ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2157/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 745 din data de 10

octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.S.I., la pedeapsa închisorii de 1

(un) an și 9 (nouă) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

în formă continuată.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase)

luni pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 255

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C.proc.pen., a fost

condamnat inculpatul P.S.I., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând

ca inculpatul P.S.I. să execute pedeapsa închisorii rezultantă de 1 (un) an și

9 (nouă) luni, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, inculpatul

P.S.I., având de executat, în final, pedeapsa închisorii rezultante de 2 (doi)

ani închisoare.

S-a dispus ca

inculpatul să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 350

alin. (1) C.proc.pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la

data de 22 iulie 2013 la zi.

În baza art. 255 alin.

(4) C. pen. și art. 257 alin. (2) C. pen., au fost confiscate sumele de 1.800

euro + 1.450 euro + 2.250 euro + 2.000 euro + 350 RON.

În baza art. 191

alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 RON,

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 199

alin. (3) C.proc.pen., s-a dispus scutirea avocatului M.I.L. de amenda

judiciară în cuantum de 3.000 RON aplicată prin încheierea din 6 septembrie

2013.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate la urmărirea

penală, următoarea situație de fapt:

La data de 14 martie

2013, lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Furturi de

Autovehicule s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către numitul

N.A.S. a infracțiunilor prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 și

art. 255 alin. (1) C. pen. și de către o persoană neidentificată, numitul

"I.", ce are calitatea de polițist, a infracțiunilor prev. de art.

254 alin. (1) C. pen. și art. 257 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanța nr.

3245/P/2013 din 18 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului

4 București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București față de numitul N.A.S. și

o persoană rămasă neidentificată, numitul "I." ce are calitatea de

polițist, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.

Dosarul a fost

înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 1699/P/2013.

În cauză a fost emisă

Autorizația de interceptare nr. 431/AI/2013 din 19 aprilie 2013 de către

Tribunalul București ce a fost reînnoită prin Încheierea nr. 574/AI/2013 emisă

de Tribunalul București. Prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 710/AI/2013

s-a dispus prelungirea Autorizației nr. 431/AI/2013 și s-au emis noi

autorizații.

Urmare

interceptărilor efectuate în cauză, numitul I. a fost identificat ca fiind

inculpatul P.S.I.

Astfel, în perioada

decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul P.S.I., zis B., împreună cu

inculpatul D.B.M., au pretins și primit suma de 1.800 de euro de la martorul

O.V.M. zis V. (cunoscut prin intermediul martorului D.V.F. zis V1. în luna

decembrie 2012), pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre

soluționare Dosarul penal al acestuia nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Buftea.

Dosarul nr.

4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea are ca obiect

săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană

având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, faptă prev.

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 de către O.V.M.

Activitatea

infracțională a rezultat din declarația martorului O.V.M. cât și din

procesele-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.

Conform convorbirilor

purtate la data de 22 aprilie 2013 orele 14:46:43, 20:19:01 și 23 aprilie 2013

orele 14:14:00, 17:23:02, 17:29:30 s-a reținut că se urmărea determinarea unui

funcționar - neidentificat în acel moment - de a face un act ce intra în atribuțiile

sale de serviciu - soluționarea favorabilă a dosarului penal în care era

cercetat O.V.M. și restituirea față de acesta a permisului de conducere.

Dosarul celui din urmă pentru care inculpatul pretinsese banii în scopul

folosirii influenței avea ca obiect infracțiunea de conducere pe drumurile

publice sub influența alcoolului, iar rezultatele analizelor privind alcoolemia

în sânge erau pentru prima probă 1,35‰, la cea de a doua probă 1,15‰, iar în

urma recalculării s-a stabilit o alcoolemie de 1‰.

Cu privire la

permisul de conducere, inculpatul a folosit termenii "buletinul" sau

"abecedarul".

Anterior, la data de

20 aprilie 2013 ora 13:22:02, inculpatul P.S.I. i-a comunicat telefonic

martorului O.V.M. să aibă răbdare deoarece "am trimes omul acolo și luni

sunt la masa tratativelor cu ei, să vedem ce și cum" și față de nerăbdarea

acestuia de a fi soluționat mai repede dosarul său penal, acesta l-a liniștit,

explicându-i că a vorbit cu "omul" care a promis că va verifica

stadiul dosarului și îl va anunța "a zis, bine, tată, în regulă, mă duc

acolo, văd care e treaba, te sun și ne întâlnim...".

Totodată lanțul

activității infracționale rezultă din convorbirile telefonice purtate la data

de 26 aprilie 2013 ora 20:14:47, respectiv față de "dificultățile"

apărute încrederea martorului O.V.M. a dispărut și acesta a insistat să-i fie

înapoiați banii, moment în care la data de 5 iulie 2013, ora 15:39:08,

inculpatul P.S.I. i-a comunicat telefonic numitului D.M.B. - identificat în

acest moment ca fiind funcționarul obiect al traficului de influență - că îl

sună "ăsta" disperat că "nu a primit hârtia", motiv pentru

care cere să îi fie restituiți banii. Din această cauză, inculpatul a discutat

și cu avocatul N.G.G., care i-a explicat că în cazul unei alcoolemii de 1‰, singura

soluție ce se poate aplica este condamnarea cu suspendarea condiționată.

De altfel,

neînțelegerea a rezultat din atitudinea inculpatului P.S.I. care a lăsat să se

înțeleagă că are o influență mai mare în scopul determinării unei soluții de

netrimitere în judecată. Conform convorbirii purtate la data de 23 aprilie 2013

ora 17:29:30, menționată mai sus, D.M.B. i-ar fi explicat ulterior inculpatului

P.S.I. că, în cursul urmăririi penale își va folosi influența doar față de

funcționarii din cadrul I.N.M.L. București, în vederea reducerii rezultatului

alcoolemiei, iar soluția favorabilă urma a fi pronunțată de către instanța de

judecată prin folosirea influenței față de judecătorul ce urma să soluționeze

dosarul. Judecătorul fondului apreciază ca importantă reluarea acestei

convorbiri, pentru importanța sa probatorie, în contextul lanțului cronologic.

Relevanța probatorie

a fost dată - în opinia instanței de fond - de explicarea acestei poziții

infracționale din partea celor doi subiecți - autorul și funcționarul

determinat în convorbirea din 5 iulie 2013, când D.M.B. i-a cerut inculpatului

P.S.I. să-i explice din nou care fusese înțelegerea pe care o aveau cu martorul

O.V.M.

Ulterior, la data de

8 iulie 2013 ora 14:59:15, inculpatul P.S.I. i-a trimis numitului D.M.B. un SMS

cu numele și CNP -ul martorului O.V.M., iar în data de 9 iulie 2013, ora

11:17:22, inculpatul P.S.I. i-a cerut martorului numărul dosarului penal, sens

în care la data de 9 iulie 2013 ora 11:56:14, martorul O.V.M. i-a comunicat

telefonic inculpatului P.S.I. numărul său de dosar penal, respectiv

4818/P/2012.

Întrucât inculpatul

P.S.I. nu reușea să îl contacteze pe numitul D.M.B., la data de 11 iulie 2013

ora 22:02:54 l-a apelat pe numitul D.E. (fratele numitului D.M.B.) și i-a

explicat problema pe care o are cu martorul, precum și faptul că D.M.B. nu a

rezolvat ca dosarul să fie soluționat favorabil, deși promisese, iar martorul

deja a realizat cine este polițistul care trebuia să își folosească influența.

S-a mai reținut de

judecătorul fondului că, la prezentarea planșei fotografice, martorul O.V.M.

l-a recunoscut pe numitul D.M.B. ca fiind persoana care se afla în incinta

restaurantului din vecinătatea sediului Poliției Rutiere de pe strada L. U. la

momentul întâlnirii cu P.S.I. și care îi fusese prezentat de cel din urmă ca

fiind "patronul restaurantului".

Pentru că martorul

O.V.M. insista să-i fie restituiți banii dați dacă problema nu se rezolvă până

la sfârșitul lunii, inculpatul P.S.I. i-a comunicat acestuia în convorbirea

telefonică din 15 iulie 2013 ora 18:44:01 că în data de 17 iulie 2013 îi va

face cunoștință cu persoana prin intermediul căreia își folosea influența,

pentru a se înțelege direct ei doi.

Urmare acestei

discuții telefonice, inculpatul P.S.I. i-a trimis numitului D.M.B. la data de

15 iulie 2013 ora 19:56:11 un SMS în care îi transmitea că trebuie să se

întâlnească cu martorul O.V.M. pentru a se achita de acesta.

Ulterior, în data de

17 iulie 2013 ora 14:32:03 inculpatul P.S.I. i-a trimis numitului D.M.B. un nou

SMS prin care îi solicita să se întâlnească să încheie socotelile cu O.V.M.

pentru ca acesta să nu mai răspundă de nimic.

În aceeași zi de 17

iulie 2013, la ora 18:06:22, inculpatul P.S.I. a fost apelat de numitul D.M.B.

și au discutat cu privire la faptul că martorul dorește să-i fie restituiți

banii, în caz contrar va face scandal, deși a încercat să mai amâne acest

moment. Cel din urmă a încercat să-i explice primului că înțelege situația, dar

nu are posibilitatea să facă rost atât de repede de bani. Din acest motiv,

numitul D.M.B. i-a comunicat celuilalt inculpat că a discutat și cu numita A.

(martora S.E.A.M., de profesie avocat) pe care a rugat-o să identifice dosarul

și să afle stadiul de soluționare a acestuia.

În data de 18 iulie

2013, orele 10:04:34 și 12:00:26 inculpatul P.S.I. a discutat cu martorul

O.V.M. despre întâlnirea pe care ar trebui să o aibă în aceeași zi cu numitul

D.M.B., primul explicându-i celui de-al doilea că întâi va discuta el cu acesta

și abia apoi îl va chema și pe el. În aceeași zi, la orele 12:54:18, în timp ce

inculpatul P.S.I. se afla în zona de acoperire a releului de telefonie aflat în

București, str. L.U., în drept Poliție, i-a comunicat telefonic numitului

D.M.B. că se află lângă locul de muncă al acestuia și îl așteaptă. La scurt timp

de la momentul întâlnirii cu numitul D.M.B., la ora 13:03:59, inculpatul P.S.I.

l-a apelat pe martorul O.V.M. căruia i-a spus că a doua zi poate merge la

Buftea pentru a-și lua "hârtia, abecedarul" întrucât în dosar s-a

dispus o soluție favorabilă lui.

Întrucât nu a înțeles

cele transmise de inculpat, la ora 13:10:31, martorul l-a contactat pe

inculpatul P.S.I. care i-a explicat că a doua zi va merge o avocată cu el la

Parchetul sau la Judecătoria Buftea ca "să ți se dea hârtia aia și cu

hârtia aia te duci și-ți iei abecedarul. Și asta este tot! Ai înțeles?"

Ulterior, la ora

13:53:09, inculpatul P.S.I. a discutat telefonic cu martorul D.V.F. față de

care s-a arătat jignit de martorul O.V.M. care, nerecunoscător, solicita

restituirea banilor, deși el îi rezolvase problema.

Toate aspectele

menționate au fost reiterate în declarațiile martorilor O.V.M., D.V.F. și

S.E.A.M. din cursul urmăririi penale.

Prin Ordonanța nr.

4818/P/2012 din data de 18 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Buftea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului O.V.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000

de RON.

În luna ianuarie

2013, inculpatul P.S.I. a pretins și primit de la martorul G.D.V. zis B. suma

de 1.450 de euro pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre

soluționare Dosarul penal al acestuia nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria sectorului 2 București.

Dosarul nr.

9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, avea

ca obiect săvârșirea de către G.D.V. a infracțiunilor de conducere sub

influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului și vătămare

corporală din culpă.

În acest caz,

martorul G.D.V. l-a cunoscut pe inculpatul P.S.I. prin intermediul martorului

O.V.M. despre care știa că și acesta avea reținut permisul de conducere.

Martorul G.D.V. a

luat de la martorul O.V.M. numărul de telefon al inculpatului P.S.I. pe care

l-a contactat și cu care s-a întâlnit în aceeași zi.

După ce s-au întâlnit

și i-a explicat dosarul său, inculpatul P.S.I., stabilind cadrul genezei

infracționale, i-a spus că îl poate ajuta să obțină o soluție favorabilă în

dosarul penal întrucât îl cunoaște pe lucrătorul de poliție căruia îi fusese

repartizat dosarul. Totodată, inculpatul i-a explicat că, în acest scop,

martorul va trebui să solicite recalcularea alcoolemiei și, întrucât are

influență asupra funcționarilor din cadrul I.N.M.L., poate obține rezultatul

expertizei într-o lună.

În schimbul folosirii

influenței în scopul arătat anterior, inculpatul P.S.I. i-a pretins martorului

G.D.V. suma de 1.450 de euro pe care a primit-o în aceeași zi, după ce l-a

reasigurat pe acesta că într-o perioadă extrem de scurtă îi va fi restituit

permisul de conducere. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a cerut martorului să-l

angajeze ca avocat pe martorul N.G.G. căruia va trebui să îi achite onorariul,

separat de suma de 1.450 de euro pe care i-o dăduse lui.

Toate aceste aspecte

au rezultat atât din declarațiile martorilor D.V.F. zis V., O.V.M. și G.D.V.,

cât și din procesele-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.

Conform convorbirilor

purtate la data de 27 mai 2013 orele 18:46:38, 19:20:32, 28 iunie 2013 ora

11:38:28, "dificultățile" apărute în atingerea scopului activității

infracționale desfășurate în favoarea martorului O.V.M., au dus la pierderea

încrederii martorului G.D.V., inculpatul a încercat să-i explice că situația

martorului O.V.M. a fost mult mai dificilă, dar situația lui este alta, mult

mai bună, șansele fiind de 99,9 ‰ în sensul obținerii unei soluții favorabile.

Astfel, cu toate că,

inculpatul a justificat faptul că dosarul său nu a fost încă soluționat

deoarece persoana vătămată din accidentul rutier pe care l-a produs a solicitat

despăgubiri și, abia în momentul în care vor fi achitate despăgubirile de către

martor, dosarul poate fi soluționat favorabil, martorul G.D.V. a cerut

restituirea banilor de la persoanele față de care a intervenit inculpatul

(referire la D.M.B.), fiind avertizat de acesta că situația sa în dosar va fi

mai grea.

A apreciat

judecătorul fondului că, faptul că numitul D.M.B. era obiectul traficului de

influență, a fost confirmat atât de declarația martorului N.G.G. care a

declarat că a fost angajat ca avocat de către martorul G.D.V. în dosarul

acestuia la solicitarea inculpatului P.S.I. care avea numărul său de telefon de

la D.B.M. Martorul a fost cel care i-a plătit onorariul de avocat. Aproximativ

la sfârșitul lunii iunie 2013, D.B.M. l-a întrebat dacă este de acord să asiste

o persoană căreia îi ieșise mare alcoolemia cu ocazia recalculării, persoană ce

urma a fi trimisă în judecată. Martorul a precizat că fapta fusese săvârșită pe

raza județului Ilfov. Deși și-a arătat disponibilitatea de a asista persoana

respectivă, nu a mai fost contactat de către D.B.M.

În perioada mai -

iunie 2013 inculpatul P.S.I. a pretins și primit bani de la martora H.C. pentru

a-și folosi influența față de lucrătorul de poliție care avea în atribuții

soluționarea Lucrării nr. 898 din 10 mai 2013 a D.G.P.M.B. Brigada Rutieră

privind accidentul rutier fără victime în care a fost implicat autoturismul cu

număr de înmatriculare X, în vederea soluționării favorabile a lucrării (nereținerea

permisului de conducere față de D.Y.H., ginerele lui H.C.).

Toate aceste

împrejurări au fost reținute atât pe baza declarațiilor martorei H.C., cât și

pe baza proceselor-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.

Conform convorbirilor

purtate la data de 28 mai 2013, ora 17:17:22, 29 mai 2013, orele 12:43:07,

13:33:39, 17:44:07 și 4 iunie 2013, orele 08:36:49, 12:31:33, 14:03:22,

18:15:30, a rezultat faptul că funcționarul - obiect al traficului - martorul

M.M.F., agent de poliție la D.G.P.M.B. Brigada Rutieră - Serviciul Accidente

Ușoare, a arătat în declarația sa, că i-a fost repartizat spre soluționare

Lucrarea nr. 898. În data de 4 iunie 2013, la biroul său s-a prezentat

inculpatul P.S.I. pe care îl știa de mai mulți ani, întrucât asigurase paza în

calitate de polițist comunitar la punctul principal de acces al Brigăzii

Rutiere din str. L. U. Acesta i-a comunicat că are niște cunoștințe care

primiseră o invitație de la această instituție, în lucrarea anterior

menționată.

Martorul a constatat

că lucrarea respectivă era repartizată chiar lui spre soluționare. Aflând că

inculpatul venise însoțit de un reprezentant al firmei la care era înregistrat

autoturismul implicat în accident, a procedat la audierea acestei persoane.

După audiere, persoana respectivă a plecat fără ca inculpatul să revină în

biroul său.

La sfârșitul anului

2011, inculpatul P.S.I. a pretins și a primit de la P.D.M. suma de 2.250 de

euro pentru a-și folosi influența față de numitul D.E. căruia îi fusese

repartizat pentru soluționare Dosarul penal nr. 11254/P/2011 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria sectorului 1 București ce avea ca obiect săvârșirea de

către A.D. (concubinul acesteia) a infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, în vederea soluționării favorabile a dosarului.

Deși inculpatul

promisese că dosarul va fi soluționat favorabil, în februarie 2012 dosarul a

fost repartizat spre soluționare unui alt lucrător de poliție întrucât numitul

D.E. a intrat în concediu medical și, ulterior, prin rechizitoriul din. 3 iunie

2013 s-a dispus trimiterea în judecată a lui A.D.

Din Adresa nr.

537083/2013 emisă de D.G.P.M.B. Brigada Rutieră rezultă că Dosarul nr.

11254/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București s-a

aflat în lucru la numitul D.E. de la data înregistrării sale, respectiv 9 iunie

2011, până la data de 20 februarie 2012 când a fost predat cms. șef T.N.

întrucât a intrat în concediu medical pe o perioadă mai mare de timp.

A arătat judecătorul

fondului că toate aceste aspecte rezultă atât din declarațiile martorei P.D.M.,

cât și din procesele-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.

Conform convorbirilor

purtate la data de 5 iunie 2013 ora 12:20:48, 12 iunie 2013 ora 19:52:43, 13

iunie 2013 ora 10:54:29, 18 iunie 2013, ora 10:16:51, 19 iunie 2013, ora

13:23:46, 22 iunie 2013, la ora 19:34:21, 24 iunie 2013 ora 19:35:01, și 28

iunie 2013 ora 11:38:28, martora P.D.M. era nemulțumită de faptul că deși

plătise suma pretinsă de inculpat, aceasta a tras concluzia că cei doi -

inclusiv E. - nu și-au folosit influența astfel cum promiseseră, întrucât

rezultatele la recalcularea alcoolemiei ieșiseră și mai mari decât cele de la

primele două recoltări de sânge și pentru a o calma, inculpatul P.S.I. i-a spus

martorei că toate cheltuielile ce vor fi efectuate în faza de judecată vor fi

suportate de către inculpatul D.E.

Astfel, martora

P.D.M. a acceptat să meargă cu inculpatul P.S.I. la un avocat (martorul P.G.)

recomandat de inculpatul D.E., iar ulterior, a discutat cu inculpatul P.S.I. cu

privire la modul în care va fi efectuată plata avocatului. În cuprinsul acestei

discuții P.S.I. i-a povestit martorei că a discutat cu inculpatul D.E. care a

promis că îi va duce el personal banii avocatului. În aceeași convorbire,

martora i-a explicat inculpatului P.S.I. că ar fi trebuit să îi fie restituiți

mai mulți bani, nu doar onorariul avocatului, pentru că nu l-a ajutat. Potrivit

declarației martorei P.D.M., la cererea inculpatului P.S.I. s-a întâlnit cu

acesta în perioada 26-30 iunie 2013, în zona Parcului F., împrejurare în care

acesta i-a restituit suma de 1.000 de dolari SUA.

În cauză, a fost

audiat în calitate de martor și avocatul P.G., persoană la care martora P.D.M.

a fost împreună cu inculpatul P.S.I. și care fusese recomandat de către

inculpatul D.E. Martorul a precizat că a fost întrebat inculpatul D.E. dacă

poate să îi trimită un client și să îi dea numărul lui de telefon. La biroul

său s-au prezentat martora P.D.M. împreună cu inculpatul P.S.I. și au discutat

despre dosarul penal al concubinului acesteia, A.D. În momentul în care i-a

comunicat acesteia că trebuie să îi achite un onorariu de 800 de euro pentru

a-l asista pe A.D., martora a rămas uimită. Ulterior, a aflat de la aceasta că

ea dăduse ca "șpagă" suma de 2.500 de euro pentru ca dosarul penal

"să nu ajungă pe instanță". Din discuțiile cu aceasta a aflat că

banii îi dăduse inculpatului P.S.I. care i-a spus că o parte din bani au fost

dați inculpatului D.E. Martorul a descris-o pe P.D.M. ca o persoană înaltă,

slabă, cu păr șaten spre blond.

Martorul C.R.E. a

declarat că, în cursul anului 2011, martora P.D.M. i-a cerut să-i recomande un

avocat, întrucât avea nevoie să îl asiste pe concubinul ei cercetat într-un

dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența

băuturilor alcoolice. Întrucât îl cunoștea pe inculpatul P.S.I. ca fiind

lucrător al poliției rutiere, i l-a prezentat pe acesta în scopul ajutării cu

un avocat specializat. Nu a participat la aceste întâlniri, însă în urmă cu

câteva luni de la momentul audierii (9 august 2013) a aflat de la P.D.M. că

aceasta i-a dat bani lui P.S.I. pentru a-i rezolva favorabil dosarul penal, iar

în urma recalculării alcoolemiei, rezultatul a fost mai mare decât cel inițial.

În aceste condiții l-a contactat telefonic și prin SMS pe inculpat și i-a cerut

să îi restituie martorei banii.

Împotriva acestei

sentințe, în termenul legal, au declarat apel inculpații P.S.I. și D.E.

Inculpatul P.S.I. a

solicitat reindividualizarea pedepsei, cu reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și, ca modalitate de executare,

aplicarea art. 86

1

C. pen., având în vedere actele în

circumstanțiere depuse la dosar.

Inculpatul D.E. a

criticat hotărârea de disjungere a cauzei și aplicare a procedurii simplificate.

Prin Decizia penală

nr. 4/A din 13 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, a

admis apelul declarat de inculpatul P.S.I. împotriva Sentinței penale nr. 745

din 10 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat în parte

sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

A înlăturat măsura

confiscării speciale de la inculpatul apelant P.S.I., a sumei de 2.250 euro

(primită de la numita P.D.M.) și a sumei de 2.000 euro (remisă de inculpatul

apelant, coinculpatului D.E.).

În temeiul art. 255

alin. (4) C. proc. pen. și art. 257 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea

specială de la inculpatul P.S.I., a sumei de 250 euro.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 383

alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului

apelant P.S.I., de la data de 22 iulie 2013 până la zi.

În temeiul art. 383

alin. (1)/1 și art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului apelant P.S.I.

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de

inculpatul D.E. împotriva aceleiași sentințe penale, cum și împotriva

Încheierii de ședință din data de 4 octombrie 2013.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului P.S.I.,

au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 189

și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul D.E. la plata

sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial al

avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpații apelanți P.S.I. și D.E., în

sumă de câte 75 RON, cum și onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru

intimatul inculpat D.B.M., de 200 RON s-a dispus a se suporta din fondurile

Ministerului Justiției.

Verificând sentința

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea a

constatat următoarele:

În ceea ce privește

apelul inculpatului D.E., s-a constatat că este inadmisibil, întrucât Sentința

penală nr. 745 îl privește doar pe inculpatul P.S.I., față de care s-a aplicat

procedura prevăzută la art. 320

1

C. proc. pen., iar încheierea de

ședință prin care s-a dispus disjungerea nu a putut fi atacată separat, cauza

privind pe inculpatul D.E. aflându-se pe rolul Tribunalului București.

Reducerea pedepsei

solicitată de inculpatul P.S.I. nu se justifică în condițiile aplicării unei

pedepse orientate spre minimul special, după aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și al reținerii unei fapte continuate, care constituie

motiv de agravare a răspunderii penale.

Înscrisurile în

circumstanțiere depuse la dosar, reprezintă, în principal, caracterizări de la

locul de muncă, Direcția Generală de Poliție Locală și Control a municipiului

București, unde inculpatul a fost polițist local, funcție care a creat

posibilitatea comiterii faptei de trafic de influență și nu a putut constitui,

în același timp, și o circumstanță atenuantă, cu efectul coborârii pedepsei sub

minimul special.

De asemenea, lipsa

antecedentelor penale nu reprezintă o stare excepțională care să determine

reducerea pedepsei, fiind o normalitate în comportamentul unei persoane.

Fapta continuată

fiind comisă pe parcursul unei perioade mari de timp și fiind întreruptă prin

intervenția organelor de cercetare, a arătat faptul că inculpatul poate fi

reeducat prin executarea pedepsei, scopul acesteia neputând fi atins fără

executare.

Pe aspectele arătate,

s-a apreciat că apelul inculpatului nu a putut fi primit, însă, din probatoriul

administrat și însușit de inculpat, a reieșit că, din suma de 2.250 euro,

primită de la P.D.M., inculpatul a dat 2.000 euro inculpatului D.E.,

beneficiind astfel de suma de 250 euro, care s-a dispus a fi confiscată, în

temeiul art. 255 alin. (4) și art. 257 alin. (2) C. pen., în loc de sumele de

2.200 euro și 2.000 euro, cum în mod greșit a dispus instanța de fond, fiind o

dispoziție în favoarea inculpatului apelant.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.S.I.,

calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate în cauză și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei

și înlăturarea sporului aplicat și D.E., invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate, inclusiv a încheierii prin care s-a

dispus disjungerea cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond.

Examinând recursul

declarat de inculpatul P.S.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat P.S.I., se constată că, într-adevăr,

acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul

conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate

critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior

menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reține,

însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt

supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat P.S.I. a criticat

hotărârile pronunțate sub aspectul individualizării pedepselor și a sporului

aplicat, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ceea ce privește

aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până

la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data

pronunțării sentinței, 13 ianuarie 2014, și până la data soluționării apelului

a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la

normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen.

anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen..

În aceste condiții,

în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de

inculpatul P.S.I., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunilor de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va

verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea

juridică); iar pe de altă parte, consecințele produse de acuzație cu privire la

sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului

(în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al

dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în

raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpatul P.S.I. a

fost condamnat după cum urmează;

- pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de un an și 9 luni,

În baza art. 71 alin.

(1) C.pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei

principale.

- pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de un an

și 6 luni.

În baza art. 71 alin.

(1) C.pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei

principale.

- pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de un an.

În baza art. 71 alin.

(1) C.pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele,

dispunând ca inculpatul P.S.I. să execute pedeapsa rezultantă de un an și 9

luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, inculpatul

P.S.I., având de executat, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul

să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

Analizând influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul P.S.I., Înalta Curte constată

următoarele:

Astfel, infracțiunea

de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., se pedepsește

cu închisoare de la 2 ani la 10 ani.

Această infracțiune

este incriminată în noul C. pen. în art. 291 alin. (1) și se pedepsește cu

închisoarea de la 2 la 7 ani.

Referitor la

infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. pedepsită

cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se constată că este incriminată, cu o serie

de modificări în noul C. pen. la art. 290 alin. (1), pedeapsa fiind de la 2 la

7 ani.

Se observă că pentru

infracțiunile săvârșite de inculpatul P.S.I., legea penală mai favorabilă este

C. pen. anterior, întrucât în cazul infracțiunii de trafic de influență minimul

special al pedepsei este același, fiind redus maximul special, în timp ce

pentru infracțiunea de dare de mită, atât minimul cât și maximul special al

pedepsei a fost majorat. De asemenea și aplicarea celorlalte instituții

incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei aplicate acestuia.

Referitor la

sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale

succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege

pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor

facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C.

pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5

ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la

limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile

săvârșite, în privința cărora s-a reținut forma continuată, mai favorabil este

C. pen. anterior.

Întrucât în cauza

dedusă judecății inculpatul P.S.I. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă

în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen. anterior,

Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. 10 din noul C. proc. pen., ambele

texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime.

În ce privește

concursul de infracțiuni, se constată că potrivit Codului penal anterior

pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile

art. 34, potrivit căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu

închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la

maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga

un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen.

regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1)

lit. b), instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai

grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în

speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată

că în privința concursului de infracțiuni, lege penală mai favorabilă este C.

pen. anterior.

Sub aspectul

pedepselor complementare și accesorii, se constată că inculpatului P.S.I. i s-a

interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, după executarea pedepsei

principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a

interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege

și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa

o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au

corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa

o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, având în

vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea

inculpatului pentru infracțiuni care prevăd această sancțiune corelativ

pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât și în noua normă de

incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele

impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum

drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții

ale art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Referitor la recursul

declarat de inculpatul D.E., se constată că Sentința penală nr. 745 pronunțată

de Tribunalul București îl vizează doar pe inculpatul P.S.I., față de care s-a

aplicat procedura prev. la art. 320

1

C. proc. pen., iar încheierea

de ședință prin care s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul D.E.,

nu este printre cele supuse apelului prevăzute de art. 361 C. proc. pen.

anterior, deci nu ar fi putut atacată separat, cu apel și, prin urmare neavând

calea de atac a apelului iar hotărârea dispusă în apel, în ceea ce îl privește

pe acest inculpat nici nu se regăsește printre cele care pot fi atacate cu

recurs prevăzute la art. 385

1

C. proc. pen. anterior, recursul apare

ca inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.I.

împotriva Deciziei penale nr. 4/A din 13 ianuarie 2014 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva aceleiași decizii

penale.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului P.S.I. durata reținerii și arestării preventive

de la 22 iulie 2013 până la data de 25 iunie 2014.

Va obliga recurentul

inculpat P.S.I. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se

avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul

inculpat D.E. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se

avanseze din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.I. împotriva Deciziei penale nr.

4/A din 13 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva aceleiași decizii

penale.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului P.S.I. durata reținerii și arestării preventive de la 22

iulie 2013 până la data de 25 iunie 2014.

Obligă recurentul

inculpat P.S.I. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat D.E. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2014.

Procesat de GGC - AP