ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40/F din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.I.B.

A fost condamnat inculpatul M.I.B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., urmând ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen.

În baza art. 67 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și alin. (3) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și s-a dispus, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., ca executarea pedepsei complementare să se realizeze după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și alin. (3) C. pen. pe durata executării pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 26 iunie 2014 și până la 6 ianuarie 2015 și a măsurii arestului la domiciliu începând cu data de 6 ianuarie 2015 și până la data pronunțării.

În baza disp. art. 399 alin. (1) rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă fața de inculpat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizotoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova din 17 iulie 2014, emis în Dosarul nr. 161/P/2014, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.I.B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În cuprinsul actului de trimitere în judecată s-a reținut, în esență, că, în calitate de avocat definitiv în cadrul Baroului Vâlcea, în cursul lunii iunie 2014, inculpatul a pretins de la martorul denunțător A.V. suma de 20.000 de euro, pentru a determina atât personal, cât și prin intermediul fratelui său M.A.C., judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, pe judecătorii din cadrul aceleiași instanțe, învestiți cu soluționarea apelului declarat în Dosarul nr. 3814/215/2013, să pronunțe o decizie favorabilă denunțătorului, fiului său, A.l. și concubinei sus-numitului, S.E.

În depoziția sa, dată în fața instanței de judecată la termenul din 11 noiembrie 2014, inculpatul M.I.B. a fost audiat de către instanță și, prin declarația pe care a dat-o, a recunoscut învinuirea așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței și a solicitat ca prezenta cauză să fie soluționată în fața instanței de judecată, conform procedurii simplificate, numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin încheierea pronunțată la data de 11 noiembrie 2014, Curtea constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 375 C. proc. pen., a admis cererea inculpatului potrivit căreia acesta a solicitat soluționarea cauzei, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.

Curtea a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare este în sensul că inculpatul M.I.B., avocat definitiv în cadrul Baroului Vâlcea, a pretins, în cursul lunii iunie 2014, de la martorul denunțător A.V. suma de 20.000 de euro, primind efectiv în două tranșe suma de 10.000 de euro.

Totodată, în actul de inculpare s-a reținut că, scopul pentru care a solicitat suma respectivă era de a determina atât prin propriile sale intervenții, cât și prin intermediul fratelui său M.A.C., judecător la Curtea de Apel Craiova, pe judecătorii din cadrul aceleiași instanțe, învestiți cu soluționarea apelului declarat în Dosarul nr. 3814/215/2013, să pronunțe o decizie favorabilă pentru A.V. - A.l. și concubina acestuia - S.E., sus-numiții fiind condamnați de către Judecătoria Craiova la pedepse rezultante de 5 ani și, respectiv, 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, folosire de instrumente oficiale false în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

Situația de fapt a fost probată, la urmărirea penală, prin următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de consemnare a denunțului formulat de A.V., declarația de martor a sus-numitului, procesul - verbal de redare a convorbirilor ambientale purtate între inculpați și martorul denunțător, la care se adaugă planșele foto, procesul - verbal de verificare a calității inculpatului, procesul - verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compun suma de 9.000 de euro pusă la dispoziția martorului denunțător, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul - verbal de redare a unor convorbiri telefonice, declarațiile martorilor B.I., B.D.C., care se coroborează cu declarațiile inculpatului, declarația acestuia dată în fața instanței de judecată, precum și înscrisurile depuse la dosar în faza de judecată, respectiv actele medicale și actele în circumstanțiere în favoarea inculpatului.

S-a mai reținut că în fața instanței, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunea de înșelăciune, deoarece, prin întreaga activitate pe care a desfășurat-o acesta, nu a traficat influența sa, ci a indus în eroare pe denunțător, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra fratelui său, magistrat la Curtea de Apel Craiova, pentru a obține o soluție favorabilă denunțătorului și persoanelor care erau implicate alături de el în cauza penală aflată pe rolul Curții de Apel Craiova.

Curtea a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 221 C. pen., deoarece inculpatul nu a promis că îl va determina pe fratele său să îndeplinească un act favorabil denunțătorului sau aparținătorilor acestuia. De altfel, inculpatul a promis denunțătorului și familiei sale că vor obține pedepse cu suspendare sau o diminuare a pedepselor, însă acesta nu a făcut referire la magistrații judecători care făceau parte din completul de judecată învestit cu soluționarea apelului la Curtea de Apel Craiova, referirea inculpatului a fost strict la fratele acestuia, care nu era învestit cu soluționarea respectivei cauze.

În aceeași măsură s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., deoarece inculpatul a primit sume de bani de la denunțător, lăsând să se creadă că are influență asupra unei persoane care exercită o funcție publică și promițând că îl va determina pe acesta să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau contra acestor îndatoriri. Nu prezintă relevanță în cauză faptul că inculpatul nu s-a referit în concret la magistrații judecătorii de la Curtea de Apel Craiova

Învestiți cu soluționarea apelului în cauza în care era implicat denunțătorul și aparținătorii acestuia faptul că inculpatul s-a referit la fratele său, magistrat la aceeași instanță, fiind apreciată ca suficientă împrejurarea de a lăsa să se înțeleagă că prin intermediul acestuia ar putea determina o soluție favorabilă de la judecătorii învestiți cu soluționarea apelului la care s-a făcut referire mai sus.

Pentru argumentele mai sus expuse s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.I.B.

Curtea a mai reținut că fapta inculpatului M.I.B., așa cum a fost descrisă mai sus, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv starea de pericol creată prin fapta săvârșită de către inculpat, valoarea ocrotită, respectiv garantarea înfăptuirii justiției și a respectării ordinii de drept, prin realizarea unor atribuții specifice puterii judecătorești, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite și, de asemenea, gravitatea rezultatului produs ori a posibilelor consecințe ale acestei infracțiuni.

Este relevant și motivul invocat de către inculpat pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv situația sa financiară precară datorită participării la jocuri de noroc și necesitatea de a procura sume de bani pentru a acoperi datoriile mari pe care le avea ca urmare a practicării unor astfel de jocuri.

La dosar au fost depuse acte medicale cu referire la dependența sa psihică față de astfel de jocuri invocat de inculpat ca un motiv atenuant în aplicarea pedepsei.

În aceste împrejurări, Curtea a constatat că nu există probe certe medicale din care să se rețină că fapta săvârșită ar fi fost condiționată și de eventualele afecțiuni psihice ale inculpatului, respectiv dependența sa psihică față de asemenea jocuri. În plus, prin natura profesiei sale, inculpatul trebuia să se abțină de la orice acte contrare deontologiei profesionale și, cu atât mai mult, de la săvârșirea unor fapte cu caracter infracțional cu scopul de a obține sume de bani. În acest context, s-a avut în vedere scopul urmărit de inculpat ca fiind acela de a obține sume de bani, neavând relevanță juridică destinația pe care inculpatul dorea să o dea sumelor astfel obținute și nici împrejurările subiective care l-ar fi determinat să recurgă la săvârșirea unor fapte infracționale.

Din probele în circumstanțiere depuse la dosar în favoarea inculpatului, inclusiv cele de evaluare a personalității acestuia, Curtea a reținut conduita sa bună înainte de săvârșirea infracțiunii, situația sa familială stabilă și atitudinea cooperantă, sinceră pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește nivelul de educație, Curtea a mai reținut că pregătirea universitară a inculpatului, calitatea sa profesională, ar fi trebuit să-l determine să se abțină de la săvârșirea oricăror acte infracționale de natura celor comise. Prin urmare, nivelul superior de instrucție școlară și universitară, precum și calitatea profesională pe care a avut-o nu a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, ca un element favorabil acestuia.

Văzând și cerințele principiului proporționalității la care se referă în mod constant jurisprudența internă și internațională, în sensul că pedeapsa și modalitatea de executare trebuie să fie adecvate situației de fapt și scopului urmărit de lege, Curtea a constatat că scopul pedepsei poate fi realizat dacă executarea acestuia se va realiza prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), și g) și alin. (3) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a dispus, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca executarea pedepsei complementare să se realizeze după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) și alin. (3) C. pen., pe durata executării pedepsei principale privative de libertate.

Prin încheierea nr. 110 din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Pitești a dispus arestarea preventivă a inculpatului începând cu data de 27 iunie 2014. Durata arestării a fost prelungită în mod succesiv prin mai multe încheieri judecătorești.

Prin decizia penală nr. 13 din 6 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat cu măsura arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile.

Curtea de Apel Pitești, prin încheierile ulterioare, a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri, pe care a menținut-o.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., Curtea a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 iunie 2014 și până la 6 ianuarie 2015 și a măsurii arestului la domiciliu, începând cu data de 6 ianuarie 2015 și până la data pronunțării.

În baza dispozițiilor art. 399 alin. (1) raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpat.

În cauză nu s-au dispus măsuri asigurătorii, deoarece suma de 10.000 de euro primită efectiv de inculpat a fost recuperată cu ocazia constatării infracțiunii flagrante. Nu s-au aplicat dispozițiile art. 292 alin. (3) C. pen., referitoare la confiscarea specială, întrucât sumele pe care martorul-denunțător i le-a dat inculpatului au provenit din fondul de flagrant al Direcției Naționale Anticorupție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.I.B., solicitând admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și rejudecând în fond, reindividualizarea sancțiunii aplicate de prima instanță sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin aplicarea art. 91 C. pen. De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime și stabilirea unei pedepse al cărei cuantum să fie orientat spre minimul special astfel rezultat.

Critica adusă sentinței primei instanțe vizează, totodată, greșita individualizare a cuantumului pedepsei aplicate, în raport de criteriile prev. de art. 74 C. pen., cu aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., orientat spre maximul special prevăzut de lege, în condițiile în care datele personale, circumstanțele comiterii infracțiunii și conduita adoptată demostrează o periculozitate scăzută a inculpatului.

În același context, al reținerii de circumstanțe atenuante a invocat o tulburare în comportament determinată de adicția către jocurile de noroc care i-au afectat capacitatea de a lua decizii raționale și l-au împins către săvârșirea infracțiunii pentru a-și asigura venituri, apreciat de apărare ca fiind un comportament tipic de ludomanie.

În plus, la individualizarea sancțiunii s-a solicitat a se ține seama de datele ce caracterizează persoana sa, prin prisma vârstei, a situației familiale, având doi copii minori în întreținere puternic atașați de acesta, precum și de datele care caracterizează comportamentul profesional, mediul din care provine, sprijinul familial de care dispune în vederea reintegrării sociale, atitudinea procesuală de sinceritate ce demonstrează înțelegerea pe deplin a consecințelor faptei săvârșite.

O altă critică adusă sentinței fondului a vizat înlăturarea dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. motivat de faptul că la comiterea infracțiunii de trafic de influență nu s-a folosit de calitatea de avocat, ci a speculat relațiile sale de rudenie cu un magistrat de la instanța la care martorul denunțător era judecat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 408 și urm. din C. proc. pen.

După reținerea cauzei în pronunțare, inculpatul prin apărător ales, a solicitat, în esență, în scris, la data de 16 septembrie 2015 (fax), repunerea cauzei pe rol, fiind reiterată cererea de reunire a Dosarului nr. 957/46/2014 la prezenta cauză, ambele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, motivat de faptul că actele materiale reținute în sarcina acestuia care se desprind din cele două dosare fac parte din conținutul aceleiași infracțiuni de trafic de influență (în formă continuată). De asemenea, a mai precizat că, în cel de-al doilea dosar beneficiază de tratamentul de reducere a pedepsei ca urmare a reținerii disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Cu această ocazie, a reiterat solicitările reținute în încheierea de ședință din 11 septembrie 2015 referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante, precum și înlăturarea dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. motivat de faptul că la comiterea infracțiunii de trafic de influență nu s-a folosit de calitatea de avocat.

Analizând apelul inculpatului M.I.B. în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, se constată că Înalta Curte s-a pronunțat asupra cererii de conexare a dosarelor solicitate, prin încheierea din 11 septembrie 2015, motiv pentru care cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apărătorul ales al inculpatului M.I.B. pentru a pune în discuție o cerere care a primit anterior rezolvarea de către instanță, urmează a fi respinsă.

Înalta Curte, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen., constată că, săvârșirea de către inculpatul M.I.B., cu vinovăție, a infracțiunii dedusă judecății (trafic de influență) în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

La reținerea situației de fapt s-a ținut seama de conținutul probelor administrate în faza de urmărire penală și anume de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care se coroborează cu cele ale martorilor A.V., B.I., B.D.C., procesele - verbale de consemnare a denunțului formulat de A.V., de redare a convorbirilor ambientale purtate între inculpați și martorul denunțător, planșele foto, procesele - verbale de verificare a calității inculpatului, de consemnare a seriilor bancnotelor ce compun suma de 9.000 de euro pusă la dispoziția martorului denunțător, de constatare a infracțiunii flagrante și de redare a convorbirilor telefonice.

În contextul acestui material probator, prima instanță a reținut, în mod corect, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de influență pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Astfel, pe baza analizei coroborate a întregului material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, constând în aceea că inculpatul, în calitate de avocat definitiv în cadrul Baroului Vâlcea, a pretins, în cursul lunii iunie 2014, de la martorul denunțător A.V. suma de 20.000 de euro, pentru a determina atât personal, cât și prin intermediul fratelui său M.A.C., judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, pe judecătorii din cadrul aceleiași instanțe, învestiți cu soluționarea apelului declarat în Dosarul nr. 3814/215/2013, să pronunțe o decizie favorabilă denunțătorului A.V., A.l. și concubinei sus-numitului, S.E.

Situației de fapt anterior descrise, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică reținându-se că fapta astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.

Judecarea cauzei în fond s-a realizat în procedura simplificată prevăzută de art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârșirea infracțiunii în modalitatea faptică descrisă în actul de sesizare a instanței.

Inculpatul nu a contestat, prin criticile formulate în apel, situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond și încadrarea juridică dată faptei, ci a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin aplicarea art. 91 C. pen. De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei, Înalta Curte apreciază că argumentele instanței de fond, referitoare la starea de pericol creată prin fapta săvârșită de către inculpat, valoarea ocrotită, modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite și, de asemenea, gravitatea infracțiunii, sunt pertinente și constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului reflectă preponderent criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Astfel, în procesul de stabilire a pedepsei anterior menționate, instanța de fond a realizat un echilibru între datele ce exprimă gravitatea faptei, prin raportare la conținutul elementului material și prin examinarea tuturor împrejurărilor anterioare ori concomitente comiterii ei, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului.

Totodată, instanța de fond a stabilit pedeapsa în limitele speciale din normele de incriminare incidente, astfel cum au fost reduse ca efect al aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv închisoare de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, în cazul infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Analizând cauza din perspectiva criticilor privind greșita individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că atât cuantumul, cât și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, au aptitudinea de a asigura realizarea scopului pedepsei.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte reține că, s-a ținut seama de gradul concret de pericol social rezultat din modul concret de comiterea a faptei, calitatea pe care inculpatul o avea la momentul comiterii faptei (aceea de avocat), consecințele faptei, datele personale ale inculpatului (în vârstă de 37 de ani, absolvent de studii superioare, lipsit de antecedente penale) și conduita procesuală a acestuia (caracterizată prin atitudinea de recunoaștere a faptei) și nu a identificat, în speță, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.

Datele ce țin de persoana inculpatului, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, obiectivată prin lipsa antecedentelor penale sau atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, starea de sănătate, vârsta, studiile superioare, pregătirea profesională, anturajul, spre deosebire de C. pen. anterior, au fost în mod just valorificate în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, potrivit art. 74 C. pen.

În raport cu natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările invocate de către inculpat, respectiv o tulburare recurentă în comportamentul inculpatului manifestată prin stări depresive și gânduri suicidale determinată de adicția către jocurile de noroc nu sunt de natură a diminua periculozitatea faptei comise, nu pot avea relevanța și nici consistența unor circumstanțe atenuante.

Totodată, Înalta Curte apreciază că având în vedere natura și gravitatea faptei, dar și datele privind persoana inculpatului care nu prezintă garanții că pe viitor din același motiv care a condus la comiterea faptei ce face obiectul prezentei cauze nu și-ar relua activitatea infracțională, nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că executarea sancțiunii în regim de detenție este necesară pentru realizarea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și conștientizarea de către inculpat a consecințelor faptei comise.

Totodată, modalitatea în care a acționat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de influență denotă periculozitatea inculpatului.

Sub acest aspect, instanța de apel are în vedere că prin fapta comisă, inculpatul M.I.B. a adus un grav prejudiciu instituției în care își desfășura activitatea, dar și demnității profesiei de avocat, iar prin modalitatea concretă în care a acționat mesajul transmis a fost de natură să compromită încrederea populației în justiție.

Înalta Curte apreciază că, în raport de standardele pe care inculpatul ar fi trebuit să le urmeze și de așteptările pe care societatea le avea față de acesta, maniera de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță este justă.

Referitor la aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., Înalta Curte constată că săvârșirea infracțiunii de trafic de influență constituie un argument pertinent și suficient pentru a conduce la concluzia că inculpatul M.I.B. este nedemn să exercite funcția de avocat, prin activitatea sa infracțională, întrucât a adus o atingere gravă demnității și onoarei corpului de avocați, dar și sistemului de justiție, dat fiind rolul avocatului ca participant în administrarea justiției.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.B. împotriva sentinței penale nr. 40/F din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul disp. art. 422 C. proc. pen. deduce din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 iunie 2014 și până la 06 ianuarie 2015 și a măsurii arestului la domiciliu începând cu data de 06 ianuarie 2015 și până la zi.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat M.I.B. la plata sumei de 495 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat P.D. și suma de 165 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat M.R.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere pe rol formulată de apelantul inculpat M.I.B.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.B. împotriva sentinței penale nr. 40/F din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul disp. art. 422 C. proc. pen. deduce din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 iunie 2014 și până la 06 ianuarie 2015 și a măsurii arestului la domiciliu începând cu data de 06 ianuarie 2015 și până la zi.

Obligă apelantul inculpat M.I.B. la plata sumei de 495 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat P.D. și suma de 165 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat M.R.M. se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2015.