectată (a se vedea Vintilă Dongoroz, S. Kahane, Explicații teoretice ale C. pen. român Partea specială, Editura A. R.S.R., București, 1972). Dispoziția C. pen. în vigoare la data pronunțării fiind mai favorabilă sub aspect sancționator, s-a reținut ca atare, în condițiile art. 5, infracțiunea de trafic de influență. Relativ la ceilalți inculpați, care au cerut ca judecata să aibă loc în procedură simplificată, în baza acelorași probe la care s-a făcut referire și care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a vinovăției pe care ei le-au dat, Curtea, constatând că faptele sunt stabilite, a apreciat că sunt întemeiate cererile de aplicare a prevederilor art. 320 1 alin. (1)-(7) vechiul C. proc. pen., care se regăsesc în actuala procedură, în art. 396 alin. (10). S-a apreciat că fapta comisă de inculpatul B.G., de a fi pretins la data de 2 noiembrie 2010 suma de 6.000 euro pentru magistratul M.I. de la coinculpații A.R. și E.V., prin intermediu coinculpatului D.G. și de a fi primit de la aceștia, la data de 07 noiembrie 2010, suma de 12.500 RON, bani pe care i-a remis în aceeași zi inculpatului M.I., magistratul lăsând să se creadă că avea influență asupra judecătoarei M.A.L., care judeca Dosarul nr. 6446/120/2008 al Tribunalului Dâmbovița, pentru a o determina să îl pună în libertate pe A.R., cercetat în stare de arest, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din Cod. S-a mai apreciat că realitatea faptică rezultată din probe concordă întru totul cu situația de fapt descrisă în rechizitoriu, însușită de inculpatul B.G. în declarația dată potrivit art. 320 1 vechiul C. proc. pen. (în ceea ce privește împrejurările comiterii faptelor și momentul consumării infracțiunilor, în variantele descrise cu prilejul redării stării de fapt), motiv pentru care inculpatului i-a fost redusă pedeapsa cu o treime. S-a arătat că faptele comise de inculpații E.V., A.R. și D.G. la data de 2 noiembrie 2010, de a fi oferit magistratului M.I. suma de 6.000 euro, și de a-i fi dat la data de 7 noiembrie 2010 suma de 12.500 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzute de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Curtea de Apel a mai arătat că stabilirea cuantumului pedepselor se va face în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorilor, evaluate după împrejurările și modul de comitere a faptelor, starea de pericol creată, gravitatea rezultatului produs, motivele săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, circumstanțele care caracterizează persoana fiecărui inculpat. Aceleași criterii au determinat instanța să aplice inculpaților și pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., iar inculpatului M.I., care a c