ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 452/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87/F din data de 27.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. față de care a fost emis Mandatul de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii.

Totodată, s-a dispus că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialității, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a luat act că persoana extrădabilă nu a formulat opoziție la extrădare, însă a solicitat amânarea predării către autoritățile americane.

A fost respinsă cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A., ca neîntemeiată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădate A. până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a constatat că persoana extrădată fost reținută și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 16.03.2021 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că, la data de 17.03.2021 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2021 sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispoz. art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării către Statele Unite ale Americii a persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la 13.08.2020 împotriva sa de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii.

A fost atașată Lucrarea nr. 668/II-5/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La termenul din data de 17.03.2021, Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate obiectul prezentei cauze, precum și motivul prezentării sale în fața instanței.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, Curtea a dispus, în temeiul art. 44 alin. (1) și (7) din Legea nr. 302/2004 și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, arestarea provizorie, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17.03.2021 și până la 15.04.2021 inclusiv, a persoanei extrădabile A., în vederea predării către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

Pentru termenul din data de 14.04.2021 a fost depusă la dosarul cauzei cererea de extrădare formulată de autoritățile americane, precum și documentele atașate în sprijinul acesteia.

De asemenea, au fost atașate relații din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București privind Dosarul nr. x/2018.

La termenul din data de 26.04.2021, persoana extrădabilă a arătat că este de acord cu extrădarea sa, solicitând însă amânarea predării până la momentul finalizării cauzelor penale aflate pe rolul organelor judiciare din România.

De asemenea, apărătorul său a depus la dosarul cauzei citații primite de persoana extrădabilă în Dosarele nr. x/2021 al Tribunalului București și Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Piatra-Neamț.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii și extrădarea persoanei solicitate.

Instanța a reținut mai întâi că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, care, conform art. 4 din Legea nr. 302/2004, se completează cu dispozițiile acestui ultim act normativ în situațiile nereglementate prin tratat.

În consecință, Curtea a analizat cu prioritate condițiile prevăzute de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, pentru acordarea extrădării, urmând a face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală numai în situațiile nereglementate de primul act normativ menționat.

Astfel, Curtea a constatat îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenție emis de un judecător, instanță sau de altă autoritate competentă, dar și copia actului de acuzare (alin. (3) lit. a) și b), documentele purtând certificarea sau sigiliul Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii (nefiind necesară o altă certificare, autentificare sau legalizare potrivit art. 10 din același act normativ) și fiind însoțite de traducerile solicitate (art. 11 din legea precizată).

În acest sens, au fost înaintate Mandatul de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii, precum și Rechizitoriul cu nr. x validat la data de 13.08.2020 de un mare juriu.

Totodată, s-a reținut că în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise cu claritate acuzațiile aduse persoanei extrădabile (12 capete de acuzare), pe care Curtea le-a expus în continuare, în mod rezumativ:

- conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, prev. de secțiunea 1349 Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;

- fraudă prin cablu (8 fapte), prev. de secțiunea 1343 Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;

- conspirație la trafic de mărci de serviciu contrafăcute, prev. de secțiunea 2320 lit. (a) alin. (1) Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;

- conspirație la comiterea spălării de bani, prev. de secțiunea 1956 lit. (h) Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;

- furt calificat de identitate, prev. de secțiunea 1028A lit. (a) alin. (1) și (2) Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii.

În fapt, persoana extrădabilă este acuzată că, împreună cu un alt complice, a participat la o schemă de înșelăciune îndreptată împotriva unor persoane vătămate aflate în Statele Unite, efectuată prin desfășurarea de licitații online, și urmată de spălarea veniturilor din această operațiune în străinătate. Aceste persoane au participat la ceea ce forțele de ordine numesc "Grupul (...)", un nume care se bazează pe unul dintre poreclele persoanei extrădabile și pe adresa de e-mail principală folosită de acesta în respectiva schemă, (...).

Persoana extrădabilă și alții au folosit site-uri de licitații online și de vânzare cu amănuntul, cum ar fi B. și craigslist, pentru a posta anunțuri false pentru vânzarea unor articole de lux, cum ar fi vehiculele. Grupul (...) a convins părțile vătămate să trimită bani pentru bunurile puse la vânzare, trimițându-le comunicări persuasive și înșelătoare și a folosit, de asemenea, facturi care conțineau mărcile comerciale contrafăcute ale site-urilor de licitații online sau ale site-urilor de vânzare cu amănuntul, cum ar fi B. și craigslist. Prin aceste facturi persoana vătămată era instruită cu privire la modul de plată pentru produsul respectiv și oferea acestor părți vătămate o senzație falsă de siguranță, explicând măsurile în vigoare pentru a arăta că tranzacția era sigură.

Persoana extrădabilă a condus o schemă de înșelăciune prin licitații online împreună cu ceilalți membri ai Grupului (...). După cum se arată în comunicări și probele cu înscrisuri obținute în urma unui proces juridic valid, acest sistem de fraudă a inclus mai multe echipe din Europa care postau anunțuri și care au funcționat într-un mod structurat pentru a săvârși înșelăciuni. Persoana extrădabilă a supravegheat întreaga operațiune, precum și pe persoanele care au comunicat direct cu persoanele vătămate din SUA. De asemenea, a lucrat cu complici pentru a obține plăți de la victime folosind o anumită platformă de plată, în funcție de momentul în care avea loc efectiv înșelăciunea. De exemplu, în anumite momente, numitul A. și complicii săi obțineau banii rezultați în urma înșelăciunii prin C., alteori, prin D. sau E.

Persoana extrădabilă și complicii săi s-au angajat, de asemenea, într-o asociere în vederea spălării banilor. Folosind informațiile de identificare obținute prin licitații online false și, uneori, prin alte mijloace, Grupul (...) a furnizat aceste informații persoanelor vătămate, care au fost făcute să creadă că aceste informații sunt solicitate de către "agentul de garanție B.". În afară de numele și informațiile contului bancar, părților vătămate în urma licitațiilor online false nu li s-au furnizat datele de contact adevărate ale pretinsul agent de transfer.

Grupul (...) a folosit, de asemenea, informații personale de identificare a altor persoane pentru a deschide conturi D. sau E. pe care le-a folosit apoi pentru spălarea veniturilor obținute prin înșelăciune din partea altor persoane vătămate prin licitații online false, utilizând o rețea de transportatori de bani controlate de Grupul (...). Odată ce victimele transferau fondurile către transportatori, aceștia retrăgeau banii din conturile lor bancare și îi transferau prin C. sau F., către persoane din România sau din țările învecinate.

Potrivit situației de fapt descrise în rechizitoriu,a rezultat că grupul infracțional din care se susține că ar fi făcut parte persoana extrădabilă a fost înființat în anul 2008 și se afla în ființă inclusiv la data emiterii rechizitoriului, iar activitățile presupus ilicite acestuia ar fi avut loc în perioada 2014 - 2019.

Pe baza datelor conținute în rechizitoriu, precum și din informațiile suplimentare transmise de autoritățile americane (declarația dată sub jurământ de un procuror federal din cadrul Departamentului de Justiție al S.U.A., declarația dată sub jurământ de un agent special din cadrul F.B.I.), Curtea a constatat îndeplinită și condiția prevăzută de art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008, privind necesitatea comunicării de către statul solicitant al extrădării a oricăror informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit faptele pentru care se solicită extrădarea.

De asemenea, Curtea a reținut că au fost atașate informații privind dispozițiile legale aplicabile din C. pen. al Statelor Unite ale Americii.

S-a constatat și că este, de asemenea, îndeplinită și condiția dublei incriminări, dar și a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea, condiții prevăzute de art. 2 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Potrivit acestor dispoziții legale, o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni. Nu în ultimul rând, indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiune în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

În acest sens, faptele anterior menționate s-a arătat că sunt incriminate și de legea penală română, reprezentând infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român, înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român, fraudă informatică, prev. de art. 247 din C. pen. român, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 din C. pen. român, contrafacerea unei mărci, prev. de art. 102 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 din C. pen. român, spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an.

Totodată, s-a reținut că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracțiuni politice, fiind așadar respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Pentru aceleași infracțiuni pentru care se solicită extrădarea persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii), după cum reiese din analiza fișei de cazier judiciar.

De asemenea, s-a reținut că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Curtea a constatat și că persoana extrădabilă a fost în principiu de acord cu extrădarea către autoritățile americane, solicitând însă amânarea predării până la finalizarea cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României.

În opinia instanței, această solicitare, deși nu reprezintă o opoziție la extrădare în sensul art. 49 din Legea nr. 302/2004, a făcut ca persoana extrădabilă să nu se afle nici în situația unei acceptări voluntare a extrădării conform art. 47 din Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, s-a apreciat că se poate de altfel observa că, în situația în care Curtea ar dispune amânarea predării, implicit persoana extrădabilă ar fi pusă în libertate, iar predarea efectivă a acesteia ar urma să fie efectuată la un moment nedeterminat, în funcție de data finalizării cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României și de disponibilitatea acesteia de a rămâne în țară până la acel moment.

Instanța a constatat în continuare că, spre deosebire de dreptul comun în materie de extrădare (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), art. 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii acordă instanțelor un drept de apreciere asupra oportunității amânării extrădării în cazul în care persoana extrădabilă este urmărită penal de autoritățile judiciare ale statului solicitat.

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit textului legal anterior menționat, statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat, iar amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.

În cauza de față, s-a reținut că numitul A. este cercetat în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru presupusa săvârșire a unor infracțiuni rutiere (art. 335 alin. (2) din C. pen. român și art. 336 alin. (1) din C. pen. român) și, de asemenea, are calitatea de intimat în două cauze având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală, aflate pe rolul Tribunalului București (Dosarul nr. x/2021) și Judecătoriei Piatra-Neamț (Dosarul nr. x/2021).

Curtea a constatat în continuare că, raportat la gravitatea acuzațiilor aduse persoanei extrădabile în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, nu se impune amânarea predării sale către autoritățile americane.

Astfel, s-a apreciat că în mod evident persoana extrădabilă este cercetată în România pentru săvârșirea unor fapte cu mult mai puțin grave decât acuzațiile ce îi sunt aduse de autoritățile judiciare ale statului solicitant și, totodată, se poate observa că organele judiciare române au dovedit lipsă de celeritate în instrumentarea cauzei menționate, aflată pe rolul parchetului încă din anul 2018.

În aceste condiții, s-a apreciat că amânarea predării acesteia până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București ar fi lipsită de oportunitate, mai ales în contextul în care cauza instrumentată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii există și persoane posibil vătămate prin faptele care fac obiectul acuzației.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că amânarea predării ar conduce și la crearea unui risc semnificativ ca persoana extrădabilă să se sustragă predării, în condițiile în care, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, libertatea de mișcare a acesteia nu ar fi restricționată în niciun mod.

Referitor la cele două cauze având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală în care persoana extrădabilă are calitatea de intimat, rezultă cu evidență, din chiar natura procedurii, că organele judiciare române au apreciat că nu există un interes public în urmărirea faptelor care fac obiectul acestora. Drept urmare, s-a apreciat că existența celor două cauze anterior menționate nu poate justifica o soluție de amânare a predării persoanei extrădabile.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că solicitarea de amânare a predării formulată de persoana extrădabilă este nefondată și a dispus respingerea acesteia.

Pentru toate aceste motive, văzând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 potrivit cărora părțile convin să-și extrădeze reciproc persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pronunțând sentința al cărei dispozitiv a fost anterior enunțat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana extrădabilă A., în esență reiterând criticile formulate în fața instanței de la Curtea de Apel București, astfel cum au fost redate în practicaua deciziei.

Astfel, a făcut trimitere la existența unor cauze aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, pe rolul Tribunalului București, secția I penală, precum și pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț. Față de aceste aspecte, a solicitat, amânarea predării.

Examinând contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 87/F din data de 27.04.2021, pronunțată de prima instanță, în raport, cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent și detaliat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune extrădarea.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

În cauză, persoana extrădabilă A. este cetățean român, iar între România și Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

Referitor la dubla incriminare, condiție impusă, atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât și de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reține că toate infracțiunile enunțate dau loc la extrădare, având corespondent în legislația română.

Astfel, este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege,întrucât faptele respective,indiferent de forma de participație și independent de încadrarea juridică și terminologia folosită, sunt incriminate și de legea penală română, realizând elementele de tipicitate ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român, înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român, fraudă informatică, prev. de art. 247 din C. pen. român, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 din C. pen. român, contrafacerea unei mărci, prev. de art. 102 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 din C. pen. român, spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an.

Totodată, se reține că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracțiuni politice, fiind așadar respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

De asemenea, pentru aceleași infracțiuni pentru care se solicită extrădarea persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii), după cum reiese din analiza fișei de cazier judiciar.

Totodată,toate faptele pot atrage potrivit legislației ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar, în raport, cu data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale nici potrivit legislației statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

În continuare, instanța constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) rap. la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport, cu care cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor din tratatele bilaterale și pe bază de reciprocitate și, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România și Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

Referitor la motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România", se reține că nu are incidență în cauză întrucât, acesta nu poate fi analizat în procedura finalizată cu emiterea Mandatului de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii, precum și Rechizitoriul cu nr. x validat la data de 13.08.2020 de un mare juriu, deoarece, extrădarea persoanei extrădabile A. se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în fața autorităților judiciare americane, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil, care implică și participarea persoanei acuzate in personam la proces.

Așadar, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004).

Înalta Curte în deplin acord cu motivarea instanței de fond, reține că solicitarea de amânare a predării, deși nu reprezintă o opoziție la extrădare în sensul art. 49 din Legea nr. 302/2004, face ca persoana extrădabilă să nu se afle nici în situația unei acceptări voluntare a extrădării conform art. 47 din Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, corect s-a apreciat că în situația în care, instanța ar dispune amânarea predării, implicit persoana extrădabilă ar fi pusă în libertate, iar predarea efectivă a acesteia ar urma să fie efectuată la un moment nedeterminat, în funcție de data finalizării cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României și de disponibilitatea acesteia de a rămâne în țară până la acel moment.

Mai mult decât atât, instanțele nu se pot raporta decât la toate circumstanțele cauzei, respectiv, atât ale celor din România, cât și ale cauzei pentru care persoana este solicitată în Statele Unite ale Americii. În realitate, în România, persoana este cercetată pentru infracțiuni, care nu sunt grave, iar infracțiunile imputate de autoritățile americane sunt de o gravitate deosebită. Or, dacă infracțiunile sunt extrem de grave, rezultă că persoana solicitată fiind cerută pentru astfel de infracțiuni, există și riscul, din cauza consecințelor la care ea este expusă, în cazul în care ar fi condamnată, ca ea să se sustragă. Prin urmare, toate argumentele care au fost reținute de instanța de fond sunt corecte și sunt interconectate, întrucât persoana solicitată este expusă la o pedeapsă gravă în cazul în care ar fi condamnată de către autoritățile americane, ceea ce arată că ar putea să se și sustragă pentru a nu se ajunge la judecarea sa pentru acele infracțiuni.

Totodată, în mod temeinic și legal instanța a constatat în continuare că, spre deosebire de dreptul comun în materie de extrădare (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), articolul 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii acordă instanțelor un drept de apreciere asupra oportunității și necesității amânării extrădării în cazul în care persoana extrădabilă este urmărită penal de autoritățile judiciare ale statului solicitat.

În acest sens, corect Curtea a reținut că, potrivit textului legal anterior menționat, statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat, iar amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.

În speța de față, se reține că numitul A. este cercetat în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru presupusa săvârșire a unor infracțiuni rutiere (art. 335 alin. (2) din C. pen. român și art. 336 alin. (1) din C. pen. român) și, de asemenea, are calitatea de intimat în două cauze având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală, aflate pe rolul Tribunalului București (Dosarul nr. x/2021) și Judecătoriei Piatra-Neamț (Dosarul nr. x/2021).

Totodată, în mod temeinic și legal, Curtea a constatat că, raportat la gravitatea acuzațiilor aduse persoanei extrădabile în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, nu se impune amânarea predării sale către autoritățile americane.

Astfel, se apreciază că în mod evident persoana extrădabilă este cercetată în România pentru săvârșirea unor fapte cu mult mai puțin grave decât acuzațiile ce îi sunt aduse de autoritățile judiciare ale statului solicitant și, totodată, se poate observa că organele judiciare române au dovedit lipsă de celeritate în instrumentarea cauzei menționate, aflată pe rolul parchetului încă din anul 2018.

În aceste condiții, amânarea predării acesteia până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București ar fi lipsită de oportunitate, mai ales în contextul în care cauza instrumentată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii există și persoane posibil vătămate prin faptele care fac obiectul acuzației.

În egală măsură, se reține că amânarea predării ar conduce și la crearea unui risc semnificativ ca persoana extrădabilă să se sustragă predării, în condițiile în care, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, libertatea de mișcare a acesteia nu ar fi restricționată în niciun mod.

Așadar, referitor la cele două cauze având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală în care persoana extrădabilă are calitatea de intimat, rezultă cu evidență, din chiar natura procedurii, că organele judiciare române au apreciat că nu există un interes public în urmărirea faptelor care fac obiectul acestora. Drept urmare, s-a apreciat că existența celor doua cauze anterior menționate nu poate justifica o soluție de amânare a predării persoanei extrădabile.

În egală măsură, cu referire la solicitarea persoanei extrădabile A. de amânare a predării, se constată că dispozițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când persoana extrădată menționează existența unei cercetări în curs în Statul Român ca un impediment la predarea imediată a persoanei extrădabile, apreciind că, din acest punct de vedere, amânarea predării are un caracter obligatoriu, nu au incidență în cauză, o atare amânare a predării nefiind oportună. Faptul că la acest moment persoana extrădată are calitatea de suspect într-un dosar pe motiv că a condus un autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, precum și existența celorlalte dosare aflate pe rolul Tribunalului București și al Judecătoriei Piatra-Neamț având ca obiect confirmarea unor soluții de renunțare la urmărire penală nu ar putea avea o valență în procedura extrădării, astfel că se impune predarea imediată a acestuia către autoritățile americane.

Față de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și de tratat, reținând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. astfel încât va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A.

Așadar, pentru considerentele arătate, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 87/F din data de 27.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 87/F din data de 27.04.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2021.

GGC - NN