ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 442/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103

din 21 martie 2017

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2015, s-au dispus următoarele:

În baza art. 377 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice reținută în rechizitoriu din art. 292 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - două infracțiuni de cumpărare de influență, concurente, în art. 290 alin. (1) C. pen. - o singură infracțiune de dare de mită sau în art. 292 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - o singură infracțiune de cumpărare de influență, solicitată de inculpatul A., prin apărător.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 24 iulie 2015, la 09 octombrie 2015.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 35.000 lei și 10.000 euro de la inculpatul B., dobândite în urma săvârșirii infracțiunii.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 21.800 euro instituită prin Ordonanța parchetului nr. 79/D/P/2015 din 31 iulie 2015 în limita sumelor confiscate și a celei privind plata cheltuielilor judiciare către stat și s-a ridicat pentru rest, diferența de bani restituindu-se inculpatului B. la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Arad sau Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Arad pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 10.000 lei de la inculpatul C., dobândită în urma săvârșirii infracțiunii.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța parchetului nr. 79/D/P/2015 din 05 august 2015 asupra sumei de 10.000 lei.

79

C. pen.

, art. 5

C. pen.

, a fost

condamnat inculpatul A., la câte o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de cumpărare de influență.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 9 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., raportat la art. 292 C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei București în circumscripția căreia locuiește inculpatul sau Direcției Generale de Poliție Comunitară București, sector 1, pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 292 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 20.000 euro de la inculpatul A., oferită și neremisă.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 21.000 euro instituită prin Ordonanța parchetului nr. 79/D/P/2015 din 04 august 2015 în limita sumei confiscate și a celei privind plata cheltuielilor judiciare către stat și s-a ridicat pentru rest, diferența de bani restituindu-se inculpatului A. la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 15.500 lei (inculpatul B.), 5.700 lei (inculpatul C.) și 3.000 lei (inculpatul A.), cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 162 alin. (1), (3) C. proc. pen., mijloacele materiale de probă urmează dosarul până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Timiș, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.,

a reținut în esență că, în calitate de

președinte al Consiliului Județean Arad, în cursul anului 2012 a acceptat promisiunea remiterii de către inculpatul A. a sumei totale de 40.000 euro și a primit efectiv prin intermediul martorului D. sumele de 35.000 lei în data de 22 iulie 2015 și 10.000 euro în data de 24 iulie 2015, în nume personal, în scopul determinării unor funcționari asupra cărora își exercita autoritatea funcției în cadrul Consiliului Județean Arad, în vederea satisfacerii intereselor SC E. SA în a câștiga contractul din 2014 încheiat între Consiliul Județean Arad și Asocierea SC F. SA - SC E. SA, având reprezentarea faptului că, în acest fel, viciază procedurile legale ce reglementează achizițiile publice, constituie infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (legea nouă fiind identificată ca lege penală mai favorabilă).

Împotriva sentinței penale nr. 103

din 21 martie 2017

pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații B., C. și A., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 06 aprilie 2017 sub nr. x/30/2015.

Referitor la apelul inculpatului B., în motivare, s-a solicitat în principal - în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. prin raportare la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale apelate și să se dispună rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș, iar în subsidiar - în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. prin raportare la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește desființarea sentinței penale apelate și rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș, inculpatul B. a considerat că sentința apelată este nemotivată, în condițiile în care prima instanță a preluat de o manieră identică, cuvânt cu cuvânt, starea de fapt din actul de sesizare, fără a reține o stare de fapt proprie, care să aibă la bază întreg materialul probator. În acest sens, deși prima instanță a apreciat că declarațiile sale prin care își susținea nevinovăția „sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză”, hotărârea prin care a fost condamnat se bazează pe declarațiile inculpaților C. și A. și, în principal, pe declarațiile și denunțul martorului denunțător D., persoană vădit interesată în cauză, întrucât, așa cum a declarat chiar el, trebuia să probeze denunțul făcut, persoane ale căror declarații nu corespund adevărului, fiind contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză. Mai mult decât atât, prima instanță a invocat, în mod trunchiat și de o manieră neloială, uneori contrar celor declarate de către martori în cadrul ședințelor de judecată, declarațiile persoanelor audiate în faza cercetării judecătorești.

Un alt motiv de desființare cu trimitere spre rejudecare invocat de același inculpat se referă la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 11 august 2015, respectiv faptul că, „în calitate de președinte al Consiliului Județean Arad, care în cursul anului 2012 a acceptat promisiunea remiterii de către inculpatul A. a sumei totale de 40.000 euro și a primit efectiv prin intermediul martorului D. sumele de 35.000 lei în data de 22 iulie 2015 și 10.000 euro în data de 24 iulie 2015, în nume personal, în scopul determinării unor funcționari asupra cărora își exercita autoritatea funcției în cadrul Consiliului Județean Arad, în vederea satisfacerii intereselor SC E. SA în a câștiga contractul din 2014 încheiat între Consiliul Județean Arad și Asocierea SC F. SA - SC E. SA, având reprezentarea faptului că, în acest fel, viciază procedurile legale ce reglementează achizițiile publice” (pag. 32-33 din rechizitoriu), or prima instanță a reținut că ar fi săvârșit această infracțiune nu prin acțiunea de acceptare a promisiunii remiterii unei sume de bani de la inculpatul A., ci printr-o acțiune de „pretindere”, contrar rechizitoriului.

Inculpatul B. a menționat că hotărârea primei instanțe este nelegală și prin raportare la faptul că aceasta nu a procedat la înlăturarea probelor rezultate ca urmare a punerii în executare, în mod nelegal, a mandatelor de supraveghere tehnică de către alte organe specializate ale statului (în speță - Serviciul Român de Informații), iar nu de către organele de urmărire penală, raportat la Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională și la expertiza efectuată în cauză.

În subsidiar, în ceea ce privește solicitarea privind achitarea, inculpatul a arătat, cu privire la legea penală mai favorabilă, că infracțiunea de trafic de influență s-ar fi consumat în anul 2012, când se susține că ar fi acceptat promisiunea remiterii de către inculpatul A. a unei sume de bani, dar prima instanță a dispus condamnarea sa pentru o infracțiune care nu mai era prevăzută de legea penală, întrucât nu era îndeplinită condiția suplimentară și cumulativă a „promisiunii” determinării funcționarului public să își încalce atribuțiile de serviciu.

Având în vedere declarațiile martorilor G., H., I., a solicitat să se constate, contrar opiniei primei instanțe, că în documentația de atribuire nu au fost introduse clauze și condiții care să avantajeze SC E. SA, drept pentru care procedura de achiziție publică nu a fost viciată, ci s-a derulat cu respectarea deplină a dispozițiilor legale incidente.

Inculpatul a solicitat să se observe că toți membrii comisiei de analiză a ofertelor au subliniat că el nu a făcut niciun fel de presiuni asupra lor și nici nu a încercat să-i influențeze în analiza ofertelor, pentru a favoriza în vreun fel sau a declara câștigătoare asocierea din care făcea parte SC E. SA. În acest sens, s-a susținut că sunt relevante declarațiile martorilor J., K. - președintele comisiei de analiză a ofertelor sau L., declarația martorei G., declarația martorului M. - consultant financiar angajat de Consiliul Județean Arad.

A arătat inculpatul că în mod greșit s-a reținut că ar fi dispus întocmirea referatului de necesitate și că a numit comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii derulate în anul 2012, deși în perioada 04 ianuarie 2012 - 13 ianuarie 2012 s-a aflat în concediu de odihnă, astfel încât nu din dispoziția sa, ci a numitului N., vicepreședinte al Consiliului Județean Arad s-au dispus acestea.

A solicitat să se constate că procedura de achiziție publică a fost inițiată, derulată și atribuită cu respectarea tuturor prevederilor legale care guvernau la acel moment domeniul achizițiilor publice, cum de altfel a concluzionat și expertul în achiziții publice prin raportul de specialitate întocmit la data de 14 aprilie 2016, fapt care infirmă, în mod categoric, acuzația care i se aduce, potrivit căreia ar fi încercat să vicieze procedura derulată sau să favorizeze în vreun fel o anumită societate comercială.

Inculpatul B. a mai susținut că inculpatul C. ar fi purtat aparatură de interceptare în mod nelegal, fiind „colaborator” cu acuzarea, astfel încât declarația acestuia din 28 iulie 2015 trebuie înlăturată, deoarece intră sub incidența art. 103 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., inculpatul a solicitat să se constate că această condiție a elementului material al infracțiunii de trafic de influență, respectiv primirea, de către el, a unor sume de bani de la reprezentanții SC E. SA, prin intermediul martorului denunțător D., pentru a interveni pe lângă un funcționar public asupra căruia subiectul are sau lasă să se creadă că are influență, nu s-a realizat, neexistând nicio probă în acest sens. A solicitat să se aibă în vedere declarația dată de inculpatul A. la data de 13 ianuarie 2016 și declarația martorului O.

Faptul că în posesia sa nu a ajuns suma de 35.000 lei rezultă și din împrejurarea că, deși organele de urmărire penală au procedat la efectuarea mai multor percheziții, această sumă de bani nu a fost identificată nici la domiciliu, dar nici în biroul său din cadrul Consiliului Județean Arad, iar referitor la sticla de whisky, găsită cu ocazia efectuării percheziției, la intrarea în domiciliul său, aceasta nu face dovada primirii sumei de 35.000 lei, în condițiile în care el mai avea mai multe sticle identice de whisky, de același tip și marcă, în debaraua de pe hol.

În ceea ce privește ziua de 24 iulie 2015, a precizat faptul că niciun moment nu a discutat cu denunțătorul D. despre vreo sumă de bani, cu atât mai mult de vreo sumă de bani pe care acesta ar trebui să i-o remită și nici nu a primit bani de la acesta, fișierele video indicate de către procuror în cuprinsul rechizitoriului ca și probe pentru pretinsa primire a sumei de 10.000 euro neconfirmând existența unor discuții între el și martorul denunțător D. cu privire la anumite sume de bani, dar nici primirea acestora.

Inculpatul a solicitat să se observe că întreaga acuzație care i se aduce are la bază doar denunțul și declarațiile martorului denunțător D., susținând că a fost provocat de către denunțător, dar a refuzat categoric să fie implicat în săvârșirea vreunei fapte penale.

Toate aceste acuzații pe care i le aduce judecătorul fondului sunt contrazise flagrant și de ordonanța de clasare, emisă în cursul anului 2014 și depusă la dosarul cauzei de către procuror, prin care s-a dispus clasarea cauzei față de inculpat pe motiv că nu a săvârșit nicio faptă penală (fapta nu există), cu toate că a fost supravegheat tehnic exact în cursul anului 2012, perioadă de timp în care s-a derulat procedura de achiziții publice și se susține că ar fi acceptat promisiunea remiterii de către inculpatul A. a sumei de 40.000 euro (p. 32 din rechizitoriul din 11 august 2015).

Întrucât lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. și reținută în sarcina sa, a solicitat să se admită apelul formulat, să se desființeze hotărârea primei instanțe și, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) C. proc. pen. prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea acestei infracțiuni, deoarece fapta lipsește în materialitatea ei.

Referitor la criticile vizând situația de fapt, Curtea și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al instanței.

S-a arătat că vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute a rezultat atât din declarațiile martorului denunțător D., care se coroborează cu declarațiile inculpaților C. și A., ale martorilor audiați în faza de urmărire penală și menținute în faza de judecată, precum și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, procesul-verbal de constatare a infracțiunilor flagrante, înscrisuri și concluziile raportului de expertiză criminalistică sub aspectul autenticității înregistrărilor.

Astfel, la data 05 iunie 2015, numitul D. a formulat un denunț în care a arătat că, cu aproximativ cu o lună în urmă, a avut o discuție cu inculpatul B., care s-a arătat nemulțumit că nu i s-a dat nicio sumă de bani de către reprezentanții SC E. SA, deși înțelegerea a fost să i se dea un procent de 5% din valoarea contractului încheiat în 2014, în contextul derulării unui contract având ca obiect furnizarea de echipamente medicale pentru Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.

S-a menționat că această discuție a avut loc în condițiile în care, la data de 08 iunie 2015, era fixat termen limită de depunere a ofertelor pentru un alt contract de furnizarea a echipamentelor medicale pentru Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, iar după această discuție denunțătorul a fost contactat de către reprezentantul SC E. SA, inculpatul A., cu care s-a întâlnit atât la București, cât și la Arad, iar în cursul acestor întâlniri, inculpatul A. i-a confirmat denunțătorului înțelegerea existentă cu inculpatul B. încă din anul 2012 și i-a transmis că va plăti sumele convenite în două tranșe. Aceste aspecte au fost probate cu declarația denunțătorului coroborate cu declarația inculpatului A., care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, însușindu-și starea de fapt din rechizitoriu precum și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental aflate la dosarul de urmărire penală.

La data de 15 iulie 2015, inculpatul A. s-a întâlnit cu denunțătorul la locuința acestuia din Arad, ocazie cu care i-a lăsat suma de 20.000 euro pentru a fi predată ca urmare a înțelegerii privind contractul încheiat în 2014. Contrar apărărilor inculpaților B. și C., potrivit cărora acești bani nu au fost individualizați de către organele de urmărire penală, instanța de apel a constatat că, la data de 16 iulie 2017, denunțătorul D. a predat banii primiți de la inculpatul A. organelor de urmărire penală, respectiv sumele de 45.000 lei și 10.000 euro, iar seriile bancnotelor au fost fixate prin notare și fotografiere în cursul urmăririi penale.

Ulterior, în seara zilei de 22 iulie 2017 în jurul orei 23.10 inculpatul B., s-a deplasat la locuința denunțătorului D., unde a primit suma de 35.000 lei din banii primiți de denunțător de la inculpatul A. Primirea acestei sume de bani a rezultat și din înregistrarea ambientală de la aceea dată și din procesul-verbal de transcriere din data de 23 iulie 2015. Cu prilejul acelei întâlniri, martorul denunțător i-a relatat inculpatului B. că inculpatul A. i-a lăsat aproximativ 20.000 euro reprezentând 50 % din suma convenită în anul 2012 pentru contractul derulat în perioada 2012-2014, informându-l pe inculpatul B. că în aceeași zi i-a dat și inculpatului C. suma de 10.000 lei, că suma de 10.000 euro a folosit-o denunțătorul personal pentru efectuarea unor plăți și că diferența de 50 % din înțelegere, respectiv 20.000 euro urmează a fi remiși de către inculpatul A. până cel târziu la finele lunii august 2015.

De asemenea, denunțătorul i-a spus că poate să îi dea în aceea seară suma de 35.000 lei pe care o avea asupra sa, urmând ca suma de 10.000 euro, pe care o folosise el, să i-o remită inculpatului B. în ziua următoare ori cel mai târziu după două zile. Cei doi au purtat discuții și asupra noii achiziții publice ce era în derulare la Spitalul Județean de Urgență Arad și cu privire la care inculpatul A. ar fi fost dispus să ofere suma de 60.000 euro în situația în care inculpatul B. ar fi fost de acord să se implice în denaturarea procedurii de achiziție, dar acesta a refuzat, neinteresând în cauză motivele pentru care inculpatul a formulat acest refuz, întrucât noua achiziție nu face obiectul trimiterii în judecată a inculpatului. De menționat însă că inculpatul B. a fost de acord cu propunerea inculpatului A. transmisă prin intermediul martorului D. de a cumpăra ulterior, prin achiziție directă, cu suma de 127.000 euro, un număr de 4 lămpi chirurgicale pentru operații de la firma aceluiași inculpat.

În legătură cu primirea sumei de 35.000 lei în aceea seară, nu au putut fi reținute apărările inculpatului B. potrivit cărora nu ar fi acceptat și nu ar fi luat efectiv acești bani, întrucât probele dovedesc contrariul. Așa cum a rezultat din declarațiile denunțătorului coroborate cu procesele-verbale de redare a discuțiilor ambientale și înregistrările video, inculpatul B. nu a refuzat niciun moment aceea sumă de bani, cunoștea faptul că banii provin de la inculpatul A. ca urmare a înțelegerii din anul 2012, fiind de acord inclusiv cu plata procentului total de 5 % în două tranșe. Astfel, atunci când denunțătorul a pus pe masă teancurile cu bani, acest aspect l-a deranjat pe inculpatul B., care în toată perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională a fost foarte prevăzător, evitând să vorbească pentru a nu fi interceptat, motiv pentru care i-a cerut denunțătorului să ia de pe masă banii afirmând: „că vii tu cu mine, mă! (…). Lasă, nu (…). Lasă când plecăm, că mergem împreună! N-auzi mă? Lasă, când plecăm! (…) Aaa! Na, ocupă-te! Da nu-i pune aici pe masă!”. Ulterior, martorul D. a introdus banii într-o cutie din carton în care se afla o sticlă cu whisky, spunându-i inculpatului B. „Aici nu-s tăți (…) ăăă (…)”, referindu-se la faptul că nu i-a remis încă toată suma, la care inculpatul B. i-a răspuns „Am înțeles!”.

Faptul că inculpatul B., ca de altfel și inculpatul C., cunoșteau înțelegerea infracțională avută cu inculpatul A. a rezultat și din discuțiile pe care, în aceeași seară, inculpatul B. le-a avut cu denunțătorul D. și în cadrul cărora acesta i-a explicat că i-a dat inculpatului C., din suma primită de la inculpatul A., suma de 10.000 lei ca urmare a implicării acestuia în încheierea contractului în discuție, iar inculpatul B. nu a contestat aceste aspecte, având convingerea că C. a primit mai mulți bani de la A., afirmând astfel că „I-o dat (…) nu i-o dat 5.000 de euro, mai mult.”

De asemenea, din suma ce urma să o primească ulterior, respectiv 10.000 de euro, inculpatul B. i-a cerut martorului D. să-i dea martorei L., fosta sa subordonată de la Consiliul Județean Arad, o sumă de bani în vederea achitării unei amenzi ce i-a fost aplicată de R., în acest sens scriind pe o coală de hârtie numele martorei pentru a nu fi din nou interceptat, folosind astfel unele „metode de precauție”. În situația în care inculpatul B. nu ar fi avut nicio legătură cu licitația câștigată de SC E. SA, cu acceptarea ofertei cumpărătorului de influență de a primi un procent de 5 % din valoarea contractului în scopul de a interveni pe lângă angajații Consiliului Județean Arad, cu atribuții în derularea licitației, inculpatul ar fi avut o discuție deschisă cu martorul, nu s-ar fi ferit să scrie nume pe hârtie sau să facă anumite gesturi non verbale, ar fi fost revoltat de relatările făcute de denunțător și ar fi trebuit să sesizeze organele de urmărire penală în situația în care ar fi considerat că „ar fi fost provocat” de către denunțătorul D., așa cum susține în apărare acest inculpat.

Or, în cauză, inculpatul B. nu era străin de activitatea infracțională, comportamentul acestuia fiind cel al unei persoane care își ia măsuri de prevedere pentru a nu fi depistată de către organele de anchetă și în special pentru a nu fi interceptată, limitându-se astfel să poarte discuții telefonice și chiar ambientale în legătură cu această activitate.

În aceea seară, martorul D. l-a condus cu autoturismul propriu pe inculpatul B. până la domiciliul acestuia și, așa cum rezultă din imaginile video și din procesul-verbal de redare, la coborârea din mașină inculpatul B. avea asupra sa cutia în care se afla sticla de whisky și cei 35.000 de lei.

Nu a putut fi reținută apărarea inculpatului potrivit căreia, întrucât banii nu au fost găsiți la percheziția de a doua zi, aceștia nu au fost primiți, deoarece cu ocazia percheziției domiciliare inculpatul B. a recunoscut faptul că a primit cutia de whisky de la martorul D., negând însă faptul că în aceasta s-ar fi aflat suma de bani, or din înregistrările ambientale a rezultat că banii au fost puși în aceea cutie. Faptul că nu a fost găsită la percheziția domiciliară aceea sumă de bani nu poate duce la concluzia că aceasta nu a fost primită de către inculpatul B., în condițiile în care de la data primirii și până la data percheziției a trecut o zi, iar inculpatul avea posibilitatea să folosească, să ascundă sau să înstrăineze în orice mod aceea sumă de bani, momentul primirii fiind dovedit în cauză dincolo de orice îndoială rezonabilă. De altfel, în discuțiile pe care le-a avut inculpatul B. cu martorul D. a doua zi, în data de 24 iulie 2015, în timp ce se deplasau spre Lipova, din înregistrările ambientale a rezultat că inculpatul B. a primit aceea sumă de bani, întrucât a gesticulat prin ridicarea brațului stâng în sus, pe care l-a coborât imediat, în semn de confirmare la întrebarea martorului D. dacă e întreaga suma în cutia pe care i-a remis-o în noaptea de 22/23 iulie 2015, deoarece martorul a arătat că nu a numărat banii. Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere și faptul că, deși între locuințele celor doi era o distanță foarte mică, inculpatul B. i-a cerut martorului să îl conducă cu autoturismul până acasă, tocmai pentru a-și lua măsuri de precauție pentru a nu fi prins cu suma de bani asupra sa.

Referitor la primirea sumei de 10.000 de euro de către inculpatul B., instanța a constatat că, în data de 24 iulie 2015, martorul D. l-a sunat pe inculpatul B. și i-a propus să meargă împreună cu mașina martorului la Lipova, în județul Arad la o ședință, iar pe drumul de întoarcere martorul D. i-a confirmat inculpatului că i-a adus cei 10.000 de euro lăsați de inculpatul A., pe care martorul îi folosise în scop personal timp de câteva zile. În acest sens, potrivit discuțiilor ambientale, martorul a afirmat „Ăăă (…) vezi că acolo ai vreo 10.000 (…) îs în plic”, indicând cu mâna dreaptă spre torpedoul autoturismului.

Faptul că inculpatul B. cunoștea proveniența acelor bani și confirmarea discuțiilor avute cu o seară precedentă cu martorul denunțător a rezultat și din împrejurarea că a dat curs solicitării din acea dată cu privire la remiterea unei sume de bani pentru plata amenzii martorei L. („Ai luat pentru L. de acolo?”), iar când martorul i-a relatat că urmează să-i dea bani acelei martore în tura următoare, respectiv când va primi diferența de 20.000 euro de la inculpatul A., inculpatul B. a aprobat spunând „Bine!”.

De asemenea, inculpatul B. i-a cerut martorului să fie dus până acasă, iar când a oprit autoturismul în fața locuinței inculpatului B., martorul D. a deschis torpedoul autoturismului, a luat plicul cu bani și l-a remis inculpatului, acesta l-a preluat cu mâna stângă și l-a așezat peste altă coală de hârtie pe care o avea în mână, a coborât din autoturism, iar când a văzut organele de urmărire penală, inculpatul B. a aruncat plicul cu suma de 10.000 de euro împreună cu hârtia, aspecte înregistrate potrivit fișierelor video.

Așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, inculpatul a arătat inițial că nu știe nimic despre acel plic, după care a revenit și a arătat că l-a primit de la denunțător, dar că nu cunoaște conținutul acestuia. În urma verificărilor efectuate de către organele de urmărire penală, s-a constat că în plic era suma de 10.000 de euro, iar seriile de identificare a bancnotelor erau identice cu cele primite de denunțător de la inculpatul A., bancnote ce au fost identificate și fixate prin notarea seriilor și fotografiere de către organele de urmărire penală.

În ceea ce privește înregistrările audio-video ambientale din data de 24 iulie 2015, în cauză, în fața primei instanțe s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice sub aspectul autenticității acestora, întrucât înregistrările nu au fost concomitente. Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 140 din 06 decembrie 2016 întocmit de Institutul Național de Expertiză Criminalistică - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistică Timișoara a rezultat că înregistrările ambientale audio și audio-video din data de 24 iulie 2017 nu au fost stocate pe suporturile lor originale și nu au fost realizate simultan evenimentele înregistrate, fără ca aceasta să însemne că înregistrările nu sunt copii fidele cu cele originale sau transferări realizate cu acuratețe ale originalelor din care provin. S-a constat, de asemenea, că nu au fost depistate urme ale unor eventuale intervenții tehnice sub formă de ștersături, înserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, înregistrările prezintă continuitate și nu au fost identificate discontinuități pe tot parcursul înregistrărilor care să aibă la bază vreo intervenție tehnică de natură să le modifice conținutul.

De asemenea Institutul Național de Expertiză Criminalistică - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara a răspuns și la obiecțiunile formulate, arătând că atunci când se efectuează transferarea înregistrărilor digitale originale pe un alt suport cu acuratețe copiile astfel obținute pot avea: denumiri diferite de cele originale, extensie diferită, dar și data și ora salvării fișierului poate fi modificată; mai precis, atunci când un fișier este salvat pe un alt suport de stocare, acesta poate împrumuta data și ora la care a fost setat echipamentul, respectiv la acel moment când s-a realizat salvarea acestuia; de asemenea și denumirea fișierului poate fi schimbată în momentul efectuării transferului de pe un suport pe altul de stocare, fiind alegerea persoanei care efectuează această operațiune; în ceea ce privește extensia fișierului, aceasta poate fi schimbată în cazul în care utilizatorul nu beneficiază de codec-ul necesar accesării înregistrării în cauză, însă întotdeauna o înregistrare audio și audio-video are exact același conținut, indiferent de suportul digital pe care este transferată; în acest caz, s-a precizat că, din punct de vedere al expertizei criminalistice, verificarea discontinuităților, dacă este solicitată ca obiectiv de către instanță, se poate efectua indiferent dacă suportul (pe care este stocată o înregistrare audio si audio-video) este original sau nu.

Referitor la raportul de expertiză tehnică depus de expertul parte, cu toate că a folosit aceeași aplicație la redactarea raportului, concluziile acestuia au fost diferite, dar expertul nu a putut preciza fără urmă de îndoială dacă elementele de discontinuitate identificate se datorează unor cauze subiective (intervenția umană) sau unei alte cauze obiective (operațiuni informatice de copiere, transfer, etc.).

S-a reținut că în mod corect prima instanță nu a înlăturat din probatoriu procesele-verbale de redare a înregistrărilor video și audio din data de 24 iulie 2015, întrucât, așa cum rezultă din raportul de expertiză, acestea nu au fost stocate pe suporturile lor originale, nu au fost realizate simultan cu evenimentele înregistrate, iar cauza unor discontinuități nu s-a stabilit că s-ar datora vreunei intervenții umane. Mai mult decât atât, în faza de cameră preliminară nu au fost contestate interceptările audio și video efectuate în faza de urmărire penală, nu a fost contestat conținutul discuțiilor purtate între interlocutori și nici vocea acestora, ci doar că acestea nu erau simultane, aceste aspecte datorându-se, așa cum s-a explicat prin raportul de expertiză, ca urmare a transferării înregistrărilor digitale originale pe un alt suport cu acuratețe (de exemplu prin copiere digitală bit cu bit), copiile putând avea dată și ora modificată, întrucât atunci când fișierul este salvat pe un alt suport de stocare acesta poate împrumuta data și ora la care a fost setat echipamentul respectiv la acel moment, când s-a realizat salvarea acestuia.

S-a apreciat că este nefondată invocarea în fața instanței de apel a faptului că nu ar fi vocea inculpatului B., în condițiile în care din probele administrate atât la urmărire penală, cât și în fața primei instanțe a rezultat că nu s-au identificat intervenții umane precum ștergere, modificare cu privire la aceste înregistrări potrivit raportului de expertiză, iar inculpatul B. nu a contestat vocea sau conținutul discuțiilor în faza de urmărire penală, legalitatea administrării acestor probe, fapt ce a dovedit că această apărare este efectuată nefondat pentru a-l exonera de răspundere. De altfel, faptul că inculpatul B. cunoștea proveniența sumei de 10.000 euro, pe care a primit-o în data de 24 iulie 2015, a rezultat și din conținutul înregistrărilor din data de 22/23 iulie 2015, precum și din declarația dată cu ocazia procesului-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, când a recunoscut că a primit acel plic de la denunțător.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia era o practică la Consiliul Județean Arad, conform căreia subordonații săi îi aduceau plicuri care conțineau bilete de avion, ordine de delegare necesare pentru deplasările sale în interes de serviciu și că inculpatul a crezut că acel plic conținea astfel de înscrisuri s-a apreciat că este nefondată, întrucât nu există niciun înscris care să facă dovada că inculpatul l-ar fi împuternicit pe martorul D. să ridice astfel de înscrisuri de la Consiliul Județean Arad în numele său la aceea dată sau la o dată apropiată, pentru posibile deplasări în interes de serviciu în preajma acelei date de 24 iulie 2015, iar inculpatul cunoștea conținutul plicului, deoarece martorul i-a comunicat faptul că în plic se află suma de 10.000 euro despre care au discutat și cu o seară anterioară.

În ceea ce privește incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 privind interceptările aceasta a fost analizată la cazurile de nulitatea a sentinței invocate de către inculpați.

Referitor la procedura de achiziție publică derulată în perioada 2012-2014 aceasta a fost una legală, dar influențată prin prisma faptului că în documentație au fost inserate clauze și condiții care să avantajeze un singur ofertant, respectiv SC E. SA. Nu a putut fi reținută apărarea inculpatului B., potrivit căreia procedura de achiziție fiind legală nu poate să i se rețină infracțiunea imputată, întrucât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru întocmirea vreunui act în procedura de achiziție publică, ci pentru traficarea influenței față de angajații Consiliului Județean Arad cu atribuții în cadrul desfășurării procedurii de achiziție în vederea satisfacerii intereselor SC E. SA în a câștiga contractul din 2014 încheiat cu Consiliul Județean Arad. De asemenea, pentru întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență nici nu este necesar ca această influență să fie traficată efectiv, este suficient să existe promisiunea.

Legalitatea procedurii de achiziție publică cu privire la contractul în discuție a fost dovedită potrivit validării de către R. a documentației de atribuire, declarația martorei G., concluziile expertului în achiziții publice R. potrivit raportului de specialitate nr. 1565 din 14 aprilie 2016, de obținerea avizului prealabil de la Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale.

Promisiunea inculpatului B. că va interveni pe lângă subordonații săi cu atribuții în procedura de achiziție publică în scopul de a determina câștigarea licitației și atribuirea contractului de către firma administrată de cumpărătorul de influență, inculpatul A., a rezultat din probatoriul administrat.

Astfel, inculpatul B., în calitatea de președinte al Consiliului Județean Arad, a convocat în toamna anului 2011, înainte de întocmirea documentației de atribuire, în biroul său, toți funcționarii cu atribuții decizionale în procedura de achiziție publică în scopul de a le transmite cine este reprezentantul firmei avute în vedere, respectiv inculpatul A., singurul reprezentant prezent al unei firme ofertante, deși din punct de vedere legal astfel de ședințe chiar și informale nu pot avea loc înainte de demararea unei procedurii de achiziție. După această întâlnire, inculpatul B. a evitat să aibă vreo legătură directă cu reprezentantul firmei câștigătoare, inculpatul A., toate discuțiile și întâlnirile având loc între inculpatul A. și oamenii săi de încredere, respectiv inculpatul C. și martorul D., care îl informau despre cele discutate. De altfel, inculpatul A., care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, a confirmat că, după prima întâlnire, inculpatul B. i l-a prezentat pe inculpatul C. ca fiind omul său de încredere, prin intermediul căruia vor păstra legătura și, chiar și atunci când A. îl contacta telefonic, inculpatul B. evita să vorbească despre aspectele privind achiziția spunându-i să îl contacteze pe C. „Nu-mi zi mie, zi-i lui C.”

În perioada cuprinsă între 05 ianuarie 2012 - 06 martie 2012 s-a întocmit documentația de atribuire de către funcționari din cadrul Consiliului Județean Arad (referat de necesitate, note justificative, fișa de data și model de contract).

De asemenea, la începutul anului 2012, înainte să se întocmească documentația de atribuire, inculpatul A. le-a propus inculpaților B. și C. un procent de 5% din valoarea contractului pentru a interveni pe lângă funcționari cu atribuții în derularea achiziției în vederea încheierii contractului cu Consiliul Județean Arad, ofertă acceptată de către cei doi inculpați, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților A. și C., care au confirmat aceste aspecte, inclusiv acceptarea de către inculpatul B. a acestui procent, dar și din declarațiile martorului denunțător D., din procesele-verbale de redare a interceptărilor, potrivit cărora inculpatul B. a recunoscut înțelegerea avută în anul 2012 cu privire la aceea achiziția publică, cât și din comportamentul său și acțiunile întreprinse în scopul de a influența pe funcționarii din Consiliul Județean Arad cu atribuții decizionale privind achiziția publică. De asemenea, și cu ocazia întâlnirii din seara de 22/23 iulie 2015 pe care a avut-o la locuința martorului D., inculpatul B. a confirmat valoarea procentului, fiind de acord cu plata în două tranșe.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, în perioada 08 martie 2012- 07 iulie 2012 s-a derulat procedura de licitație publică pentru furnizarea în leasing a aparaturilor medicale. Această procedură a cuprins solicitarea de clarificări din partea competitorilor interesați, depunerea ofertelor, analiza ofertelor depuse și stabilirea câștigătorului. La data de 19 februarie 2014 a fost obținut avizul Ministerului Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a împrumuturilor locale, ca urmare a patru solicitări efectuate în acest sens. În perioada 28 aprilie 2014 - 23 octombrie 2014 s-a derulat negocierea clauzelor contractului, iar la data de 23 octombrie 2014 a fost încheiat contractul din 2014 între Consiliul Județean Arad și Asocierea SC F. SA - SC E. SA, în valoare de circa 1,6 milioane de euro privind „Furnizare în leasing de echipamente medicale pentru dotarea Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad” și până la finalul anului 2014 aparatura medicală a fost livrată.

Faptul că inculpații B. și C. au intervenit în vederea atribuirii contractului firmei reprezentate de cumpărătorul de influență a rezultat și din declarațiile martorei G., șef serviciu achiziții publice în cadrul Consiliului Județean Arad, dată în faza de urmărire penală, care a confirmat că, după ce a avut loc întâlnirea din anul 2011 în biroul inculpatului B., acesta a chemat-o în biroul lui și într-o încăpere alăturată i-a cerut cu privire la contractul în discuție să facă ce o să-i spună directorul executiv, inculpatul C. și să țină legătura cu acesta.

Astfel, deși procedura de achiziție publică s-a dovedit a fi legală, influențarea funcționarilor cu atribuții de decizie a fost evidentă în condițiile în care, contrar normelor legale, martora G. s-a întâlnit împreună cu inculpatul C. și cu martora U., reprezentantă a SC E. SA precum și cu inculpatul A., înainte de demararea oficială de achiziție publică, care se inițiază după publicarea anunțului de participare pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice, într-un restaurant, în apropiere Consiliului Județean Arad, dar și la București, având discuții despre setul de cerințe de calificare. De altfel, aceeași martoră G. a arătat că a primit de la inculpatul B. sau C., în format electronic sau printat pe o coală de hârtie, un set de condiții de calificare, despre care i-au precizat că ar trebui introduse în fișa de date. Parte din acestea cerințe au fost înlăturare de martoră ca urmare a discuției pe care a avut-o cu martora L., întrucât nu îndeplineau condițiile legale.

Faptul convocării în biroul președintelui Consiliului Județean Arad în toamna anul 2011 pentru a fi prezentat reprezentantul firmei Medicare a fost confirmat și de ceilalți martori care aveau competențe decizionale în achiziția publică, respectiv martora T., L., J., dar și de martorii H., manager al Spitalului Clinic Județean Arad, U., precum și de către inculpații A., C.

Implicarea inculpatului B. în influențarea frauduloasă a procedurii de achiziție a funcționarilor cu atribuții în acest sens, precum și promisiunea făcută în acest sens inculpatului A., cumpărătorul de influență, a rezultat și din procesul verbal de redare a convorbirilor dintre martorul D. și inculpatul A., din data de 16 iulie 2015, când la întrebarea lui D. în legătură cu implicarea inculpatului B. în achiziția din 2012: „Da-n prima o fost ? În prima el o fost numărul unu?” inculpatul A. a confirmat afirmând: „Ca implicare, da (…) A (…) ca și implicare a fost. (…) Da, țais. S-a băgat s-a (…). Recunosc asta! Recunosc!”

De asemenea, potrivit declarațiilor inculpaților A. și C. a rezultat că, pentru a depăși blocajele întâlnite pe parcursul derulării acestei proceduri, inculpatul A. își reînnoia angajamentul de a achita contravaloarea procentului de 5 % din valoarea contractului promis în anul 2012.

Legalitatea procedurii de achiziție publică nu a fost infirmată de către prima instanță și nu face obiectul prezentului dosar, în condițiile în care nu s-a reținut vreo acuzare prin actul de sesizare cu privire la acest aspect. De altfel, inculpatul B. a încercat, prin apărările formulate, să relateze pasaje din depozițiile martorilor pentru a arăta că procedura de achiziție a fost legală, or nici procurorul și nici prima instanță nu au reținut faptul că achiziția nu s-ar fi desfășurat legal.

Vicierea procedurii prin influențarea funcționarilor cu atribuții decizionale s-a realizat prin invitarea tuturor acestor funcționari, împreună cu reprezentanții firmei SC E. SA, în biroul inculpatului B. înainte de demararea procedurii, prin discuțiile pe care același inculpat le-a avut ulterior cu martora G., căreia i-a spus să facă ce o să-i spună directorul executiv, respectiv inculpatul C. și să țină legătura cu acesta, iar ulterior aceeași martoră în calitatea de sef serviciu achiziții publice, înainte de întocmirea fișei de date s-a întâlnit cu inculpatul C., inculpatul A. și martora U. și au discutat despre cerințele care urmau a fi incluse, întâlniri care au avut loc la București și într-un restaurant aproape de Consiliul Județean Arad și care confirmă faptul că cei doi inculpați, C. și B. și-au exercitat influența pentru ca SC E. SA să încheie contractul cu Consiliul Județean Arad. Faptul că unii martori, respectiv I., J., K., L., M., nu cunosc dacă cei doi inculpați au luat bani sau au exercitat influență nu determină exonerarea de răspundere penală a celor doi inculpați, în condițiile în care acuzarea nici nu a susținut că acești martori au avut informații despre faptul că inculpații C. și B. au primit bani de la inculpatul A. în vederea câștigării licitației.

Declarația martorului G. din fața primei instanțe, prin care a arătat că inculpatul B. nu „i-a impus să treacă în fișa de date anumite condiții”, iar inculpatul C. „nu a făcut presiuni”, nu a putut fi reținută în condițiile în care aceasta, la începutul declarației, a arătat că își menține în totalitate declarația dată la urmărire penală, iar prima instanță nu a consemnat întrebările inculpaților, întrucât dacă se lecturează întreaga declarație dată nu rezultă că această martoră ar fi revenit asupra susținerilor anterioare.

Pe de altă parte, martora nu a oferit nicio justificare rezonabilă față de motivul pentru care a revenit asupra celor declarate inițial, când a arătat expres despre întâlnirea cu inculpatul B., despre solicitările acestuia, despre întâlnirile cu inculpatul C. și reprezentanții firmei câștigătoare.

Cu toate că unii martori și inculpatul A., prin declarația dată la data de 13 ianuarie 2016, și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că, de regulă - atunci când s-au respectat regulile procedurale - așa cum este cazul în speță - declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care părțile le-au scris în momentele inițiale ale urmăririi penale, precum și cele în care acestea au relatat liber faptele într-un moment, când nu au fost încă în măsură să conceapă strategii de apărare, raționament valabil și pentru depozițiile martorilor cu mențiunea că sunt veridice acelea în care s-au redat propriile percepții, în mod liber, cu mâna personală, într-un moment când nu s-au aliniat unor scenarii construite în apărarea inculpaților.

S-a reținut că apărarea inculpatului B., potrivit căreia în perioada 04 ianuarie 2012-13 ianuarie 2012 s-a aflat în concediu de odihnă, astfel încât nu din dispoziția sa, ci a numitului N. s-a dispus întocmirea referatului de necesitate și s-a numit comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii derulate în anul 2012, nu determină exonerarea acestuia de răspundere, deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru întocmirea necorespunzătoare a unui act administrativ, în condițiile în