ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.12.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2020

HOTĂRÂRE
10.12.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile din Statele Unite ale Americii, a lui A., cetățean român B., născut la data de 15.05.1985 în Alexandria, x, față de care a fost emis rechizitoriu nr. x și un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19.09.2019.

Extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 03.12.2020 ora 12:30.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 20 alin. (2) teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii de extrădare, rămân în sarcina statului român, fiind suportate conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 19.09.2019 a fost înregistrat, sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A. este inculpat pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

Cap de acuzare 1: Conspirație la comiterea unor infracțiuni "RICO" - Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 ani.

Cap de acuzare 7: Conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1349 și 1343 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

Cap de acuzare 8: Conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani.

Urmare a rechizitoriului, la data de 20.09.2019, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele lui A., mandat care rămâne valabil și poate fi pus în aplicare pentru infracțiunile expuse anterior.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei extrădabile A. faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetățeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitații online, procedând ulterior la operațiuni de spălare de bani prin rețeaua Alexandria Online Action Fraud (AOAF). Astfel, numitul A. și ceilalți membri ai rețelei AOAF postau anunțuri false pe site-uri de vânzări online și cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole de lux, cum ar fi autovehicule. Ulterior, solicita persoanelor interesate plata, iar sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziționarea de bitcoin și transferate în afara Statelor Unite.

Autoritățile judiciare americane au transmis prin intermediul Ministerului Justiției documentele prevăzute de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, respectiv:

- Rechizitoriul nr. x, aflat pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba A);

- Mandatul de arestare nr. 5:19-CR-157REW emis la data de 20.09.2019 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky (proba B);

- copia dispozițiilor legale aplicabile în cauză (proba C);declarația sub jurământ a ofițerului echipei speciale C. (proba D);

- fotografii ale numitului A. (proba E).

Examinând documentele transmise de statul solicitant, Curtea de Apel București a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile A. își regăsesc corespondent în legislația penală română actuală, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., fraudă informatică, prev. de art. 249 C. pen., efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Din analizarea acestor documente, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale extrădării, prev. de dispozițiile art. 24, art. 26 și art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, precum și art. 24 din Convenția Consiliului Europei privind Criminalitatea Informatică adoptată la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001.

De altfel, aceste aspecte au fost comunicate și de către Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară care, prin Adresa nr. x/2020 din data de 25.11.2020, în urma controlului de regularitate efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, a precizat următoarele:

- Persoana a cărei extrădare se cere este cetățean român,

- Între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, intrat în vigoare la data de 8 mai 2009,

- Extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008,

- La cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, traduse în limba română,

- Nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Autoritățile judiciare americane au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Tratat, predarea bunurilor, documentelor și dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării. Solicitarea face obiectul cererii de asistență judiciară internațională în materie penală înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală sub nr. x/2020, unitate de parchet care va proceda la predarea bunurilor, așa cum rezultă din adresa din data de 03.12.2020.

Curtea a constatat că, în cauză nu sunt incidente nici unele din motivele de refuz prevăzute de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004, fiind întrunite condițiile extrădării potrivit art. 52 alin. (1) lit. c). din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că persoana extrădabilă A., nu a înțeles să formuleze opoziție la extrădare în sensul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, aspect arătat în mod clar și de către apărătorul său ales, afirmațiile potrivit cărora este nevinovat, și solicitarea de administrare de probe în vederea stabilirii nevinovăției, nefiind relevante în cadrul acestei proceduri.

În acest sens, Curtea a reamintit că în cadrul acestei proceduri, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Legea 302/2004, Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării, iar potrivit art. 52 alin. (3) din Legea 302/2004, în cazul în care Curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.

Curtea a mai mai constatat că persoana extrădabilă A. a precizat că în ipoteza, în care va fi extrădat, înțelege să beneficieze de drepturile conferite de regula specialității.

În fine, raportat la dispozițiile stricte prevăzute de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 57 alin. (3), (4) și (5) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării, sub forma arestului la domiciliu, astfel cum a fost solicitată de către persoana extrădabilă, prin apărător ales, nu poate fi dispusă în mod legal.

Împotriva Sentinței penale nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, persoana extrădabilă A. a formulat contestație.

Prin motivele de contestație susținute oral de apărătorul ales al contestatorului, s-a solicitat, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanța a apreciat în mod greșit că persoana extrădabilă nu a formulat opoziție la extrădare, conform dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar pe de altă parte, nu au fost respectate prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care impun ca statul solicitant să dea asigurări că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

În subsidiar, s-a solicitat desființarea sentinței, sub aspectul dispunerii măsurii arestării provizorii față de persoana extrădabilă, solicitându-se înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând Sentința penală nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, prin prisma criticilor de contestație formulate, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Contestatorul persoană extrădabilă A. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul înregistrat la 19.09.2019 sub nr. x la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

Cap de acuzare 1: Conspirație la comiterea unor infracțiuni "RICO" - Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962(d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 ani.

Cap de acuzare 7: Conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1349 și 1343 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.

Cap de acuzare 8: Conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea de până la 20 de ani.

În fapt, în sarcina contestatorului persoană extrădabilă A., s-a reținut faptul că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetățeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitații online, procedând ulterior la operațiuni de spălare de bani prin rețeaua Alexandria Online Action Fraud (AOAF). Astfel, numitul A. și ceilalți membri ai rețelei AOAF postau anunțuri false pe site-uri de vânzări online și cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole de lux, cum ar fi autovehicule. Ulterior, solicita persoanelor interesate plata, iar sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziționarea de bitcoin și transferate în afara Statelor Unite.

Totodată, pe numele contestatorului persoană extrădabilă a fost emis de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky Mandatul de arestare nr. 5:19-CR-157REW din data de 20.09.2019.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale, la care România este parte în situațiile nereglementate.

Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd următoarele:

(1) Cetățenii români pot fi extrădați din România în baza convențiilor internaționale multilaterale la care aceasta este parte și pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

b) persoana extrădabilă are și cetățenia statului solicitant;

c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) și c), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, o condiție suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

(3) Cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

(4) În scopul constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) - (3), Ministerul Justiției poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.

Astfel, din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, prioritar, omisiunea aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât se impunea ca prima instanță să facă demersuri, prin Ministerul Justiției, pentru a solicita autorităților statului american emiterea unor acte prin care să se dea asigurări suficiente că, în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate, contestatorul persoană extrădabilă va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.

În consecință, se apreciază ca fiind întemeiată critica formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. privind nerespectarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, impunându-se desființarea în parte a sentinței penale atacate doar în privința măsurii extrădării și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, cu respectarea dispozițiilor legale menționate.

Cu privire la măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă față de contestatorul persoană extrădabilă A., se constată că soluția primei instanțe este legală, arestarea provizorie fiind singura în măsură să preîntâmpine sustragerea persoanei extrădabile de la procedura extrădării.

Față de incidența în cauză a dispozițiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție va complini hotărârea atacată, în ceea ce privește durata măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile și va stabili că aceasta este de 15 zile, de la 3 decembrie 2020 până la 17 decembrie 2020.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., va admite contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va desființa în parte sentința penală atacată doar în privința măsurii extrădării și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Va stabili că durata măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile este de 15 zile, de la 3 decembrie 2020 până la 17 decembrie 2020.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Admite contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 238/F din 03 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Desființează în parte sentința penală atacată doar în privința măsurii extrădării și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Stabilește că durata măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile este de 15 zile, de la 3 decembrie 2020 până la 17 decembrie 2020.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.

Sursă