ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 459/2015

Decizia nr. 459/A/2015

Deliberând, asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110/F din 14 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, după cum urmează:

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații A. și B.

A fost condamnat inculpatul B., la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani și în temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 207 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată.

În baza dispozițiilor art. 38 și 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de 10 luni, în total urmând să execute pedeapsa principală rezuitantă de 3 ani și 10 luni închisoare prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A condamnat pe inculpata A., la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani și în temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 207 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 38 și 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare Ia care a adăugat un spor de 8 luni, în total va executa 3 ani și 8 luni închisoare prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul C., la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de intluență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 201 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 2 ani și în temeiul art. 65 C. pen. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A dispus ca pedeapsa principală de 2 ani închisoare să se execute prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen.

A constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă împotriva inculpatului B., măsura pe care a menținut-o pe o durata de 60 de zile începând cu data pronunțării.

A constatat că inculpatul B. este arestat în altă cauză.

A constatat legalitatea și temeinicia măsurii de prevenție a controlului judiciar dispusă împotriva inculpatei A., măsură de prevenție pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile începând cu data pronunțării.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. (8) și (9) C. proc. pen., a admis cererea inculpatei și a înlocuit obligația impusă acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu obligația de a nu părăsi țara.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. durata executată în arest preventiv, arest la domiciliu și a controlului judiciar, la zi.

În baza dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul B. suma de 22.000 de euro obținută prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.

A menținut sechestrul asigurător asupra imobilului, apartament situat în Municipiul Craiova, proprietatea inculpatului B. dispusă prin ordonanța nr. 106/P/2014 din 21 mai 2014 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

A menținut instituirea sechestrului asupra sumei de 510 RON găsită asupra inculpatei A., măsură dispusă prin ordonanța nr. 106/P/2014 din 21 mai 2014 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

În baza dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pen. a confiscat de la inculpatul C. suma de 29.000 de euro.

A menținut sechestrul instituit asupra imobilului proprietate a inculpatului C., măsură dispusă prin ordonanța nr. 106/P/2014 din 21 mai 2014 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

A obligat pe inculpatul C. Ia 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe inculpații B. și A. Ia câte 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin rechizitoriul din 21 octombrie 2014, dat în Dosarul nr. x/P/2014 a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat Ia art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În esență, s-a reținut că inculpatul C., avocat, în cursul anului 2013 a pretins și a primit în trei tranșe suma de 29.000 euro de la B. și A., formând convingerea acestora că are influență asupra judecătorilor de Ia Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, de a-i determina pe aceștia să nu dispună și eventual, să nu mențină arestarea preventivă a inculpaților B., D. și E. în Dosarele nr. x/63/2013 și nr. y/63/2013 ale Tribunalului Dolj. De precizat că numiții D. și E. sunt fii inculpatului B.

De asemenea, a format convingerea că va putea să determine pronunțarea unor hotărâri favorabile acestora, invocând în acest scop și relația de rudenie cu judecătorul F. (judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală), fratele inculpatului G.

S-a reținut, totodată că Ia data de 24 aprilie 2014 în evidența penală a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova s-a înregistrat autodenunțul, formulat de inculpatul G., avocat în cadrul Baroului Vâlcea, prin care aducea Ia cunoștința organelor de urmărire penală că în cursul anului 2013, a pretins în două rânduri și a primit în trei tranșe de la B. sau prin intermediul inculpatei A., suma de 29.000 de euro în condițiile mai sus arătate.

În autodenunțul formulat, G. a arătat că, deoarece pe parcursul derulării cauzelor penale în care erau inculpați B. și fii acestuia, nu s-au obținut soluțiile favorabile promise prin traficarea influenței, a fost contactat de B. care i-a solicitat restituirea sumei de 29.000 euro la care a adăugat o dobândă de 8.500 euro.

B. și A., s-a arătat în autodenunț, au proferat amenințări Ia adresa avocatului G. și a familiei acestuia pentru a-I determina să remită suma de 37.500 euro.

Denunțul formulat de inculpatul G. a format obiectul Dosarului nr. x/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

Prin rechizitoriu s-a dispus sesizarea Curții de Apel Pitești cu soluționarea acestei cauze, având în vedere că la data respectivă pe rolul acestei instanțe se afla în curs de soluționare Dosarul nr. x/46/2014 în care G. era trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la data sesizării instanței inculpatul fiind în stare de arest preventiv și încarcerat la Penitenciarul Colibași. Cauza forma obiectul Dosarului nr. x/46/2014 al acestei instanțe.

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova prin rechizitoriul din 4 iunie 2014 dat în Dosarul nr. x/P/2014 a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B., pentru săvârșirea infracțiunilor:

- cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.;

- șantaj prevăzută de art. 7 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și cu reținerea disp. art. 38 alin. (1) C. pen. pentru ambele infracțiuni.

Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la șantaj prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 38 alin. (1) C. pen. pentru ambele infracțiuni.

În esență, s-a reținut că inculpatul B. în cursul anului 2013 a remis personal sau prin intermediul inculpatei A. inculpatului G., în trei tranșe, suma totală de 29.000 euro pentru ca acesta, folosindu-se și de relația de rudenie pe care o are cu judecătorul F. să îi determine pe judecătorii de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova să pronunțe hotărâri favorabile pentru B. sau pentru fii acestuia, în cauzele penale aflate pe rolul acestor instanțe.

S-a mai reținut că, același inculpat, după pronunțarea unor hotărâri nefavorabile față de fii săi, a pretins de la inculpatul G. suma de 37.500 euro, respectiv de 29.000 euro și 8.500 euro cu titlu de dobânzi.

Pentru realizarea acestui scop, l-a amenințat că în caz contrar, va exercita acte de violență asupra părții vătămate G. și asupra membrilor familiei sale. Totodată, a amenințat pe partea vătămată că în cazul în care nu va înmâna suma de bani solicitată, va formula plângere penală împotriva fratelui inculpatului, judecător la Curtea de Apel Craiova, în scopul discreditării acestuia.

Actul de sesizare a reținut că inculpata A. în cursul anului 2013 a remis inculpatului G., în mai multe tranșe suma totală de 29.000 euro cu scopul mai sus precizat și în condițiile mai sus arătate, faptă realizată împreună cu inculpatul B., constatându-se săvârșirea a trei acte materiale.

În sarcina aceleiași inculpate, s-a reținut că după pronunțarea unor hotărâri nefavorabile față de B. și fii acestuia, l-a ajutat pe inculpatul B. să îi creeze părții vătămate G. o stare de temere pentru a-l constrânge pe acesta să-i remită suma de 37.500 euro, în scopul de a dobândi, în acest fel, un folos material injust.

Rechizitoriul a fost înaintat Tribunalului Dolj ca instanță competentă, care la rândul ei și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. Cauza a fost înregistrată sub nr. 8677/63/2014.

Curtea de Apel Pitești, prin încheierea nr. 9/F din 29 ianuarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2014 a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 43 alin. (2) C. proc. pen. și în consecință, a reținut cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/63/2014 a Tribunalului Dolj Ia Dosarul nr. x/46/2014.

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2015, Curtea a pus în vedere inculpaților dispozițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. în raport de care, judecata cauzei se poate realiza numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor. Totodată, s-a adus la cunoștință inculpaților disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În declarațiile date în fața instanței inculpatul G. a arătat că dorește să beneficieze de procedura simplificată, iar inculpații B. și A. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare al parchetului și totodată, au arătat ca soluționarea cauzei să se realizeze prin procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2015, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii formulate de inculpatul G., motiv pentru care a încuviințat-o și în baza disp. art. 375 C. proc. pen. a dispus ca soluționarea cauzei să se realizeze pentru acest inculpat în baza procedurii simplificate cu consecințele prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Asupra situației de fapt, Curtea a constatat următoarele:

Inculpații B. și A. nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. În apărările formulate, conform declarațiilor pe care le-au dat, inculpații au arătat că îl cunosc pe avocatul G., iar relația acestuia cu susnumitul s-a rezumat numai la o eventuală asistență juridică a acestuia pentru B. și fiii acestuia. Au mai arătat că în perioada de referință au avut contacte cu partea vătămată G. și chiar au legat relații de prietenie. Sumele pe care le-au remis avocatului G. au avut ca scop un ajutor patrimonial sau o eventuală remunerație pentru prestațiile acestuia în calitate de avocat în fața instanțelor din județul Dolj. Au mai afirmat că sumele de bani remise avocatului G. nu au fost destinate pentru o eventuală intervenție a aeestuia pe lângă magistrații de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova în scopul obținerii unor soluții favorabile în dosarele în care era implicat B. și fiii acestuia.

Inculpații B. și A. au arătat în declarațiile pe care le-au dat că nu au formulat amenințări asupra părții vătămate G. sau asupra membrilor familiei aeestuia pentru a-și recupera sumele de bani pe care le-au înmânat susnumitului. Au precizat că au insistat în a recupera sumele de bani respective, însă folosind mijloace legale și încercând o negociere în diferite variante cu inculpatul G.

Apărările formulate de către inculpații B. și A. au fost apreciate ca nefondate, deoarece sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Din ansamblul probator administrat, respectiv: declarațiile martorilor audiați, procesele-verbale de percheziție, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor unor convorbiri telefonice, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de percheziție informatică, procesul-verbal de consemnare a rezultatului supravegherii, coroborate cu denunțul și declarațiile părții vătămate G., Curtea a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 141 din 27 mai 2013, Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. și E., fii inculpatului B. împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova, fiind fixat termen de judecată la data de 31 mai 2013.

Inculpata A. concubina inculpatului B., a solicitat părții vătămate G. să asigure asistență juridică pentru cei doi fii ai concubinului său. De precizat că inculpatul B. era cercetat în aceeași cauză penală, iar la data respectivă susnumitul era internat în spital, ca urmare a leziunilor suferite.

În aceste condiții, după ce a verificat situația dosarelor, G. a adus la cunoștință inculpaților A și B. că în conformitate cu legea nu poate presta activitatea de asistență juridică solicitată, deoarece din completul de recurs făcea parte și fratele său, magistrat judecător în cadrul Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 1203/2013 pronunțată la data de 31 mai 2013, a respins ca nefondate recursurile formulate de inculpații D. și E. și a menținut măsura arestării preventive față de aceștia.

La data de 1 iunie 2013 inculpata A. l-a contactat telefonic pe inculpatul G., solicitându-i acestuia să asigure asistență juridică pentru concubinul său inculpatul B. în cauza care avea ca obiect propunerea parchetului de arestare preventivă a susnumitului. Partea vătămată G. a acceptat solicitarea și a acordat asistența juridică conform împuternicirii avocațiale pe care a depus-o la dosarul cauzei. Tribunalul Dolj, la data de I iunie 2013, a admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. pentru 30 de zile, în condițiile în care acesta nu a fost prezent la soluționarea cauzei.

În aceste împrejurări G. a considerat că un recurs ar avea șanse de reușită. Susnumitul i-a creat inculpatei A. convingerea că datorită influenței pe care o are prin fratele său poate interveni pe lângă judecătorii desemnați cu soluționarea cauzei pentru a obține o hotărâre favorabilă.

În aceste condiții și în scopul cumpărării de influență A. s-a arătat interesată să pună la dispoziția avocatului G., suma de 20,000 RON, pe care acesta a acceptat-o, promițând că va obține o soluție favorabilă inculpatului B. la soluționarea recursului.

În ziua de 1 iunie 2013 inculpata A. s-a întâlnit în municipiul Craiova cu inculpatul G. și i-a remis acestuia suma de 10.000 euro. Banii erau înveliți într-o hârtie și au fost așezați de inculpată în portbagajul autoturismului, pe care ulterior au fost luați de către G., A. a spus părții vătămate G. că îi va remite și restul de 10.000 euro după ce se va judeca recursul și se va pronunța de către instanță o hotărâre favorabilă inculpatului B.

La instanța de recurs. G. a depus la dosar o nouă împuternicire avocațială în vederea asigurării asistenței juridice pentru inculpatul B.

Curtea de Apel Craiova, prin încheierea nr. 145 din 5 iunie 2013, a admis recursul declarat de inculpatul B., a casat încheierea prin care s-a dispus arestarea acestuia și a trimis cauza la Tribunalul Dolj pentru rejiudecare.

A., la data de 06 iunie 2013, a luat legătura telefonic cu inculpatul G., a stabilit o întâlnire cu acesta, ocazie cu care i-a remis și suma de 10.000 euro din cei 20.000 euro pretinși. Banii i-au fost înmânați prin aceeași modalitate, fiind așezați în portbagajul autoturismului aparținând inculpatului G.

Așa cum a rezultat din probele administrate, în această împrejurare G. a creat convingerea inculpatei A. că a intervenit prin intermediul fratelui său, judecător la Curtea de Apel Craiova, la magistrații care au soluționat recursul pentru a obține o soluție favorabilă inculpatului B. Probele administrate au demonstrat că G. în realitate, nu a intervenit în niciun fel prin intermediul fratelui său magistrat sau în alte modalități pentru a obține o soluție favorabilă inculpatului D.

Dat fiind situația creată, A. a avut convingerea traficării influenței de către G. și a stabilit o noua întâlnire în același scop.

Într-un apartament situat în Craiova, G. s-a întâlnit cu inculpații A. și B. Așa cum a rezultat din convorbirile înregistrate, inculpatul B. avea cunoștință de tot ce se întâmplase până în acel moment și el a fost acela care a pus la dispoziția concubinei sale suma de 20.000 curo pentru a fi remisă inculpatului G. În aceste împrejurări cei doi inculpați i-au solicitat inculpatului G. să intervină în continuare în dosarul penal în care erau cercetați B. și fii acestuia, scopul urmărit fiind acela de a obține punerea în libertate a celor doi inculpați. G. a pretins de la inculpații A. și B. suma de 9.000 euro, creându-le convingerea că prin intermediul fratelui său poate determina completul de judecată să pronunțe o soluție de punere în libertate a fiilor inculpatului B.

G. a depus delegație avocațială în dosarele penale care priveau pe inculpații B. și fii acestuia.

Tribunalul Dolj cu ocazia verificării legalității sesizării în cauza respectivă a dispus restituirea cauzei la parchet și înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpații D. și E. Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești.

În aceste condiții, B. a cerut imperativ inculpatului G. ca această soluție să fie menținută de Curtea de Apel Craiova, solicitând intervenția fratelui inculpatului G. Partea vătămată l-a asigurat pe B. că totul este în regulă și că soluția va fi menținută.

Curtea de Apel Craiova, Ia data de 7 noiembrie 2013, a admis recursul parchetului, a casat sentința primei instanțe și a menținut măsura arestării față de inculpații D. și E.

În aceste condiții, inculpatul B. i-a cerut părții vătămate G. să restituie suma de 29.000 euro cu care cumpărase influența, pe care avocatul pretindea că o are asupra judecătorilor de la Tribunalul Dolj și respectiv Curtea de Apei Craiova.

Curtea a reținut din declarațiile martorilor audiați în această cauză, dar și din transcrierea unor convorbiri telefonice, că după momentul în care fii inculpatului B. au rămas în arest preventiv, inculpatul B. ajutat fiind de inculpata A. în mod insistent și în repetate rânduri a cerut părții vătămate G. să le remită suma de 2.000 euro, la care a mai adăugat o dobândă de 8.500 euro, în total solicitând suma de 37.500 euro.

B., ajutat de concubina sa A., l-a amenințat pe G. Că, în cazul în care nu vor primi banii, vor exercita acte de violență asupra părții vătămate și asupra membrilor familiei sale. În acest scop, au afirmat față de partea vătămată că vor solicita sprijinul unui grup de etnie rromă din Brăila, care are metodele necesare și poate exercita acte violențe de constrângere fizică. În sfera acestor amenințări, sunt incluse și cele prin care cei doi inculpați B. au spus părții vătămate G. că a existat o aparatură de înregistrare montată în autoturismul avocatului și, prin urmare, toate discuțiile au fost înregistrate, urmând să se folosească de acest lucru pentru a formula o plângere penală Ia Direcția Națională Anticorupție București și împotriva fratelui inculpatului.

Urmărind crearea unei stări accentuate de temere pentru inculpatul G., B., însoțit de fiecare dată de inculpata A., I-a căutat insistent și în mod repetat pe avocat Ia domiciliul său și al părinților săi, față de care a proferat amenințări privind viața și integritatea fiului lor, avocatul G. și amenințări Ia prestigiul profesional al fratelui inculpatului, judecător Ia Curtea de Apel Craiova.

Aceste amenințări au continuat și s-au intensificat după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond, în februarie 2014.

S-a menționat că inculpata A. a fost singura care a inițiat în acest scop toate apelurile telefonice cu inculpatul G. și cea care a stabilit datele și locurile de întâlnire, însoțindu-I de fiecare dată pe inculpatul B. Ia aceste întâlniri.

Din probele administrate a rezultat că, în condițiile mai sus arătate, partea vătămată G. a restituit o parte din sumă, respectiv 2.000 euro, un autoturism evaluat Ia 6.500 euro, ulterior vândut de către inculpatul B. martorului H. contra sumei de 6.000 euro. Pentru un teren situat în orașul Drăgășani și evaluat Ia 15.000 euro, în același scop, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare între martora I., soacra inculpatului G. și inculpata A. Acest act a fost autentificat Ia biroul notarului public Ia data de 24 februarie 2014. Au mai fost remise inculpaților sumele de 1.000 euro și respectiv 4.000 RON în cursul lunii aprilie 2014.

I.a data de 9 mai 2014 pe fondul celor mai sus arătate, partea vătămată G. s-a întâlnit cu inculpații B. și A. în parcarea supermarketului J. din Craiova, ocazie cu care G. a remis inculpatului B. suma de 10.000 euro.

În momentul apropierii lucrătorilor de poliție, inculpatul B. a încercat să introducă în buzunarul inculpatului G. suma pe care o primise, conștient de faptul că săvârșește o infracțiune. În aceste împrejurări, a fost surprins în flagrant, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

În legătură cu încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații B. și A., Curtea a constatat că s-a solicitat pentru inculpata A. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/200 raportat Ia art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la această infracțiune, în condițiile prevăzute de art. 48 C. pen.

S-a argumentat, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că inculpata a avut doar un rol de intermediar în ceea ce privește transmiterea de bani de la inculpatul B. la avocatul G.

Curtea a constatat că cererea de schimbare de încadrare juridică este neîntemeiată. Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că inculpata A. a săvârșit fapte specifice autorului privind cumpărarea de influență și prin urmare, susținerea că rolul său a fost doar acela de a-l ajuta pe inculpatul B. în săvârșirea acestei infracțiuni este nefondată. Probele administrate în cauză au demonstrat că inculpata a avut inițiativa de a lua legătura cu avocatul G., fiind și aceea care a promis suma de bani inculpatului în scopul cumpărării de influență. Mai mult decât atât, a fost prezentă în momentul când i-au fost remise sumele de bani părții vătămate G. În consecință, această faptă este săvârșită de către inculpată în forma autoratului, cu atât mai mult cu cât potrivit textului de lege, infracțiunea se consumă și în momentul în care s-a promis suma de bani inculpatului.

În apărările formulate, inculpații B. și A. au solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu motivarea că faptei îi lipsește un element constitutiv, și anume activitatea de constrângere prin amenințare reținută în sarcina inculpaților nu a fost de natură să inducă părții vătămate G. o temere.

Apărările formulate de inculpați au fost apreciate ca neîntemeiate, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat în mod clar că modul de comportament al celor doi inculpați față de partea vătămată G. și față de părinții acesteia, natura și intensitatea amenințărilor folosite la adresa acestora au fost de natură să le creeze o stare de teamă care s-a perpetuat în timp.

În subsidiar, s-a solicitat pentru aceeași inculpați schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (2) și (3) C. pen. în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 C. pen.

Curtea a constatat că această cerere este nefondată, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză, menționat mai sus, actele de amenințare realizate de către cei doi inculpații a avut scopul dobândirii unui folos injust, deoarece cei doi inculpați prin activitatea de amenințare au dorit să obțină de la partea vătămată G. nu numai suma pe care au remis-o pentru cumpărare de influență, dar și o sumă suplimentară cu titlu de dobândă.

Pentru inculpatul G., s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, text de lege care arată că persoana care a comis vreuna din infracțiunile prevăzute în competența Direcției Naționale Anticorupție, denunță și facilitează tragerea Ia răspundere penală al altor persoane, beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu jumătate. De asemenea, s-a mai solicitat reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen., respectiv acordarea de circumstanțele atenuante, având în vedere conduita sa procesuală, în primul rând autodenunțul efectuat.

Curtea a constatat că solicitările inculpatului urmează a fi admise numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, precum și dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru aplicarea dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen., deoarece nu există elemente suplimentare în sensul textului de lege mai sus amintit, care să fie avute în vedere de instanță, în afară de cele la care se referă art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Având în vedere cele arătate mai sus. Curtea a constatat că fapta inculpatului G., care în cursul anului 2013 a pretins și a primit suma de 29.000 euro de la B. și A., formându-Ie convingerea că are influență asupra magistraților judecători de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, că îi poate determina pe aceștia să nu dispună și să nu mențină arestarea preventivă a inculpaților B., D. și E., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat Ia art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: starea de pericol creată prin valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit.

Referitor Ia aceste aspecte, Curtea a reținut că, în apărările formulate, inculpatul a arătat că a săvârșit fapta întrucât este dependent de jocurile de noroc și a avut nevoie de sumele respective pentru a acoperi datoriile pe care Ie avea. S-a constatat că acest aspect subiectiv nu este prin el însuși un motiv de atenuare a gravității faptei săvârșite, având în vedere că inculpatul putea oricând să își schimbe conduita, inclusiv în ceea ce privește dependența de jocurile de noroc, mai ales că are o pregătire școlară superioară și calitatea de avocat.

Gravitatea infracțiunii săvârșite este determinată și de faptul că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de avocat pentru a trafica influența.

Curtea a avut în vedere și conduita procesuală a inculpatului, împrejurarea că a formulat un autodenunț, precum și atitudinea sa cooperantă, sinceră, pe parcursul procesului penal. De asemenea, în favoarea inculpatului au fost luate în considerare situația familială și socială stabilă, precum și lipsa antecedentelor penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere și criteriile principiului proporționalității.

În raport cu elementele mai sus menționate, Curtea a constatat că scopul pedepsei principale va putea fi realizat dacă se va dispune executarea prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani, iar în temeiul art. 65 C. pen. pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

Fapta inculpatului B., constând în aceea că în cursul anului 2013 a remis inculpatului G. personal sau prin intermediul inculpatei A. în trei tranșe suma totală de 29.000 euro, pentru ca acesta să-i determine pe magistrații judecători de la Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova să pronunțe hotărâri favorabile inculpatului sau fiilor acestuia, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova prin adresa nr. 106/P/2014 din 24 iunie 2015 a comunicat instanței că, urmare a denunțului formulat și de inculpatul B., prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului K. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În consecință, Curtea a constatat că, în cazul inculpatului, sunt aplicabile disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani și în temeiul disp. art. 65 C. pen. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor mai sus menționate.

Fapta inculpatului B. constând în a pretinde de la inculpatul G. suma de 37.500 euro, respectiv 29.000 euro cu care s-a cumpărat influența, la care a mai adăugat dobânzi de 8.500 euro, amenințându-l că în caz contrar, va exercita acte de violență asupra sa și asupra familiei și va formula plângere penală împotriva fratelui inculpatului G., judecător, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 692/2002 R.

În cauză s-au aplicat și dispozițiile art. 38 și 39 alin. (1) lit. b) C. pen. deoarece există concurs de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor pentru fiecare infracțiune și a pedepsei rezultante s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, împrejurările și modul de comitere al infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit.

Curtea a avut în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și situația familială și socială precară a acestuia.

În raport de aceste criterii pedeapsa principală aplicată va fi executată prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen.

Fapta inculpatei A., constând în aceea că în cursul anului 2013 a remis inculpatului G., în mai multe tranșe suma de 29.000 euro, în scopurile mai sus arătate, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de cumpărare de influență (trei acte materiale) prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Fapta aceleiași inculpate, constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul B. în modalitățile mai sus arătate să-i creeze inculpatului G. sau membrilor familiei acestuia o stare de temere pentru a-l constrânge pe acesta să-i remită suma de 37.500 euro, în scopul de a dobândi în acest fel un folos material injust, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 207 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și în temeiul disp. art. 65 C. pen. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor mai sus menționate.

La stabilirea pedepsei rezultante s-au aplicat regulile concursului de infracțiuni prevăzute de art. 38 și 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv; starea de pericol ridicată creată prin infracțiunile săvârșite asupra valorilor sociale ocrotite de lege, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, scopul urmărit, atitudinea nesinceră a inculpatei pe parcursul procesului penal, iar în favoarea acesteia starea de sănătate precară demonstrată cu actele medicale depuse la dosar, situația familială și gradul redus de instrucție școlară.

Curtea a constatat că scopul pedepselor și pedepsei rezultante poate fi realizat dacă se va dispune executarea acestora prin privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 60 C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. Curtea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă împotriva inculpatului B., măsură pe care a menținut-o pe o durată de 60 de zile, începând cu data pronunțării.

Curtea a constatat că inculpatul B. este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii de prevenție a controlului judiciar dispusă împotriva inculpatei A., măsură de prevenție care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile începând cu data pronunțării.

S-a admis cererea inculpatei A., având în vedere actele medicale depuse la dosar și în baza disp. art. 215 alin. (8) și (9) C. proc. pen. s-a înlocuit obligația impusă acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu obligația de a nu părăsi țara.

Din actele dosarului a rezultat că inculpata A. a fost reținută începând cu data de 9 mai 2014, iar prin încheierea nr. 75 din 10 mai 2014 a Curții de Apel Craiova s-a dispus arestarea preventivă a acesteia și arestarea inculpatului B. Ulterior, instanțele au înlocuit succesiv măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu și măsura arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Prin urmare, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. durata executată în arest preventiv, arest la domiciliu și a controlului judiciar la zi.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 22.000 euro obținută prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.

S-a menținut sechestrul asigurător asupra imobilului situat în municipiul Craiova, proprietatea inculpatului B., măsură dispusă prin ordonanța nr. x/P/2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

S-a menținut instituirea sechestrului asupra sumei de 510 RON găsită asupra inculpatei A., măsură dispusă prin aceeași ordonanță.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C. suma de 29.000 euro.

S-a menținut sechestrul instituit asupra imobilului proprietatea inculpatului C., măsură dispusă prin ordonanța nr. x/P/2QI4 din 21 mai 2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

În temeiul art. 274 și urm. C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Pitești și inculpații C., B. și A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate, sub două aspecte.

Astfel, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a dedus durata controlului judiciar, din pedeapsa aplicată inculpatei A. În acest sens, a învederat că inculpata a fost arestată preventiv, iar ulterior această măsură a fost înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Or, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., se compută din pedeapsă doar durata arestului la domiciliu și a arestului preventiv, nu și durata controlului judiciar.

Față de această împrejurare, a solicitat să se rețină faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, urmând ca, în rejudecare, instanța de apel să desființeze hotărârea cu privire la acest aspect și să compute din pedeapsa aplicată, durata de Ia 09 mai 2014 Ia 18 iunie 2015, respectiv durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului Ia domiciliu.

De asemenea, a învederat că un alt motiv de apel vizează nelegalitatea măsurii confiscării dispusă prin sentință. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a dispus confiscarea, de Ia inculpatul G., a sumei de 29.000 euro, sumă pe care inculpatul a primit-o, în mai multe tranșe, de la ceilalți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, întrucât a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul Dolj, respectiv, Curtea de Apel Craiova și că va obține pentru fii inculpatului B. pedepse și măsuri preventive neprivative de libertate.

Instanța de fond nu a avut în vedere că, din această sumă, inculpatul G., sub presiunea șantajului exercitat de cei doi inculpați, respectiv, soții A. și B., a restituit, în mai multe tranșe, diverse sume de bani. În total, suma ce ar trebui să fie confiscată de la inculpatul G. este aceea de 19.500 de euro, întrucât suma de 9.500 euro urmează să fie confiscată de Ia inculpatul B., care a intrat în posesia acesteia prin exercitarea acțiunilor de șantajare.

A solicitat să se aibă în vedere că, promisiunea unilaterală de vânzare a terenului nu a fost urmată de executare, astfel încât, nu constituie o formă de remitere a acestor sume de bani.

Apelantul intimat inculpat G. a solicitat desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și, pe fond, reindividualizarea pedepsei, în sensul diminuării cuantumului acesteia. A susținut că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este prea mare, în raport de circumstanțele concrete ale comiterii faptei și de cauzele de reducere a pedepsei incidente în cauză.

Din această perspectivă, a solicitat să se observe că, există două situații care duc la reducerea limitelor pedepsei inculpatului. În primul rând, aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, iar în al doilea rând, aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 374 C. proc. pen., astfel încât, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 raportat Ia art. 291 C. pen., de la 2 Ia 7 ani închisoare, cu aplicarea ambelor cauze, se diminuează până la limitele situate între 8 luni și 2 ani și 4 luni închisoare. Or, pedeapsa efectiv aplicată, aceea de 2 ani închisoare, este o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, fiind o pedeapsă excesivă.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere celelalte elemente care pledează spre o individualizare mai blândă a pedepsei inculpatului și anume, atitudinea procesuală corectă și elementele pozitive care țin de persoana acestuia, în special, cele care rezultă, atât din actele medicale depuse Ia dosarul cauzei, cât și din probele administrate în faza de urmărire penală, care atestă împrejurarea că inculpatul a săvârșit această infracțiune pe fondul unei depresii severe determinate de adicția față de jocurile de noroc.

Inculpatul a mai solicitat să se aibă în vedere situația sa familială, arătând că a depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă că are doi copii minori, în vârstă de 4 ani și, respectiv 2 ani, iar copilul cel mic are un grad de handicap. Totodată, a solicitat să se țină seama de faptul că este singurul întreținător al familiei sale, întrucât soția sa nu realizează venituri.

Apelantul intimat inculpat B. a solicitat desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) Iit. b) teza a Il-a C. proc. pen.

A susținut că, pentru a constata întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, instanța de fond a acordat o valoare determinantă unui denunț făcut de o persoană care, în mai multe rânduri, în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, a dat mai multe declarații în care a arătat că îi mințea pe coinculpații A. și B. cu privire la scopul pentru care primea sumele de bani.

A învederat că inculpatul G. a fost avocat în cadrul Baroului Dolj și nu este la prima condamnare pentru trafic de influență, iar scopul denunțului a fost acela de a nu mai restitui suma datorată inculpatului B., obținută de la acesta din urmă cu titlu de împrumut. Din această perspectivă, dacă s-ar analiza declarația care rezultă din interceptarea convorbirilor, s-ar constata că, atunci când inculpatul G. a fost întrebat de către inculpatul B., dacă fratele său, judecător la Curtea de Apel Craiova, ar putea să-l ajute, în vreun fel, acesta a afirmat, în mod expres, că nu se bagă în această chestiune. Prin urmare, dacă de la început inculpatul G. i-a spus că nu există nicio posibilitate de intervenție, atunci se pierde rațiunea acuzației cu privire Ia traficul de influență.

A susținut că instanța de fond nu a examinat pe deplin scopul primirii sumelor de bani, întrucât s-a arătat și s-a confirmat, inclusiv de către inculpatul G., că suma de bani pe care i-a dat-o inculpatul B. când era în spital, a fost cu titlu de onorariu de reprezentare. După acel moment, nimeni nu a avut cunoștință de faptul că celelalte sume de bani, care au fost cerute sub formă de împrumut, vor îmbrăca forma unui obiect material al unei infracțiuni de cumpărare de influență, respectiv, de trafic de influență. Or, nu există decât afirmația făcută de denunțător, apreciată de instanță ca fiind mai presus de orice probă care există în dosar, întrucât niciun martor nu confirmă susținerea primirii unei sume de bani pentru traficarea influenței de către denunțător.

Astfel, inculpatul B. a solicitat achitarea sa, având în vedere că, chiar instanța supremă a statuat în sensul că influența făptuitorului trebuie să reprezinte un motiv determinant al acțiunii cumpărătorului de influență, în speță soții A. și B. Or, în cauză nu s-a statuat, într-un mod indubitabil, că inculpații B. și A. ar fi încercat cumpărarea influenței inculpatului G.

Totodată, inculpatul a solicitat să se constate că pedeapsa aplicată pentru fapta de trafic de influență este total disproporționată față de pedeapsa aplicată coinculpatului vânzător de influență, având în vedere că s-au avut în vedere și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, s-a arătat că inculpatul B. și-a nuanțat poziția, însă activitatea de șantaj nu poate exista în măsura în care inculpatul a urmărit obținerea unui interes real și legal, în ipoteza în care a împrumutat o sumă de bani inculpatului C., iar acesta. prevalându-se de alte chestiuni circumstanțiale prezentei cauze, a evitat să restituie sumele de bani.

În raport de aceste considerente, inculpatul a susținut că, pentru infracțiunea de șantaj, pedeapsa care i-a fost aplicată este prea aspră, având în vedere că a fost vorba de o modalitate de recuperare a sumelor de bani împrumutate.

Apelanta intimata inculpata A. a solicitat, de asemenea, achitarea sa, arătând că nu s-a demonstrat, în fapt, că a exercitat acțiuni de intimidare sau de amenințare asupra părților vătămate. Aceasta, în calitate de soție a inculpatului B., a fost prezentă la locul la care era prezent și soțul său, încercând să-și recupereze acele sume de bani. De altfel, persoana vătămată a arătat că acele acțiuni de șantajare au fost realizate de către inculpatul B.

A solicitat să se aibă în vedere situația circumstanțială a soților A. și B., arătând că, din actele pe care Ie-a depus la dosar, referitoare la situația copilului acestora, rezultă că, datorită arestării inculpaților, minorul a abandonat cursurile școlare, iar inculpata A., după eliberare, a depus toate eforturile pentru ca acesta să-și continue activitatea școlară.

De asemenea, a solicitat să se țină seama și de situația deosebită a părinților inculpatei, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.

În consecință, în eventualitatea în care instanța va constata că există anumite elemente care ar putea duce la tragerea la răspundere penală a inculpatei A. s-a solicitat stabilirea unei pedepse, în alt cuantum și cu o altă modalitate de executare.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

l. În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații C., B. și A., se rețin următoarele aspecte:

În mod orect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, constatând că prezumția de nevinovăție, de care beneficiază inculpații, în conformitate cu dispozițiile art. 4 și art. 99 alin. (2) C. proc. pen., a fost răsturnată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 24 aprilie 2014, a fost înregistrat în evidența penală a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova autodenunțul formulat de inculpatul G., avocat definitiv în cadrul Baroului Vâlcea.

Prin autodenunțul formulat, inculpatul G. aducea la cunoștința organelor de urmărire penală faptul că, în cursul anului 2013, a pretins, în două rânduri, și a primit, în trei tranșe, de la inculpatul B., personal sau prin intermediul coinculpatei A., suma de 29.000 euro, lăsându-i pe aceștia din urmă să creadă că are influență asupra magistraților judecători de la Tribunalul Dolj și de la Curtea de Apel Craiova și îi poate determina să adopte soluții favorabile în cauzele penale, în care, față de inculpatul B. sau fiii acestuia, D. și E., s-a dispus luarea unor măsuri preventive sau să adopte soluții favorabile la judecata pe fond.

Pentru a fi cât mai convingător, inculpatul G. s-a prevalat de relația de rudenie apropiată cu fratele său, magistrat judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală.

Întrucât, pe parcursul derulării cauzelor penale, în care erau implicați inculpatul B. și fiii acestuia, inculpatul G. nu a obținut soluțiile favorabile promise prin traficarea influenței, a fost contactat de către inculpatul B., care i-a solicitat restituirea sumei de 29.000 euro, la care a adăugat o dobândă de 8.500 euro și, ajutat în mod nemijlocit de către coinculpata A., a proferat amenințări la adresa avocatului și a familiei acestuia, pentru a-l determina să-i remită suma de 37.500 euro.

În fapt, la data de 27 mai 2013, în Dosarul nr. x/P/20I3, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a propus arestarea preventivă pentru 30 de zile a numiților L., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, D. și E., pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă, lipsire de libertate în mod ilegal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice.

Prin încheierea nr. 141 din 27 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2013, Tribunalul Dolj a admis propunerea de arestare preventivă față de numiții D. și E. (fiii inculpatului B.), iar la solicitarea acestora, luarea măsurii a fost adusă la cunoștință coinculpatei A., concubina numitului B.

Împotriva încheierii sus menționate au formulat recurs D. și E., iar cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova cu nr. 9802/63/2013, fiind fixat termen de judecată la 31 mai 2013.