ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/F din 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 1 - 3 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-au constatat întrunite condițiile extrădării privind cetățeanul britanic și neozeelandez A.

În baza art. 52 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile competente din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale în baza Rechizitoriul suplimentar înlocuitor în Dosarul nr. x:x-Cr-78, înregistrat la data de 4 noiembrie 2020 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Texas, și față de care a fost emis, de către un judecător al aceleiași instanțe, mandatul de arestare din 4 noiembrie 2020, în dosarul anterior menționat, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea persoanei extrădabile A. de amânare a predării.

A fost menținută măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile în vederea extrădării, până la predarea acesteia.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută, arestată provizoriu în caz de urgență și arestată provizoriu, în vederea extrădării, începând cu data de 19 noiembrie 2020, la zi.

S-a dispus remiterea către autoritățile competente ale statului solicitant, odată cu predarea persoanei extrădabile, a bunurilor (inclusiv a sumelor de bani) și a obiectelor ridicate de la persoana extrădabilă A. la data de 18 noiembrie 2020.

În baza art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată la data de 16 octombrie 2020, Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii a solicitat, în baza art. 12 din Tratatul bilateral de extrădare, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie de urgență, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor aferente, cu privire la cetățeanul britanic și neozeelandez A.

Totodată, a constatat că, persoana căutată A. a fost depistat de către lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog, la data de 18 noiembrie 2020, iar cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost găsite mai multe bunuri menționate în procesul-verbal de efectuare a percheziției, acestea fiind ridicate în vederea continuării cercetărilor.

Prin ordonanța nr. 120 din 19 noiembrie 2020, emisă în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea persoanei extrădabile A. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19 noiembrie 2020, ora 02:50, până la data de 20 noiembrie 2020, ora 02:50.

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020 (definitivă prin Decizia nr. 798 din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 noiembrie 2020, până la data de 18 decembrie 2020, inclusiv.

Prin Încheierile din 15 decembrie 2020, 12 ianuarie 2021, 15 ianuarie 2021, respectiv 4 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus, succesiv, pe o durată de câte 30 de zile, menținerea măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării.

Curtea a mai reținut că persoana extrădabilă a fost prezentă, personal sau prin videoconferință în fața instanței și asistată de apărător ales, avocat B., sau de avocat substituent, traducerea fiind asigurată de către doamna C., interpret autorizat de limba engleză.

Persoana extrădabilă a optat pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extrădare, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată a constatat că, prezenta cerere de extrădare a fost comunicată în copie, atât în limba română, cât și în limba engleză, avocatului ales al persoanei extrădabile, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 15 ianuarie 2021, fiind acordat termen pentru a se putea formula opoziție scrisă și pentru a se analiza de apărare dacă sunt îndeplinite condițiile cu privire la extrădare, conform art. 37 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana extrădabilă a prezentat, în scris, opoziția motivată la cererea de extrădare care a fost înregistrată la dosar la data de 22 ianuarie 2021 .

Instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, fiind încuviințată, în parte, cererea de probe formulată de persoana extrădabilă (înscrisuri medicale și adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a comunicat că persoana extrădabilă nu este cercetată penal pe teritoriul României).

Persoana extrădabilă a fost audiată în ședința publică din 4 februarie 2021.

Prin Ordonanța nr. 3610/II-5/2020 din 5 februarie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat cererea de extrădare și documentele aferente, astfel cum au fost transmise, pe cale diplomatică, Ministerului Justiției din România.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că față de cetățeanul britanic și neozeelandez A., sunt întrunite condițiile extrădării.

Astfel, s-a reținut că persoana la care se referă cererea este supusă extrădării din România, conform art. 18 din Lege și art. 1 din Tratat, în condițiile în care, la momentul depistării, se afla pe teritoriul statului român, iar, în statul solicitant, este trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni care dau loc la extrădare, potrivit art. 2 alin. (1), (2) din Tratat, îndeplinind condițiile referitoare la natura și gravitatea pedepselor aplicabile (privative de libertate, cu o durată mai mare de 1 an) și, respectiv, la incidența extrădării și pentru tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea acelor infracțiuni.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că persoana extrădabilă A. a fost acuzată prin rechizitoriul suplimentar înlocuitor înregistrat sub nr. x, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Texas, pentru următoarele infracțiuni:

- conspirație să se asocieze unei organizații în cadrul căreia să efectueze și să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizației prin activități de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. (Codul Statelor Unite) - art. 1962 (c), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1962(d), cu pedeapsă maximă de închisoare pe viață;

- conspirație să importe și să exporte cocaină și să producă și să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenția, cu bună știință și cu credința că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. - Secțiunile 959 și 963, cu pedeapsă maximă de închisoare pe viață;

- conspirație la spălarea de bani, respectiv să transporte, să transmită și să transfere, tentativa să transporte, să transmită și să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenția de a promova executarea unor activități ilegale, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. - Secțiunea 1956(a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(h), cu pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare.

De asemenea, s-a constatat că, în legătură cu aceste infracțiuni, un judecător al Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Texas a emis, la data de 4 noiembrie 2020, în Dosarul nr. x:x-Cr-78 (1), un mandat de arestare, cu privire la persoana extrădabilă, în vederea aducerii acesteia în fața unui magistrat judecător al Statelor Unite.

În fapt, s-a reținut că, A. este finanțatorul unei organizații internaționale de trafic ilegal de droguri și asociat al clubului D., Noua Zeelandă. A. este implicat în contrabanda internațională cu cantități mari de cocaină din Peru în Statele Unite și apoi în România și Noua Zeelandă împreună cu co-conspiratorii E. și F., un membru de rang înalt al clubului D. din Noua Zeelandă. A., împreună cu Cui și F., facilitează traficul de narcotice ca să asigure distribuirea ulterioară în Noua Zeelandă de către clubul D. Administrația Antidrog din SUA și Poliția Națională Română au obținut dovezi ale infracțiunilor comise de A., pe baza printre altele, a convorbirilor înregistrate, a supravegherii audio/video și a monitorizări telefonice.

La data de 31 mai 2020, Cui a contactat un agent sub acoperire ca să negocieze livrarea de cocaină în Noua Zeelandă. Cui l-a informat pe agentul sub acoperire că "fratele" și "mâna lui dreaptă", o persoană identificată ulterior drept F., va contacta agentul sub acoperire pentru a facilita livrările. Cui și F., acționând în numele lui Cui, au fost de acord să aibă o întâlnire față în față în România cu agentul sub acoperire pentru a discuta detaliile doar după ce Cui și F. au depus un avans printr-un transfer bancar într-un cont din Statele Unite pentru suma de 50.000.00 NZD. F. a cerut de asemenea ca și "finanțatorul" său, A. să fie prezent la întâlnirea din România.

La data de 21 iulie 2020, agentul sub acoperire s-a întâlnit în București, România cu F. și A. ca să finalizeze planurile pentru livrarea de 400 de kilograme de cocaină către Noua Zeelandă și plățile pentru cocaină. A doua zi, F. l-a contactat pe agentul sub acoperire și i-a cerut agentului sub acoperire să-i facă lui (F.) "o favoare" să ajute pe "fratele" lui, vicepreședintele clubului român D., identificat ulterior drept G. G. a cerut ca agentul sub acoperire să ofere organizației sale din România mai multă cocaină și să comită până la trei (3) asasinări ale membrilor unei bande rivale de motocicliști din România, cu care D. concurează pentru întâietate în afacerea cu droguri ilegale din România. Agentul sub acoperire a fost de acord să comită asasinarea(ările) în schimbul sumei de 20.000.00 USD pentru fiecare, cu un avans de 10.000 USD și suma de 10.000.00 USD la final. F. și G. au fost de acord cu aceste condiții iar F. și A. au fost de acord să plătească avansul de 10.000,00 USD pentru prima asasinare, în numele clubului D. român și a lui G. În plus, pentru îndeplinirea acestui acord, G. a furnizat 100 de grame de cocaină și o armă de foc cu un număr de serie șters unui ofițer sub acoperire din cadrul Poliției Naționale Române, cât și informații personale cu privire la doi membri ai bandei rivale de motocicliști care urmau să fie uciși, și a efectuat plata în valoare de 150.000, 00 USD în contul agentului sub acoperire de la banca Bank of America pentru cocaina suplimentară.

În luna august 2020, Cui, F. și A. au depus în contul Bank of America al agentului sub acoperire suma totală de 629.182,00 USD prin intermediul a trei transferuri bancare printr-un broker financiar din China, pentru plata celor 400 de kilograme de cocaină și a sumei de 10.000,00 USD ca avans pentru prima asasinare. În luna septembrie 2020, agentul sub acoperire a descoperit că lipseau 20.00,00 USD și l-a contactat pe Cui și F., care l-a contactat pe A., care a corectat deficitul. Mai târziu în septembrie, agentul sub acoperire i-a informat pe Cui, F. și A. că depozitul anterior pentru suma de 629.182,00 USD a fost înghețat, ceea ce a necesitat o întâlnire prestabilită în România în cazul în care ar exista o problemă cu plățile financiare sau distribuirea cocainei. Agentul sub acoperire, F., A. și G. urmează să se întâlnească pe data de 18 noiembrie 2020 în România.

Având în vedere faptele anterior descrise, instanța de fond a constatat că este îndeplinită cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât sunt prevăzute și de legea penală română, ca infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, finanțarea traficului de droguri de mare risc, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 și infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen. și dau loc la extrădare, potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratat, independent de încadrarea juridică și terminologia folosită.

De asemenea, din informațiile furnizate în documentele aferente cererii de extrădare, Curtea a constatat că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În continuare, Curtea a constatat că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar potrivit art. 3 din Tratat, extrădarea între cele două state semnatare nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

Totodată, s-a apreciat că, în cauză, nu există motive obligatorii sau opționale de refuz al extrădării și nici vreo cauză de amânare a predării.

În ceea ce privește primul motiv de opoziție referitor la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, Curtea a arătat că persoana extrădabilă nu se află într-o astfel de situație, extrădarea și predarea fiind solicitate tocmai în vederea aducerii acesteia în fața unei instanțe independente și imparțiale și a participării sale la procesul în care se va decide asupra temeiniciei acuzațiilor formulate, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute în legislația statului solicitant, neexistând niciun motiv de a crede că acestea nu îi vor fi asigurate sau că echitatea procedurii, în ansamblul său, va avea de suferit, în condițiile în care, chiar în preambulul Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, se prevede expressis verbis că acest instrument de cooperare judiciară se grefează pe "necesitatea respectării drepturilor omului și a supremației legii".

Sub acest aspect, s-a menționat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o decizie de extrădare poate ridica numai în mod excepțional o problemă în temeiul art. 6 din Convenție, în cazul în care persoana vizată ar risca să sufere în statul solicitant o "denegare flagrantă de justiție", acest principiu fiind enunțat pentru prima dată în cauza Soering împotriva Regatului Unit și confirmat ulterior în alte cauze (Mamatkulov și Askarov împotriva Turciei, Al-Saadoon și Mufdhi împotriva Regatului Unit, Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit), cu arătarea, însă, a faptului că o astfel de denegare depășește limitele unor simple nereguli, iar încălcarea principiului echității procesului trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau distrugerea esenței înseși a dreptului protejat, situație care, în speță, nu poate fi în mod obiectiv prefigurată, în condițiile absenței oricăror motive pertinente și serioase de natură a conduce la reținerea existenței reale a unui astfel de risc pentru persoana extrădabilă.

S-a subliniat că modalitatea de efectuare, inclusiv sub aspect procedural, a urmăririi penale care a condus la acuzarea persoanei extrădabile în statul solicitant, printr-un rechizitoriu nu poate fi cenzurată de Curte, întrucât instanța română nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi și oportunității extrădării, o astfel de cenzură neputând fi exercitată de către această instanță nici cu privire la procedura de emitere a mandatului de arestare de către judecătorul american, care este supusă dispozițiilor din legea internă a statului solicitant.

În ceea ce privește susținerile apărării în sensul că extrădarea în Statele Unite ale Americii ar expune persoana extrădabilă unui tratament incompatibil cu art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la Cauza Trabelsi împotriva Belgiei, Curtea a constatat că situația din speță diferă față de cea din cauza Trabelsi contra Belgiei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat măsuri provizorii, statul belgian fiind obligat să suspende judecarea cererii de extrădare.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi reținut nici cel de al doilea motiv de opoziție, respectiv există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de [...] apartenență la un anumit grup social, întrucât acuzațiile reținute în sarcina persoanei extrădabile și faptele concrete prezentate în rechizitoriu nu indică deținerea de către aceasta a calității de membru al clubului D. (din Statele Unite ale Americii sau din altă țară), ci doar de asociat al clubului D., Noua Zeelandă, neexistând la dosar probe care să ateste existența unor motive serioase să se creadă că extrădarea ar fi solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii sale pe motiv de apartenență la acest grup social.

De asemenea, Curtea a constatat că, persoana extrădabilă nu suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii și, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale în baza rechizitoriului suplimentar înlocuitor emis în Dosarul nr. x:x-Cr-78, înregistrat la data de 04 noiembrie 2020 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Texas.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana extrădabilă A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Astfel, contestatorul, reiterând susținerile formulate în fața instanței de fond, a solicitat, în esență, respingerea cererii având în vedere motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004, și, în subsidiar, amânarea extrădării din motive medicale.

Examinând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază contestația formulată de persoana extrădabilă A. ca fiind nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prioritar analizei motivelor de legalitate și temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 387 din 21 mai 2008.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd expressis verbis că "prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că, în situația în care, prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane.

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că persoana extrădabilă A. este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 4 noiembrie 2020, în Dosarul nr. x:x-Cr-78, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Texas.

Persoana extrădabilă este acuzată, prin Rechizitoriul suplimentar înlocuitor în dosarul anterior menționat pentru infracțiunile de: conspirație să se asocieze unei organizații în cadrul căreia să efectueze și să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizației prin activități de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. (Codul Statelor Unite) - art. 1962 (c), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1962(d), cu pedeapsă maximă de închisoare pe viață; conspirație să importe și să exporte cocaină și să producă și să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenția, cu bună știință și cu credința că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. -Secțiunile 959 și 963, cu pedeapsă maximă de închisoare pe viață; conspirație la spălarea de bani, respectiv să transporte, să transmită și să transfere, tentativa să transporte, să transmită și să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenția de a promova executarea unor activități ilegale, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. - Secțiunea 1956(a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(h), cu pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare.

Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, finanțarea traficului de droguri de mare risc, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului și infracțiunea de încercare de a determina săvârșirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 370 C. pen.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite și condițiile privind gravitatea pedepsei prevăzute atât de legea statului solicitant, cât și de legea statului solicitat.

De asemenea, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită de documentele justificative, așa cum o cer dispozițiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deși cetățeanul britanic și neozeelandez a formulat opoziție la extrădare, Înalta Curte apreciază că argumentele sale nu se încadrează în dispozițiile art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora "opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare", ci, dimpotrivă, observă că acesta nu a contestat niciun moment identitatea, nici cu ocazia identificării, nici în declarația dată în fața reprezentantului Ministerului Public și nici în declarația dată în fața primei instanțe cu ocazia examinării propunerii de arestare provizorie în vederea extrădării.

Totodată, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că actele și lucrările dosarului nu evidențiază existența vreunui motiv obligatoriu de refuz al extrădării, motive prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în ceea ce privește primul motiv de refuz al extrădării referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată (nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, arată că persoana extrădabilă nu se află într-o asemenea situație, extrădarea și predarea acesteia fiind solicitate tocmai în vederea prezentării în fața unei instanțe independente și imparțiale și a participării la procesul în care se va statua asupra temeiniciei acuzațiilor formulate împotriva sa.

Nu există niciun motiv care să susțină concluzia că persoanei extrădabile nu îi vor fi respectate drepturile sau că echitatea procedurii va avea de suferit, autoritățile judiciare americane oferind, în cuprinsul cererii de extrădare, suficiente garanții privind dreptul persoanei solicitate la un proces echitabil.

În plus, Înalta Curte subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzației formulate nu pot face obiectul acestei proceduri, care se limitează la analiza condițiilor prevăzute expres în Legea nr. 302/2004, republicată și Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite.

Referitor la cel de-al doilea motiv de refuz reglementat de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată (există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de (...) apartenență la un anumit grup social), Înalta Curte constată că afirmațiile apărării nu sunt susținute de elemente obiective care să confirme că, în privința persoanei extrădabile, există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motiv de apartenență la un anumit grup social, sau că, prin extrădare, situația sa riscă să se agraveze din motivul anterior enunțat.

Astfel, din documentația transmisă de autoritățile judiciare americane, rezultă că persoana extrădabilă nu deține calitatea de membru al clubului D. din Statele Unite ale Americii sau din altă țară, acesta fiind doar asociat al clubului D., Noua Zeelandă, neexistând probe care să ateste existența unor motive serioase să se creadă că extrădarea ar fi solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motiv de apartenență la acest grup social.

În plus, Înalta Curte reține că, prin sintagma "motive serioase" trebuie să se înțeleagă nu doar simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci o situație obiectivă pe care se bazează aceasta. Așadar, declarația persoanei extrădabile nu poate fi analizată în abstract, ci raportat la condițiile existente în Statele Unite ale Americii, astfel încât, temerea contestatorului exprimată în propria declarație poate fi considerată un "motiv serios" doar dacă s-ar putea stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motiv de apartenență la un anumit grup social, ceea ce nu este cazul în speță.

Astfel, atât timp cât la data comiterii infracțiunilor, persoana extrădabilă nu era membru al vreunui grup social interzis, iar în acuzațiile aduse nu se reține ca element circumstanțial această împrejurare și nici că ar fi făcut parte dintr-o astfel de organizație, afirmațiile apărării sub acest aspect nu pot fi valorificate în sensul solicitat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că, deși ca urmare a extrădării, împotriva persoanei extrădabile se va derula o procedură penală, aceasta nu echivalează cu existența unui risc că va fi supusă la tratamente inumane sau degradante, așa cum nici o eventuală condamnare nu poate fi asimilată unui act de tortură sau vreunui tratament inuman sau degradant, atât timp cât sancționarea faptei penale este prevăzută de legislația americană.

Analizând, în continuare, motivul de amânare a predării invocat de contestator, Înalta Curte arată că, deși persoana extrădabilă suferă de unele afecțiuni medicale, gravitatea acestora nu apare ca fiind una deosebită, intervenția chirurgicală la genunchi nereprezentând o urgență medicală.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat întrunite condițiile extrădării privind persoana extrădabilă A. și a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, dispunând predarea acestuia către autoritățile menționate, cu respectarea regulii specialității.

În consecință, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 55/F din 5 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 55/F din 5 martie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.

Procesat de GGC - LM