ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2021

I. Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, s-a hotărât astfel:

În temeiul art. 598, alin. (1), lit. c), teza a II-a din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare, formulată de Biroul "Executări penale" al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a constatat ivită o împiedicare la predarea către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., dispusă prin Sentința penală nr. 51/F din 1 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, din dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din dosarul nr. x/2020, convenită pentru data de 12 mai 2021.

S-a menținut măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate.

S-a dispus informarea autorităților judiciare din Statele Unite ale Americii, prin intermediul Ministerului Justiției din România, precum și a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și Biroului Național Interpol, cu privire la această sentință penală și la dispozițiile art. 57, alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 275, alin. (3), C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275, alin. (6), C. proc. pen., onorariul interpretului autorizat de limbă engleză, pentru 4 ore, în regim de urgență, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 7 mai 2021, pe rolul acestei instanțe de judecată a fost înregistrată contestația la executare formulată de Biroul "Executări penale" din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În motivare, s-a arătat că, prin Sentința penală nr. 51/F din 1 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, din dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din dosarul nr. x/2020, s-a dispus extrădarea și predarea, cu respectarea regulii specialității, către autoritățile judiciare americane a persoanei extrădabile A., cetățean al Noii Zeelande, față de care a fost menținută măsura arestării, în vederea predării, constatându-se că a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 19 noiembrie 2020 la zi.

Biroul Național Interpol a informat că persoana extrădată va fi preluată la data de 14 mai 2021, potrivit adresei nr. x din martie 2021, apoi pe data de 12 mai 2021, conform adresei nr. x din mai 2021.

Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin adresa nr. x/2020 din 19 aprilie 2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, și care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, iar, prin adresa nr. x/2020 din 6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate, atrăgând atenția că nerespectarea măsurii poate constitui o încălcare a art. 34 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În drept, au fost invocate disp. art. 598, alin. (1), lit. c), teza a II-a, C. proc. pen.

În dovedire, au fost atașate fotocopiile adreselor la care s-a făcut referire.

A fost atașat dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu dosarele asociate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a apreciat ca fiind întemeiată contestația la executare.

Astfel, s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 51/F din 1 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din Dosarul nr. x/2020, s-a dispus extrădarea și predarea, cu respectarea regulii specialității, către autoritățile judiciare americane a persoanei extrădabile A., cetățean al Noii Zeelande, față de care a fost emis Mandatul de arestare provizorie, în vederea extrădării nr. x/19 noiembrie 2020, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost menținută măsura arestării, în vederea predării, constatându-se că a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 19 noiembrie 2020 la zi.

Conform adresei nr. x din mai 2021, Biroul Național Interpol a informat că persoana extrădată va fi preluată la data de 12 mai 2021, iar Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin adresa nr. x/2020 din 19 aprilie 2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, și care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, apoi, prin adresa nr. x/2020 din 6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate, atrăgând atenția că nerespectarea măsurii poate constitui o încălcare a art. 34 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Mai întâi, Curtea a constatat că măsura extrădării a intrat în puterea de lucru judecat. După rămânerea definitivă a sentinței penale prin care s-a dispus extrădarea, a intervenit un impediment la predare, constând în măsura de neîndepărtare de pe teritoriul României a persoanei extrădate, dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe durata desfășurării procedurii în fața sa, în cauza înregistrată sub nr. x/21. În aceste condiții, Curtea a constatat că predarea, care fusese convenită pentru data de 12 mai 2021, nu mai poate fi efectuată. Întrucât impedimentul este de natură vremelnică, doar pentru data de 12 mai 2021, urmează ca statul solicitant și statul solicitat să urmeze procedura de punere în executare a hotărârii judecătorești naționale, rămasă definitivă, și să convină asupra unei alte date de predare, potrivit dispozițiilor art. 57, alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 96/F din data de 7 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație persoana extrădată A..

În motivarea contestației, contestatorul persoana extrădată, prin apărătorul ales, a precizat expres că motivele acesteia se referă exclusiv la dispoziția de menținere a măsurii arestării persoanei extrădate în vederea predării.

S-a solicitat, în principal, să se constate încetarea de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării, întrucât la data de 17 mai 2021 s-a împlinit termenul de 180 de zile prevăzut de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în care poate fi menținută starea de arest provizoriu a persoanei extrădate.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a suspendat procedura de predare, neexistând o dată certă și predictibilă de predare.

Examinând contestația formulată de persoana extrădată A., prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, în temeiul art. 598, alin. (1), lit. c), teza a II-a din C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de Biroul "Executări penale" al Curții de Apel București, secția a II-a penală, a constatat ivită o împiedicare la predarea către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., convenită pentru data de 12 mai 2021 și a menținut măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate.

Astfel, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale prin care s-a dispus extrădarea, a intervenit un impediment la predare, constând în măsura de neîndepărtare de pe teritoriul României a persoanei extrădate, dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe durata desfășurării procedurii în fața sa, în cauza înregistrată sub nr. x/21. Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin adresa nr. x/2020 din 19 aprilie 2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, și care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, iar, prin adresa nr. x/2020 din 6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate.

Acest impediment la predare, fiind determinat de decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca aceasta să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața sa, în condițiile în care art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România este parte, obligă statul român să nu împiedice, prin nicio măsură, exercițiul eficace al dreptului de care a uzat persoana extrădată, sesizând instanța europeană cu o cerere întemeiată pe acel articol din Convenție.

Însă, această împrejurare nu produce, în prezent, niciun efect cu privire la măsura arestării persoanei extrădate, menținută prin hotărârea definitivă de extrădare, în vederea predării acesteia, având în vedere că obiectul prezentei cauze se referă exclusiv la împiedicarea la predare, față de informațiile furnizate prin adresa Ministerului Justiției. Drept urmare, contestația la executare poate fi analizată doar sub aspectul măsurii provizorii ce a fost dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nepronunțându-se și cu privire la măsura arestării, ci dispunând ca, până la soluționarea cauzei din fața acelei Curți, persoana solicitată să nu fie predată. În speța, nu există o soluție pe fond, ci doar o măsură provizorie, care a fost luată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a nu fi prejudiciate drepturile persoanei solicitate, în cazul în care s-ar pune în executare predarea ei către Statele Unite ale Americii.

În consecință, menținerea măsurii arestării persoanei extrădate, în vederea predării, reprezintă o chestiune distinctă, Biroul Executări Penale raportându-se la adresa primită din partea Ministerului Justiției, care privește strict existența unui caz de împiedicare la predarea acelei persoane.

În ipoteza extrădării unei persoane în Statele Unite ale Americii, în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare și hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispune, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege, dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 constituind dreptul comun și fiind aplicabile în condițiile în care Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, nu conține dispoziții privind menținerea arestării provizorii în vederea extrădării.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile menționate constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Așadar, arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, care este dispusă și, eventual, prelungită/menținută, pe câte cel mult 30 de zile, conform dispozițiilor art. 43 alin. (3), (5) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în cursul soluționării cererii de extrădare, prin încheiere, de către completul învestit cu acea cerere, este o instituție diferită de arestarea persoanei extrădate, în vederea predării, care se dispune odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință.

Sub acest aspect, termenul de 180 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 143 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), este un termen substanțial ce a fost invocat în contestația la executare cu care a fost sesizată instanța, și acesta se referă la arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, în cursul soluționării cererii de extrădare, durata totală a acesteia neputând depăși, conform dispozițiilor respective, acel termen.

Or, în cauza de față, a fost deja admisă cererea de extrădare, prin sentința definitivă a instanței române, fiind aplicabile dispozițiile art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate, în vederea predării și, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeași lege (potrivit căruia, în caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fiind aplicabile, sub acest aspect, dispozițiile art. 56 alin. (3) din lege - care prevăd că, dacă data predării nu este fixată în termen de 15 zile, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române trebuie să informeze asupra demersurilor făcute și motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acel interval).

Totodată, în același sens, art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că, atunci când hotărăște admiterea cererii de extrădare, instanța dispune, totodată, menținerea arestării provizorii, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege, cum, în speță, s-a și dispus prin sentința definitivă de extrădare, alin. (5) al articolului respectiv (art. 57) prevăzând că, sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiași articol, anterior citat (referitor la cazul de forță majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile.

Mai mult decât atât, astfel cum s-a menționat anterior, Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008) nu prevede termene de predare a persoanei extrădate, făcând trimitere la legislația internă a statelor semnatare. Astfel, dispozițiile art. 13 alin. (3), (4) din Tratat prevăd că, în cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autoritățile statului solicitant și cele ale celui solicitat vor conveni asupra datei și locului predării, iar, în cazul în care persoana căutată nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp reglementată de legislația acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Așadar, Înalta Curte constată că decizia din data de 6 mai 2021 a Curții Europene a Drepturilor Omului dispusă în cauza înregistrată sub nr. x/21 nu se referă la arestarea persoanei extrădate, în vederea predării (menținută de instanța română, prin hotărârea definitivă de extrădare, până la predare), prin acea decizie dispunându-se numai ca această persoană să nu fie îndepărtată ("extrădată") de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfășurate în fața Curții respective, ca măsură provizorie, potrivit art. 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a nu îi fi prejudiciate drepturile.

Totodată, Înalta Curte apreciază că aplicarea art. 39 din Regulamentul Curții Europene poate fi întreruptă în orice moment, tot printr-o decizie a acelei Curți și, întrucât măsura provizorie se află în relație cu procedurile din fața Curții respective, aceasta poate fi ridicată, dacă cererea nu este continuată.

Cu privire la solicitarea de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în cauză, nu este admisibilă o astfel de cerere, nefiind prevăzută de lege în condițiile predării persoanei extrădabile decât măsura arestării, așa încât se impune menținerea arestării persoanei extrădabile.

Așadar, Înalta Curte reține că hotărârea de extrădare pronunțată de instanța română este definitivă, având autoritate de lucru judecat, iar prin acea hotărâre s-a dispus menținerea arestării persoanei extrădate, până la predare (dispoziție ce continuă să producă efecte la acest moment), doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită (12 mai 2021), fiind împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2021.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana extrădată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoana extrădată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana extrădată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2021.

GGC - CL