ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2021

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S-a constatat că acesta a fost reținut și arestat provizoriu, în procedura de extrădare, începând cu data de 19 noiembrie 2020 până la zi.

Împotriva Sentinței penale nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, persoana extrădată a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 260 din data de 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată contestația formulată de persoana extrădată împotriva acestei sentințe incluzând și dispoziția de menținere a arestării persoanei extrădate, până la predare, rămânând astfel definitivă.

Potrivit informațiilor comunicate de către Biroul Național Interpol, a fost stabilit termen de preluare a persoanei extrădate de către autoritățile din Statele Unite ale Americii la data de 12 mai 2021.

Între timp, la data de 19 aprilie 2021, persoana extrădată a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, formându-se astfel cauza Johnson împotriva României.

La data de 05 mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața acesteia, astfel cum Ministerul Afacerilor Externe din România, Agentul Guvernamental a informat Ministerul Justiției din România, prin Adresa nr. x din data de 06 mai 2021.

Raportat la această situație, la data de 07 mai 2021, Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, formându-se Dosarul nr. x/2021.

S-a constată ivită o împiedicare la predarea persoanei extrădate A., dispusă prin Sentința penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 260 din data de 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), convenită a se realiza la data de 12 mai 2021, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 05 mai 2021, în cauza Johnson împotriva României, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața acesteia.

A fost menținută măsura arestării persoanei extrădate, în vederea predării.

Împotriva Sentinței penale nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, persoana extrădabilă A. a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 fost respinsă, ca nefondată contestația formulată de persoana extrădabilă A., împotriva sus- menționatei sentințe.

*****

La data de 07.06.2021, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentința penală nr. 55/F din data de 5 martie 2021, definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 25.03.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind pe persoana solicitată A. (arestat în baza mandatului de arestare provizorie, în vederea extrădării nr. 4 din 19 noiembrie 2020, emis de Curtea de Apel București, secția I penală).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2021.

Judecătorul delegat, având în vedere că la data de 10 iunie 2021 se împlinește termenul de 30 de zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispozițiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat instanței să aprecieze dacă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața sa, reprezintă un caz de forță majoră, în sensul prevăzut la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Prin Sentința penală nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală.

S-a constatat că măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Johnson contra României (nr. 20085/21) nu reprezintă un caz de forță majoră în sensul art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că măsura arestării în vederea predării dispusă față de persoana extrădabilă A. (arestat în baza Mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 4 din 19 noiembrie 2020, emis de Curtea de Apel București, secția I penală), va înceta de drept la data de 10.06.2021 ora 24:00, conform art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate (la data stabilită inițial, n.n.), autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozițiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.

Curtea de Apel București a constatat că singurul act normativ care definește conceptul de forță majoră este C. civ., în cuprinsul dispozițiilor art. 1351 alin. (2), care prevăd că forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.

Raportat la conținutul acestei dispoziții legale, s-a reținut că măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în baza art. 39 din Regulamentul de procedură al acesteia constând în neîndepărtarea persoanei extrădabile de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața Curții reprezintă un eveniment extern, absolut invincibil și inevitabil, care a împiedicat autoritățile române să procedeze la predarea persoanei extrădabile la data inițial stabilită (12.05.2021).

Instanța de fond a constatat că măsura dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu întrunește condiția imprevizibilității, pentru a se putea reține în cauză incidența unui caz de forță majoră.

Astfel, prin Legea nr. 30/1994, statul român a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, precum și protocoalele adiționale la aceasta, și a recunoscut dreptul la recursul individual în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului și jurisdicția obligatorie a Curții Europene a Drepturilor Omului în privința drepturilor cuprinse în Convenția europeană a drepturilor omului, precum și în Protocolul nr. 4 recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele deja înscrise în convenție și în primul Protocol adițional al convenției, Strasbourg, 16 septembrie 1963, și în Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine după intrarea lor în vigoare pentru România.

S-a arătat că nu se poate aprecia că o măsură dispusă de o instanță internațională, a cărei jurisdicție se aplică României încă din anul 1994, reprezintă un eveniment care nu putea fi prevăzut de autoritățile române.

Simplul fapt că până în prezent acest tip de măsură nu a fost dispusă față de statul român nu echivalează cu imprevizibilitatea acesteia, în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dispus până în prezent măsuri similare în cauze implicând alte state europene, în domenii strict limitate, cum sunt extrădarea sau expulzarea unei persoane.

Practic, posibilitatea ca măsura arestării în vederea predării dispusă față de persoana extrădabilă să înceteze de drept este determinată nu de măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci de nereglementarea în cuprinsul legislației române a măsurilor care se pot dispune într-o asemenea situație față de persoana extrădabilă.

Instanța de fond a constatat că în cauza de față nu sunt întrunite condițiile unui caz de forță majoră, astfel că, implicit, arestarea în vederea predării dispusă față de persoana extrădabilă va înceta de drept la expirarea termenului de 30 de zile de la data stabilită pentru predare, conform dispozițiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, termen care în cauza de față se va împlini la finalul zilei de 10.06.2021 (ora 24.00).

Cu privire la posibilitatea luării față de persoana extrădabilă a unei alte măsuri preventive, s-a arătat că măsura arestării în vederea predării este intrată în puterea lucrului judecat, iar legea nu reglementează posibilitatea luării unei măsuri alternative.

Împotriva Sentinței penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat contestație, solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii și, în rejudecare, să se constate că în cauză măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un caz de forță majoră în sensul art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 cu consecința menținerii arestării până la predare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021.

Examinând, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva Sentinței penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul persoana extrădabilă A., Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția I penală, a hotărât, între altele, urmare a admiterii cererii formulate de Statele Unite ale Americii, extrădarea și predarea către acest stat a cetățeanului britanic și neozeelandez A., cu menținerea față de acesta a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, constatându-se că a fost reținut și arestat provizoriu, în procedura de extrădare, începând cu data de 19 noiembrie 2020 până la zi.

Contestația formulată de persoana extrădată împotriva acestei sentințe a fost respinsă, ca nefondată, la data de 25 martie 2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 260/2021, hotărârea de extrădare, incluzând și dispoziția de menținere a arestării persoanei extrădate, până la predare, rămânând astfel definitivă.

După rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare a fost stabilit termen de preluare a persoanei extrădate de către autoritățile din Statele Unite ale Americii la data de 12 mai 2021, astfel cum rezultă din informațiile comunicate de către Biroul Național Interpol.

La data de 19 aprilie 2021, persoana extrădată a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, formându-se astfel cauza Johnson împotriva României.

La data de 05 mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața acesteia, aspect comunicat Ministerului Justiției din România, prin Adresa nr. x din data de 06 mai 2021.

Prin Sentința penală nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală, cu privire la persoana extrădată A.

S-a constatat ivită o împiedicare la predarea persoanei extrădate A., dispusă prin Sentința penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 260 din data de 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), convenită a se realiza la data de 12 mai 2021, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 05 mai 2021, în cauza Johnson împotriva României, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața acesteia.

Prin Decizia penală nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată contestația formulată de persoana extrădabilă A., împotriva sus-menționatei sentințe.

Înalta Curte constată că, și în cauza precedentă, contestația la executare a fost întemeiată tot pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. și a avut în vedere aceiași cauză de împiedicare a executării Sentinței penale nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a admis cererea de extrădare și anume că, în cauza Johnson împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 05 mai 2021, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată A. să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața acesteia.

Singurul aspect cu caracter aparent diferit îl constituie faptul că, promovarea acelei contestații la executare, a fost determinată de expirarea la data de 17 mai 2021, a termenului de 180 de zile prevăzut în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată iar în prezenta cauză, promovarea contestației la executare a fost determinată de expirarea la data de 10.06.2021 a termenului de 30 zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispozițiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Înalta Curte observă, astfel cum rezultă din considerentele celor două hotărâri mai sus menționate că, existența cauzei de împiedicare a fost analizată din perspectiva dispozițiilor art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciindu-se cu titlu definitiv, că există o cauză de împiedicare, dispoziția legală mai sus menționată fiind singura în raport de care se poate constata un impediment la punerea în executare a unei sentințe prin care s-a admis cererea de extrădare.

În consecință, Înalta Curte reliefează că aspectul ce s-a considerat a fi necesar a fi lămurit și anume existența sau inexistența unui caz de forță majoră a fost lămurit, cu titlu definitiv, prin cele două hotărâri la care am făcut referire.

Înalta Curte reține că, prin aceleași hotărâri la care s-a făcut trimitere, s-a stabilit, cu titlu definitiv și faptul că decizia din data de 05 mai 2021 a Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Johnson împotriva României nu se referă la arestarea persoanei extrădate, în vederea predării (menținută de instanța română, prin hotărârea definitivă de extrădare, până la predare), prin acea decizie dispunându-se numai ca această persoană să nu fie îndepărtată ("extrădată") de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfășurate în fața Curții respective, ca măsură provizorie, potrivit art. 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a nu îi fi prejudiciate drepturile.

Totodată, arătăm că art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că, atunci când hotărăște admiterea cererii de extrădare, instanța dispune, totodată, menținerea arestării provizorii, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege cum, în speță, s-a și dispus prin sentința definitivă de extrădare.

Art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiași articol, (referitor la cazul de forță majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile.

În raport de această dispoziție legală, se constată că, numai în situația în care nu ar interveni un caz de forță majoră, se poate dispune punerea în libertate a persoanei extrădate la expirarea termenului maxim de 30 de zile, ori, în speță, s-a constatat, anterior, intervenirea unui caz de forță majoră, situație în care față de persoana extrădată este incidentă, în continuare dispoziția de menținere a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, din Sentința penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția I penală.

În același sens sunt și considerentele Deciziei penale nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2021 potrivit cu care "Odată admisă cererea de extrădare, cum s-a hotărât în speță, prin sentința definitivă a instanței române, s-a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), plasate după și în continuarea celor anterior menționate, care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate, în vederea predării și, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeași lege."

Reliefăm astfel că, a fost lămurit, cu titlu definitiv, și faptul că, fiind definitivă hotărârea de extrădare, hotărâre prin care s-a dispus menținerea arestării persoanei extrădate, până la predare, această dispoziție continuă să producă efecte și la acest moment), și că, doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită (12 mai 2021), este împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 05 mai 2021.

Față de aspectele prezentate, se constată că măsura arestării în vederea predării nu încetează de drept la data de 10.06.2021, fiind, în continuare, incident impedimentul la executare constatat prin Sentința penală nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2021.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul persoana extrădabilă A., va desființa sentința atacată și, rejudecând, va respinge contestația la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana extrădabilă A., în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul persoana extrădabilă A.

Desființează sentința atacată și, rejudecând, respinge contestația la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana extrădabilă A., în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - NN