ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102/F din 23.05.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale, aplicând pedeapsa de 4 ani închisoare la care a adăugat o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 399 C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar față de inculpatul A.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore din 22.06.2016 ora 16:25 la 23.06.2016 ora 16:25.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 6.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A., în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, la începutul lunii mai 2014, în contextul cercetării în stare de arest preventiv a lui B., în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a acceptat oferta de mituire cu suma de 10.000 euro făcută de familia C. și D.), prin intermediul grefierei E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, promițând că va da o soluție favorabilă lui B., mai precis va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă de omor într-una mai puțin gravă - vătămare corporală, ceea ce îi va permite declinarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

În aceleași împrejurări, inculpatul A. a pretins și primit efectiv suma de 2.000 euro, de la membrii familiei C. și D.), prin intermediul aceleiași grefiere E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, afirmând că suma respectivă îi este necesară pentru a o remite medicului legist în vederea influențării acestuia să elibereze un certificat medico-legal care să îl ajute în dispunerea soluției favorabile lui B.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a efectuat acte de cercetare față de inculpatul B. în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, cauza fiind finalizată prin întocmirea rechizitoriului din data de 28.10.2014 cu trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 lit. e) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă asupra persoanei vătămate F.) și loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită asupra persoanei vătămate G.), cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În cauza menționată s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 05.05.2014 pentru infracțiunea prev. de art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. e) și f) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., tentativă la infracțiunea de omor asupra victimelor F. și G., faptă comisă de către o persoană care a mai comis o tentativă la infracțiunea de omor, reținându-se că B. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate F. în noaptea de 03 - 04.05.2014 iar în ziua de 04.05.2014 a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate G.

În cauză a fost luată măsura reținerii față de B. la data de 05.05.2014 iar inculpatul A. a formulat propunere de arestare preventivă față de acesta la aceeași dată (referat aflat la filele 61- 63 vol. V dosar urmărire penală), propunere admisă de Tribunalul Teleorman.

Ulterior, la data de 28 mai 2014 s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de B.

Faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. au legătură cu cercetările pe care acesta le efectua în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în dosarul menționat mai înainte și cu raportul de constatare medico-legală solicitat a fi întocmit în cauză cu privire la leziunile prezentate de F. în urma agresiunilor exercitate de B.

Referitor la acest raport (depus în copie xerox la filele 69-70 vol. V dosar de urmărire penală) instanța de fond a reținut că solicitarea de examinare a victimei pentru întocmirea raportului de constatare medico - legală a intervenit din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman la data de 14.05.2014 iar raportul a fost efectuat la data de 06.06.2014, prin acesta stabilindu-se că leziunile prezentate de persoana vătămată F. necesită 55-60 zile de îngrijiri medicale, leziunile fiind de natură să pună în primejdie viața victimei.

Instanța a reținut, prin urmare, că discuțiile cu martora E. legate de dosarul menționat, acceptarea primirii ofertei unei sume de bani prin intermediul acesteia de la membrii familiei lui B. pentru a da o soluție favorabilă acestuia, mai precis pentru a schimba încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă de omor într-una mai puțin gravă - vătămare corporală și primirea efectivă a sumei de 2.000 euro, de la membrii familiei C. și D.), prin intermediul aceleiași grefiere, afirmând că suma respectivă îi este necesară pentru a o remite medicului legist în vederea influențării acestuia să elibereze un certificat medico-legal, s-au realizat în intervalul de timp situat între momentul reținerii lui B. și depunerea la dosar a raportului de constatare medico-legală pentru F..

Pentru reținerea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din denunțurile și declarațiile martorilor C. și D. coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate de martore precum și din declarațiile martorei E. rezultă că în contextul arestării lui B. într-un dosar în care se efectuau acte de urmărire de către inculpatul A., martorele C. și D. au contactat-o pe E., cu care au avut mai multe întâlniri în acest interval, stabilind cu aceasta să intervină la procuror, pe care grefiera îl cunoștea și cu care avea o relație de prietenie apropiată, pentru a obține o îmbunătățire a situației juridice a lui B.

Potrivit denunțului martorei C., în contextul acestor întâlniri și discuții, la data de 25.05.2014 s-a deplasat împreună cu mama sa, D. la domiciliul din Zimnicea al martorei E. și conform celor stabilite anterior i-au dat acesteia suma de 2.000 euro pe care procurorul A. urma să o ducă medicului legist H. în scopul eliberării unui certificat medico-legal din care să rezulte că loviturile nu au pus în pericol viața victimei, urmând ca procurorul să schimbe încadrarea juridică a faptei, solicitând pentru aceasta suma de 10.000 de euro.

Potrivit susținerilor din denunț, grefiera i-a precizat martorei că dacă procurorul nu rezolvă cu certificatul medico-legal nu mai vrea restul de bani de 10.000 de euro.

Martora denunțătoare a mai susținut că a mai rămas în zonă cu mama ei iar în apropierea casei grefierei a observat oprindu-se un autoturism x de culoare roșie care conținea în numărul de înmatriculare și literele MPR despre care cunoștea că este parcat în mod constant la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Martora a arătat că în autoturismul menționat erau doi bărbați cărora nu le-a distins trăsăturile. În denunțul formulat s-a mai arătat de către martoră că a doua zi a fost sunată de E. care i-a spus că nu se poate rezolva problema iar după aproximativ două săptămâni aceasta i-a restituit cei 2.000 de euro dați inițial.

Aceleași aspecte au fost susținute de C. și în declarațiile date în calitate de martor în cursul urmăririi penale, aspectele declarate fiind confirmate și de martora denunțătoare D. Aceasta din urmă a confirmat întâlnirea pe care a avut-o cu grefiera E. și faptul că i-au dat acesteia suma de 2.000 de euro care urmau să ajungă la medicul legist prin intermediul procurorului A. precum și existența unor discuții legate de scopul în care erau dați banii respectivi și de explicațiile grefierei în sensul că după obținerea certificatului medico-legal procurorul va schimba încadrarea juridică iar dosarul va fi trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, demers pentru care procurorul ar pretinde suma de 10.000 de euro. Martora a făcut și ea referire la o mașină marca x cu numărul de înmatriculare conținând literele MPR în care s-ar fi aflat doi bărbați, împrejurări menționate și de C.

Aspectele menționate au fost confirmate în parte de înregistrarea din data de 25.05.2014 pusă la dispoziție de martora C.

Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii:

"E.: Asta înseamnă că medicul legist dă că nu i-a pus viața în pericol.

C.: Așa.

E.: El cu aia se duce la tipă. Mâine dimineață.

C.: Și dacă aia zice nu.

E.: Și dacă aia zice nu, el nu mai (...) nu (...) nu vrea ăia zece.

Interlocutoare: Și ăștia rămâne.

E.: Deci, ăștia sunt pentru legist, ca să-i dea hârtia. Pentru că el, altfel, nu poate să se ducă la aia și să-i spună. Că, dacă nu se duce cu aia să scrie acolo că nu i-a pus viața în pericol, el n-are nicio probă să-i zică la aia: "Eu nu mai pot să merg mai departe."

În continuare, E. le explică faptul că dacă "ăla dă că nu i-a pus în primejdie viața, i se schimbă încadrarea". Neînțelegând exact, C. și D. revine asupra subiectului:

"C.: Și tot îl ține.

E.: I se schimbă încadrarea și atunci înseamnă că ăla poate să ceară revocarea măsurii. Asta nu înțelegi!

C.: Deci, nu-i dă drumul.

E.: O (...) deci, nu mă înțelegi! Ăștia sunt pentru medicul legist."

În continuare, interlocutoarele iau în calcul faptul că ar putea să nu meargă planul și atunci E. le asigură că "dacă nu se poate așa, atunci mergem pe varianta cealaltă, care este mult mai scumpă." Aceasta din urmă subliniază din nou faptul că este nevoie ca medicul legist să scrie că nu i-a fost pusă viața în primejdie.

"E.: El mi-a spus: "Dacă eu mă duc cu hârtia aia de la medicul legist, care spune (...)." Era chestia pe care noi o așteptam de la Institutul de Medicină Legală Despre care noi vorbeam ieri.

C.: Și au venit. Deci, mâine o scoate.

E.: Nu a venit hârtia aia. Dar el încearcă pe hârtiile pe care le are să i le ducă. A vorbit cu ăsta și a spus: "Da, dom'le, îți scriu chestia aia (…) pe hârtiile pe care le am acuma, în momentul ăsta. Nu mai aștept, dacă nu vine."

C.: Și dacă aia vine de acolo altfel.

E.: Nu mai vine nimic, că îi dă el drumul. Și el a zis: "Da, vreau! Uite, ăștia... "Deci, m-am făcut înțeleasă. Ăștia.

C.: Am înțeles. Dar lui doar îi schimbă încadrarea. Atât.

E.: Păi, dacă îi schimbă încadrarea, tu nu-nțelegi că-l scoate.

C. ȘI D. precizează faptul că s-ar mulțumi doar cu " coada " de 2 ani, iar E. o liniștește spunând:

"E.: Dar dacă i se schimbă încadrarea, nu mai e tentativă de omor și e la lovire. La lovire mergem pe cale (...) (...) Deci, încă o dată te întreb: ești hotărâtă că vrei să-i dau ăștia lu' medicul legist.

C.: Eu. .. nu e vorba de ăștia 2.000 de euro.

Interlocutoare: Mă (expresie trivială) pe ei la o adică! (...).

E.: Am înțeles!

INTERLOCUTOARE: Da' să fie bine. (…)!

E.: De hârtia asta depinde ca mâine aia să zică: "Da, nu avem probe. Nu mai merge re (...) arestarea. "Revocă măsura.

C.: Da. "Și dă-i drumul!"

E.: Și se schimbă încadrarea, îi dă drumul (...)."

E. le explică interlocutoarelor faptul că dosarul va fi trimis ulterior la Procuratura Județului Zimnicea, pentru că atunci când se va schimba încadrarea, se va schimba și competența. Denunțătoarea C. îi promite acesteia că îi va da ce-și va dori, dacă îl scoate din arest pe B.. Sunt reluate apoi subiectele discutate anterior, iar C. și E. coboară din autoturism și discută lângă portieră. Acestea stabilesc că, dacă se rezolvă cu hârtiile de la legist, E. îi va transmite un mesaj lui C. și D. cu următorul conținut: "Ți-am găsit medicamentele".Dacă nu va merge, vor încerca altă variantă.

Procesul-verbal menționat confirmă întâlnirea martorelor denunțătoare cu grefiera E., discuțiile legate de bani și cercetările efectuate față de B. și referirea martorei E. la măsurile care urmează a se lua față de acesta în cauza instrumentată de procurorul A., precum și primirea sumei de 2.000 euro pentru a fi dați medicului legist.

Împrejurările arătate au fost recunoscute și de E. audiată în calitate de suspectă la data de 16.06.2015, aceasta arătând că în contextul cercetărilor față de B., C. și D. i-au cerut să vorbească cu A. și să îi ceară acestuia să intervină la medicul legist H. pentru a emite un certificat medico-legal favorabil lui B., spunând că sunt dispuse să ofere cu titlu de mită pentru procurorul A. și medicul legist H., suma maximă de 10.000 euro, însă la acel moment nu pot oferi decât 2.000 euro.

Suspecta a arătat că s-a întâlnit cu procurorul A. la ea acasă și i-a relatat acestuia cele spuse de C. și D. în sensul că sunt dispuse să dea mită pentru a obține un certificat medico-legal favorabil lui B. prin care să se constate că lovirile aplicate de el nu au pus în pericol viața victimei.

Potrivit declarației date de E., A. nu a respins oferta de mituire ci doar a explicat că medicul legist H., căruia îi spunea "I." face așa ceva, că este cunoscut pentru asemenea practici, dar tarifele practicate de el sunt diferite în funcție de infracțiune, de concluzii, iar în cazul concret a lui B., tariful "mitei" ar fi în jur de 10.000 euro. Procurorul A. mi-a dat de înțeles că suma aceasta de bani ar urma să fie împărțită între procuror și medicul legist H., iar în funcție de certificatul medico-legal va putea să-i schimbe încadrarea juridică lui B. din tentativă la omor în loviri.

Suspecta a susținut că procurorul A. i-a spus că este în regulă, să-i aducă cei 2.000 euro, spunând că îi va da lui H. iar în prezența sa l-a contactat telefonic pe H. și a stabilit să se întâlnească cu acesta. Ulterior, după întâlnirea dintre ei, A. i-a comunicat că H. este de acord și se subînțelegea că trebuie să ducă banii. Suspecta a precizat că le-am transmis acest lucru celor din familia C. și D. care i-au adus cei 2.000 euro înfășurați într-o coală de hârtie sub formă de sul, nu i-a desfăcut să îi numere și așa cum i-a primit i-a dat mai departe lui A. Acesta a primit pachetul cu cei 2.000 euro și se subînțelegea că se întâlnește cu medicul H. pentru a-i da banii respectivi.

Instanța de fond a mai reținut că martorele denunțătoare, audiate în cursul cercetării judecătorești, și-au menținut declarațiile date anterior și chiar dacă există unele neconcordanțe legate de datele la care au fost contactate de grefiera E. care le-a comunicat faptul că nu se poate rezolva situația lui B. și de aspectele legate de autoturismul care a sosit la locuința grefierei E. după ce au fost dați cei 2.000 euro, aceste împrejurări nu pot fi considerate o dovadă a nesincerității martorelor menționate, în condițiile în care celelalte susțineri ale acestora se coroborează între ele și cu datele din procesul-verbal de redare a convorbirii interceptate, menționat mai înainte, precum și cu susținerile martorei E.

Din declarația martorei C. instanța a reținut că din cei 12.000 euro, cei 2.000 euro care au fost dați erau pentru medicul legist și urmau să ajungă la acesta prin intermediul procurorului, fiind destinați obținerii unui certificat medico-legal iar ceilalți 10.000 euro erau pentru procuror și urmau a fi dați în ziua în care i se dădea drumul lui B., aceleași aspecte fiind susținute și de martora D. în declarația dată în fața instanței.

Curtea a constatat însă că aspectele legate de deplasarea unui autoturism marca x la locuința suspectei E. după ce martorele denunțătoare i-au dat acesteia suma de 2.000 euro, autoturism în care s-ar fi aflat și inculpatul A., nu pot fi reținute, în condițiile în care declarațiile martorelor nu se coroborează între ele (pe aspectul legat de aspectele legate de staționarea autoturismului, deplasarea ulterioară a acestuia, observarea mașinii într-o altă locație sau pe cel care vizează recunoașterea uneia dintre persoanele din autoturism ca fiind inculpatul A.) și nu sunt confirmate nici de martora E.

În plus, din verificările efectuate de instanță a rezultat că la momentul faptei pe raza județului Teleorman era înmatriculat un singur autoturism marca x de culoare roșie care avea în numărul de înmatriculare literele MPR, respectiv un autoturism cu numărul de înmatriculare x, pe numele J. (adresa MAI aflată la fila 137 dosar instanță).

În cauză a fost audiat proprietarul autoturismului menționat, J., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, acesta arătând că nu s-a deplasat niciodată cu autoturismul menționat în Zimnicea și nici nu a încredințat mașina în vederea efectuării unei astfel de deplasări iar inculpatul s-a deplasat cu autoturismul menționat o singură dată, în anul 2013, la o petrecere în Municipiul Alexandria. Referitor la adresa la care locuiește suspecta E. martorul a arătat că nu știe unde locuiește aceasta și prin urmare nu s-a deplasat niciodată la locuința acesteia .

Prin urmare, în raport de probele administrate în cauză, nu au fost reținute susținerile martorelor denunțătoare legate de aceste aspecte menite a-l asocia pe inculpatul A. cu martora E. și cu banii care tocmai ce fuseseră dați de către acestea martorei E., nefiind stabilit cu certitudine faptul că inculpatul s-a deplasat în împrejurările arătate de martorele denunțătoare acasă la grefiera E., ocazie cu care ar fi primit banii dați pentru medicul legist.

Referitor la împrejurările în care ar fi dat inculpatului banii respectivi, martora E. a arătat în declarația dată în fața instanței de judecată că suma de 2.000 euro primită de la martorele denunțătoare a dat-o inculpatului în ziua următoare celei în care i-a primit, banii fiind dați procurorului la ea acasă. Referitor la autoturismul marca Logan la care au făcut referire martorele denunțătoare martora a arătat că procurorul nu a venit la ea în ziua respectivă cu mașina indicată de martoră ci a doua zi, nefiind confirmată astfel varianta prezentată de către denunțătoare.

S-a mai arătat de către instanță de fond că momentul și împrejurările în care banii au ajuns de la martora E. la inculpatul A. nu prezintă o importanță covârșitoare în cauza de față, fiind esențial faptul că banii au ajuns la inculpat în scopul de a fi dați medicului legist pentru obținerea unui raport medico-legal pe care inculpatul să-și întemeieze o schimbare de încadrare juridică din tentativă la omor în vătămare corporală.

Astfel, susținerile martorelor denunțătoare au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei de față numai pe aspectele care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, neputând fi ignorate împrejurarea că inculpatul A. l-a trimis în judecată pe B., fratele și fiul denunțătoarelor, într-un dosar în care a primit o pedeapsă cu închisoarea după ce anterior tot inculpatul îl cercetase și trimisese în judecată într-un alt dosar și nici împrejurarea că martorele redau o serie de aspecte relatate de suspecta E., legate de implicarea inculpatului în activitatea infracțională.

Curtea a reținut că în cauză denunțurile au fost formulate la aproape nouă luni de la data săvârșirii infracțiunilor iar după acest moment au avut loc mai multe întâlniri, pe de o parte, între martorele denunțătoare C. și D. și martora E. iar, pe de altă parte, între aceasta din urmă și inculpatul A. iar interceptările efectuate cu prilejul acestor întâlniri confirmă comiterea de către inculpat a infracțiunilor de corupție pentru care este cercetat.

Astfel, la data de 26.02.2015 C. și D. s-au întâlnit cu grefiera E. la restaurantul "K." din orașul Zimnicea, jud. Teleorman și a fost monitorizată audio în baza mandatului de supraveghere tehnică emis de Curtea de Apel București.

Dialogul dintre cele trei persoane a vizat situația lui B., arestat preventiv.

În acest context a fost reluat și subiectul sumei de bani pretinsă în anul 2014 de către grefiera E. pentru procurorul A. zis "L." de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În contextul acestui subiect, grefiera E. a confirmat pretinderea sumelor de bani 10.000 euro pentru procuror și 2.000 euro pentru obținerea certificatului medico-legal, precizând explicit că a dat cei 2.000 de euro procurorului A., care la rândul său i-a dat medicului legist H. de la Laboratorul de Medicină Legală Teleorman însă acesta i-a cheltuit fără să îndeplinească solicitarea procurorului A.

Grefiera a precizat că după ce a aflat că nu se poate face nimic i-a solicitat banii înapoi procurorului A., acesta spunându-i că legistul H. i-a cheltuit, situație în care grefiera a bănuit că banii au fost restituiți din "buzunarul propriu" al procurorului.

De asemenea, tot cu această ocazie, s-a discutat și posibilitatea ca restituirea sumei de 2.000 euro primită de grefiera E., din cei 12.000 euro pretinși pentru procurorul A., să se fi realizat în contextul în care M. zis "N.", patronul celui angajat și cu care familia C. și D. se află în conflict, să fi oferit o sumă mai mare cu titlu de mită, atât procurorului A., cât și legistului H.

La finalul întâlnirii, grefiera E. a precizat că se va întâlni cu procurorul A. la data de 1 martie 2015, la ea acasă, deoarece acesta trebuie să îi dea un "mărțișor", context în care îl va aborda să afle ce se mai întâmplă cu dosarul lui B. și ce se mai poate face pentru acesta.

În cuprinsul acestei întâlniri martora E. a făcut referire la plângerea care ar fi fost formulată la Direcția Națională Anticorupție de una dintre persoanele vătămate din dosarul în care era cercetat B., plângere care ar viza-o și pe ea, precizând că de la momentul la care a aflat de existența acesteia evită să îl contacteze telefonic pe inculpatul A. ("Deci nu pot să (...) n-am vorbit, deci nu vorbesc cu el, nu mă (...) de atunci de când cu telefoanele ți-am spus, nu (…)").

Martora s-a referit și la întâlnirea avută cu inculpatul A. în zona unui supermarket din Alexandria ocazie cu care au discutat despre formularea unei plângeri la Direcția Națională Anticorupție cu privire la această situație ("Eu de câte ori mă, (…) am vorbit cu el, până la chestia cu banii și cu asta, că de-atunci am (...) încetat și cel mai mult (...) am renunțat la telefon și la asta de când (...) a făcut ăla plângere, când io eram în concediu și a făcut plângere și el m-a sunat și mi-a zis. Eram (...) în O. și m-a sunat (...) și mi-a zis (...) "păi vreau să vorbesc cu tine" și a venit (...) ne-am ferit de camerele de luat vederi de la (...) Rompetrol (...) și mi-a zis "vezi că este plângere făcută la Direcția Națională Anticorupție împotriva ta și a lui P."; "Și el a zis că (...) vezi că e posibil ca și telefoanele să fie ascultate. Și noi, din momentul acela, nu am mai vorbit nimic la telefon!" ).

Aspectele relevante din dialogul ambiental purtat la data de 26.02.2015, în sensul celor arătate anterior, se regăsesc la filele 9-11, 12, 15-16, 18-20, 23, 30-31, 34-41, vol. II dosar urmărire penală.

La data de 07.03.2015, martorele C. și D., s-au întâlnit din nou cu grefiera E., la domiciliul acesteia din urmă. Și cu ocazia acestui dialog, grefiera E. a precizat că s-a întâlnit cu procurorul A. de 1 martie, iar în acest context procurorul s-a arătat reticent la auzul celor spuse de grefieră în sensul că s-a întâlnit cu familia C. și D. și i-a precizat acesteia că nu mai poate face nimic deoarece dosarul este judecat de judecătorul Q. cu care nu are o relație foarte bună.

Aspectele relevante din dialogul ambiental purtat la data de 07.03.2015, în sensul celor arătate mai înainte, se regăsesc la filele 47-50, 53-56, 57-58, 60,61, 62, 53-65, 67-68, 69, vol. II dosar urmărire penală.

Instanța de fond a reținut că în contextul cercetărilor care se efectuau în cauză, la data de 18.06.2015, a avut loc o întâlnire între E. și procurorul A., în biroul acestuia din urmă, discuția dintre aceștia fiind înregistrată audio și video.

Din dialogul purtat între cei doi cu ocazia acestei întâlniri rezultă, în aprecierea instanței de fond, împrejurarea că procurorul A. a fost implicat în acte de corupție în cursul anului 2014, acesta confirmând că a primit cei 2.000 de euro în vederea obținerii unui certificat medico-legal de la medicul H., relevante fiind următoarele pasaje cuprinse în procesul-verbal de redare depus la filele 118-138 vol. II dosar urmărire penală:

"E.: Ce faciș

A.: Scriam pe un bilet, că nu putem altfel, e mai bine în scris. (n.a. procurorul A. îi arată grefierei un document pe care este scris numele C. și D.) Nu știu.

E.: Dă-mi și mie o țigară.

A.: Știai de asta ceva.

E.: Mi-a zis mă-sa.

A.: Ce.

E.: Deci m-am întâlnit cu mă-sa pe stradă.

A.: Ia loc, colo.

E.: Mi-a zis, m-am întâlnit cu mă-sa pe stradă... am vrut să o evit.

A.: E ceva normal la oamenii ăștia.

E.: Ă (...) am vrut să o evit și (...) bineînțeles că a venit după mine foarte (...) arțăgoasă.

A.: Îhî.

E.: (...) că n-am vrut să-l ajutăm pe fii-su.

A.: Să-l ajutăm amândoi sau cum.

E.: Deci eu nu înțeleg, oamenii ăștia nu sunt.

A.: Nu, nu.

E.: Nu-s.

A.: Au probleme.

E.: (...) au o doză de nebunie.

A.: A, asta vroiai să-mi spui sau e altceva.

E.: Nu, că a venit după mine și mi-a reproșat.

A.: Păi, ce.

E.: Că a adus două mii de euro, că nu i-ai dat lu' acesta (...) lu' H., că n-au ajuns la el.

A.: Păi nu mi i-a cerut înapoi.

E.: Că nu i-ai dat tu lu' el (...) lui.

A.: Păi și.

E.: Că erau în stare să vândă mașina, să vândă pământu', să vândă toate astea și că... să facă rost de zece mii de euro (...) și de cinșpe mii de euro.

A.: Păi acuma nu ziceai că nu i-a dat "nevinovat."

E.: Deci tu știi cum făcea aia la mine. Îmi bătea obrazu' (...) pentru ce. Ce-am făcut.

A.: Nu știu.

E.: A ținut... morțiș să-mi reproșeze că nu i-ai dat ăia două mii de euro lu' H., că nu au ajuns la el, că ăsta a luat mai mult de la N. (n.a. M. patronul victimei).

A.: Eu ce să spun de treaba asta, nu știu frate nimic! Cum să iau și să dau și să.

E.: Nu i-ai dat lui. Nu i-ai dat lu' H. p-ăia. De ce dracu' mi-a reproșat chestia asta.

A.: Păi nu ți-i am dat, mă, înapoi.

E.: Păi da, normal, dar de ce (...) de ce a fost discuția asta.

A.: Păi pentru că nici n-am mai apucat să ajung la ăla că a zis "dă-i înapoi!", așa a fost. Nici n-am apucat, că era în perioada nu știu cum dracu', de concedii, sau era ăsta plecat nu știu unde dracu' și după o săptămâna sau două a zis.

E.: Păi atuncea când i-ai dat înapoi a zis că a cheltuit ăla din ei.

A.: Da, nu știu, eu am mai (...) el.

E.: A cheltuit.

A.: Eu am (...) nu știu (...) păi nu ți-i am dat pe toți.

E.: Ba da, dar în. (…) nu ziceai tu că ai cheltuit din ei.

A.: Nu el mă, eu am mai luat din ei, ți-am zis că am avut nevoie și pe urmă ți-am dat înapoi, că ți-i dau dracu'. E o scrumieră p-acolo.

E.: Că de ce ă (...) nu s-a vorbit cu judecătoru', că dacă puteam să vorbesc cu judecătoru' (...) că putea să vândă pământu', să vândă mașinile (...) că făcea.

A.: Dar le da degeaba, că fapta e faptă. Și am înțeles că cel mai rău cine l-a incriminat până acum, tovarășu' N.

E.: Doamne aveam niște gumă pe aicea, dar nu mai am deloc.

A.: Nici eu nu am. Cred că s-a dus și a mâncat acolo (...) rahat.

E.: Cine.

A.: Domnu’ C. și D.

E.: Pe unde. Ce dracu' să vorbească. Ce am.

A.: Păi domne', uite, am o cunoștință care lucrează și.

E.: Păi și ce, ce Dumnezeu am făcut eu. Sau ce (...) ce a înțeles ei că fac.

A.: Tentativă de (...) tentativă de trafic de influență nu știu, ceva de genu' ăsta... alt medic (n.l. nu foarte cert).

(…).

A.: Eu nu știu să umblu la drăciile alea ale lor și mi-o fac la ibric, cu fierbătorul. Bă, ce lume dementă, mânca-ți-aș. Ăla acuma știi ce face, îl pune să facă un fel de denunț, și la urmă îl dă mai departe la (...) la alte povești.

E.: Îm (...) asta cred că e sperietură.

A.: Păi de ce îmi spunea mie nenea ăla care a fost transferat de acolo încoace pentru alte probleme de chestia asta (...) "domne, uite am asistat la discuție și spunea și a doua zi l-a scos CI-stul" . Dar e o chestie mai de prin primăvară. Și numai bine, că pe urmă ți-a cam dat și mesaje (...) atunci n-am putut să mai ajung la tine, am adormit ca prostu'.

(...).

E.: Ce Dumnezeu, să-i zic la asta, dacă mai mă întâlnesc cu ea. Că mă (...) mă (...) mă (...) mi-e și frică să mai ies în oraș. Îți dai seama, dacă a venit după mine. M-a așteptat în magazin, la ieșirea din magazin. M-am făcut că n-o văd. A venit așa cu un ton din-ăla dă (...) țață, dă (...) arțăgoasă.

A.: Păi chiar nu știu ce poți să-i zici. Mă, dacă nu s-a putut.

E.: Da' zice că (...). A (...) a încercat să vină la tine. N-a încercat.

A.: La mine, nu.

(...).

A.: .(…) Nu serios, pe bune, că nu s-a (...) acuma ce vreți, nu s-a putut și (...) ce poți să mai.

E.: Dragă, da' mi-a (...) bătut câmpii că n-au ajuns banii la H., că (...) H. a luat mai mult de la N. și că d-aia i-a dat înapoi.

A.: Eu nu cred c-a luat de la N., eu cred (...) de data asta, chiar n-a mai luat de nicăieri. H. de când în ultimul timp, nici n-a vrut la un moment dat, știi că asta. Da. Sau o fi luat de la el, îl dau dracu', nu știu. Nu stă el să-mi spună mie ce face. Da' (...) cred că (...) mi-a fost (...) mi-a fost (...). O fi luat și de la ea, nu știu. Mă gândesc că la aia, știi, se cunoștea mai bine cu Mustățea, cu doctorul. Adică, N. prin filiera aia să fi ajuns la (...). Îi dau dracu', tac din gură (...) că io am stat și mă pun și-n situația să...ăsta ce poate să mai facă, că nu s-a produs nicio consecință, nu s-a întâmplat nimic. Mă gândeam așa, știi (...).

E.: Că putea să dea și mai mult (...) că să dea cinșpe mii, că să dea.

A.: Să-și rezolve la București.

(...).

E.: A, da, da (...) cred că da. Păi (...) îți dai seama că.

A.: Că așa, aș lua cartelă, știu eu (...) pă un alt telefon, da' dacă ești (...) oi fi și matale ascultată, o iau degeaba.

E.: Ai, mă, fii serios cu ascultatu' tău!

A.: Nu știu, mă gândesc la ce e mai rău.

E.: Nu e.

A.: Ăștia-s.

(...).

E.: Ă... zicea tâmpita asta că (...) mai bine se ducea să-i dea direct lu' H. banii, decât să ți-i dea ție, că de-aia e... convinsă că... n-a mers.

A.: Î.

E.: ... banii la tine.

A.: Hai, mă, problema.

E.: (...) și dacă (...) și dacă se ducea.

A.: Păi ăla lua așa! Da' (...) nu te cunosc, dă mie. Ce dracu'!

E.: Nu, da' oricum, m-a bătut la cap într-una cu (...) ă (...) n-au ajuns ăia la el. Că n-au ajuns, că n-au ajuns.

A.: Bine.

E.: (...) că (...) ce-am făcut.

A.: (...) și-au aju (...) și-au ajuns la ea, păi da' n-a zis " dă-i înapoi, că nu mai (...)". Da' io așa am înțeles. "Dă-i înapoi, că (...) ne trebuie." În fine.

(...).

E.: Și î (...) păi da' atunci. "N-au ajuns la el, mai bine mă duceam direct la H. și-i dădeam lu' H."

A.: Nu trebuie să.

E.: "Că puteam să dau și cinșpe mii". (n.l. foarte probabil, E. redă spusele lui D.).

A.: Să dea cinci sute de mii dar ideea e că știi că dacă prostul ăla a făcut hârtiile, îți dai seama că.

E.: Adică cine.

A.: Nu știi și tu.

E.: A!

A.: Fii-su. Că omu' ăla nu spunea aiurea, ăsta e de mai mult timp aici.

E.: Nu te mai speria și tu așa, dracu'.

A.: Nu mă sperii, că până la urmă stai așa că n-are ce să-mi facă, ideea că încă nu e încheiată treaba... la instanță. Deci deocamdată.

E.: Da' atunci când (...) când ai zis de î (...) că dacă pot ei să vorbească, să vorbesc cu ei și să (...) cât e dosarul la Q., ce putea să-i facă Q.

A.: Stai, R. putea să facă următoarea chestiune, să recunoască, prostul, putea că acuma nici pe asta nu, să recunoască prostul și să-i dea și lui o pedeapsă mai micuță, micuță, mai mică. Acuma prostul nici n-a recunoscut, ăștia au început să audieze martori și nu-l văd bine pe capitolul pedeapsă mergând pe drumul ăsta, că-l știu și pe ăsta cum, el toate până la violență.

E.: Adică prima dată au zis de două mii și după aia în continuare până la suma de zece în total și după aia ieri îmi zicea că "îți dădeam și cinșpe mii".

A.: Da, aia n-are mintea cu ea când (...). Mai bine că nu le-am (...) (n.l. nu foarte cert).

E.: De cât.

A.: Și nu știu domne, când poți tu, cu cine.

E.: Vorbim.

A.: Păi.

(...).

E.: Ce, ce mă sfătuiești să fac dacă mai mă abordează asta. Ce să fac.

A.: Păi da'.

E.: Că nu știu, efectiv nu știu, mi-e și frică să-l văd pe față.

A.: Dacă te abordează. Nu, poți să îi zici tu, băi femeie, să știi chiar m-a deranjat... asta a ta.

E.: Păi da' dacă-ți spun că am rămas interzisă.

A.: Eu.

E.: Deci nu-mi venea să cred!

A.: Eu am.

E.: În condițiile în care eu am zis că e femeie cu capul pe umeri!

A.: Nu, chiar așa, băi să știi că chiar m-a deranjat asta a ta. Nu. Eu cu bună credință sau am vrut să te ajut, nu s-a putut și acuma.

E.: Dar eu nu înțeleg de unde ideea că (...) n-au ajuns ăia la H.! De, de ce bate câmpii.

A.: Păi nu, mă gândesc că dacă (...) cred că.

E.: De ce.

A.: Asta e singura chestie, că dacă ar fi luat, nu că n-a ajuns, că dacă ar fi luat ăla banii, dădea lu' ăsta mai puține zile de îngrijiri medicale, e singura, e singura explicație.

E.: Da, că toată moneda se bătea pe.

A.: Atunci.

E.: Numărul ăla de zile, da.

A.: Nu pe aia lu' ta-so.

E.: Și că vezi doamne N., î (...). N. s-a dus la ăla. Nu știi când mi-ai zis de ta-su.

A.: Nu cred.

E.: Nu știi când mi-ai zis de ta-su că s-a dus ta-su să vorbească prin (...) ăla de-a murit.

A.: Da, da.

E.: Și că ce-a făcut.

A.: Da.

E.: Că ăsta nu mai vrea să facă nimic H.

A.: Da.

E.: Nu ții minte.

A.: Da, da, da.

E.: Așa mi-ai zis.

A.: Așa este, da.

E.: Bă, H. nu mai vrea să facă nimic.

A.: Da.

E.: Că uite ce s-a dus ăla să vorbească.

A.: Bravo, uite și.

E.: Și nu mai vrea să facă nimic.

A.: Uitasem de chestia asta.

E.: Și.

A.: Că la început a zis "da, să vedem de nu știu ce.

E.: Și atuncea ți-am zis, să-i dea banii înapoi!

A.: Așa și pe urmă, da.

E.: Și-ai zis că nu poate să-i dea, că a cheltuit din ei!

A.: Da și pe urmă a plouat și asta.

E.: Deci oricum nu puteam să-i spun lui, bă au ajuns banii la H., pentru că eu nu știam, habar n-aveam. Deci n-am știut chestia asta.

A.: Da, așa a fost.

E.: N-am știut chestia asta, tu ai venit și mi-ai zis.

A.: Da, așa este.

(...).

E.: Deci automat, automat H. i-a luat!

A.: Și poți să-i zici, băi.

E.: H. i-a luat.

A.: Dacă bărbată-tu a fost nebun, acuma din cauza lui, mulțumește-i lu' bărba-tu. Da, că chiar și ea știe de.

(...).

E.: Probabil c-a ajuns la el cu alți bani.

A.: M-am gândit și eu.

E.: La H.

A.: M-am gândit și eu că acesta (...) nu lua de colo, lua din partea ailaltă. M-am gândit și eu.

E.: Bine, mai vorbim. Fii liniștit. Fii liniștit.

A.: Bine, ciao, pa! Și tu, dacă pot să te ajut cu ceva.

E.: Dacă nu rezolv, te sun."

Curtea a reținut că în înregistrarea ambientală din data de 18.06.2015 inculpatul A. confirmă de patru ori în mod explicit primirea sumei de 2.000 euro, aspect care rezultă din următoarele pasaje ale convorbirii interceptate: "E.: Că a adus două mii de euro, că nu i-ai dat lu' acesta (...) lu' H., că n-au ajuns la el. A.: Păi nu mi i-a cerut înapoi."; "E.: A ținut (...) morțiș să-mi reproșeze că nu i-ai dat ăia două mii de euro lu' H., că nu au ajuns la el, că ăsta a luat mai mult de la N. A.: Eu ce să spun de treaba asta, nu știu frate nimic! Cum să iau și să dau și să (...); E.: Nu i-ai dat lui. Nu i-ai dat lu' H. p-ăia. De ce dracu' mi-a reproșat chestia asta. A.: Păi nu ți-i am dat, mă, înapoi." "E.: Păi da, normal, dar de ce (...) de ce a fost discuția asta.; A.: Păi pentru că nici n-am mai apucat să ajung la ăla că a zis " dă-i înapoi! ", așa a fost. Nici n-am apucat, că era în perioada nu știu cum dracu', de concedii, sau era ăsta plecat nu știu unde dracu' și după o săptămâna sau două a zis (...); "E.: Păi atuncea când i-ai dat înapoi a zis că a cheltuit ăla din ei. A.: Da, nu știu, eu am mai (...) el (...) E.: A cheltuit. A.: Eu am (...) nu știu (...) păi nu ți-i am dat pe toți".

Instanța de fond a apreciat că în cuprinsul discuției menționate inculpatul A. precizează explicit și scopul în care au fost primiți cei 2.000 euro - pentru a ajunge la medicul legist astfel încât să fie obținut un raport medico-legal care să îl ajute pe procuror să dispună și să justifice o soluție de schimbare a încadrării juridice în cauza în care efectua cercetări față de B. Astfel, potrivit procesului-verbal de redare a acestei convorbiri: A.: (...) Nu serios, pe bune, că nu s-a (...) acuma ce vreți, nu s-a putut și (...) ce poți să mai (...); A.: Nu, chiar așa, băi să știi că chiar m-a deranjat asta a ta. Nu. Eu cu bună credință sau am vrut să te ajut, nu s-a putut și acum (...); A.: Asta e singura chestie, că dacă ar fi luat, nu că n-a ajuns, că dacă ar fi luat ăla banii, dădea lu' ăsta mai puține zile de îngrijiri medicale, e singura, e singura explicație.

În ceea ce privește acceptarea de către inculpatul A. a ofertei de mituire cu suma de 10.000 euro, Curtea a reținut că deși nu se face o referire expresă în dialogul analizat la acceptarea ofertei sumei de bani respective pentru ca inculpatul să schimbe încadrarea juridică în dosarul în care efectua acte de cercetare față de B., există totuși o referire la suma de bani menționată - "E.: Adică prima dată au zis de două mii și după aia în continuare până la suma de zece în total și după aia ieri îmi zicea că" îți dădeam și cinșpe mii. "A.: Da, aia n-are mintea cu ea când (...). Mai bine că nu le-am (...)". Deși nu se face referire expresă la acceptarea acestei promisiuni de către inculpat, din modalitatea în care s-au derulat aceste discuții rezultă că inculpatul a confirmat implicit existența unor discuții anterioare avute cu martora E. legate de oferirea acestei sume de bani, aspect care nu poate fi privit izolat de probele care confirmă faptul că în aceleași împrejurări inculpatul a primit efectiv suma de 2.000 euro de la membrii familiei C. și D. prin intermediul martorei E. pentru a fi dați medicului legist în vederea obținerii unui raport medico-legal care să fie favorabil lui B. și care să-i permită inculpatului să schimbe încadrarea juridică în dosarul în care era cercetat acesta.

Însă analizând situația din cauza de față prin prisma tuturor celorlalte probe - declarații martori și înregistrări ambientale, rezultă că ar fi fost ilogic ca inculpatul A., în calitatea sa de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, să primească suma de 2.000 euro de la grefiera E. doar pentru a obține un certificat medico-legal de la medicul legist H., cu concluzii favorabile lui B., fără să promită și ajutorul în sensul dispunerii unei soluții favorabile acestuia, respectiv schimbare de încadrare juridică într-o infracțiune mai puțin gravă față de B. și declinare de competență la o unitate de parchet ierarhic inferioară, activități care aveau legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

În ceea ce privește declarația martorei E., complicele inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, instanța de fond a reținut caracterul nesincer al multora dintre susținerile martorei din declarațiile date în fața instanței de judecată, nesinceritate determinată nu de trecerea timpului, așa cum a susținut martora ci de intenția acesteia, pe de o parte, de a limita gradul său de implicare în activitatea infracțională iar, pe de altă parte, de încercarea de a oferi cât mai puține date privind implicarea inculpatului în infracțiunile de corupție cercetate, ultima fiind determinată de relația apropiată de prietenie pe care o aveau cei doi, care nu era limitată la raporturile profesionale, așa cum rezultă și din interceptarea ambientală din data de 18.06.2015, contrar susținerilor celor doi.

Curtea a reținut că deși a dat declarații confuze în fața instanței de judecată, precizând asupra aspectelor care erau importante în soluționarea cauzei că nu-și amintește ce s-a întâmplat și cum s-au purtat discuțiile, martora a arătat că își menține declarația dată la urmărire penală prin care a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care ea era cercetată și a detaliat gradul de implicare al inculpatului în faptele de corupție.

În plus, chiar și în fața instanței, la întrebările care i-au fost adresate, martora a arătat că inculpatul A. a promis că va încerca să rezolve problema legată de obținerea certificatului medico-legal, că i-a comunicat că medicul legist este de acord cu primirea acelei sume de bani când a venit să ia banii iar cu prilejul acestei întâlniri a discutat cu o persoană la telefon despre o eventuală întâlnire iar ei i-a spus că a discutat cu medicul legist precum și că inculpatul A. nu i-a solicitat sume de bani pentru eliberarea lui B. dar a acceptat suma de bani pe care i-a dat-o.

De asemenea, martora a precizat că în prima întâlnire legată de oferirea unei sume de bani de membrii familiei C. și D. a discutat cu A. despre încadrarea juridică în dosarul în care era cercetat B. și despre posibilitatea schimbării acestei încadrări în alta, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale iar despre oferirea banilor martora a mai precizat că a purtat discuții cu inculpatul A. căruia i-a comunicat împrejurarea că familia C. și D. este dispusă să dea bani pentru rezolvarea situației juridice a lui B. iar acesta i-a spus ceva de genul "o rezolvăm" fără a putea preciza cu exactitate care a fost exprimarea.

În raport de susținerile martorei, astfel cum au fost prezentate mai înainte, și de poziția acesteia care a precizat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale prin care a detaliat implicarea sa și a inculpatului în activitatea infracțională, apar ca fiind nerelevante apărările inculpatului care au vizat declarația martorei și aspectele asupra cărora martora a avut susțineri ezitante.

Curtea nu a primit nici apărările inculpatului în sensul că fiind plecat din localitate în perioada imediat următoare datei de 25 mai 2014 la care se susține ca suma de 2.000 euro a ajuns de la denunțătoare la martora E., nu ar fi avut cum să facă o deplasare la locuința martorei pentru a lua suma de 2.000 euro. Astfel, nici împrejurarea că în perioada 28 mai - 30 mai 2014 inculpatul ar fi participat la un seminar la Cheile Grădiștei (înscrisuri depuse la filele 70-76 din dosar) și nici împrejurarea că ar fi făcut o deplasare la București sau că ar fi fost implicat într-o serie de activități cu familia nu pot face dovada faptului negativ susținut, respectiv acela că nu s-ar fi întâlnit cu martora E. la locuința acesteia și nu ar fi primit suma de 2.000 euro. În aceste condiții declarația martorului T. audiat de instanță la solicitarea inculpatului apare ca nerelevantă pentru aspectele care interesează în soluționarea cauzei.

În ceea ce privește mesajul pe care inculpatul i l-ar fi trimis martorei, cu conținutul "Mâine îți iese copilul " existența mesajului în telefonul martorei și împrejurarea că acesta a fost trimis de inculpat rezultă atât din declarațiile martorelor C. și D., din susținerile martorei E. cât și din interceptarea discuțiilor care au avut loc între acestea, aceste aspecte fiind confirmate chiar și de inculpat care a susținut însă că acesta avea un alt conținut "Mâine vine copilul", că nu avea legătură cu B. ci cu fiica lui și că ar fi fost trimis martorei E. din cauza unei erori de tastare pe telefon.

Referitor la acest mesaj declarațiile martorei E. au fost în sensul aspectelor care rezultau din interceptări, respectiv faptul că a discutat cu A. după primirea acestui mesaj și a înțeles că ar avea legătură cu o cale de atac la măsura arestării preventive a inculpatului B., cu un viciu de procedură iar existența acestor contacte între inculpat și martoră confirmă încă o dată preocuparea inculpatului pe linia infracțională în ceea ce privește situația juridică a lui B., în considerarea discuțiilor legate de acceptarea promisiunii unei sume de bani din partea familiei C. și D. și pentru a-și dovedi " buna - credință " în condițiile în care nu putuse rezolva situația privind obținerea raportului medico-legal favorabil acestuia și prin urmare nu schimbase nici încadrarea juridică dată faptelor.

Curtea a reținut că inculpatul, prin declarația dată în fața instanței de judecată, deși neagă comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, nu neagă existența unor contacte cu grefiera E. legate de B. și dosarul pe care îl instrumenta cu privire la acestea, susținând însă că inițiativa a aparținut întotdeauna martorei E. și că a evitat întâlnirile cu aceasta.

Inculpatul a admis în declarația dată în cursul cercetării judecătorești că a discutat cu martora despre efectuarea testării poligraf de către B. și că a avut o întâlnire cu aceasta în care a discutat despre încadrarea juridică dată faptelor pentru care era cercetat B. iar în aceste împrejurări a aflat de la martoră că aceasta primise de la membrii familiei C. și D. o sumă de bani pentru a fi dată medicului legist, martora cerându-i să intermedieze o întâlnire între ea și medic. Potrivit susținerilor inculpatului, acesta i-ar fi explicat martorei că era inutilă această întâlnire, fiind nerelevantă mențiunea privind punerea în pericol a vieții, în contextul în care pentru încadrarea juridică erau importante o serie de aspecte precum modalitatea de comitere a faptei, obiectul folosit și zona.

În legătură cu suma respectivă de bani inculpatul a susținut că nu a îndrăznit să întrebe despre ce sumă era vorba, dacă era o sumă în RON sau în euro, iar grefiera i-a spus că a primit banii respectivi pentru că avea nevoie de ei și a cheltuit o parte din aceștia.

Inculpatul a mai arătat în declarația dată că s-a întâlnit cu martora și pe data de 4 iulie, cu ocazia unei petreceri la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul București când a aflat de la aceasta că suma primită de la familia C. și D. fusese de 2.000 euro și că martora înapoiase banii primiți anterior.

În ceea ce privește interceptarea ambientală a convorbirii avute de inculpat și martora E., inculpatul a încercat să ofere explicații legate de referirile sale la suma de bani și la restituirea banilor, susținând că folosind expresia "Nu ți-am dat banii înapoi (...)" nu s-a referit la el ci la persoana martorei care ar fi trebuit să lămurească aceste aspecte cu familia C. și D. Referitor la cheltuirea unei sume de bani, inculpatul a susținut că se referea de asemenea la E. și nu la el iar în contextul în care aceasta îl întreba ce să le spună celor din familia C. și D. a sfătuit-o să le spună că medicul era plecat din localitate.

Referitor la acceptarea unei promisiuni a unei sume de bani de la membrii familiei C. și D. prin intermediul martorei E. pentru dispunerea unei măsuri în dosarul lui B., inculpatul a arătat că nu a existat nicio promisiune în acest sens.

S-a apreciat ca nerelevante susținerile inculpatului legate de împrejurarea că actele de cercetare față de B. s-au finalizat prin trimiterea în judecată a acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat în raport de persoana vătămată F. și că în cauză nu a dispus schimbarea încadrării juridice în condițiile în care infracțiunea de luare de mită pentru care este cercetat acesta vizează acceptarea promisiunii unei sume de bani în legătură cu îndeplinirea unui act legat de atribuțiile sale de