ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 984/2021

HOTĂRÂRE
02.12.2021
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 984/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra contestației penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 164/F din data de 13.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul- condamnat A..

S-a dispus ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în cuantum de 300 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, precum și avansarea și plata din fondul special al Ministerului Justiției a onorariului cuvenit interpretului de limba italiană - 3 ore, în regim de urgență.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe contestator la plata sumei de 1000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, cheltuieli ce nu includ onorariul cuvenit apărătorului și interpretului desemnați din oficiu.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 09.02.2021, sub nr. x/2021 a fost înregistrată contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 335/A/10.11.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, persoana condamnată a arătat că, prin decizia penală nr. 335/A din 10.11.2020 a ÎCCJ dispusă în dosarul nr. x/2019 a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Astfel, a arătat contestatorul, a fost desființată decizia penală contestată numai în ceea ce îl privește și s-a dispus rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Totodată, s-au anulat formele de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016.

S-a susținut că, în rejudecarea apelului, ÎCCJ a considerat în mod greșit că termenul de prescripție specială a reînceput să curgă de la data de 28.02.2020, fiind și suspendat în timpul intrării în vigoare a Decretelor nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență până la data de 15.05.2020.

Contestatorul a considerat că interpretarea potrivit căreia la calcularea termenului de prescripție specială nu trebuie adăugată și perioada în care cauza a fost suspendată, contravine principiilor de drept recunoscute de către legislația penală, dar și voinței legiuitorului, deoarece în dreptul penal român este recunoscut principiul prescriptibilității răspunderii penale, pe lângă termenele generale de prescripție al căror calcul poate fi influențat de întreruperi sau suspendări, în legislație a fost prevăzut și un termen maximal de prescripție.

Or, prescripția răspunderii penale intervine oricâte întreruperi ar exista dacă termenele prevăzute de art. 154 C. pen. sunt depășite cu încă o dată, însă nu face precizări cu privire la situația suspendării termenelor generale de prescripție. O astfel de prevedere s-a apreciat că nici nu ar fi necesară atâta vreme cât în cazul termenului de prescripție specială se consideră a fi îndeplinit dacă a fost depășit cu încă o dată, indiferent câte întreruperi ar fi intervenit pe parcursul acestuia.

Ca atare, din punct de vedere a efectelor produse de cele două instituții apte să influențeze calcularea termenelor de prescripție, întreruperea generează efecte mult mai grave din perspectiva calculării termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infractor. Motiv pentru care a apreciat contestatorul, termenul de prescripție specială nu poate fi influențat de suspendare, așa cum nu poate fi influențat de întrerupere.

Totuși, având în vedere cele două opinii juridice diferite cu privire la suspendarea cursului termenului general de prescripție care are sau nu efect și asupra curgerii termenului de prescripție specială a răspunderii penale, contestatorul a apreciat că se poate lua în calcul apariția Decretelor nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență până la data de 15.05.2020, termenele de prescripție au fost suspendate, însă, chiar și în acest caz, termenul de prescripție specială a intervenit la data de 09.09.2020 (prin scăderea celor două luni cât a existat starea de urgență în cazul în care s-ar considera că suspendarea are efect inclusiv asupra prescripției speciale).

Totodată, contestatorul a solicitat să se constate că, și pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, data ultimului act coincide cu data săvârșirii ultimei infracțiuni, astfel că termenul de prescripție a început să curgă de la aceeași dată, adică 09.07.2010, fiind împlinit cel târziu, la 09.09.2020.

În concluzie, contestatorul a solicitat să se rețină că, la data la care a fost pronunțată decizia penală nr. 335/A din 10.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul înregistrat sub nr. x/2019, fusese depășit termenul prevăzut la art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., în sensul că trecuseră mai mult de 10 ani de la data săvârșirii tuturor infracțiunilor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.

Cu privire la art. 256 indice 1 din C. pen., contestatorul condamnat a solicitat să se constate că acesta a fost introdus prin art. 1 pct. 11 din O.U.G. nr. 18/2016, astfel că nu este aplicabil în speță, fiind o lege penală succesivă defavorabilă inculpatului.

Data la care se consideră săvârșită o infracțiune (implicit momentul de la care începe să curgă, ca regulă, termenul de prescripție a răspunderii penale raportat la aceasta) este data de la care fapta concret comisă dobândește relevanță penală, după caz: momentul consumării sau chiar și momentul de la care se poate reține comiterea tentativei respectivei infracțiuni.

Totodată, art. 154 din C. pen. prevede termenele de prescripție a răspunderii penale, stabilind că aceste termene încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii:

"(...) - în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act; (...)"

Contestatorul a apreciat că momentul în care reprezentanții persoanei vătămate S.C. B. S.R.L. au luat cunoștință de la organele judiciare despre împrejurarea că se comisese o infracțiune de înșelăciune nu coincide cu momentul epuizării infracțiunii, întrucât, fapta concret comisă dobândise relevanță penală de la data de 09.07.2010, atunci când a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat în baza încheierii nr. 994 din 09.07.2010 a BNP C., astfel că, din acel moment curge și termenul de prescripție.

De altfel, ÎCCJ a reținut în decizia penală nr. 335/A din 10.11.2020 ca moment de început a curgerii termenului de prescripție, 09.07.2010, însă a aplicat în mod greșit legea.

Pentru cele ce preced, contestatorul-condamnat A. a solicitat ca, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. să se constate că sunt aplicabile dispozițiile privind încetarea procesului penal desfășurat față de acesta pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată având în vedere că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației la executare pentru motivul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în sensul intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, cauză de stingere a pedepsei.

Din oficiu a fost atașat dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A fost atașat referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a Penală privind situația rămânerii definitive și a executării, în privința condamnatului A. a sentinței penale nr. 131/F/27.06.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016.

S-au efectuat verificări succesive cu privire la situația condamnatului-contestator, în final fiind emis un ordin european de anchetă și asigurându-se prezența contestatorului-condamnat (arestat la domiciliu în Italia) în fața instanței prin videoconferință.

La termenul din 13.09.2021, Curtea a pus în discuție și a respins, ca inadmisibilă, solicitarea contestatorului-condamnat de recalificare a cererii în contestație în anulare.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 131/F/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 294/9.11.2018 - pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals.

În temeiul art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals

În temeiul art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la participație improprie la fals intelectual.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu, de o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1)C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A fost emis MEPI nr. 200/2017/09.11.2018 care nu a fost pus în executare deoarece condamnatul s-a sustras executării pedepsei.

La data de 14.02.2019, au fost emise mandatul european de arestare nr. 3 și cererea de dare în urmărire internațională.

Prin adresa nr. x/Sirene/SVI/ALE din data de 18.09.2019- Biroul Sirene a informat instanța de executare că persoana condamnată A. a fost arestată în Italia, la data de 17.09.2019, în vederea executării mandatului european de arestare nr. x din 14.02.2019 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016.

Pe rolul instanțelor italiene, respectiv Curtea de Apel din Torino, s-a format dosarul nr. x, privind pe A..

Curtea de Apel din Torino a decis punerea în libertate a condamnatului A., la data de 16.12.2019.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost înregistrat, la data de 31.10.2019, dosarul nr. x/2019 având ca obiect contestație în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A/09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea pronunțată la data de 31.01.2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A/09.11.2018 a ICCJ, dispunându-se suspendarea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 131/27.06.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 a ICCJ; s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestației în anulare, la data de 28.02.2020.

În consecință, la data de 31.01.2020 au fost retrase toate formele de executare.

Prin decizia penală nr. 63/A/28.02.2020 pronunțată de ICCJ a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, dispunându-se desființarea deciziei penale contestate și rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A.; anularea formelor de executare dispuse în baza sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce îl privește pe condamnatul inculpat A..

Prin decizia penală nr. 335/A/10.11.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește greșita calculare a sporului de pedeapsă, greșita obligare la plata despăgubirilor civile către părțile civile D., E. și F. și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele aplicate pe care le-a repus în individualitatea lor respectiv:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 5.1)

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 5.2);

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 5.3);

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 5.4)

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 5.5).

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 327 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 5.6).

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii dispuse prin sentința penală atacată.

S-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile D., E. și F. împotriva inculpatului A., ca neîntemeiate.

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ce nu sunt contrare hotărârii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de apelantul-inculpat A., au rămas în sarcina statului.

La data de 20.11.2020 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 200/2020 pentru pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

La data de 25.11.2020 au fost emise mandatul european de arestare nr. x/25.11.2020 și cererea de dare în urmărire internațională.

Prin adresa nr. x/29.12.2020 Biroul Sirene a informat instanța de executare că numitul A. a fost arestat la data de 29.12.2020 la Roma.

La data de 31.12.2020 au fost comunicate Ministerului de Justiție din Italia, precum și Curții de Apel din Roma, prin email, atât în limba română cât și în limba italiană, următoarele documente: mandatul European de Arestare nr. 2/25.11.2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/20.11.2020 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală și minuta deciziei penale nr. 335/A/10.11.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Conform adresei nr. x/01.07.2021 emisă de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma- Oficiul Executări Penale a fost preluată executarea de către autoritățile din Italia, condamnatul aflându-se în arest la domiciliu.

Prin contestația la executare formulată condamnatul A. a invocat, în esență, prescripția răspunderii penale.

Din analiza considerentelor deciziei penale nr. 335/A/10.11.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019 a rezultat că instituția prescripției răspunderii penale a fost invocată de contestator, în calitate de apelant, instanța supremă reținând referitor la motivele de apel invocate de către inculpatul A. privind împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

În raport cu împrejurarea că în cauză a fost apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă noul C. pen., apare ca fiind corectă susținerea apelantului inculpat în sensul că limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia nu depășește 5 ani închisoare, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., potrivit cărora termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, iar conform art. 155 alin. (4) C. pen., termenul se va socoti împlinit indiferent câte întreruperi ar interveni dacă este depășit cu încă o dată.

Totodată, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunilor continuate, termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

În cauza de față, astfel cum s-a arătat anterior, ultimul act material care intră în componența infracțiunii continuate de înșelăciune a fost comis la data de 09.07.2010, dată la care terenul situat în București, str. x, sect. 1 în suprafață de 6.675 m.p., dobândit în mod fraudulos de inculpatul A. de la partea civilă G. și vândut fictiv lui D. (substituită de inculpata H.), care la rândul său l-a înstrăinat lui I., fiind ipotecat în favoarea SC "B." S.R.L..

Astfel, de la data de 09.07.2010 a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, termen care a fost întrerupt prin îndeplinirea unor acte de procedură comunicate inculpatului și care a cunoscut drept moment final pronunțarea deciziei penale nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală nr. 131/27.06.2017 a Curții de Apel București prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. dobândind autoritate de lucru judecat. În acest prim ciclu procesual, de la data comiterii ultimului act material al infracțiunii și până la condamnarea definitivă au curs 8 ani și 4 luni din termenul de prescripție a răspunderii penale.

În mod evident, după rămânerea definitivă a hotărârii nu a mai curs termenul de prescripție a răspunderii penale, întrucât raportul juridic penal de conflict a fost soluționat, ci termenul de prescripție a executării pedepsei, consecință legală a pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă.

Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art. 156 C. pen., cursul termenului de prescripție este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal. Or, potrivit art. 17 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea penală se stinge în cursul judecății prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În consecință, hotărârea definitivă de condamnare constituie o cauză care determină suspendarea cursului prescripției prin raportare la cazul particular al admiterii unei căi extraordinare de atac, care permite reluarea judecății și exercitarea în continuare a acțiunii penale.

Ca efect al admiterii prin decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte, secția Penală a contestației în anulare declarată de inculpatul A., a fost desființată decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și s-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de Ministerul Public și inculpat, astfel încât, fiind supus soluționării raportul juridic penal de conflict, cursul termenului de prescripție a răspunderii penale a fost reluat.

Termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul inculpatului A. a reînceput să curgă astfel, de la data de 28.02.2020 și până la data emiterii de către Președintele României a Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020, stare de urgență prelungită ulterior prin Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020, potrivit cărora prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență (art. 41).

În consecință, Înalta Curte a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale a reînceput să curgă de la data de 28.02.2020 și până la data de 16.03.2020 și ulterior, de la data încetării stării de urgență, 15.05.2020 și până la data de 10.11.2020.

Or, având în vedere că, din termenul aferent prescripției speciale a răspunderii penale de 10 ani, în primul ciclu procesual au curs 8 ani și 4 luni, iar ulterior admiterii contestației în anulare și reluării cursului termenului a curs mai puțin de un an, apare ca fiind evident faptul că termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. nu s-a împlinit.

Prin urmare, Curtea a constatat că se invocă un aspect ce nu intră sub incidența instituției contestației la executare întrucât nu vizează executarea în sine a hotărârii. Pe de altă parte, s-a apreciat că se invocă un aspect ce a fost deja analizat de instanța de control judiciar, nemaiputând fi reanalizat de o instanță inferioară, iar o altă interpretare ar conduce în mod nepermis la crearea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Contestația la executare este mijlocul procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri penale.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză exigențele art. 598 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 164/F din data de 13.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație condamnatul A..

În motivarea contestației, contestatorul condamnat A. a susținut că, la data pronunțării deciziei penală nr. 335/A din 10.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul x/2019, era depășit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut la art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., care s-a împlinit la data de 09.09.2020.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea contestației la executare împotriva sentinței penale nr. 164/F din 13.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel București invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. prin prisma dispozițiilor legale invocate, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă.

Contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac ordinare, nu se poate proceda la o nouă judecată pe fondul cauzei, având în vedere natura juridică a instituției procesuale a contestației la executare, reglementată de prevederile art. 597 și următoarele din C. proc. pen.. Așa cum s-a menționat anterior, aceasta reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării.

Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca doar prescripția executării pedepsei și nu prescripția răspunderii penale, întrucât pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

În această ordine de idei, pe calea contestației la executare se poate invoca, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., doar prescripția executării pedepsei închisorii, incidența prescripției răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecății, respectiv în faza rejudecării apelului, putând fi analizată doar pe calea contestației în anulare, în condițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

Prescripția executării pedepsei reprezintă o instituție de drept penal material substanțial, fiind reglementată prin dispozițiile art. 160-163 ale C. pen.. În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, aceasta este reglementată de art. 153 și urm. din C. pen., fiind o cauză care înlătură răspunderea penală determinată de împlinirea unui anumit termen de la comiterea faptei care împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare, fiind un aspect de fond și poate interveni până la data pronunțării hotărârii definitive de condamnare.

Astfel cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. 9/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin intermediul contestației la executare pot fi puse în discuție numai chestiuni care vizează executarea hotărârii penale definitive, nu și fondul cauzei soluționate prin hotărâre definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare promovată de condamnatul A., motivele invocate în susținerea acesteia neputându-se subsuma noțiunii de prescripția executării pedepsei, în realitate, prin promovarea contestației la executare, se urmărește reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa.

Pe fond, în primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, înșelăciune, complicitate la uz de fals, uz de fals, complicitate la participație improprie la fals intelectual și complicitate la fals privind identitatea. Împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și apelantul inculpat A., care au fost admise prin decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, fiindu-i aplicată în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, la data de 15.10.2019, contestatorul A., prin apărător ales a formulat contestație în anulare, invocând ca motiv de contestație în anulare cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., "când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți". Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016. Prin decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte, secția Penală, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, s-a desființat decizia penală contestată numai în ceea ce îl privește pe contestatorul A. și s-a dispus rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală numai în ceea ce îl privește pe acesta.

Prin decizia nr. 335/A din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește greșita calculare a sporului de pedeapsă, greșita obligare la plata despăgubirilor civile către părțile civile D., E. și F. și, rejudecând, a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

Referitor la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, instanța de apel a reținut că, de la data de 09.07.2010 (ultimul act material care intra în componența infracțiunii continuate de înșelăciune) a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, termen care a fost întrerupt prin îndeplinirea unor acte de procedură comunicate inculpatului și care a cunoscut, drept moment final, pronunțarea deciziei penale nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 131/27.06.2017 a Curții de Apel București. De la data comiterii ultimului act material al infracțiunii și până la condamnarea definitivă s-au scurs 8 ani și 4 luni din termenul de prescripție a răspunderii penale [din cei 10 ani prevăzuți de art. 155 alin. (4) C. pen. coroborat cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. - termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani și se va socoti împlinit indiferent câte întreruperi ar interveni dacă este depășit cu încă o dată].

Ca efect al admiterii prin decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a contestației în anulare declarată de inculpatul A., cursul termenului de prescripție a răspunderii penale a fost reluat de la data de 28.02.2020 și până la 16 martie 2020 (data emiterii de către Președintele României a Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României), fiind suspendat până la 15.05.2020 (dată până la care a fost prelungită starea de urgență) și ulterior, reluat de la data încetării stării de urgență, 15.05.2020 și până la data de 10.11.2020, data pronunțării deciziei nr. 335/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019.

Astfel, din termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 10 ani s-au scurs 8 ani și 4 luni, în primul ciclu procesual, iar ulterior admiterii contestației în anulare și reluării cursului termenului s-a scurs mai puțin de un an, concluzia instanței de apel fiind aceea că termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. nu s-a împlinit.

Ca atare, chestiunea privind prescripția răspunderii penale pentru o anumită infracțiune este o problemă de fond, soluționată cu autoritate de lucru judecat de către instanța care a pronunțat pedeapsa pe care contestatorul condamnat A. o execută și nici nu poate forma obiectul contestației la executare.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 164/F din data de 13.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului. De asemenea, onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 164/F din data de 13.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2021.

Sursă