ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2021

Ședința publică din data de 19 martie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 238/F/3. XII.2020, din Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția I-a penală, în temeiul art. 52, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și, în consecință, în temeiul art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și al art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare, formulată de Statele Unite ale Americii și a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile din Statele Unite ale Americii, a (persoanei extrădabile) A., față de care a fost emis Rechizitoriul nr. x și un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19. IX.2019, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, apoi, în temeiul art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a (persoanei extrădabile) A., până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 și a constatat că a fost reținută pentru 24 ore, la data de 3. XII.2020, după care, în temeiul art. 13, alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre judecătorească, constatând, în temeiul art. 16, alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 20, alin. (2), teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), că rămân în sarcina statului român cheltuielile judiciare în procedura de extrădare, fiind suportate conform art. 16, alin. (4) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Prin decizia penală nr. 828/10. XII.2020, din Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis contestația formulată de (contestatorul) persoana extrădabilă A., a desființat, în parte, sentința penală, doar în privința măsurii extrădării, și a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București, apoi a stabilit că durata măsurii arestării provizorii este de 15 zile, de la data de 3. XII.2020 și până la data de 17. XII.2020, constatând că onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului. În motivare, s-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 20, alin. (2) din Legea nr. 304/2002, care o obligau să solicite autorităților judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiției, asigurări suficiente că, în caz de condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.

Prin sentința penală nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 52, alin. (1), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare, formulată de autoritățile judiciare americane și, în consecință, dispune extrădarea în Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., cetățean român , pentru a fi cercetat judecătorește de către autoritățile judiciare americane, cu respectarea regulii specialității, dispunându-se predarea persoanei extrădabile A. către autoritățile judiciare americane.

În temeiul art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile, pe perioada de 30 zile, respectiv 17. I.2021-15. II.2021, inclusiv, constatându-se că persoana extrădabilă a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 3. XII.2020 la zi.

În temeiul art. 13, alin. (1) din Legea nr. 111/15. V.2008, pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, s-a dispus informarea, de îndată, a autorităților judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiției, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 76 din 02 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, fiind obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 10 martie 2021, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, revizuentul persoană extrădabilă A. a solicitat, în baza art. 453 alin. (1) lit. e) raportat la art. 49 din Legea nr. 302/2004, anularea deciziei penale nr. 76/02.02.2021, susținând că aceasta conține dispoziții contrare celor reținute cu autoritate de lucru judecat în decizia penala nr. 828/10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția Penala în dosarul nr. x/2020 și, în consecință, conform art. 52 alin. (1) lit. c) teza a II - a din Legea nr. 302/2004, a solicitat respingerea ca nelegală a cererii de extrădare a revizuentului.

În susținerea cererii de revizuire, s-a invocat, în esență, faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., fiind in ipoteza existenței a doua hotărâri judecătorești definitive - Decizia Penala nr. 76/02.02.2021 si decizia penala nr. 828/10 decembrie 2020, ce nu se pot concilia.

Astfel, prin decizia penala nr. 828/10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția Penala în dosarul nr. x/2020, admițându-se contestația formulată de A. în primul ciclu procesual al soluționării procedurii de extrădare, Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit, in mod definitiv si cu autoritate de lucru judecat pentru instanțele de rejudecare, următoarele:

"Din perspectiva dispozițiilor legale incidente in cauza, Înalta Curte de Casație si Justiție constata, prioritar, omisiunea aplicării de către prima instanța a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 întrucât se impunea ca prima instanța sa facă demersuri, prin Ministerul Justiției, pentru a solicita autorităților statului american emiterea unor acte prin care sa dea asigurări suficiente ca, in cazul condamnării definitive la o pedeapsa privativa de libertate, contestatorul persoana extrădabilă va fi transferat in vederea executării pedepsei in România."

Instanța de control judiciar a dispus prin hotărâre definitiva casarea/lipsirea de efecte a hotărârii contestate, cu îndrumarea obligatorie pentru instanța de rejudecare cu privire la necesitatea respectării dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea 302/2004.

Or, in rejudecare, nu au fost depuse înscrisurile/relațiile/asigurările stabilite de către Înalta Curte a căror prezentare fusese stabilita de către instanța suprema ca reprezentând o condiție obligatorie pentru admiterea solicitării de extrădare.

Cu toate acestea, soluția confirmata prin hotărârea supusa revizuirii a fost de admitere a cererii de extrădare, chiar daca nu erau date asigurările stabilite ca necesare si obligatorii prin hotărârea definitiva din dosarul x/2020

În consecință, a considerat că, pe de o parte, hotărârea definitiva din data de 10.12.2020 este lipsita in mod implicit de efecte juridice, iar, pe de alta parte, suntem in situația clasica a existentei a doua hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, conținând dispoziții contrarii.

Verificând condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul persoană extrădabilă A. împotriva deciziei penale nr. 76 din data de 02 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, Înalta Curte va analiza excepția necompetenței Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

Astfel, conform art. 458 din C. proc. pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.

Art. 44 din C. proc. pen.:

"În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad."

Înalta Curte constată că este competentă să judece prezenta cerere de revizuire întrucât hotărârile invocate de revizuent despre care susține că nu se pot concilia sunt pronunțate de instanța supremă, decizia penală nr. 828/10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția Penala în dosarul nr. x/2020, respectiv decizia penală nr. 76 din 02 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, astfel încât, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, va respinge excepția necompetenței instanței invocată de către Parchet.

În acest punct de analiză, instanța va face trimitere la anumite considerații teoretice referitor la calea de atac exercitată și cazul de revizuire invocat.

Astfel, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exer­citată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Conform art. 459 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), potrivit art. 469 alin. (5) din C. proc. pen., dispune respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru existența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., este necesară întrunirea mai multor condiții, respectiv:

Aplicând aceste considerații teoretice la speța de față, cu privire la primele două condiții, Înalta Curte reține că acestea nu sunt îndeplinite. Autorul revizuirii invocă existența a două hotărâri penale ce nu se pot concilia, însă nu ne aflăm în situația "clasică a existentei a doua hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, conținând dispoziții contrarii" astfel cum susține revizuentul, prin apărător ales, întrucât hotărârile judecătorești la care face trimitere nu sunt două hotărâri definitive prin care s-a analizat fondul cauzei, ci, chiar dacă acestea privesc cererea de extrădare a persoanei extrădabile A., formulată de autoritățile judiciare americane, decizia nr. 828 din 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este o decizie prin care instanța de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei.

În concret, revizuentul este nemulțumit de soluția pronunțată în urma rejudecării susținând că, după desființarea sentinței cu privire la măsura extrădării și trimiterea cauzei spre rejudecare, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au respectat indicațiile instanței care a dispus rejudecarea cauzei.

Or, nu se poate reține existența a două hotărâri definitive care soluționează fondul și care conțin dispoziții contrare atâta timp cât una din acestea este hotărârea prin care s-a dispus rejudecarea, aceasta fiind o hotărâre ce nu a rezolvat fondul cauzei și care nu poate face obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. e) din C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele formulate de revizuentul A. au fost în mod formal încadrate în dispozițiile art. 453 lit. e) din C. proc. pen., iar îndeplinirea formală a unei condiții, ca de exemplu indicarea unui caz de revizuire prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a căii de atac.

Pe cale de consecință, cum în cauză nu au fost pronunțate două hotărâri definitive care să rezolve fondul unei cauze - nefiind îndeplinite cele două condiții cerute de legea procesual penală, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în temeiul art. 459 alin. (5) din același cod, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul - persoană extrădabilă A. împotriva deciziei penale nr. 76 din data de 02 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul - persoană extrădabilă A. împotriva deciziei penale nr. 76 din data de 02 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2021.