ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 851/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii și s-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile din Statele Unite ale Americii, a persoanei solicitate A., față de care a fost emis rechizitoriu nr. x și un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19.09.2019.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 03 decembrie 2020 ora 11:35.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 20 alin. (2) teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii de extrădare, au rămas în sarcina statului român, fiind suportate conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, la data de 03 decembrie 2020, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, având ca obiect cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, cu privire la numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO" - organizații corupte și influențate de activități de racket prevăzută de Titlul 18 - secțiunea 1962(d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, conspirație la comiterea de fraudă prin cablu prevăzută de Titlul 18 secțiunile 1349 și 1343, conspirație la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de Titlul 18 - secțiunea 1956 (h), persoană față de care a fost emis rechizitoriu nr. x și un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19 septembrie 2019.

Împotriva numitului A. s-a dispus, prin ordonanță motivată, măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 03 decembrie 2020 ora 11:35, până la data de 04 decembrie 2020 ora 11:35.

În fapt, s-a reținut că persoana extrădabilă, împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autoritățile americane, au participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitații online și operațiuni de spălare de bani prin Rețeaua B. s-a folosit de licitațiile online și site-uri de vânzare cu amănuntul, precum C., D. și E. pentru a da anunțuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Rețeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunțate, prin metode convingătoare, pretinzând că persoana care a publicat anunțul este un militar care a postat anunțul întrucât trebuie să vândă bunul înainte de a fi detașat la o unitate militară sau pentru un membru de familie care a decedat.

Membrii rețelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conțineau mărci comerciale contrafăcute ale licitațiilor online oficiale, facturi care conțineau indicații pentru victime despre modul de efectuare al plății și le inspirau siguranță. Plățile efectuate de victime au fost adesea sub formă de carduri de debit preplătite care se pot reîncărca, carduri de debit preplătite și carduri cadou de diverse tipuri, ordine de plată emise în SUA, cecuri garantate, transferuri prin F. și G., depuneri și transferuri bancare. Persoana extrădabilă a operat o schemă de fraudă prin licitații online în mod direct sau în legătură cu alții, adresa de e-mail folosită de acesta x@x.com a fost utilizată pentru păgubirea unei victime americane pe care a convins-o să cumpere un vehicul de agrement pentru suma de 9000 USD, vehicul pe care aceasta nu l-a primit, deși a efectuat plata.

Persoana extrădabilă a colaborat în mod direct pentru a stabili cele mai optime modalități de plată pentru a primi banii de la victime folosind anumite platforme de plată. De asemenea, a operat ca un serviciu de transfer bani pentru membrii rețelei. Astfel, acesta s-a ocupat cu colectarea monedelor bitcoin primite ca urmare a licitațiilor online și le-a schimbat în monedă fiduciară pentru a obține profit. Persoana extrădabilă s-a ocupat în mod direct de postarea anunțurilor pe internet, a folosit diverse metode de inducere în eroare a victimelor și a primit sume de bani pentru vânzarea unor bunuri inexistente.

Persoana extrădabilă a fost administrator de nivel mediu spre superior în cadrul rețelei de licitații frauduloase pe internet. Rețeaua a acționat în perioada 31 decembrie 2013 - 11 decembrie 2018, iar persoana extrădabilă a participat la săvârșirea infracțiunilor începând cu data de 11 iunie 2015.

La data de 19 septembrie 2019, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul de Est al Statului Kentucky s-a înregistrat rechizitoriul nr. x care constituie actul de inculpare pentru faptele enumerate mai sus. În baza actului de inculpare a fost emis mandatul de arestare la data de 19 septembrie 2019 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Districtul de Est al Statului Kentucky.

La cererea de extrădare autoritățile americane au atașat documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, respectiv rechizitoriul nr. x (proba A), mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul de Est al Statului Kentucky la data de 19 septembrie 2019 față de A. (proba B), copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declarația sub jurământ a ofițerului din echipa specială H. (proba D), fotografiile persoanei extrădabile (proba E).

Examinând documentele transmise de statul solicitant, Curtea a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile își regăsesc corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup organizat infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani.

Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 și 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și art. 24 din Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la data de 23 februarie 2001 privind dubla incriminare și gravitatea pedepsei.

De asemenea, în raport de informațiile comunicate de autoritățile americane a reieșit că termenul de prescripție al răspunderii penale nu este împlinit conform legislației americane, astfel încât este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 33 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Curtea a constatat că prin cererea de extrădare s-a solicitat în temeiul disp. art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și confiscarea bunurilor, documentelor și dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile, însă acest capăt de cerere face obiectul cererii de asistență judiciară internațională înregistrată sub nr. x/2020 la Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Structura Centrală. Bunurile ridicate de la persoana extrădabilă cu ocazia percheziției domiciliare se află în posesia lucrătorilor de poliție din cadrul I.G.P.R. -D. C. civ..O., urmând a fi predate autorităților judiciare solicitante, aspect care rezultă din adresa nr. x/2020 din 03.12.2020 a DIICOT - Structura Centrală, comunicată și atașată cauzei.

S-a mai constatat că, în cauză, nu sunt incidente nici unele din motivele de refuz prevăzute de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind întrunite condițiile extrădării în condițiile art. 52 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1, 2 și 3 raportat la art. 18 din Tratatul de Extrădare dintre România și Statele Unite ratificat prin Legea nr. 111/2008.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că persoana extrădabilă A., personal și prin apărător ales, a arătat că nu înțelege să formuleze opoziție la extrădare în sensul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, că și-a dat consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant, fiind pe deplin conștientă de consecințele opțiunii sale și dorește să se prevaleze de regula specialității prevăzută de art. 17 din Tratatul de Extrădare, dintre România Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În fine, raportat la dispozițiile stricte prevăzute de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 57 alin. (3), (4) și 5 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării, sub forma arestului la domiciliu, astfel cum a fost solicitată de către persoana extrădabilă, prin apărător ales, nu poate fi dispusă.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație persoana solicitată A..

La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată de persoana extrădabilă, sentința contestată fiind definitivă, întrucât persoana extrădabilă și-a exprimat consimțământul cu privire la predarea către statul solicitant.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana extrădabilă are dreptul să declare în fața instanței că renunță la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare și că își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant. Declarația sa este consemnată într-un proces-verbal, semnat de președintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei și de interpret. După ce instanța constată că persoana extrădabilă este pe deplin conștientă de consecințele opțiunii sale, instanța, luând și concluziile procurorului, examinează dacă nu există vreun impediment care exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanța ia act despre aceasta prin sentință și dispune totodată asupra măsurii preventive necesar să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentința este definitivă, se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justiției, pentru a proceda conform legii.

Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, se constată că persoana solicitată A. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în care a arătat că nu înțelege să formuleze opoziție la extrădare în sensul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, că își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant, fiind pe deplin conștientă de consecințele opțiunii sale și că dorește să se prevaleze de regula specialității prevăzută de art. 17 din Tratatul de Extrădare, dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Așadar, în consens cu reglementările menționate se reține că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei extrădabile și se dispune arestarea provizorie în vederea extrădării până la predarea acesteia, este definitivă.

În acest sens, legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei extrădabile de a fi predată, măsurile de arestare provizorie și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar a hotărârii pronunțate cu caracter definitiv.

Or, în cauză a fost emis de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky un mandat de arestare, iar persoana extrădabilă A. și-a dat consimțământul la predare, manifestare de voință echivocă de care instanța a luat act și a dispus prin hotărârea pronunțată arestarea provizorie a persoanei extrădabile până la predarea acesteia. Astfel, fiind o hotărâre definitivă pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, ceea ce atrage inadmisibilitatea căii de atac formulate de persoana solicitată.

Ca atare, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2020.