ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 417/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87/F din data de 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 06.03.2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul A.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În motivarea contestației, A. a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 4 luni închisoare, după îndreptarea erorii materiale din apel, prin Sentința penală nr. 87/09.05.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 416/A din 27.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A precizat contestatorul că a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei, cea reglementată de art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017.

S-a precizat că natura juridică a acestei cauze este aceea de cauză de micșorare a pedepsei, după cum a statuat chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii prin considerentele Deciziei nr. 8/2019 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017.

S-a precizat că, în decizia menționată, instanța supremă indică în mod expres că în cazul pe care l-a analizat:

"(...) zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare".

A apreciat petentul că, deși ipoteza avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Completul pentru dezlegarea unui recurs în interesul legii se referă la cererile ce tind spre acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, pentru a se asigura respectarea principiului egalității în fața legii penale se impune menținerea identității de raționament și pentru condamnații aflați încă în stare de deținere.

În aceste condiții, s-a menționat solicitarea contestatorului de a se avea în vedere faptul că a intervenit o "cauză de micșorare" cu privire la pedeapsa pe care o execută care are ca efect reducerea duratei pedepsei, solicitând ca, după admiterea contestației, să se dispună anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 130/27.10.2016 emis în baza Sentinței penale nr. 87/09.05.2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și emiterea unui mandat de executare nou în care durata pedepsei să fie cea redusă ca urmare a aplicării cauzei de micșorare a pedepsei prevăzute de art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În cauză, la solicitarea instanței, au fost depuse la dosar relații provenind de la Administrația Națională a Penitenciarelor, Sentința penală nr. 87/2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu date referitoare la executare, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 130/2016/27.10.2016 și fișa deținutului A.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 87 din 09.05.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 416/A/27.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., dispunându-se deducerea perioadei executate de la 11.02.2015 la zi.

S-a reținut că, potrivit informațiilor comunicate de Penitenciarul București Jilava, în perioada 11.02.2015 - 22.12.2019, condamnatul a executat în condiții necorespunzătoare un număr de 1767 zile, pentru care i-au fost acordate ca executate suplimentar, ca măsură compensatorie, un număr de 348 zile. Astfel, s-a precizat că, în urma deducerii perioadei considerate executate suplimentar, pedeapsa ar urma să expire la termen la data de 27.06.2024.

Înainte de a proceda la analiza temeiniciei cererii formulate, Curtea a considerat necesar să facă unele observații cu privire la obiectul acesteia. Astfel, din cuprinsul contestației la executare, dar și al concluziilor formulate la termenul din data de 29.05.2020, curtea a reținut că persoana condamnată A. nu contestă numărul zilelor considerate executate suplimentar în condițiile Legii nr. 169/2017, astfel cum acestea au fost comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul București Jilava. De asemenea, s-a constatat că acesta nu solicită nici obținerea unei recunoașteri pe calea unei hotărâri judecătorești a numărului de zile considerate executate suplimentar în condițiile Legii nr. 169/2017, solicitare ce ar fi fost oricum lipsită de interes la acest moment în condițiile în care nu se contestă informațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarului, iar zilele câștig sunt avute în vedere la calcularea pedepsei executate efectiv, data la care aceasta va fi considerată executată fiind deja devansată de la 10.06.2025 la 27.06.2024. Mai mult, s-a precizat că nu se solicită nici simpla deducere din pedeapsa aplicată a numărului de zile câștig.

În concluzie, curtea a reținut că ceea ce urmărește petentul este scăderea efectivă a numărului de zile considerate executate suplimentar din pedeapsa de 10 ani și 4 luni aplicată prin Sentința penală nr. 87 din 09.05.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 416/A/27.10.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reducerea duratei pedepsei și emiterea unui nou mandat corespunzător duratei reduse a pedepsei, în cazul de față pentru o pedeapsă de 9 ani, 4 luni și 13 zile (10 ani, 4 luni din care se scad 348 zile), respectiv o micșorare a pedepsei stabilite prin hotărârea de condamnare.

Consecințele admiterii unei astfel de cereri, în opinia instanței de fond, s-ar produce, în primul rând, asupra fracției necesare pentru liberarea condiționată - 2/3 din durata pedepsei în cazul în care aceasta nu depășește 10 ani și, respectiv, 3/4 din durata pedepsei în cazul închisorii mai mare de 10 ani. Or, o astfel de cerere nu poate fi primită.

Potrivit art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 169/2017, în vigoare până la data de 23.12.2019, "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată."

Curtea a reținut că zilele câștig obținute în urma recursului compensatoriu nu duceau și nu pot duce la o reducere efectivă a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, recursul compensatoriu neavând efectele unei grațieri parțiale, singurul lor efect producându-se asupra executării pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, fără a duce la o micșorare a acesteia.

De asemenea, curtea a precizat că nici referirea la Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți pronunțată într-un recurs în interesul legii referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, nu este de natură să ducă la o concluzie contrară.

Astfel, curtea a arătat că, prin decizia menționată, Înalta Curte a reținut că "zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare."

Însă, prin aceeași decizie s-a precizat că finalitatea unei astfel de contestații constă în aceea că "recalcularea părții executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiții de detenție necorespunzătoare" are efect asupra reducerii restului rămas de executat și, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condițiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.

Astfel, din motivarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că rezultă inclusiv că recurgerea la calea contestației la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. prin raportare la dispozițiile art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu produce efecte asupra pedepsei efectiv aplicate de instanțele de judecată, căreia îi sunt aferente zilele executate în condiții necorespunzătoare, așa cum a solicitat contestatorul, ci doar asupra calculului părții executate efectiv dintr-o pedeapsă.

Mai mult, curtea a reținut că, atâta timp cât executarea efectivă a unor zile de închisoare nu atrage, în lipsa altor elemente contencioase cum ar fi cele legate de modul de calcul al acestor zile, admiterea unei contestații la executare prin care condamnatul ar solicita deducerea acestor zile din pedeapsa aplicată și emiterea unui nou mandat de executare, nici zilele câștig obținute în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2013, aflate în strânsă legătură cu zilele executate efectiv în urma încarcerării, nu pot avea un regim diferit cât timp nu se contestă calculul realizat de autoritățile penitenciare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat contestație condamnatul A. care, în esență, prin apărător ales a solicitat admiterea contestației formulate împotriva Sentinței nr. 87/29.05.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, desființarea sentinței și, în rejudecare, reducerea pedepsei cu durata de 348 de zile comunicată de penitenciar în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2013 cu modificările și completările ulterioare introduce prin Legea nr. 169/2017, anularea mandatului de executare și emiterea unui nou mandat corespunzător duratei reduse a pedepsei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020.

La data de 07.07.2020, contestatorul A. a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată stabilit pentru data de 21.10.2020, cerere admisă prin rezoluția din 08.07.2020, termenul fiind preschimbat la 15.07.2020.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în raport cu dispozițiile legale aplicabile, dar și prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatorul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 10 ani și 4 luni închisoare aplicate pentru concurs de infracțiuni prin Sentința penală nr. 87/09.05.2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 416/A din 27.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 130/27.10.2016 .

Potrivit dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, în vigoare până la 23.12.2019: La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, Penitenciarul București Jilava a comunicat că, în perioada 11.02.2015 (data arestării) - 22.12.2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), contestatorul a executat în condiții necorespunzătoare un număr de 1767 de zile, pentru care i s-au acordat ca executate suplimentar, ca măsură compensatorie conform Legii nr. 169/2017, un număr de 348 de zile. În urma deducerii perioadei considerate executate suplimentar, pedeapsa urmează să expire la 27.06.2024, fiind devansată data la care era considerată executată pedeapsa, care a început la 11.02.2015.

Invocarea de către contestator a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, drept cauză de micșorare a cuantumului pedepsei rezultante a închisorii aplicate definitiv prin hotărârea de condamnare contravine scopului reglementării.

Reglementarea măsurii compensatorii introdusă în Capitolul IV al Legii nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, intitulat Condițiile de detenție, exprimă voința legiuitorului de aplicare a dispozițiilor art. 551 exclusiv în legătură cu executarea pedepselor, având ca urmare aplicarea unui algoritm de calcul (expres precizat) privind pedepsele executate efectiv în condiții de detenție necorespunzătoare. Nicidecum legiuitorul nu a vizat prin art. 551 din legea menționată pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare.

Prin Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat: Competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Considerentele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu conduc la concluzia susținută de contestator că zilele obținute câștig în urma recursului compensatoriu determină diminuarea pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, căreia îi sunt aferente zilele executate în condiții necorespunzătoare.

Astfel, prin considerentele deciziei în interesul legii amintite s-a arătat că recalcularea părții executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiții de detenție necorespunzătoare, va avea ca efect reducerea restului din pedeapsă rămas neexecutat și, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condițiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.

Prin aceeași decizie în interesul legii, s-a precizat că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare.

Cauza de micșorare a pedepsei la care se referă Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii vizează executarea pedepsei deoarece contestația la executare reglementată de art. 598 C. proc. pen.. se exercită împotriva executării hotărârii penale, în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, dispozițiile alin. (1) al art. 598 fiind fără echivoc: "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri (...)".

Așadar, acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efect asupra executării pedepsei, iar nu asupra pedepsei aplicate definitiv care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sensul că acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efect asupra executării pedepsei, prin diminuarea restului de pedeapsă neexecutat, s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 7 din 26.04.2018, prin care a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare.

Prin motivele invocate pe calea contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

Or, prin contestația la executare formulată, contestatorul A. solicită, în realitate, modificarea pedepsei rezultante de 10 ani și 4 luni închisoare aplicate cu caracter definitiv pentru concurs de infracțiuni, pedeapsă care este rezultatul unui proces de individualizare specific soluționării pe fond a cauzei.

Pe calea contestației la executare se pot invoca aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, contestația la executare fiind o procedură jurisdicțională de rezolvare a anumitor incidente limitativ prevăzute de lege ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte mai precizează că situațiile în care pedeapsa aplicată definitiv poate fi modificată sunt prevăzute expres în Secțiunea 11 intitulată Schimbări în executarea unor hotărâri din Capitolul III - Titlul V - Partea specială a C. proc. pen. (art. 583 oferă posibilitatea înlăturării modalității de individualizare a executării pedepsei reglementate de art. 91 C. pen., art. 584 prevede înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, art. 585 permite modificarea pedepsei, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară, acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, art. 586 oferă posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii), iar contestatorul nu a invocat niciuna dintre aceste situații.

Pentru aceste considerente, constatând legalitatea sentinței contestate, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 87/F din data de 29 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 87/F din data de 29 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.

GGC - NN