ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83/2021 din data de 26.04.2021, Curtea de Apel București, secția II- a Penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza II a din Codul ce procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,a obligat persoana condamnată A. la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 24.03.2021, sub nr. x/2021 a fost înregistrată contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 102/F din data de 23.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a Penală în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii, persoana condamnată a arătat că prin sentința susmenționată a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și a formulat apel în termenul legal, însă, deoarece zilele din intervalul 1.06-5.06.2017 au fost declarate libere, acesta a fost înregistrat la Curtea de Apel București la data de 09.06.2017.

La data de 08.06.2017, apreciindu-se că sentința penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 este definitivă, persoana condamnată a fost încarcerată până la data de 29.09.2017, când i s-a admis cererea de repunere în termen a apelului, și, pe cale de consecință, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 a fost anulat potrivit legii, respectiv conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și C. proc. pen.

Prin decizia nr. 256/A din 11.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție apelul formulat a fost respins, astfel că sentința penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 a devenit definitivă și executorie.

Persoana condamnată a fost din nou încarcerată, dar pe baza aceluiași mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv nr. 161/2017 din 11.10.2018, care fusese, însă, anulat, ceea ce este nelegal, întrucât se impunea emiterea unui nou mandat de executare aferent anului 2018.

Contestatorul a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 150 alin. (4) din C. proc. pen., se impunea închiderea poziției din registru, urmând a se face mențiunea cu privire la noua soluție pronunțată.

Acesta a arătat că, potrivit referatului din 21.09.2019, grefierul desemnat în cadrul Biroului executări penale a arătat faptul că a menținut, atât numărul de ordine, cât și corespondența și nu a închis poziția.

Astfel, contestatorul a apreciat că în anul 2018, trebuia emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii și nicidecum să fie menținut mandatul inițial.

Pentru aceste motive,contestatorul- condamnat a solicitat admiterea contestației la executare formulată și punerea sa, de îndată, în libertate, în condițiile în care a executat deja 2/3 din pedeapsă și în continuare execută o pedeapsă pe baza unui mandat anulat, care are un număr de ordine nelegal, fiind inexistent.

Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul ce procedură penală.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul Curții de Apel București, secția a II-a Penală nr. 5320/2/2016, în care s-a pronunțat hotărârea contestată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată prezenta contestație, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prin sentința penală nr. 102/F din data de 23.05.2017, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2016, în baza art. 289 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1),(2) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii,după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen. rap.a art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 38 alin. (2) din C. pen. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta hotărâre, aplicând pedeapsa de 4 ani închisoare la care s-a adăugat o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani, inculpatul având de executat în final pedeapsa închisorii de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza I din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat) și k) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 399 din Codul ce procedură penală a menținut măsura controlului judiciar față de inculpatul A..

În baza art. 72 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore din 22.06.2016 ora 16:25 la 23.06.2016 ora 16:25.

În baza art. 274 alin. (1) din Codul ce procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 6500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Instanța a reținut că, contestația la executare este mijlocul procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri penale.

Acest mijloc procesual se exercită în vederea soluționării apărute înaintea, în cursul sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Totodată, s-a apreciat că în înțelesul art. 598 alin. (1) lit. c) teza II a din Codul ce procedură penală, există împiedicare la executarea unei hotărâri penale, atunci când intervin cauze legale care opresc executarea, în general acestea vizând schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului pedepsei închisorii, omisiunea deducerii reținerii persoanei condamnate prin hotărârea definitivă, emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii în cazul în care prin hotărârea de condamnare,deși se aplicase o pedeapsă rezultantă în urma contopirii aceasta nu era executabilă, fiind menținută liberarea condiționată acordată pentru una dintre pedepse le contopite, egală cu pedeapsa rezultantă și existența unor motive întemeiate de a se crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori aceasta va fi supusă la tratamente inumane sau degradante în țara în care urmează a fi expulzată, în speță, în raport, cu motivul de contestație invocat, Curtea a constatat că nu este incident cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza II a din Codul ce procedură penală.

Astfel, în motivare, contestatorul a făcut referire la art. 150 alin. (2) din R.O.I.I.J., potrivit căruia înscrierea se face prin menționarea fiecărui inculpat prevăzut în sentința sau decizia respectivă, indiferent de soluția pronunțată și prin completarea, pentru fiecare inculpat, a tuturor datelor la care se referă rubricile registrului; în cazul concursului de infracțiuni se vor înscrie toate pedepsele, nu numai pedeapsa ce urmează a fi executată; în registru se vor înscrie și alte persoane decât inculpatul, dacă prin hotărârea penală au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat, la despăgubiri civile, restituiri sau reparări; numele acestora se vor menționa după numele inculpaților, la poziții separate, arătându-se și calitatea procesuală, precum și soluția instanței. Fiecare poziție din registru se va numerota distinct, în speță aceste mențiuni obligatorii fiind făcute odată cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/8.06.2017, moment la care sentința penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 a fost apreciată ca fiind definitivă.

De asemenea, contestatorul a invocat și art. 150 alin. (4) din R.O.I.I.J., potrivit căruia în cazul desființării hotărârii primei instanțe cu trimitere spre rejudecare sau al oricărei altei soluții prin care se desființează hotărârea primei instanțe, poziția din registru se va închide, făcându-se mențiune despre noua soluție, s-a apreciat că nu este aplicabil în cauză, întrucât dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 102/F din data de 23.05.2017 nu a fost trimis spre rejudecare și nici hotărârea instanței de fond nu a fost desființată.

Argumentul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 a fost anulat prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție din 29.09.2017 s-a apreciat că nu poate fi primit, deoarece măsura dispusă a fost aceea de a anula formele de executare și nu mandatul susmenționat.

Reținând că ulterior încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție din 29.09.2017 a continuat judecata apelului declarat de către contestator, Curtea a constatat că în mod corect B.E.P. al instanței de executare a avut în vedere disp. art. 150 alin. (3) din R.O.I.I.J., potrivit căruia între pozițiile din registru se va lăsa un spațiu în care se vor face ulterior, cu culori diferite, mențiunile cuprinse în hotărârea dată în apel…, arătându-se și data deciziei instanței de apel…, soluția pronunțată, iar atunci când executarea se face pe baza extrasului trimis de instanța de apel…și data înregistrării extrasului la această instanță, data înregistrării extrasului la instanța de executare, precum și măsurile de executare luate.

De asemenea, art. 151 alin. (4) din R.O.I.I.J., reglementează faptul că lucrările de executare, inclusiv corespondența, poartă numărul de ordine al poziției din registrul de executări penale și numărul dosarului, sub formă de fracție, iar art. 152, statuează că pozițiile din registrul de executări penale se vor închide de grefierul delegat prin completarea ultimelor două coloane, numai după ce acesta a constatat personal că a sosit dovada de încarcerare și s-au întocmit celelalte lucrări de la poziția respectivă.

În raport cu aceste considerente, instanța de fond a apreciat că motivul de contestație invocat de către petent este neîntemeiat și nu se poate concluziona că a fost încarcerat pe baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii anulat și poziția dosarului său din registrul de executări penale a fost închisă anterior rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare.

De asemenea,s-a reținut că B.E.P. al instanței de executare a respectat dispozițiile regulamentare și procedurale privind executarea și în mod legal, la data de 11.10.2018 când sentința penală nr. 102/F/23.05.2017 a rămas definitivă, conform art. 555 din Codul ce procedură penală contestatorul a fost reîncarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 din 11.10.2018.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana condamnată A., solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, instanța să dispună în principal, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 161/2017 din 08.06.2017 sau, în subsidiar, punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii cu o nouă ordine la zi care să includă și durata reținerii (24 de ore: 22 iunie 2016 - 23 iunie 2016), a încarcerării anticipate (08.06.2017 - 29.09.2017), precum și perioada executată din 08.11.2018 până în prezent.

Astfel, în opinia condamnatului, există o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, considerând că în anul 2018, trebuia emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii și nicidecum să fie menținut mandatul inițial.

Evaluând contestația la executare formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte constată următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În acest context, analizând contestația la executare ce face obiectul cauzei de față prin prisma considerațiilor teoretice anterior expuse, Înalta Curte apreciază, contestația formulată de persoana condamnată A., ca fiind nefondată.

În acest sens consideră că, prin cererea formulată, condamnatul a criticat, în fapt, împrejurarea că execută pedeapsa în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii care a fost anulat prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29.09.2017.

Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost arătate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care sentința penală nr. 102/F din data de 23.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a Penală în dosarul nr. x/2016, este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că motivele invocate, nu pot fi circumscrise vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu reprezintă o împiedicare veritabilă, potrivit dispozițiilor art. 598 lit. c) teza a II -a din Codul ce procedură penală.

Astfel, dispozițiile art. 150 alin. alin. (2) din Codul ce procedură penală prevăd modalitatea în care se deschid pozițiile din registrul de executări penale al instanței, ulterior completându-se cu dispozițiile art. 150 alin. (4) din Codul ce procedură penală, care prevăd anularea mandatului, dispoziții legale ce au fost respectate întocmai. Nu poate constitui motiv de constestație la executare faptul că ulterior, pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să repună în termenul de apel inculpatul și a dispus anularea mandatului, această anulare a vizat formele de executare, nu și anularea mandatului în sine, întrucât formele de executare au fost emise până ca hotărârea să rămână definitivă. Nu poziția în sine trebuie anulată, ci formele de executare.

Dispozițiile art. 150 alin. (4) din C. proc. pen. stabilesc că mandatul se anulează în cazul desființării cu trimitere spre rejudecare sau oricărei alte soluții prin care se desființează hotărârea, dar această situație nu se regăsește în cauză, ci vizează alte situații și are leagătură și cu momentele în care, ulterior rămânerii definitive sunt anulate mandatele inițiale, ca urmare a unei contopiri, a unei contestații la executare ori alte motive legale ce au legătură cu executarea pedepsei,respectiv, concurs de infracțiuni, recidivă, prin care se anulează mandatul inițial și se emite un nou mandat pentru executarea pedepsei.

Așadar, dispozițiile art. 150 alin. (4) din Codul ce procedură penală, invocate nu pot reprezenta o împiedicare la executare a mandatului, pe de o parte, întrucât nu au incidență în cauză, iar pe de altă parte, și dacă ar fi avut, o asemenea situație nu reprezintă o veritabilă împiedicare în sine, întrucât nu s-a cauzat o vătămare pentru că s-a menținut același număr de mandat, din moment ce hotărârea a rămas definitivă.

Prin urmare,nefiind o veritabilă împiedicare la executare în sensul C. proc. pen. referitor la faza de executare, situația contestatorului condamnat este clară și nu necesită o lămurire a sentinței contestate în sensul invocat de acesta.

După cum reiese din hotărârea curții de apel, au fost respectate dispozițiile privind emiterea mandatelor de executare, au fost anulate formele de executare pentru primul mandat emis în 08.06.2017, iar ulterior rămânerii definitive a cauzei în apel, a fost emis un nou mandat de executare cu același număr, mandat din 11.10.2018, în care au fost reținute și i-au fost deduse toate perioadele anterioare de reținere și arestare preventivă.

Așadar, față de toate aceste aspecte, se apreciază că nu există nicio împiedicare la executare și nici vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, fiind evident care este pedeapsa și care este perioada ce trebuie dedusă cu privire la reținere și arestarea preventivă sau executarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 83/2021 din data de 26.04.2021 a Curții de Apel București, secția II- a Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din Codul ce procedură penală, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 83/F din data de 26 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2021.