ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2872/2009

Deliberând asupra apelurilor penale declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 174/F din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 174/F din 19 martie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 5 alin. (1) C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior în două infracțiuni prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (modificată).

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (modificată) corob. cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată (trei acte materiale, săvârșite în perioada 22 iunie 2012 - septembrie 2012).

În temeiul art. 86

4

alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. anterior în referire la art. 16 alin. (1) Legea de punere în aplicare a noului C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1244/F/2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală (modificată prin decizia penală nr. 65/A/2009 a Curții de Apel București, secția I penală și rămasă definitivă, la data de 31 august 2009, prin decizia nr. 2872/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) și a dispus ca inculpatul să execute acea pedeapsă, în întregime, alături de pedeapsa principală stabilită în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute astfel pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (modificată) corob. cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată (trei acte materiale, săvârșite în perioada februarie 2013 - 29 martie 2013).

În temeiul art. 86

4

alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. anterior în referire la art. 16 alin. (1) Legea de punere în aplicare a noului C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1244/F/2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, (modificată prin decizia penală nr. 65/A/2009 a Curții de Apel București, secția I penală, și rămasă definitivă, la data de 31 august 2009, prin decizia nr. 2872/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) și a dispus ca inculpatul să execute acea pedeapsă, în întregime, alături de pedeapsa principală stabilită în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute astfel pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. anterior în referire la art. 5 alin. (1) C. pen. și la art. 10 din Legea nr. 187/2012, a contopit pedepsele principale anterior menționate și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final acesta urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. (având corespondent în art. 35 alin. (3) C. pen. anterior), a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada cât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 15 ianuarie 2014 până la zi.

În temeiul art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată) în referire la art. 5 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să restituie denunțătorului D.S. sumele de 1.000 dolari SUA, 1.500 RON și 3.250 euro, iar denunțătorilor M.S. și M.B. sumele de 3.000 dolari SUA, 3.000 RON și 2.300 euro.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător, instituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului prin ordonanța nr. 337/P/2013 din data de 27 ianuarie 2014 a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, în limita sumelor de 4.000 dolari SUA, 4.500 RON și 5.550 euro, în vederea restituirii sumelor anterior menționate.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 12.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în fazele de urmărire penală, cameră preliminară și judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 29 ianuarie 2014, emis în dosarul de urmărire penală nr. 337/P/2013, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. anterior și art. 22

2

alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a dispus, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.C. (fost avocat în cadrul Baroului București, până la data de 02 decembrie 2013, când a fost exclus din profesie), sub acuzația săvârșirii a două infracțiuni concurente de trafic de influență, în formă continuată (câte 3 acte materiale fiecare), în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior în referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc. pen. anterior, neînceperea urmăririi penale față de denunțătorii D.S., M.S. și M.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată), constatându-se incidența cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 6

1

alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată).

De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, neînceperea urmăririi penale față de numita M.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (nemodificată), constatându-se că fapta nu există.

În sfârșit, s-a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen. anterior, disjungerea cauzei privind denunțurile formulate de numiții K.A. și K.T.D. și continuarea cercetărilor față de inculpatul C.C., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de trafic de influență.

În fapt, în sarcina inculpatului trimis în judecată, s-a reținut, cu privire la prima infracțiune continuată de trafic de influență, că, în cursul anului 2012, în calitate de avocat, în trei ocazii diferite, a pretins de la denunțătorul D.S. (zis „K."), clientul său, sumele de 4.000 RON, 15.000 dolari SUA și 5.000 euro, din care a primit sumele de 4.000 RON, 15.000 dolari SUA și 3.500 euro, promițând că va uza de influența pe care a pretins că o are asupra procurorilor și polițiștilor implicați în instrumentarea Dosarului nr. 2665/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în scopul de a obține, pentru acesta, o soluție de netrimitere în judecată.

Totodată, cu privire la cea de a doua infracțiune continuată de trafic de influență, s-a reținut că, în perioada februarie - 28 martie 2013, inculpatul, în calitate de avocat, a pretins de la denunțătorul M.S., clientul său, suma de 2.000 RON, din care a primit suma de 1.500 RON, pentru a o înmâna polițiștilor implicați în instrumentarea Dosarului nr. 453/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, față de care a pretins că are influență, în scopul de a-i determina să efectueze actele de urmărire penală în acel dosar astfel încât să determine adoptarea unei soluții de scoatere a acestuia de sub urmărire penală, în seara zilei de 29 martie 2013, a pretins și a primit de la denunțătorul M.B. (fiul celui dintâi) suma de 200 RON, promițându-i că va uza de influența sa pe lângă lucrătorii locului de detenție unde primul denunțător a fost încarcerat, în urma dispunerii reținerii sale, pentru a-i determina să accepte primirea unui pachet cu alimente pentru acesta, iar, la data de 29 martie 2013, a pretins, iar ulterior a primit de la denunțătorul M.B. sumele de 5.000 RON, 3.000 dolari SUA și 5.000 euro, promițându-i că va uza de influența pe care a pretins că o are asupra judecătorilor învestiți cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a tatălui său, formulată în aceeași cauză, pentru a-i determina să dispună cercetarea acestuia în stare de libertate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 ianuarie 2014, iar, prin încheierea de la termenul din data de 31 ianuarie 2014, Curtea, în temeiul art. 39 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, a respins, ca nefondată, excepția de necompetență, după calitatea persoanei, a instanței sesizate prin rechizitoriu, iar, în temeiul art. 300

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia.

Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 501 din data de 11 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 551/2/2014/a1.

După intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, a noului C. proc. pen., Curtea a respins, din nou, prin încheierea de la termenul din data de 05 februarie 2014, aceeași excepție de necompetență a instanței, constatând că dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, pe care și-a întemeiat precedenta soluție în același sens, au fost preluate integral de prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, prin aceeași încheiere, Curtea, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea privind punerea în aplicare a C. proc. pen. și art. 7 lit. a) din Hotărârea nr. 16/2014 a Colegiului de Conducere al instanței, a dispus trimiterea cauzei la completul de cameră preliminară cu același număr ca cel al completului de fond inițial sesizat, iar, în temeiul art. 207 alin. (4) și (6) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut măsura respectivă, respingând, totodată, ca nefondată, cererea acestuia de înlocuire a acelei măsuri cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Contestația formulată de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea din data de 21 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 551/2/2014/a2.

Prin încheierea de la termenul din data de 26 februarie 2014, Curtea, în procedura de cameră preliminară, a constatat, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală (în condițiile în care inculpatul, asistat juridic de apărătorul ales, nu a formulat cereri și nu a invocat excepții pe aceste aspecte, iar, din oficiu, nici judecătorul nu a ridicat excepții) și a dispus începerea judecății.

La primul termen stabilit pe fondul cauzei în data de 04 martie 2014, inculpatul, beneficiind de asistența juridică a aceluiași apărător ales, a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (referitor la care a arătat că nu le contestă) și a înscrisurilor în circumstanțiere prezentate, afirmând, în mod explicit, că recunoaște, în totalitate, săvârșirea faptelor de care este acuzat, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, sens în care, fiind întrebat, a precizat că a pretins și a primit de la denunțători sumele de bani menționate în cuprinsul rechizitoriului, în scopul indicat de aceștia și că este de acord să le restituie sumele de bani la care au făcut referire, toate afirmațiile sale fiind consemnate în cuprinsul unei declarații.

Prin încheierea de Ia același termen, ca urmare a stabilirii unei date ulterioare de pronunțare a hotărârii, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. (3) și (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut această măsură. Inculpatul nu a formulat contestație împotriva încheierii respective.

Având în vedere declarația de recunoaștere exprimată în fața sa, prin raportare la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (necontestat), Curtea a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele descrise în actul de sesizare există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, astfel că a pronunțat condamnarea acestuia, în condițiile art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a reținut, pe baza probatoriului respectiv, următoarea situație de fapt:

Această situație de fapt (recunoscută de inculpat prin declarația din cursul judecății) a fost stabilită de Curte pe baza următoarelor mijloace de probă:

- declarațiile denunțătorului D.S. (zis „K."), care, la data de 15 iulie 2013, a sesizat, cu un denunț, Direcția Națională Anticorupție, din care rezultă următoarele aspecte faptice relevante: în luna iunie 2012, la societățile comerciale al căror asociat era denunțătorul, SC U.C. SRL și SC C.L. SRL, au fost efectuate percheziții, iar acesta a fost condus, pentru audieri, la sediul Poliției Capitalei, context în care l-a contactat, pentru a-i acorda asistență juridică, pe inculpat, despre care știa, fiind un fapt notoriu în cadrul comunității turce, că „are pile și poate rezolva orice problemă"; cu ocazia audierii sale, în prezența inculpatului, denunțătorul a constatat că acesta se purta într-un mod familiar cu polițiștii implicați în anchetă, cărora li se adresa pe numele mic; la finalizarea audierii respective, față de denunțător, a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara; după ce au plecat împreună de la sediul Poliției Capitalei, inculpatul i-a cerut denunțătorului ca, în termen de 2 ore, să-i aducă suma de 4.000 RON, pentru a o da polițiștilor implicați în anchetă, afirmând că, dacă nu ar fi vorbit cu persoanele în măsură să-i decidă soarta, el ar fi fost arestat preventiv și respectiv că acei bani trebuiau dați polițiștilor, pentru ca aceștia „să fie mulțumiți și să aibă o atitudine pozitivă în ancheta care urma"; denunțătorul s-a conformat cererii inculpatului și, într-o oră, i-a adus și înmânat suma pretinsă; după aproximativ 2 săptămâni, denunțătorul i-a remis inculpatului suma de 2.500 euro, pe care acesta a pretins-o cu titlu de onorariu de avocat, fără a încheia însă vreun contract de asistență juridică și fără a i se elibera chitanță pentru suma respectivă; pe parcursul verii anului 2012, denunțătorul a mai fost chemat, pentru diferite activități procesuale, la Poliția Capitalei, fiind însoțit uneori de inculpat, despre care a constatat că „se saluta amical și se îmbrățișa cu toată lumea întâlnită, de la poartă și până la birou", situație care i-a întărit convingerea că acesta spunea adevărul atunci când afirma că avea „relații importante" în acea instituție, prin intermediul cărora îi putea obține o soluție favorabilă în cauza penală în care era cercetat; în cursul lunii septembrie 2012, în cadrul unei discuții referitoare la stadiul cercetărilor, inculpatul i-a spus denunțătorului că, dacă acesta va plăti suma de 15,000 euro, el are posibilitatea să-i obțină o soluție favorabilă, de scoatere de sub urmărire penală, în termen de 3 săptămâni, denunțătorul deducând, din contextul conversației, că banii respectivi urmau să ajungă la cei 3 procurori care instrumentau cauza sa, în condițiile în care inculpatul a făcut precizarea că fiecare dintre aceștia va primi câte 5.000 euro; întrucât denunțătorul i-a spus că nu poate face rost de suma care i-a fost pretinsă, inculpatul, sub pretextul că vrea „să-l ajute", i-a spus să-i aducă, în scopul anterior arătat, suma de 15.000 dolari SUA, urmând ca el să afirme, în fața persoanelor cărora le era destinată acea sumă, că nu a înțeles moneda la care s-a făcut referire; și de această dată, denunțătorul s-a conformat cererii, astfel că, în perioada ce a urmat discuției anterior menționate, i-a înmânat inculpatului, în biroul acestuia, în prezența colaboratoarei sale (martora V.G.), suma de 15.000 dolari SUA, pe care a obținut-o din vânzarea unui autoturism marca A., spunându-i însă că a împrumutat-o de la cumnatul lui, martorul S.C.; în perioada următoare, inculpatul i-a mai cerut denunțătorului și suma de 5.000 euro, despre care i-a spus că era destinată polițiștilor care lucrau în dosarul său, pentru ca aceștia „să aranjeze declarațiile de așa natură încât el să fie disculpat"; drept urmare, denunțătorul a împrumutat suma de 5,000 euro de la martorul T.K., care știa că suma respectivă constituia „șpagă" pentru rezolvarea problemelor sale cu poliția, însă, din aceasta, i-a dat inculpatului numai suma de 3.500 euro, diferența păstrând-o pentru sine; întrucât nu a primit soluția favorabilă la care se aștepta, deși a trecut o perioadă mai mare decât cea afirmată de inculpat, denunțătorul i-a cerut acestuia să-i restituie sumele de bani înmânate, fiindu-i înapoiate, în mai multe etape, la insistențele sale, suma de 14.000 dolari SUA (mai întâi, suma de 4.000 dolari SUA și, apoi, suma de 10.000 dolari SUA, adusă de inculpat din Turcia," din care denunțătorul i-a remis cumnatului său, martorul S.C., suma de 23.500 RON, în contul unei datorii), iar, după formularea denunțului, suma de 250 euro (la data de 01 august 2013, pe stradă, în apropierea sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul București) și respectiv suma de 2.500 RON (la data de 30 august 2013, în biroul inculpatului, suma respectivă fiindu-i adusă acestuia de către colaboratoarea sa, martora V.G.); pe parcursul discuțiilor legate de restituirea banilor, inculpatul i-a spus denunțătorului că el a dat sumele de bani primite de la acesta „persoanelor care se ocupau de dosar" și că, astfel, el trebuie să le înapoieze din banii proprii, însă va compensa pierderea din alte „afaceri judiciare" pe care le avea cu acele persoane.

- înscrisurile din Dosarele nr. 453/P/2012 și nr. 2655/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din care, confirmându-se afirmațiile denunțătorului, rezultă următoarele aspecte: la data de 22 iunie 2012, au fost efectuate percheziții la locuința acestuia și la sediile și punctele de lucru ale celor două societăți comerciale administrate de el, SC U.C. SRL și SC C.L. SRL; la aceeași dată, 22 iunie 2012, a fost pus în executare mandatul de aducere emis de procuror, pe numele denunțătorului, în Dosarul nr. 453/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea ascultării sale, la sediul D.G.P.M.B., Serviciul Investigații Criminale, în calitate de învinuit; tot la data de 22 iunie 2012, în Dosarul nr. 2655/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, procurorul a luat, față de denunțător, măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile, prelungită apoi, în mod succesiv, inclusiv pe toată durata lunii septembrie 2012; în dosarele de urmărire penală anterior menționate, au fost efectuate acte procesuale de către trei procurori, iar denunțătorul, cercetat pentru infracțiuni de înșelăciune, dare de mită, fals în înscrisuri și uz de fals, a fost asistat juridic de avocatul C.C.

- verificările efectuate în bazele de date ale D.E.P.A.B.D., din care, confirmându-se susținerea denunțătorului, rezultă că acesta a deținut în proprietate autoturismul marca A., achiziționat Ia data de 25 aprilie 2012, pe care, după numai aproximativ 5 luni, respectiv la data de 21 septembrie 2012, I-a înstrăinat, prin vânzare.

- declarațiile martorei D.N.M., soția denunțătorului, care a relatat că acesta i-a spus că avocatul său, C.C., i-a cerut mai multe sume de bani, pe care i Ie-a și remis (4.000 RON, 2.500 euro, 3.500 euro și 15.000 dolari SUA), afirmând că poate interveni pe lângă polițiștii care lucrau în dosarul lui, pentru a-i determina să închidă acel dosar. Martora a mai afirmat că, la momentul vânzării mașinii familiei, marca A., soțul ei i-a explicat că trebuie să îi dea inculpatului suma de 15.000 dolari SUA sau euro, în schimbul căreia acesta din urmă „va aranja" ca dosarul respectiv „să fie rezolvat" în 3 săptămâni.

- declarația martorului T.K., care a relatat că, în vara anului 2012, a fost rugat să-i dea denunțătorului suma de 5.000 euro, fapt pe care l-a și făcut, întrucât acesta avea „probleme cu legea" și trebuia să dea suma respectivă avocatului C.C., cu care denunțătorul a și vorbit la telefon, în prezenta sa, spunându-i că va strânge banii și că îi va remite. Martorul a mai afirmat că, întrucât inculpatul „nu a fost serios", denunțătorul i-a cerut banii înapoi, primind doar o parte din aceștia.

- declarația martorului K.M.V., care a relatat că, în cursul anului 2012, martorul T.K. i-a cerut suma de 5.000 euro, spunându-i că acești bani îi trebuiau denunțătorului „pentru rezolvarea unor necazuri" în legătură cu societățile pe care le administra.

- declarația martorei A.L., concubina martorului T.K., care a relatat că, după efectuarea perchezițiilor ce l-au vizat pe denunțător, concubinul său a fost rugat să-l ajute pe acesta cu suma de 5.000 euro, pe care, pentru a o putea remite, a împrumutat-o de la martorul K.M.V. Martora a mai afirmat că suma respectivă a ajuns la inculpat și că, până la urmă, a ieșit „un scandal", denunțătorul cerându-i acestuia să-i dea banii înapoi, situație în care a fost nevoie de intervenția concubinului ei, care i-a telefonat, în repetate rânduri, inculpatului și i-a spus că „este rușinos ce a făcut", cerându-i să restituie banii primiți.

- declarațiile martorului S.C., cumnatul denunțătorului, care a relatat că, în cursul lunii iunie 2012, a aflat că acesta avea „probleme cu poliția" și că, în acel context, a trebuit să plătească niște bani unui avocat turc, fiind nevoit să-și vândă autoturismul marca A., la scurtă vreme după ce îl achiziționase. Martorul a mai afirmat că denunțătorul îi datora suma de 23.500 RON și că, în luna septembrie 2012, încercând să recupereze suma respectivă, a discutat cu avocatul denunțătorului, care i-a confirmat că avea să-i dea acestuia niște bani, spunându-i că urmează să plece în Turcia cu scopul de a-i aduce, pentru ca, după o săptămână de la acea discuție, martorul să primească de la denunțător suma anterior menționată.

- declarația martorului S.M., socrul denunțătorului, care a relatat că, intervenind pentru ca acesta să-i restituie fiului său o datorie, a aflat că denunțătorul trebuia să primească niște bani de la un avocat turc, care, la momentul respectiv, era plecat în Turcia și că, după câteva zile de la acea discuție, denunțătorul i-a remis suma de 23.500 RON, în contul datoriei pe care o avea față de cumnatul său.

- declarațiile martorei V.G., colaboratoarea inculpatului, care a relatat că denunțătorul a fost client al acestuia și a venit, de mai multe ori, la sediul cabinetului de avocatură, fără ca ea să asiste la discuțiile lor. Referitor la contractul de asistență juridică seria B nr. xx, în care se menționează că ar fi fost încheiat la data de 25 iulie 2012 între cabinetul de avocatură al inculpatului și denunțător, fără a purta însă semnătura celui din urmă, martora a precizat că ea a completat acel contract, dar nu a putut confirma dacă, la momentul respectiv, clientul se afla sau nu la birou și a susținut că suma de 5.000 RON, indicată drept onorariu, a fost trecută de către inculpat, dar nu crede că aceasta a fost plătită, întrucât, verificând programul de pe calculator, a constatat că, pentru acea sumă, nu au fost emise factură și chitanță, aspecte ce dovedesc caracterul fictiv al contractului respectiv și confirmă susținerea denunțătorului în sensul că, în realitate, nu a fost încheiat un astfel de contract. Cu privire la afirmația denunțătorului, că el i-ar fi remis inculpatului suma de 15.000 dolari SUA în prezența martorei, aceasta a precizat că, deși nu își aduce aminte, „este foarte posibil ca un asemenea lucru să se fi întâmplat". Martora a mai relatat că, la un moment dat, i-a predat denunțătorului un plic cu bani lăsat de inculpat și că este posibil ca, la cererea celui din urmă, să fi realizat un schimb valutar pentru o sumă de bani pe care, apoi, inculpatul a remis-o denunțătorului, astfel cum a declarat acesta și cum rezultă din înregistrarea ambientală din data de 30 august 2013.

- procesele-verbale de redare în formă scrisă a conținutului dialogurilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpat la datele de 31 iulie 2013, 01 august 2013 și 30 august 2013, a căror interceptare și înregistrare a fost autorizată prin încheierile nr. 221 din data de 16 iulie 2013 și nr. 235 din data de 12 august 2013, pronunțate în Dosarele nr. 4952/2/2013 și respectiv nr. 5592/2/2013 ale Curții de Apel București, împreună cu planșa fotografică în care sunt surprinse principalele momente ale celei de-a doua întâlniri, petrecută la data de 01 august 2013, în vecinătatea sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ocazie cu care inculpatul i-a restituit denunțătorului suma de 250 euro, cu planșa fotografică în care apar bancnotele ce compun suma respectivă și respectiv cu planșa fotografică în care apar bancnotele ce compun suma de 2.500 RON, restituită de inculpat denunțătorului cu prilejul ultimei întâlniri, care a avut loc la data de 30 august 2013, în biroul său de avocatură.

Din conținutul primului dialog ambiental, datând din 31 iulie 2013, se rețin drept relevante pasajele în care inculpatul și-a etalat relațiile despre care pretindea că le are în rândul procurorilor și polițiștilor, pomenind chiar, în mod explicit, numele unuia dintre procurorii (S.) care au efectuat acte de urmărire penală în dosarul în care era cercetat denunțătorul și cele în care cei doi interlocutori au făcut calculul sumelor de bani primite de inculpat de la denunțător (confirmându-se astfel susținerile celui din urmă), sub pretextul că trebuia să le remită anchetatorilor, pentru „rezolvarea" acelui dosar.

Referitor la cel de-al doilea dialog ambiental, datând din 01 august 2013 (când inculpatul i-a restituit denunțătorului suma de 250 euro), se rețin drept relevante pasajele în care cel dintâi și-a arătat supărarea față de interlocutorul său și cele în care, la afirmația acestuia că spera în rezolvarea cât mai rapidă a „restului", i-a spus să nu își facă griji.

În privința celui de-al treilea dialog ambiental, datând din 31 august 2013 (când inculpatul, în sediul cabinetului său, i-a restituit denunțătorului suma de 2.500 RON, adusă de martora V.G.), se rețin drept relevante pasajele în care inculpatul a făcut referire explicită la suma anterior menționată și a recunoscut că, după remiterea acesteia, mai avea o datorie față de clientul său, evaluată de el la suma de 4.000 euro, iar de interlocutorul lui la suma de 4.150 euro.

Această situație de fapt (recunoscută de inculpat prin declarația din cursul judecății) a fost stabilită de Curte pe baza următoarelor mijloace de probă:

- declarațiile denunțătorului M.S. (zis „H."), care, la data de 31 iulie 2013, a sesizat, cu un denunț, Direcția Națională Anticorupție, din care rezultă următoarele aspecte faptice relevante: până în luna martie 2012, acesta a fost asociat, împreună cu D.S. (denunțătorul primei infracțiuni), în societățile comerciale SC U.C. SRL și SC C.L. SRL; în luna februarie 2013, a fost citat la Poliția Capitalei, pentru a da o declarație în legătură cu acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune; în acest context, a apelat la serviciile inculpatului, pe care îl cunoștea de aproximativ 15 ani, știind despre el că avea faima unui „avocat descurcăreț", în sensul că „avea foarte multe relații și deschidea toate ușile, pentru a rezolva problemele clienților lui", fără a încheia însă un contract de asistență juridică cu acesta; în cursul lunilor februarie - martie 2013, denunțătorul s-a prezentat, de mai multe ori, pentru audieri, la Poliția Capitalei, fiind însoțit de inculpat, iar, după una dintre acele audieri, acesta i-a cerut suma de 2.000 RON, din care el i-a dat suma de 1.500 RON, singura pe care o avea asupra sa, pe motiv că trebuie „să-i cinstească" pe polițiștii care lucrau în dosar, la data de 29 martie 2013, denunțătorul a fost reținut, pentru 24 de ore, iar, la sugestia procurorului, i-a predat inculpatului, în calitate de avocat al său, bunurile și valorile pe care le avea asupra lui, între acestea aflându-se sumele de 3.600 RON și 300 euro, pentru a le remite familiei, fapt care însă nu s-a mai întâmplat vreodată; înainte de a se despărți, inculpatul i-a spus că, timp de 24 de ore, „să stea liniștit", întrucât „îl rezolvă el", dându-i aceleași asigurări și ulterior, cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o la locul unde a fost încarcerat; cu toate acestea, judecătorul de Ia Tribunal a dispus arestarea lui preventivă, pe o perioadă de 29 de zile; pentru dezbaterile asupra propunerii de arestare preventivă, inculpatul a adus cu el un al doilea avocat care să îi asigure asistența juridică, iar, la întrebarea denunțătorului legată de acest fapt, i-a spus că „știe el ce face"; pe parcursul acelor dezbateri, durata reținerii a expirat, astfel că denunțătorul a fost pus în libertate, context în care inculpatul, care i-a cerut să iasă împreună din sala de judecată, I-a sfătuit să părăsească sediul instanței și chiar să plece în Turcia, spunând că „dacă nu pleacă, e treaba lui", dar el nu I-a ascultat și s-a deplasat acasă, unde a aflat ulterior că s-a dispus arestarea sa preventivă, fără a se preda însă până la data soluționării recursului; în zilele cât a stat la reședința sa, împreună cu soția, denunțătorul a aflat de la aceasta că fiul lui, B., fusese contactat de inculpat, care i-a transmis să facă rost de bani până la judecarea propunerii de arestare preventivă, pentru „a-l salva" și că, în acest context, au împrumutat de la cunoștințe o sumă de bani, care urma să ajungă la inculpat, prin intermediul acelui fiu; la rândul său, fiul respectiv i-a spus că, înainte de judecarea propunerii de arestare preventivă, s-a întâlnit cu inculpatul, la restaurantul martorului T.K. (zis „H."), iar acesta i-a spus ca, până la ora 11

00

a zilei în care se stabilise termen pentru soluționarea acelei propuneri, să facă rost de suma de 10.000 euro, pentru ca el să rămână în libertate; drept urmare, fiul denunțătorului, care nu dispunea de acea sumă, a apelat la ajutorul martorului T.K. și al altor trei cetățeni turci (cumnatul celui dintâi, S. și H.), reușind astfel să strângă sumele de 5.000 euro, 3.000 dolari SUA și 5.000 RON, pe care Ie-a remis inculpatului; tot fiul său i-a spus că, în timp ce el era reținut, inculpatul i-a cerut suma de 200 RON, pe care i-a dat-o, pentru a-i convinge pe polițiști să accepte primirea de către el a unui pachet cu mâncare, fapt care însă nu s-a întâmplat; după ce a fost pus în libertate (la data de 25 iulie 2013), în urma unor insistențe repetate, inculpatul i-a înapoiat, în două rânduri, sumele de 2.500 dolari SUA și 500 euro, prin intermediul martorului K.T., iar, cu o altă ocazie, la data de 27 septembrie 2013, suma de 500 euro, personal, în prezența aceluiași martor, rămânând nerestituite sumele de 3.000 RON, 2.300 euro și 3.000 dolari SUA.

- declarațiile denunțătorului M.B. (fiul celui dintâi), care, la data de 31 iulie 2013, a sesizat, cu un denunț, Direcția Națională Anticorupție, din care rezultă următoarele aspecte faptice relevante: la începutul anului 2013, tatăl său a fost chemat de mai multe ori la Poliția Capitalei, în legătură cu anumite nereguli constatate în activitatea a două societăți comerciale în care fusese asociat, SC U.C. SRL și SC C.L. SRL, iar, în acele împrejurări, acesta a apelat la serviciile avocațiale ale inculpatului, pe care îl cunoștea de mai mult timp; la sfârșitul lunii martie 2013, tatăl său a fost reținut, pentru 24 de ore, iar el a fost contactat, în cursul aceleiași zile, de către inculpat, care i-a cerut să se întâlnească în apropierea sediului Poliției Capitalei; la locul stabilit, s-a întâlnit și a discutat cu inculpatul, care i-a spus că tatăl lui riscă să fie arestat preventiv pe timp de 29 de zile și i-a propus să facă rost de bani pentru ca, înainte de judecarea propunerii Parchetului în acest sens, el „să aranjeze să nu primească mandat", solicitând să-i fie remise, până a doua zi, la ora 11

00

, sumele de 5.000 euro, 3.000 dolari SUA și 5.000 RON, despre care a afirmat că reprezintă „șpagă", pe care o va da „acolo", pentru ca tatăl său să fie lăsat liber, la momentul întâlnirii anterior menționate, denunțătorul avea la el un pachet cu mâncare pentru tatăl lui, însă lucrătorii de poliție de la locul de încarcerare nu l-au primit; relatându-i inculpatului despre acea împrejurare, acesta i-a cerut suma de 200 RON, spunând că „rezolvă el"; denunțătorul i-a înmânat suma solicitată, împreună cu pachetul cu alimente, iar inculpatul a intrat în sediul Poliției Capitalei, de unde a revenit la scurt timp, spunându-i că „s-a rezolvat"; cu ocazia primei vizite pe care i-a făcut-o tatălui său, acesta i-a relatat însă că nu a primit niciun pachet cu alimente; a doua zi, conform celor convenite, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul în restaurantul aparținând martorului T.K. și i-a înmânat sumele de 5.000 euro și 3.000 dolari SUA, iar, pentru diferența de 5.000 RON, a fost de acord, ca acesta să păstreze sumele de bani pe care le primise, în ziua precedentă, de la tatăl lui, pentru a le preda familiei (3.600 RON și 300 euro); sumele în valută înmânate inculpatului au fost obținute de denunțător, prin împrumut, de la doi prieteni turci, H. (martorul T.K.) și H. (martorul A.H.); după ce i-a predat banii, inculpatul i-a spus ca, în jurul orelor 17

30

-18

00

, să vină la Tribunal, pentru a-l lua de acolo pe tatăl său; la ora convenită (când inculpatul, în calitate de avocat, cunoștea că expira durata reținerii lui M.S. și previziona că propunerea de arestare preventivă nu putea fi soluționată până atunci, din cauza numărului mare al persoanelor reținute, astfel că putea crea impresia falsă că a „rezolvat" problema acestuia), denunțătorul s-a prezentat la locul stabilit, unde s-a întâlnit cu tatăl său și cu inculpatul, care i-a spus „faceți cum știți, acuma e liber, dar e bine să plece din țară"; în jurul orei 23

30

, denunțătorul a fost informat de inculpat că, față de tatăl lui, s-a dispus măsura arestării preventive, pe o perioadă de 29 de zile, iar, la scurt timp, cei doi s-au întâlnit în holul de la parterul Hotelului I., ocazie cu care, cerându-i-se explicații în legătură cu faptul că, în pofida promisiunii făcute și a primirii banilor pretinși, M.S. a fost arestat preventiv, inculpatul a adoptat o atitudine evazivă, nespunând nimic concret, dar afirmând în mod repetat că „trebuie să mai așteptăm"; în perioada următoare, denunțătorul și mama lui vitregă au încercat să obțină de la inculpat restituirea banilor, reușind să stabilească, după mai multe contacte telefonice, o întâlnire în cursul căreia acesta Ie-a spus că le va înapoia numai suma de 4.000 euro, justificând păstrarea restului prin serviciile avocațiale prestate; abia după eliberarea lui M.S., inculpatul a înapoiat o parte din bani, rămânând nerestituite sumele de 3.000 RON, 2.300 euro și 3.000 dolari SUA.

- declarațiile denunțătoarei M.M.V. (soția și respectiv mama vitregă a primilor doi denunțători), care, la data de 31 iulie 2013, a sesizat, cu un denunț, Direcția Națională Anticorupție, din care rezultă următoarele aspecte faptice relevante: începând cu toamna anului 2012 și până la sfârșitul lunii martie 2013, soțul său a fost chemat, de mai multe ori, la Poliția Capitalei, pentru a da lămuriri în legătură cu ilegalități comise la SC U.C. SRL și SC C.L. SRL, fiind asistat juridic de inculpat; înainte de judecarea propunerii de arestare preventivă a lui M.S., fiul său vitreg, B., s-a întâlnit cu inculpatul, pentru a-i remite echivalentul sumei de aproximativ 7.000 euro, despre care, din discuțiile pe care Ie-a purtat ulterior cu amândoi, a aflat că nu reprezenta onorariul de avocat al celui din urmă, ci „șpaga" pe care acesta urma să o dea unor persoane având posibilitatea să decidă lăsarea în libertate a soțului ei; suma respectivă a fost obținută prin împrumuturi de la prieteni; după ce soțul său a fost eliberat, după 4 luni de arest preventiv, acesta i-a relatat că, anterior reținerii, i-a dat inculpatului suma de 1.500 RON, pe care cel din urmă o pretinsese, pentru a o da polițiștilor care îl anchetau, în scopul ca aceștia „să fie mulțumiți"; în perioada care a urmat arestării preventive a lui M.S., ea și fiul vitreg au încercat să recupereze suma remisă de la inculpat, care, mai întâi, a evitat să-i întâlnească, sub diferite pretexte, pentru ca, în final, să accepte o întrevedere, în cursul căreia s-a arătat dispus să înapoieze numai suma de 4.000 euro, enervându-se însă atunci când i s-a cerut ca, pentru diferență, să semneze un contract și să le elibereze factură și chitanță; după punerea în libertate a soțului său, acesta i-a spus că a recuperat de la inculpat o parte din bani, fie direct, fie prin intermediul unui prieten (martorul T.K.).

- înscrisurile din Dosarul nr. 12733/3/2013 al Tribunalului București, secția a ll-a penală, și verificările efectuate pe site-ul portaljust.ro, din care, confirmându-se afirmațiile celor trei denunțători anterior menționați, rezultă că, în dosarul respectiv, s-a formulat propunere de arestare preventivă pentru 18 persoane, cercetate în Dosarul nr. 453/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, că, pe numele lui M.S., a fost depusă o împuternicire avocațială în care apar doi avocați aleși (inculpatul C.C. și C.S.S.) și că, față de acesta, s-a dispus, la data de 30 martie 2013, ora 23

00

, măsura arestării preventive, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării, întrucât, între timp, expirase durata reținerii.

- declarația martorului C.S.S., care a relatat următoarele aspecte faptice relevante: fiind colaborator al inculpatului, în primăvara anului 2013, a primit un telefon de la acesta, care i-a cerut să acorde asistență juridică unui cetățean turc, despre care a aflat ulterior că se numea M.S., cu ocazia judecării, la Tribunalul București, a propunerii de arestare preventivă a acestuia; pe culoarul instanței respective, inculpatul i-a spus că a luat de la client suma de 1.000 euro, pe care o vor împărți între ei, astfel că i-a și dat, la acel moment, o bancnotă de 500 euro, pentru „deranjul" său; în jurul orei 19

00

, după formularea concluziilor de către apărare (în cadrul cărora inculpatul s-a limitat la a rosti propoziția „sunt de acord cu colegul meu", stârnind ilaritate), durata reținerii lui M.S. a expirat, astfel că acesta a fost scos din boxă, iar ulterior au ieșit împreună pe holul instanței, unde I-a auzit discutând, în limba turcă, cu inculpatul, fără a înțelege însă ce își spuneau unul altuia; după aproximativ o oră, a remarcat lipsa lui M.S., pe care îl sfătuise să nu dispară și, întrebându-l pe inculpat despre el, acesta i-a răspuns că „habar nu are".

- declarațiile martorului T.K., care a relatat următoarele aspecte faptice relevante: majoritatea turcilor care trăiesc în municipiul București obișnuiau să apeleze la serviciile inculpatului, care era avocat și a lăsat să se înțeleagă că soția lui era polițistă și lucra la I.G.P.R.; la restaurantul martorului, s-a prezentat fiul lui M.S., B., care i-a spus că tatăl său a fost arestat și că „are nevoie de bani, pentru a-i da avocatului C.C., în scopul ca acesta să îi elibereze părintele"; din afirmațiile lui B. și ale soției Iui M.S., a aflat că inculpatul le-ar fi telefonat și le-ar fi spus că, în schimbul sumei de 7.000 euro, îl va elibera pe acesta din urmă în 2 zile, explicându-le că „banii respectivi vor fi dați unei persoane care avea posibilitatea să decidă asupra libertății lui M.S."; în acest context, martorul s-a implicat în strângerea banilor necesari, primind de la cunoscuți (între care M.K., H. și S.) echivalentul sumelor de 5.000 euro și 3.000 dolari SUA, pe care i le-a dat lui M.B.; după eliberarea lui M.S., inculpatul i-a lăsat martorului, pentru a i le restitui acestuia, în două tranșe, sumele de 2.000 euro și 500 euro.

- declarația martorului K.M.V., care a relatat că a fost sunat de denunțătorul M.B. și de martorul T.K., care i-au cerut bani, în folosul tatălui celui dintâi, în legătură cu necazurile care au condus la arestarea lui preventivă, dar nu a putut să-i ajute, întrucât nu se afla în țară, îndrumându-i însă să găsească bani la alte persoane.

- declarația martorului O.H., care a relatat următoarele aspecte faptice relevante: în primăvara anului 2013, probabil în luna martie, în cursul unei dimineți, a primit un telefon de la M.B., care i-a spus că tatăl lui avea necazuri, fiind reținut și că trebuia să strângă bani pentru avocat, înaintea judecării cererii de arestare preventivă, rugându-l să contribuie și el; la scurtă vreme, s-a deplasat la restaurantul Iui T.K., unde se aflau acesta, L. (concubina lui), A.S., soția și fiul lui M.S., B., iar, în jurul orelor 10

30

-11

00

, a apărut și inculpatul; cu acea ocazie, M.B. i-a expus situația tatălui său și i-a relatat că, în noaptea precedentă, se întâlnise cu avocatul acestuia, inculpatul C.C., care i-a cerut să facă rost de o sumă de bani, neprecizată, pentru ca să „rezolve" ca M.S. să nu fie arestat; martorul a contribuit la suma respectivă cu 10.000 RON; în comunitatea turcă, exista percepția că inculpatul putea face „înțelegeri", prin care rezolva problemele clienților săi.

- declarația martorului A.S., care a relatat că, în timp ce se afla în restaurantul lui T.K., a fost abordat de soția lui M.S., care i-a spus că încerca să strângă bani, pentru a-i da avocatului său, al cărui nume nu l-a precizat, rugându-l să o împrumute cu suma de 1.000 euro, iar el i-a dat suma respectivă. Martorul a mai arătat că, ulterior, a aflat că avocatul respectiv era inculpatul C.C. și că a auzit o discuție telefonică purtată cu acesta de către martorul T.K., care îi cerea să restituie banii primiți de la M.S.

- declarația martorei A.L., concubina martorului T.K., care a confirmat că, atunci când M.S. a fost reținut, soția și fiul acestuia au luat legătura cu concubinul ei, căruia i-au cerut ajutorul pentru a strânge bani, cu scopul de a-l plăti pe inculpatul C.C. Potrivit martorei, a fost adunată suma de aproximativ 7.000 euro, pe care concubinul său i-a dat-o lui M.B. Și referitor la acest caz, martora a arătat că, până la urmă, „a ieșit scandal", întrucât M.S. i-a cerut inculpatului să-i restituie banii dați, ea însăși asistând la acțiunile insistente ale celui dintâi de a-i recupera, inclusiv prin apelarea la ajutorul concubinului său, care i-a telefonat, în repetate rânduri, inculpatului, spunându-i că „este rușinos ce a făcut" și că trebuie să înapoieze banii pe care i-a luat.

- declarațiile martorei V.G., colaboratoarea inculpatului, care a relatat că acesta i-a acordat asistență juridică lui M.S., într-un dosar penal, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă a celui din urmă. De asemenea, a arătat că, în urma verificării evidențelor cabinetului de avocatură al inculpatului, nu a găsit niciun contract de asistență juridică încheiat de acesta cu M.S., ci numai 2-3 împuterniciri pe numele celui din urmă, completate de inculpat, fără a exista însă facturi sau chitanțe cu privire la plata unui onorariu, aspecte care, coroborate cu probatoriul anterior prezentat, dovedesc că sumele de bani pretinse și primite de inculpat nu aveau nicio legătură cu o prestație profesională a acestuia.

- procesele-verbale de redare în formă sc