ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2021

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins contestația la executare formulată de Judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a Penală împotriva Sentinței penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11.03.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind pe persoana extrădată A..

De asemenea, s-a constatat că măsura arestării în vederea predării a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar prin Decizia penală nr. 567 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut următoarele:

Prin Sentința penala nr. 50/F din 1.03.2021 pronunțată de către Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 pronunțată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a fost admisă cererea privind pe persoana extrădabilă A., cetățean român, în prezent arestat în Arestul Central al D.G.P.M.B. în baza mandatului de arestare în vederea extrădării nr. 3/ex/19.11.2020 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

S-a dispus extrădarea și predarea, către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. față de care a fost emis mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 4.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, în vederea urmăririi pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de asociere a unei organizații în cadrul căreia să efectueze și să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizației prin activități de racket, faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secțiunile 1962(d), conspirație să importe și să exporte cocaină și să producă și să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenția, cu bună știință și cu credința că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secțiunile 959 și 963, conspirație la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită și să transfere, tentativă să transporte, să transmită și să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenția de a promova executarea unor activități ilegale, faptă prevăzută și pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956 (h).

S-a luat act, în baza art. 49 din Legea nr. 302/2004 republicată, că persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate se fie efectuată cu respectarea regulii specialității, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a respins cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A., ca neîntemeiată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menținerea arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădate A. până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a constatat că persoana extrădată fost reținută, arestată provizoriu în caz de urgență și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 19.11.2020 la zi.

S-a luat act că predarea bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor și a altor dovezi aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării au fost remise autorităților judiciare americane.

La data rămânerii definitive, respectiv 11.03.2021, hotărârea a fost comunicată: Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Biroului Național Interpol București, precum și Arestului Central al D.G.P.M.B.

Prin adresa nr. x/31.03.2021 - Biroul Național Interpol a informat autoritățile române că persoana extrădată urmează a fi preluată de către autoritățile americane la data de 7.05.2021.

Potrivit informațiilor comunicate de către Biroul Național Interpol, a fost stabilit termen de preluare a persoanei extrădate de către autoritățile din Statele Unite ale Americii la data de 12 mai 2021.

Între timp, la data de 19 aprilie 2021, persoana extrădată a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, formându-se astfel cauza Johnson împotriva României.

La data de 6 mai 2021, Ministerul Justiției - Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciare a comunicat că în Cauza A. contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața acesteia.

Prin Sentința penală nr. 98/F din 11.05.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în dosar nr. x/2021 s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 554 alin. (2) C. proc. pen. admiterea contestației la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a constatat ivirea unei împiedicări la punerea în executare a Sentinței penale nr. 50/F din 1.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11.03.2021 a Înaltei Curți.

S-a dispus suspendarea până la momentul finalizării procedurilor desfășurate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (cererea nr. x/21, A. v. România) a punerii în executare a Sentinței penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11.03.2021 a Înaltei Curți, în ce privește extrădarea și predarea numitului A. către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a dispus înlocuirea măsurii arestării în vederea predării luată față de persoana extrădabilă A. (mandat de arestare nr. x/EX/19.11.2020 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală) cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu stabilirea obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 485 din 17.05.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a modificat Sentința penală nr. 98/F din 11.05.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în dosar nr. x/2021, în sensul că a desființat parțial sentința atacată și rejudecând, s-a constatat ivită o împiedicare la predarea persoanei extrădate A. dispusă prin 50/F/1.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curți, predare convenită a se realiza la data de 12 mai 2021, întrucât CEDO a dispus în cauza A. vs. România ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfășurate în fața Curții.

S-a înlăturat dispoziția privind suspendarea până la momentul finalizării procedurilor desfășurate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (cererea nr. x/21, A. v. România) a punerii în executare a Sentinței penale nr. 50/F/1.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curți, în ce privește extrădarea și predarea numitului A. către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

Totodată s-a dispus menținerea măsurii arestării în vederea predării luată față de persoana extrădabilă A. prin Sentința penală nr. 50/F din data de 1 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11 martie 202,1 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 107 din 21.05.2021, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală în dosar nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 562 din 3.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, în baza art. 43 alin. (7) rap. la art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internaționala în materie penală coroborat cu art. 13 alin. (4) din Legea nr. 111 din 15.05.2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, cererea de a se constata încetată de drept măsura arestării în vederea predării dispusă în privința persoanei extrădate A..

De asemenea s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării dispusă în privința persoanei extrădate A. cu măsura arestului la domiciliu.

S-a constatat îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată de persoana extrădată A. a prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

La data de 7.06.2021, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentința penală nr. 50/F din 1.03.2021 pronunțată de către Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 pronunțată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2021.

Judecătorul delegat, având în vedere că la data de 10 iunie 2021 se împlinește termenul de 30 de zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispozițiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat instanței să aprecieze dacă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața sa, reprezintă un caz de forță majoră, în sensul prevăzut la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Față de situația de fapt reținută mai sus, Curtea a constatat că și în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2001, soluționată prin Sentința penală nr. 98/F din 11.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală definitivă prin Decizia penală nr. 485 din 17.05.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție contestația la executare a fost întemeiată tot pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. și a avut în vedere aceeași cauză de împiedicare a executării Sentinței penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curți prin care s-a admis cererea de extrădare și anume faptul că CEDO a dispus în cauza A. vs. România ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfășurate în fața Curții.

În opinia instanței de fond, singurul aspect cu caracter aparent diferit l-a constituit faptul că, promovarea acelei contestații la executare, a fost determinată de expirarea la data de 17 mai 2021, a termenului de 180 de zile prevăzut în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în prezenta cauză, promovarea contestației la executare a fost determinată de expirarea la data de 10.06.2021 a termenului de 30 zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispozițiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Curtea a observat, astfel cum rezultă din considerentele celor două hotărâri mai sus menționate că existența cauzei de împiedicare a fost analizată din perspectiva dispozițiilor art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciindu-se cu titlu definitiv, că există o cauză de împiedicare, dispoziția legală mai sus menționată fiind singura în raport de care se poate constata un impediment la punerea în executare a unei sentințe prin care s-a admis cererea de extrădare.

În consecință, instanța de fond a reliefat că aspectul ce s-a considerat a fi necesar a fi lămurit și anume existența sau inexistența unui caz de forță majoră a fost lămurit, cu titlu definitiv, prin cele două hotărâri la care a făcut referire.

Curtea a reținut că, prin aceleași hotărâri la care s-a făcut trimitere, s-a stabilit, cu titlu definitiv și faptul că decizia din data de 5 mai 2021 a Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza A. împotriva României nu se referă la arestarea persoanei extrădate, în vederea predării (menținută de instanța română, prin hotărârea definitivă de extrădare, până la predare), prin acea decizie dispunându-se numai ca această persoană să nu fie îndepărtată ("extrădată") de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfășurate în fața Curții respective, ca măsură provizorie, potrivit art. 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a nu îi fi prejudiciate drepturile.

Totodată, a reținut că art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că, atunci când hotărăște admiterea cererii de extrădare, instanța dispune, totodată, menținerea arestării provizorii, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege cum, în speță, s-a și dispus prin sentința definitivă de extrădare.

Art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiași articol, (referitor la cazul de forță majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile.

În raport de această dispoziție legală, se constată că, numai în situația în care nu ar interveni un caz de forță majoră, se poate dispune punerea în libertate a persoanei extrădate la expirarea termenului maxim de 30 de zile, ori, în speță, s-a constatat, anterior, intervenirea unui caz de forță majoră, situație în care față de persoana extrădată ar fi incidentă, în continuare dispoziția de menținere a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) și art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, din Sentința penală nr. 50/F din data de 1 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În același sens sunt și considerentele deciziei penale nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2021 potrivit cu care "Odată admisă cererea de extrădare, cum s-a hotărât în speță, prin sentința definitivă a instanței române, s-a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), plasate după și în continuarea celor anterior menționate, care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate, în vederea predării și, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeași lege."

Judecătorului fondului a reținut că a fost lămurit, cu titlu definitiv, și faptul că, fiind definitivă hotărârea de extrădare, hotărâre prin care s-a dispus menținerea arestării persoanei extrădate, până la predare, această dispoziție ar fi putut continua să producă efecte și la acest moment), și că, doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită (12 mai 2021), este împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2021.

Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că potrivit minutei Deciziei penale nr. 567 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8.06.2021 a fost admisă contestația declarată de către persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 112/F/din data de 2 iunie 2021, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, a fost desființată sentința atacată și s-a dispus înlocuirea arestării în vederea predării luată față de persoana extrădată A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, obiectul acestei cauze fiind cererea formulată de către contestatorul persoană extrădată A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării.

Împotriva Sentinței penale nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021 (1751/2021) a formulat contestație, în termen legal, persoana extrădabilă A..

Argumentele contestatorului persoană extrădabilă și ale reprezentantului Ministerului Public sunt expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de reprezentantul Ministerului Public, că prezenta contestație este admisibilă în raport cu motivele invocate de contestatorul persoană solicitată, care privesc modificarea considerentelor hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel București, întrucât ar fi contradictorie cu hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2010 (cauză ce a fost înregistrată pe rolul aceluiași complet de judecată, ce are ca obiect contestație formulată împotriva sentinței penale prin care a fost respinsă cererea sa de punere în libertate).

Astfel, la analiza admisibilității prezentei căi de atac, Înalta Curte are în vedere, ca prim aspect, faptul că obiectul cauzei este dat de contestația formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă sesizarea Curții de Apel București, secția I penală de către Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu o contestație împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentința penală nr. 50/F/1.03.2021 pronunțată de către Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226, pronunțată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen. "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare", iar potrivit art. 5 din același articol "Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecată care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător". Potrivit art. 401 C. proc. pen., care se regăsește în "Titlul III. Judecata. Secțiunea a 2-a. Deliberarea și hotărârea instanței" și care este aplicabil în prezenta procedură în raport cu textele de lege invocate mai sus, hotărârea trebuie să conțină o parte introductivă, o expunere și dispozitivul. Or, legiuitorul nu a limitat posibilitatea exercitării căii de atac a contestației la dispozitivul hotărârii, ci a prevăzut posibilitatea exercitării controlului judiciar împotriva hotărârii, act procedural care, în lipsa unei dispoziții contrare, are structura prevăzută la art. 401 C. proc. pen.

În continuare, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, Înalte Curte constată că la data de 7.06.2021, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentința penală nr. 50/F/01.03.2021, pronunțată de către Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 pronunțată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, având în vedere că la data de 10 iunie 2021 se împlinește termenul de 30 de zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispozițiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, solicitând instanței să aprecieze dacă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața sa, reprezintă un caz de forță majoră, în sensul prevăzut la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că acest aspect a fost tranșat cu caracter definitiv în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2001, soluționată prin Sentința penală nr. 98/F/11.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 485 din 17.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța fiind învestită cu o contestația la executare întemeiată tot pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. și a avut în vedere aceeași cauză de împiedicare, a executării sentinței penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curți, prin care s-a admis cererea de extrădare, și anume faptul că Convenția Europeană a Drepturilor Omului a dispus în cauza A. vs. România, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfășurate în fața Curții.

Într-adevăr, în acord cu judecătorul fondului, singurul aspect cu caracter aparent diferit l-a constituit faptul că, promovarea acelei contestații la executare, a fost determinată de expirarea la data de 17 mai 2021, a termenului de 180 de zile prevăzut în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în prezenta cauză, promovarea contestației la executare a fost determinată de expirarea la data de 10.06.2021 a termenului de 30 zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispozițiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Înalta Curte reține că potrivit art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, "Sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiași articol, (referitor la cazul de forță majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile".

Or, în raport cu dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a apreciat cu titlu definitiv de către Înalta Curte, că există o cauză de împiedicare, fiind singura dispoziție în raport cu care se poate constata un impediment la punerea în executare a unei sentințe prin care s-a admis cererea de extrădare, motiv pentru care numai în ipoteza în care nu ar fi intervenit un caz de forță majoră, s-ar fi putut dispune punerea în libertate a persoanei extrădabile.

Cu privire la măsura arestării în vederea predării, se constată că, într-adevăr, la data soluționării contestației la executare, respectiv 1 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 567 din 8 iunie 2021, a admis contestația declarată de către persoana extrădată A. împotriva Sentinței penale nr. 112/F/din data de 2 iunie 2021, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, a desființat sentința atacată și a dispus înlocuirea arestării în vederea predării luată față de persoana extrădată A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, obiectul acestei cauze fiind cererea formulată de către contestatorul persoană extrădată A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării, apreciindu-se, în esență, că menținerea în arest a acestuia pentru o perioadă nedeterminată este în contradicție cu dispozițiile art. 5 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în raport cu împrejurarea în care durata arestării provizorii în vederea extrădării a depășit 180 de zile.

Având în vedere că prin decizia nr. 678 din data de 22 iulie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat intervenirea unui caz de forță majoră, în raport cu dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, nu se poate considera că măsura preventivă a încetat de drept, dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, ci doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită, respectiv la 12 mai 2021, este împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2021.

Pentru aceste motive, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana extrădabilă A., împotriva Sentinței penale nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021 (1751/2021).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă A., va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A., împotriva Sentinței penale nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021 (1751/2021).

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2021.

GGC - MM