ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 76/2021

Deliberând asupra contestației declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de extrădare, formulată de autoritățile judiciare americane și, în consecință, s-a dispus extrădarea în Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., pentru a fi cercetat judecătorește de către autoritățile judiciare americane, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus predarea persoanei extrădabile A. către autoritățile judiciare americane.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile, pe perioada de 30 zile, respectiv 17 ianuarie 2021 - 15 februarie 2021, inclusiv. S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 3 decembrie 2020 la zi. În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 111 din 15 mai 2008, pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, s-a dispus informarea, de îndată, a autorităților judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiției. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 3 decembrie 2020, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de extrădare a persoanei extrădabile A., formulată de autoritățile judiciare americane.

În motivare, s-a arătat că autoritățile judiciare americane au formulat cerere de extrădare față de persoana extrădabilă A., cetățean român, urmărită internațional, în vederea judecării acesteia, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, în Dosarul nr. x, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație RICO (organizații corupte și influențate de activități de racket), prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1962 (d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani, și de conspirație la spălarea banilor, prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1956 (h) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani.

A fost depus Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conținând actele și lucrările referitoare la cererea de extrădare.

Prin Sentința penală nr. 238/F din 3 decembrie 2020, din Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția I-a penală, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și, în consecință, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și al art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare, formulată de Statele Unite ale Americii și a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A., față de care a fost emis Rechizitoriul nr. x și un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19. IX.2019, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008. În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile A., până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 și a constatat că a fost reținută pentru 24 ore, la data de 3 decembrie 2020, după care, în temeiul art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre judecătorească, constatând, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 20 alin. (2) teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, că rămân în sarcina statului român cheltuielile judiciare în procedura de extrădare, fiind suportate conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Prin Decizia penală nr. 828 din 10 decembrie 2020, din Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis contestația formulată de contestatorul persoana extrădabilă A., a desființat, în parte, sentința penală, doar în privința măsurii extrădării, și a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București. S-a stabilit că durata măsurii arestării provizorii este de 15 zile, de la data de 3 decembrie 2020 și până la data de 17 decembrie 2020, constatând că onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

În motivare, s-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care o obligau să solicite autorităților judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiției, asigurări suficiente că, în caz de condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.

În rejudecare, la termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2021, Curtea a procedat la audierea persoanei extrădabile, a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar, dosar fond rejudecare.

La solicitarea Curții, prin Adresa din 12 ianuarie 2021, Ministerul Justiției a comunicat răspunsul autorităților judiciare americane, care au arătat că o asemenea garanție nu poate fi oferită, întrucât nu este prevăzută în Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, aflat la dosar fond rejudecare.

Tot la termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2012, persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare. A susținut că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât statul solicitant nu a oferit asigurări suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, va fi transferată, în vederea executării pedepsei în România. A mai invocat dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, întrucât autoritățile judiciare americane nu i-au respectat dreptul la un proces echitabil, nefiind citată ori încunoștințată cu privire la desfășurarea urmăririi penale împotriva sa, pentru a-și putea formula apărarea, astfel că a aflat abia pe data de 3 decembrie 2020, când a fost efectuată percheziția domiciliară în locuința sa. De asemenea, a invocat atât dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, deoarece se creează o situație discriminatorie, prin protejarea intereselor procesuale doar ale persoanelor vătămate, care sunt cetățeni americani, cât și dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, conform cărora situația sa riscă să se agraveze din cauza motivului de la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Curtea, în temeiul art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a respins, ca neîntemeiată, opoziția la extrădare, formulată de persoana extrădabilă.

Referitor la motivul prevăzut de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că se aplică dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care se referă, în mod expres, la tratate bilaterale și pe bază de reciprocitate, în timp ce art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se referă la convenții multinaționale, astfel că, în aceste condiții legislative cât se poate de clare, nu este necesară oferirea de asigurări cu privire la executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, după cum a considerat instanța supremă, care a trimis cauza, spre rejudecare, pentru acest motiv.

Cu toate că dispozițiile art. 20 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, precum și dispozițiile Legii nr. 111 din 15 mai 2008, pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, sunt neechivoce, Curtea a solicitat, prin intermediul Ministerului Justiției, de la autoritățile judiciare americane, garanțiile indicate de instanța supremă, iar, prin Adresa nr. x din 12 ianuarie 2021, Ministerul Justiției a comunicat răspunsul autorităților judiciare americane, potrivit căruia o asemenea garanție nu poate fi oferită, întrucât nu este prevăzută în Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, dosar fond rejudecare.

Cu privire la opoziția întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că mandatul național de arestare emis la data de 20 septembrie 2019, de către autoritățile judiciare americane, nu conține decât numele și prenumele persoanei extrădabile, fără alte date, precum adresa, întrucât nu au existat posibilități de identificare, tocmai având în vedere natura și modalitatea de comitere a faptelor penale, în mediul electronic.

Referitor la opoziția întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că nu există o discriminare în sensul strict al acestei reglementări, care nu se referă, nicidecum, la calitatea procesuală.

Analizând actele și lucrările dosarelor, Curtea a apreciat că sesizarea Ministerului Public este întemeiată.

Astfel, s-a constatat că, prin rechizitoriul din data de 19 septembrie 2019 al procurorului pentru Districtul de Est al statului Kentucky, Statele Unite ale Americii, din Dosarul nr. x, persoana extrădabilă A., cetățean român, a fost trimisă în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație RICO, prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1962 (d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, în vederea comiterii infracțiunii de racket, prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1962 (c), care include activitatea infracțională prevăzută de art. 1.343 și de art. 1.349 din C. pen. al Statelor Unite ale Americii (fraudă prin poștă și cablu), pentru care se prevede pedeapsa închisorii de până la 20 ani, și de conspirație la spălarea banilor, prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1956 (h) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, prin efectuarea sau încercarea de a efectua, cu bună-știință, de tranzacții financiare prin care este afectat comerțul interstatal și internațional, care implică câștiguri obținute din activități ilegale, precum și prin transportarea, transmiterea și transferarea ori încercarea de a transporta, transmite și transfera, cu bună-știință, instrumente monetare și fonduri în afara Statelor Unite ale Americii, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de până la 20 ani, reținându-se în sarcina sa că, în perioada 13 iulie 2016 - 19 septembrie 2019, împreună cu alți coinculpați, a participat la fraudarea unor persoane vătămate, cetățeni americani, prin publicarea unor anunțuri privind vânzarea de bunuri de lux inexistente, pe site-uri de licitații on-line și de vânzare cu amănuntul, precum "B.", "C.", "D." și "E.", apoi a contribuit la spălarea sumelor de bani obținute în urma licitațiilor frauduloase, transformându-le în monede Bitcoin, pe care, ulterior, le-a transferat în afara Statelor Unite ale Americii.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele penale reținute în sarcina persoanei extrădabile se încadrează juridic, în legislația penală română, în infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. român, cu limite speciale cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, de înșelăciune, în varianta agravată și în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, cu limite speciale cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, și de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, pentru care limitele speciale sunt cuprinse între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român.

S-a mai constatat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii de refuz a extrădării, prevăzute, în mod expres, de dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 302/2004, republicată, sau dintre motivele facultative de refuz a extrădării, prevăzute de art. 22 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Ca atare, constatând că nu există niciun impediment la extrădare, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de extrădare, formulată de autoritățile judiciare americane și, s-a dispus extrădarea în Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., cetățean român, pentru a fi cercetat judecătorește de către autoritățile judiciare americane, cu respectarea regulii specialității. S-a dispus predarea persoanei extrădabile A. către autoritățile judiciare americane, iar în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus și menținerea arestării provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile, pe perioada de 30 zile, respectiv 17 ianuarie 2021 - 15 februarie 2021, inclusiv,

S-a constata că persoana extrădabilă a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 3 decembrie 2020 la zi, iar în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 111 din 15 mai 2008, pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, s-a dispus informarea, de îndată, a autorităților judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiției,

Împotriva Sentinței nr. 5/F din data de 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat contestație persoana extrădabilă A., motivele contestației fiind prezentate în practicaua prezentei decizii.

În esență, a solicitat admiterea contestației, casarea sentinței și respingerea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale SUA, susținând că se încalcă autoritatea de lucru judecat după casarea cu trimitere astfel cum a stabilit Înalta Curte prin Decizia nr. 948 din 10 decembrie 2020, iar curtea de apel nu a dat eficiență considerentelor Înaltei Curți. A susținut că autoritățile americane au obligația de a prezenta garanții conform art. 41 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și a solicitat să se constate incidența disp. art. 51 din Legea nr. 302/2004 și acordarea unui termen de 2 luni pentru complinirea lipsurilor privind cererea de extrădare. Un alt motiv invocat, a arătat că vizează dispozițiile art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv dreptul la apărare, în sensul că nu a fost citat și nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil. Un alt aspect invocat a vizat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură mai ușoară având în vedere situația sa familială.

Examinând contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței nr. 5/F din data de 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat contestație persoana extrădabilă A., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând în art. 19 alin. (1) principiul neextrădării propriilor cetățeni, Constituția României, în alin. (2) al aceluiași articol, instituie o excepție de la această regulă, stabilind că, prin derogare de la prevederile alin. (1), cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate.

Așadar, legiuitorul constituant a condiționat funcționalitatea derogării de la principiul neextrădării naționalilor, de existența unei convenții internaționale având ca parte România și, cumulativ, de respectarea normelor legale interne interesând extrădarea și de existența declarației de reciprocitate dată de statul străin.

În acest sens, relevante sunt prevederile art. 20 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală care reglementează cerințele de admisibilitate a extrădării cetățenilor români, stabilind în alin. (3) că "cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate".

În aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (2) din legea fundamentală, dar și a obligațiilor asumate potrivit Acordului de extrădare între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, semnat la Washington la data de 25 iunie 2003, România a încheiat la București, pe 10 septembrie 2007, Tratatul de extrădare cu Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, prin care, cele două state au convenit să-și extrădeze reciproc persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare (art. 1).

Așa cum rezultă din modul de redactare a primului articol al Tratatului, părțile semnatare au hotărât ca procedura de extrădare între acestea a propriilor cetățeni să fie guvernată exclusiv de prevederile convenției bilaterale încheiate:

"Părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal ..", aspect ce rezultă, de altfel, și din prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care permit extrădarea cetățenilor români doar în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale.

Așadar, contrar criticilor formulate de apărare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, iar dispozițiile dreptului comun, respectiv ale Legii nr. 302/2004 fiind aplicabile doar în măsura în care nu contravin prevederilor Tratatului.

Astfel, se constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate. Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

În cauză, persoana extrădabilă A. este cetățean român, iar între România și Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

Referitor la dubla incriminare, condiție impusă atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât și de art. 2 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte reține că toate infracțiunile enunțate dau loc la extrădare, având corespondent în legislația română.

Astfel, persoana extrădabilă A., cetățean român, este urmărită internațional, în vederea judecării acesteia, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, în Dosarul nr. x, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație RICO (organizații corupte și influențate de activități de racket), prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1962 (d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani, și de conspirație la spălarea banilor, prevăzută de Titlul 18, Secțiunea 1956 (h) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani.

Înalta Curte constată că este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 și art. 2 din Tratatul de extrădare, ratificat prin Legea nr. 111/2008, întrucât faptele respective sunt incriminate și de legea penală română, în infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. român, cu limite speciale cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, de înșelăciune, în varianta agravată și în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, cu limite speciale cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, și de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român, pentru care limitele speciale sunt cuprinse între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român.

De asemenea, toate faptele pot atrage potrivit legislației ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport de data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

În continuare, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că persoana extrădabilă A. nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în raport cu care cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor din tratatele bilaterale și pe bază de reciprocitate și, respectiv, potrivit art. 3 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România și Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

Înalta Curte constată, de asemenea, în acord cu instanța fondului, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, respectiv art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004. Deși persoana extrădabilă s-a opus la extrădare invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, extrădarea va fi refuzată când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de Românie, argumentul adus în acest sens a fost acela că nu a fost încunoștințată de desfășurarea procedurilor judiciare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Înalta Curte reține că în diverse faze ale procesului penal se poate pune în discuție respectarea dreptului la un proces echitabil, însă motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privește fără îndoială un proces deja încheiat printr-o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, iar echitabilitatea procedurii nu se poate reduce oricum la citarea sau nu a persoanei extrădabile.

Acest lucru rezultă indirect din dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, deoarece în situația în care se pune problema unei hotărâri date în lipsă împotriva persoanei extrădabile când extrădarea se solicită în vederea executării unei pedepse, statul român poate refuza extrădarea, refuzul fiind prin urmare facultativ. Așadar, chiar și în situația în care procesul s-a finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, simpla împrejurare că persoana extrădabilă nu a fost prezentă la judecată reprezintă un motiv facultativ de refuz. Or, în situația în care procesul nu s-a finalizat, cum este cazul în speță, desfășurarea lui în lipsă până la acest moment nu se circumscrie nici măcar acestei ipoteze, persoana extrădabilă A. fiind urmărit internațional în vederea judecării acesteia.

În ceea ce privește solicitarea acordarea unui termen de 2 luni pentru complinirea lipsurilor privind cererea de extrădare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în mod corect, instanța fondului a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care se referă, în mod expres, la tratate bilaterale și pe bază de reciprocitate, în timp ce art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se referă la convenții multinaționale, astfel că, în aceste condiții legislative, nu este necesară oferirea de asigurări cu privire la executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

Răspunzând, în continuare, criticilor formulate de contestatorul persoană extrădabilă A. cu privire la lipsa garanțiilor date de autoritățile emitente de reluare a procedurilor realizate în lipsă, Înalta Curte arată că, într-adevăr, art. 20 din Legea nr. 302/2004 reglementează în alin. (1) condițiile ce trebuie îndeplinite pentru extrădarea cetățenilor români în baza convențiilor internaționale multilaterale la care aceasta este parte și pe bază de reciprocitate, stabilind în alin. (2) că în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) (persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare) și lit. c) (persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este stat membru al Uniunii Europene), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecării, o cerință suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădabilă va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

Aceste dispoziții legale nu au însă incidență în speță, procedura de extrădare a cetățeanului A. nefiind realizată în baza unei convenții internaționale multilaterale, așa cum cer prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 302/2004, ci în temeiul unui tratat bilateral încheiat între cele două state implicate în desfășurarea procedurii, context în care devin aplicabile dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, care nu mai instituie nicio condiție suplimentară pentru acordarea extrădării, fiind suficientă cea referitoare la existența tratatului.

De altfel, contestatorul a susținut că Statele Unite ale Americii nu au dat de asigurări că procedurile realizate în lipsă vor fi reluate, aspect care, însă, nu este reglementat de textul de lege menționat.

Relativ la critica invocată privind autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte și-a format convingerea că această susținere nu are suport faptic și juridic, întrucât cele menționate în Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 828 din 10 decembrie 2020, în Dosarul nr. x/2020, sunt simple îndrumări privind complinirea procedurii de extrădare.

Mai mult, Înalta Curte, prin Decizia nr. 828 din 10 decembrie 2020, nu putea stabili în niciun caz, cu valoare de principiu, opozabilitatea principiului ne bis in idem, în condițiile în care prin Legea nr. 111/2008 nu este stipulată obligația părților contractante să transfere persoana condamnată în statul de origine în situația în care se va pronunța o hotărâre prin care se aplică o pedeapsă privativă de libertate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că lipsa unor asigurări suplimentare din partea statului solicitant, în sensul reluării anchetei penale și a procedurilor de arestare realizate în lipsă, așa cum solicită apărarea, nu constituie un impediment pentru acordarea extrădării în cauză.

Pe de altă parte, se constată că în speță nu este aplicabil nici art. 31 din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care "România nu va acorda extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare sau de un tribunal național instituit anume pentru cazul respectiv ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunțate de acel tribunal", la dosar neexistând niciun fel de date care să susțină această ipoteză, cu atât mai mult cu cât criticile apărării se referă la modalitatea în care s-a desfășurat ancheta penală de către autoritățile americane.

Înalta Curte subliniază, în acord cu cele reținute de prima instanță, că așa cum rezultă din reglementarea procedurii de extrădare în Legea nr. 302/2004 (art. 18 și urm.) autoritățile judiciare române învestite cu o astfel de solicitare nu pot să examineze legalitatea mandatului de arestare emis de autoritățile americane și nici oportunitatea măsurilor luate pe parcursul anchetei, incidența motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 trebuind analizată în corelație cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, care vizează fondul acuzației, iar nu prevenția.

Or, motivul pentru care s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A. în S.U.A. este tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia în cadrul procedurii de judecată, demarată prin emiterea rechizitoriului în privința sa.

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor de extrădare prevăzute de Legea nr. 302/2004 și Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și inexistența vreunuia din motivele de refuz expres reglementate de art. 4, art. 5 și art. 7 din Tratat și de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004, procedând, în temeiul art. 52 din Legea nr. 302/2004 la admiterea cererii de extrădare formulată de S.U.A. privind pe cetățeanul român A.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că la acest moment se justifică menținerea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării față de persona extrădabilă A., aceasta fiind necesară și proporțională scopului urmărit, respectiv buna desfășurare a procedurii de extrădare, altă măsură nefiind suficientă față de circumstanțele concrete ale cauzei.

În consecință, Înalta Curte apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea atacată în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM