ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145/PI din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2344/30/2013, în baza art. 257 C. pen. cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J.L.D., pentru fapta de trafic de influență, la 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție.

În baza art. 257 C. pen. cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., pentru fapta de trafic de influență, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție. În baza art. 257 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.I., pentru fapta de trafic de influență, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție. În baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpați suma de 2.600 euro - în echivalent în RON la data executării. S-a confiscat suma de 1.000 RON compusă din: bancnotă 100 RON seria S1., bancnotă 100 RON seria S2., bancnotă 100 RON seria S3., bancnotă 100 RON seria S4., bancnotă 100 RON seria S5., bancnotă 100 RON seria S6., bancnotă 200 RON seria S7., bancnotă 200 RON seria S8.

A fost respinsă cererea formulată de numitul C.C.G., de obligare în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor materiale în sumă de 2.600 euro. A fost respinsă cererea formulată de numitul C.C.G. privind restituirea sumei de 1.000 RON. în baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul R.A. a telefonului mobil marca N., seria IMEI I1. împreună cu acumulator marca N., 1020 mAh și cartela sim cu inscripția „F.", având seria S9. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații J.L.D., R.A. și H.A.I. la plata sumei de 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că, la dosar, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 1572/P/2011 din 04 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpaților J.L.D.

și H.A.I. și s-a depus declarație notarială dată de inculpatul R.A., inculpații recunoscând săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și au solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., în cazul recunoașterii vinovăției, doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în raport de declarațiile inculpaților de recunoaștere în totalitate a faptelor, constatând că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc existența faptelor și comiterea acestora de către inculpați, instanța de fond a procedat la judecarea cauzei conform procedurii simplificate. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpaților în faza de cercetare judecătorească, confirmă faptele descrise în rechizitoriu, astfel că a reținut următoarele: La data de 17 noiembrie 2011, numitul C.C.G.

a adresat o plângere Poliției orașului Sânnicolau Mare, înregistrată la 18 noiembrie 2011 și, ulterior, la Parchetul Judecătoriei Sânnicolau Mare - la 21 noiembrie 2011 și la Parchetul Tribunalului Timiș - la 30 noiembrie 2011, prin care a sesizat că, în perioada 07 noiembrie 2011 - 16 noiembrie 2011, i-a remis numitului J.L.D. suma de 1.000 euro și 6.880 RON, cu promisiunea că-i va facilita obținerea unui permis de conducere categoria B, fără a susține examen de admitere. Probele administrate pe parcursul cercetărilor au relevat că, în L. noiembrie 2011, numitul C.C.G. a luat legătura cu inculpatul J.L.D. pentru ca acesta să-l sprijine în obținerea unui permis de conducere, fără a susține examen.

Inculpatul J.L.D. i-a comunicat că are o cunoștință care îi poate procura un astfel de permis, în schimbul sumei de 2.600 euro, astfel că inculpatul le-a prezentat numiților C.C.G. și C.L. pe numitul W., persoană ce a fost recomandată de către inculpatul H.A., acesta pretinzând că respectiva persoană are cunoștințe la Serviciul înmatriculări, Permise de Conducere Timiș; în schimbul sumei de 2.600 euro, W. urma a-i procura lui C.C.G. un permis de conducere categoria B. După ce frații C. i-au remis lui W. suma convenită în trei tranșe (prima dată 1.000 euro și 1.200 RON, a doua oară 5.200 RON și a treia oară 480 RON), prin intermediul inculpatului J., acesta din urmă a luat legătura telefonic cu frații C., cărora le-a comunicat că W. a fost arestat și, pentru a obține în continuare permisul de conducere, mai sunt necesari 1.500 euro sau va încerca să găsească o altă persoană care să-i ajute.

întrucât frații C. au refuzat să mai plătească și această nouă sumă de bani, inculpatul J.L.D. le-a prezentat pe numitul „A.", persoană care le-a comunicat că este fiul polițistului H. din Sânnicolau Mare și că el este polițist în Arad, dar că are cunoștințe la Timișoara, care-l vor ajuta să obțină un permis de conducere pentru C.C.G., în schimbul sumei de 1.200 euro. După formularea denunțului penal la Poliția orașului Sânnicolau Mare și marcarea criminalistică a sumei de 1.000 RON, frații C. s-au întâlnit cu inculpatul J.L.D., căruia i-au remis suma de mai sus, fiind surprins în flagrant de organele de poliție. Din verificările efectuate în cauză a rezultat că persoana cunoscută de către denunțător sub numele de “W.” se numește R.A., iar persoana cunoscută sub numele „A." se numește H.A.I.

Fiind audiat la urmărirea penală, inculpatul J.L.D. a recunoscut că a discutat cu W. și cu A. despre obținerea unui permis de conducere pentru C.C.G., în schimbul sumei de 2.600 euro; inculpatul a precizat că A.H. este cel care i l-a prezentat pe W. și i-a spus că se ocupă cu procurarea de permise de conducere, în schimbul unei sume de bani. În faza de cercetare penală, inculpatul R.A. a susținut că a fost contactat telefonic atât de inculpatul J.L.D., cât și de inculpatul A.H., pentru a-i obține un permis de conducere denunțătorului, flecare pretinzându-i o sumă de bani, pentru că i-au adus clientul. De altfel, inculpatul R.A. a și menționat modul în care au fost împărțite între cei trei inculpați sumele de bani primite de la denunțător.

Inculpatul H.A.I., în faza actelor premergătoare, a declarat că s-a prezentat ca polițist în fața fraților C., la rugămintea lui J.L.D., ocazie cu care i-a promis lui C.C.G. că, după susținerea examenului, va vorbi cu polițiștii examinatori să nu-l respingă la proba practică; după începerea urmăririi penale, acest inculpat a refuzat să mai dea vreo declarație la urmărirea penală. Concludente în sensul celor arătate au fost probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a vinovăției date de cei trei inculpați în faza de cercetare judecătorească. Astfel, în declarațiile denunțătorului C.C.G., acesta a arătat că a absolvit școala de șoferi și a dat examen de două ori, însă nu a reușit să facă mai mult de 12 puncte și a aflat că inculpatul J.L.D.

- medic din Sânnicolau Mare - a ajutat o cunoștință de a sa în obținerea permisului de conducere. În cursul lunii octombrie 2011, numita C.L., sora lui C.C.G., a avut o discuție cu J.L.D., care i-a promis că rezolvă obținerea permisului de conducere necesar fratelui ei pentru suma de 2.600 euro, aceasta fiind de acord cu suma pretinsă. Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunțător, sora sa și numitul J.L.D., care, de fiecare dată, i-a asigurat că are relații în rândul lucrătorilor de poliție de la Permise, garantându-le că, prin intermediul unui polițist de la acest serviciu, îi va obține lui C.C.G. permisul de conducere, fără a fi necesar să mai susțină examen în acest sens. Inculpatul J.L.D.

a prezentat denunțătorului și surorii acestuia o persoană numită “W.”, despre care a afirmat că ar fi un prieten al său care lucrează la permise. Acest W. a pretins că este polițist și că, după ce va primi suma de 2.600 euro, petentul urmează a se prezenta la mall pentru a-și ridica permisul de conducere, menționând că suma pretinsă urma a fi împărțită cu ceilalți colegi ai săi. La câteva zile după ce i-a fost prezentat, numita C.L. s-a întâlnit cu numitul W., căruia i-a înmânat suma de 1.000 euro și 1200 RON (jumătate din 2.600 euro); tranzacția a fost efectuată în autoturismul inculpatului J.L.D., în prezența acestuia din urmă. Apoi, în data de 13 noiembrie 2011, inculpatul J.L.D., împreună cu W., s-au deplasat la locuința numitului C.C.G.

și au mai primit suma de 5.200 RON. În dimineața de 16 noiembrie 2011, inculpatul J.L.D. a luat legătura telefonic cu numitul C.C.G., căruia i-a cerut și suma de 480 RON, sumă ce i-a fost ulterior înmânată de către C.L., în cursul aceleiași zile. În dimineața de 17 noiembrie 2011, sora denunțătorului i-a comunicat acestuia că a fost contactată de inculpatul J.L.D., care i-a spus că nu-și poate îndeplini promisiunea făcută, deoarece W. este anchetat de poliție și arestat, astfel nu se mai poate face nimic. După această discuție, denunțătorul s-a deplasat la Poliția orașului Sânnicolau Mare, unde a formulat plângere penală. Apoi, denunțătorul a luat legătura telefonic cu inculpatul J.L.D., căruia i-a cerut să-i restituie sumele ce i-au fost date, dar inculpatul i-a mai cerut și suma de 1.500 euro pentru a-l scoate pe cauțiune pe W. și atunci îl va ajuta în continuare pe petent să obțină permisul de conducere, dar denunțătorul nu a fost de acord.

După puțin timp, inculpatul J.L.D. i-a prezentat denunțătorului o persoană care s-a recomandat „A." și care a spus că este polițist în Arad, cerându-i totodată suma de 1.000 - 1.200 euro să-i rezolve obținerea permisului de conducere, declarând că are cunoștințe la Timișoara și că va interveni la acestea pentru a rezolva. în contextul aceleiași discuții, A. a arătat că el este fiul șefului Poliției orașului Sânnicolau Mare, H. În urma acestor discuții, s-a procedat la înserierea și marcarea sumei de 1.000 RON cu mențiunea „ÎNȘELĂCIUNE", după care numita C.L. a luat legătura telefonic cu inculpatul J.L.D. pentru a-i înmâna banii pretinși. În data de 24 noiembrie 2011, în jurul orei 12:30, numiții C.C.G.

și C.L. s-au deplasat la cofetăria D. din Sânnicolau Mare unde urmau a se întâlni cu inculpatul J.L.D. În locul respectiv, inculpatului J.L.D. i-a fost înmânată suma de 1.000 RON marcată criminalistic, ulterior fiind surprins de organele de poliție cu suma respectivă în mână. Din declarația numitei C.L. a rezultat că, la începutul lunii noiembrie 2011, fratele său, C.C.G., i-a spus că-i va da o sumă de bani doctorului J. din Sânnicolau Mare pentru a-i procura un permis de conducere categoria B, fără a mai susține examenul pentru dobândirea acestuia. Urmare acestui fapt, martora a fost contactată telefonic de mai multe ori de către inculpatul J.L.D. pentru a-i aduce diferite sume de bani. La una dintre întâlnirile avute cu doctorul J., acesta i-a prezentat o persoană numită „W.", care era omul de legătură ce urma a înlesni procurarea permisului de conducere necesar denunțătorului.

De altfel, la remiterea unei tranșe de bani - suma de 5.200 RON, inculpatul J.L.D. a venit însoțit de W. În data de 16 noiembrie 2011, martora însăși s-a deplasat la Sânnicolau Mare unde i-a înmânat doctorului J. suma de 480 RON, precum și o adeverință din care rezulta că denunțătorul C.C.G. a absolvit 8 clase. În seara aceleiași zile, în jurul orei 23:00, inculpatul J.L.D. a luat legătura telefonic cu martora și i-a comunicat că nu-l mai poate ajuta pe fratele acesteia, deoarece un coleg al lui W. este anchetat de poliție și nu mai poate face nimic. După câteva zile, deși C.C.G. îi solicitase inculpatului J. sumele remise până în acel moment, inculpatul a luat din nou legătura telefonic cu martora și i-a cerut suma de 1.500 euro pentru ca W. să iasă pe cauțiune, dar aceasta a menționat că, mai întâi, trebuie să vorbească cu fratele ei, urmând ca J. să revină cu un telefon.

Atunci când inculpatul a sunat din nou, i-a spus martorei că mai are o variantă pentru ca denunțătorul să obțină permisul de conducere, fiind vorba despre un prieten al său, care are cunoștințe la Permise și a propus o întâlnire cu acesta în ziua următoare. După toate aceste discuții, denunțătorul C.C.G. a sesizat organele de poliție. Conform înțelegerii, martora C.L. și denunțătorul C.C.G. au mers la întâlnire cu inculpatul J.L.D., ocazie cu care acesta din urmă le-a prezentat o persoană care s-a recomandat „A.", a spus că este polițist în Arad și are cunoștințe la permise, iar dacă denunțătorul îi dă suma de 1.200 euro, îi va obține permisul de conducere, A. a mai precizat că este copilul polițistului H. din Sânnicolau Mare.

În data de 23 noiembrie 2011, inculpatul J.L.D. a contactat-o din nou telefonic pe martoră și i-a cerut 1.500 euro pentru a continua varianta cu W., martora fiind de acord. Numita C.L. a luat legătura cu organele de poliție încunoștințate prin plângerea penală, acestea au înseriat și marcat criminalistic suma de 1.000 RON, sumă care, în data de 24 noiembrie 2011, i-a fost remisă inculpatului J.L.D., fiind surprins cu suma respectivă asupra sa. Pentru probarea certă a activității infracționale a inculpaților, în cauză a fost întocmită o hartă relațională a convorbirilor, rezultând că, în perioada 30 octombrie - 30 noiembrie 2011, au fost purtate convorbiri telefonice între inculpați, după cum urmează: inculpatul R.A., zis „W.” l-a contactat de 7 ori pe C.C.G.; inculpatul R.A., zis „W.” l-a contactat de 36 ori pe inculpatul J.L.D.

la unul dintre numerele de telefon folosite, respectiv de 30 ori la un alt număr de telefon; inculpatul R.A., zis „W.” a contactat-o de 4 ori pe C.L., fiind contactat doar o singură dată de aceasta; inculpatul J.L.D. l-a contactat de 10 ori pe inculpatul R.A., zis W., de pe un număr de telefon, respectiv de 30 ori de pe un alt număr de telefon; inculpatul J.L.D. a contactat-o de 65 ori pe C.L., iar aceasta, la rândul ei, l-a contactat de 46 ori; inculpatul J.L.D. l-a contactat de 25 ori pe H.A.I.; inculpatul H.A.I. l-a contactat de 52 ori pe inculpatul J.L.D. la unul dintre numerele de telefon utilizate de acesta, respectiv de 117 ori la un alt număr de telefon utilizat de inculpatul J.; inculpatul H.A.I.

a contactat-o de 56 ori pe C.L., fiind contactat, la rândul său, de aceasta de 35 ori. De asemenea, au fost autorizate în cauză înregistrările și convorbirile telefonice în perioada 12 ianuarie - 09 mai 2012, din procesele-verbale de valorificare a rezultatelor acestor interceptări reieșind ca fiind relevante discuția purtată în data de 17 ianuarie 2012 între inculpații J.L.D. și H.A.I., în care, după ce J. îi comunică interlocutorului său că a fost chemat la Timișoara pentru audieri, discută despre împrejurarea că numitul W. nu a mai putut fi contactat, din cuprinsul acestor discuții rezultând în mod cert faptul că inculpatul H.A.I. avea reprezentarea participației sale la infracțiunea pentru care era cercetat interlocutorul său, inculpatul J.L.D.

Relevantă a fost și o altă discuție purtată de inculpatul H.A.I., la data de 02 februarie 2012, cu un interlocutor și după ce acesta i-a spus că urmează să dea examen pentru obținerea permisului de conducere. Inculpatul H.A.I. s-a oferit să-l ajute pe interlocutorul său să-l ajute să promoveze examenul. În data de 16 februarie 2012, ora 18.59, inculpatul H.A.I. a avut o discuție cu un interlocutor, față de care inculpatul H.A.I. a pretins că este polițist și îndeplinește atribuții de organ de cercetare penală. Într-o altă conversație telefonică din data de 17 februarie 2012, inculpatul H.A.I. i-a spus interlocutoarei sale despre o persoană că o să o ajute la permis, împrejurare din care a rezultat că inculpatul H.A.I.

avea reprezentarea că poate ajuta la obținerea permisului de conducere. Într-o conversație telefonică, purtată în data de 08 martie 2012, inculpatul H.A.I. i-a povestit unei persoane că s-a dat drept polițist la cineva și, astfel, o cunoștință nu a primit amendă. În data de 27 martie 2012, ora 12:40, inculpatul H.A.I. a expediat un sms, având următorul conținut: „Dimineața la 07:30 la lucru pana la 12 la birou la calculator facem cercetam cazuri făcute de sâmbăta și duminica belele ce or făcut vagabonti și ei spun ca sunt nevinovații și acuma cercetam și vedem ce vina au și iei calculatorul nu minte acum cu hoți la munca pe strada sunt 12 mașini de politie care îi păzește și eu cu adjunctul suntem cu jandarmeria ei doar 12 mașini și stăm sa termine treaba după aia la arest înapoi azi cred ca lucru pana seara târziu vb mai deseară ca am multe de făcut". Aceste convorbiri și comunicări au relevat că inculpatul H.A.I.

pretindea în mod constant că este lucrător de poliție și că desfășoară activități specifice acestei profesii, după cum rezultă și disponibilitatea acestuia de a ajuta diferite persoane pentru promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere. Fiind audiați, și martorii D.F. și I.M. au declarat că au participat la marcarea sumei de 1.000 RON, pe care frații C. urmau să o dea inculpatului J.L.D., sumă ce reprezenta o parte din totalul de 2.500 euro pretins de către inculpat pentru obținerea unui permis de conducere, fără susținerea examenului de către C.C.G. De asemenea, cei doi martori au fost prezenți și în momentul în care inculpatul J.L.D. a primit suma de 1.000 RON marcată criminalistic și a fost surprins de organele de poliție, ocazie cu care inculpatul a recunoscut că a primit cei 1.000 RON de la C.C.G.

pentru a interveni pe lângă un funcționar din cadrul Serviciului Permise și Înmatriculări Timiș, pentru obținerea permisului de conducere. Martorul I.M. a menționat și faptul că a fost sunat de către inculpatul H.A.I., care l-a întrebat dacă-l cunoaște pe C.C.G. din Teremia Mică și care este situația financiară a acestuia. Ulterior flagrantului, H.A.I. i-a povestit martorului că este cercetat împreună cu J.L.D. și W., menționând totodată că a primit și el o parte din suma pe care frații C. au dat-o inculpatului J.L.D. De asemenea, numitul M.A., subofițer în cadrul Poliției Sânnicolau Mare, a declarat că, în jurul datei de 19 din 20 noiembrie 2011, a primit ca sarcină de serviciu să observe cu cine se întâlnesc frații C. în localul „L." din Sânnicolau Mare, fiind vorba despre o persoană care urma să obțină un permis de conducere; martorul a observat că cei doi frați C. s-au întâlnit cu „doctorul J. și cu A.H.", dar nu a auzit ce discutau.

Din declarația numitului R.Ș.D. a rezultat că, în cursul lunii noiembrie 2011, a fost prezent la momentul în care frații C. au remis unei persoane, identificată ca fiind inculpatul J.L.D., suma de 5.200 RON, pentru ca persoana respectivă să-i obțină un permis de conducere românesc valabil. Ulterior, martorul a aflat de la frații C. că au fost păgubiți de o sumă mult mai mare de bani. Martorul P.A.C. a declarat că a condus-o pe numita C.L. până în Sânnicolau Mare unde aceasta urma a se întâlni cu o persoană căreia urma a-i remite o sumă de bani, pentru ca persoana respectivă să-i obțină un permis de conducere fratelui său, C.C.G. Din cuprinsul procesului-verbal de confruntare dintre inculpații J.L.D.

și R.A. a rezultat că aceștia au recunoscut că s-au întâlnit de mai multe ori, ocazie cu care s-au remis diferite sume de bani. Inculpatul R.A. a arătat că banii au fost împărțiți între cei trei inculpați, pe când inculpatul J. a arătat inițial că el nu a primit nicio sumă de bani. Cu ocazia confruntării, atunci când inculpatul J.L.D. a fost întrebat despre ultima tranșă de bani (cea care a fost înseriată și marcată criminalistic), acesta a declarat că A.H.

l-a contactat și i-a comunicat că „W.” a fost arestat și i-a propus ca frații C. să mai plătească încă 1.500 euro, din care aproximativ 100 euro urmau a fi folosiți pentru cauțiunea lui W., iar diferența pentru a interveni la altcineva să obțină permis de conducere pentru C.C.G., precizând că această sumă nu dorește să o primească direct de la frații C., ci doar prin intermediul inculpatului J. De asemenea, s-a mai reținut că, fiind întrebat cui trebuia să dea banii primiți în ultima tranșă, când a fost surprins în flagrant, inculpatul J. a arătat că și acești bani trebuia să-i dea tot lui W., deși avea reprezentarea că este arestat, conform indicațiilor lui A.H. Totodată, instanța de fond a reținut că în declarația dată de inculpatul J.L.D., în faza actelor premergătoare, acesta a arătat că, la rugămintea fraților C., a luat legătura cu W. pentru ca acesta să-i obțină un permis de conducere lui C.C.G., fără a urma cursurile unei școli de șoferi.

În prezența inculpatului J.L.D., în data de 11 noiembrie 2011, C.C.G. i-a comunicat lui W. pretențiile sale, acesta precizând că poate obține permisul de conducere, în schimbul sumei de 2.600 euro. În ziua următoare întâlnirii, inculpatul J. a susținut că ar fi fost contactat telefonic de W., care i-a spus că numitul C.C.G. trebuie să-i aducă jumătate din suma asupra căreia s-au înțeles, motiv pentru care J. l-a contactat pe denunțător și i-a comunicat doleanța lui W. Chiar în aceeași zi, inculpatul J., W. și C.L. s-au întâlnit în Sânnicolau Mare, ocazie cu acre aceasta din urmă i-a remis lui W. suma de 1.000 euro și 1.200 RON. De asemenea, inculpatul a menționat că a fost contactat de W. și în data de 16 noiembrie 2011, stabilind din nou întâlnire cu frații C., ocazie cu care a primit de la denunțător suma de 5.200 RON.

Următoarea tranșă de bani - 480 RON, i-a fost dată lui W. în data de 18 noiembrie 2011, prin intermediul inculpatului J. Același inculpat a arătat că, ulterior, a fost contactat de W., care i-a spus că nu poate veni cu permisul întrucât persoana ce trebuia să-l obțină a intrat într-o anchetă și va mai dura o perioadă de timp până ce se va rezolva problema. Această împrejurare a fost adusă de către inculpat de îndată la cunoștința fraților C. Inculpatul a mai arătat că a fost contactat de o persoană numită „A.", care i-a spus că a vorbit cu W. care i-a cerut să-l anunțe că mai trebuie strânsă și suma de 1.500 euro, frații C. fiind de acord și cu plata acestei sume, dându-și întâlnire cu aceștia pentru data de 24 noiembrie 2011. În data de 24 noiembrie 2011, inculpatul J. s-a întâlnit cu frații C. în cofetăria D. din Sânnicolau Mare, unde C.C.G.

i-a remis inculpatului suma de 1.000 RON, deși J. i-a spus că trebuia strânsă întreaga sumă. Banii primiți au fost puși de către inculpat în buzunarul stâng al hainei, după care frații C. au plecat, imediat în local intrând organele de poliție, care i-au solicitat să prezinte banii și valorile ce le are asupra sa. Cu acel prilej, inculpatul J. a arătat că are asupra sa suma de 1.000 RON, pe care a primit-o de la frații C. în scopul de a-i da lui W. pentru obținerea permisului de conducere. De asemenea, în declarația dată de inculpatul J.L.D., după începerea urmăririi penale, acesta a arătat că, urmare cererii lui C.C.G. de a-l ajuta să obțină un permis de conducere fără efectuarea școlii de șoferi, i-a relatat inculpatului A.H.

doleanța lui C., ocazie cu care A. i-a spus că are o cunoștință W. care poate procura un permis de conducere românesc, în schimbul unei sume de bani. Urmare a acestei discuții, A. i-a spus inculpatului J. că trebuie să se întâlnească cu W. în fata unui hotel din Sânnicolau Mare, la întâlnire urmând a participa și frații C. La întâlnirea respectivă, W. le-a comunicat fraților C. că va obține permisul de conducere, în schimbul sumei de 2.600 euro, fiind necesare totodată și o copie de pe cartea de identitate și o adeverință din care să rezulte că denunțătorul are 8 clase. După câteva zile, tot în prezența inculpatului J., frații C. i-au remis lui W. suma de 1.000 euro și 1.200 RON. În tot acest timp, inculpatul A.H.

l-a contactat telefonic pe inculpatul J. pentru a afla cum stau lucrurile. Următoarea sumă de bani ce i-a fost înmânată lui W., tot în prezența lui J., a fost de 5.200 RON, iar ultima tranșă de 480 RON i-a fost dată inculpatului J. care, apoi, i-a dat-o lui W. Ulterior, inculpatul J. a aflat că frații C. trebuie să-i mai dea lui W. o sumă de bani - 1.500 euro, percepută prin intermediul inculpatului A.H., pentru a plăti o cauțiune, ca urmare a faptului că W. fusese arestat, sumă ce urma a fi remisă tot prin intermediul inculpatului J. Deși inculpatul J.L.D. a susținut că nu a primit nicio sumă de bani din cei remiși de frații C. lui W., ulterior acest inculpat a recunoscut în totalitate fapta.

Din declarația numitului R.A., zis W., dată în faza actelor premergătoare, a rezultat că, în vara anului 2011, a fost contactat telefonic de către inculpatul A.H., ce i-a cerut să-l ajute să obțină un permis de conducere pentru un prieten al său, totodată inculpatul H. solicitând suma de 400 euro pentru că el a prezentat clientul. Ulterior, inculpatul R.A. a fost contactat telefonic de doctorul J.L.D. care, la rândul lui, a insistat să procure un permis de conducere pentru aceeași persoană în legătură cu care a fost sunat și de A.H., doctorul pretinzând suma de 300 euro. Inculpatul R. a acceptat propunerile ce i s-au făcut și, ulterior, s-a întâlnit într-o cofetărie din Sânnicolau Mare cu inculpații J.L.D.

și H.A., ocazie cu care cel din urmă a zis că prețul este de 2.600 euro. Prima tranșă de bani primită de inculpatul R. a fost de 1.200 RON și 1.000 euro, din care inculpatul J. a primit suma de 250 euro, iar inculpatul H.A. a primit suma de 150 euro. Ulterior, inculpatul R. i-a mai dat inculpatului H. și sumele de 600 RON și 50 euro, iar inculpatului J. suma de 600 RON. Conform susținerilor inculpatului R., a mai primit de la denunțătorul C.C.G. suma de 3.800 RON, sumă ce a rămas la inculpatul J. și care a fost apoi împărțită cu inculpatul A.H. De asemenea, inculpatul a arătat că i-a fost prezentat lui C.C.G. și surorii acestuia cu numele W., așa cum a propus inculpatului A.H. Inculpatul R.A.

a mai arătat că, după flagrantul în cadrul căruia J.L.D. a fost surprins primind o nouă tranșă de bani de la C.C.G., a fost contactat de A.H., ce i-a reproșat că el a formulat denunțul împotriva sa și a doctorului. După începerea urmăririi penale, inculpatul R.A. a arătat că a primit, în două tranșe, de la inculpatul J.L.D., suma de 1.000 euro și 5.000 RON, bani proveniți de la frații C. Din această sumă, inculpatul a păstrat doar 550 euro, diferența fiind dată inculpaților J.L.D. și H.A.. La data de 21 martie 2012, inculpatul R.A. a arătat că inculpatul H.A.I. este cel care i-a spus să se prezinte ca „W." în fața fraților C.; de altfel, și inculpatul J.L.D. le-a spus fraților C. că inculpatul R. se numește W., deși în mod obișnuit îi spunea „A.". Pe de altă parte, inculpatul R.A.

a mai arătat că, după începerea urmăririi penale, s-a întâlnit cu inculpatul H.A.I., care i-a reproșat că a spus la procuror că el și J. au primit bani, pentru că, dacă nu ar fi declarat astfel, ei ar fi scăpat întrucât nimeni nu avea treabă cu ei. În declarația dată în fața notarului, depusă la dosar în faza de cercetare judecătorească, inculpatul R.A. a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei arătată în rechizitoriu. Inculpatul H.A.I., în declarația dată în faza actelor premergătoare, a arătat că, prin lunile octombrie-noiembrie 2011, inculpatul J.L.D. i-a spus că face demersuri să obțină un permis de conducere pentru "C. din Teremia Mică", prin intermediul unei persoane numite W., solicitând totodată și sprijinul său în acest sens.

Conform declarației numitului H.A.I., pentru a le întări convingerea fraților C., inculpatul J. i-a cerut să se prezinte ca polițist în fața acestora, el a refuzat inițial, dar, la insistențele lui J., a acceptat și s-a prezentat în fața fraților C. ca polițist la Arad; cu acel prilej, H.A.I. a fost întrebat de L. și C.C. dacă-l poate ajuta pe cel din urmă să obțină un permis de conducere valabil, inculpatul răspunzând afirmativ, dar menționând că ajutorul poate fi acordat doar la proba practică, atunci când va vorbi cu polițiștii examinatori (M., V., Z., P., ZO., MO. - șeful lor). Atunci când a aflat că s-au plătit sume de bani lui J., H. a revenit și le-a spus fraților C. că nu este polițist, ci doar fiul șefului Poliției Orașului Sânnicolau Mare.

În declarația olografă a numitul H.A.I., acesta a menționat că nu le-a comunicat fraților C. numele persoanelor care-l vor examina la proba practică, dar a subliniat că ar fi vorba de numiții "V., M., Z., P., iar șeful lor este MO.". De asemenea, inculpatul a mai precizat că nu a primit nicio sumă de bani de la "LA., W., C., L.". În procesul-verbal întocmit de către ofițeri din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Timiș, la Serviciul Public Comunitar - Evidență Auto Timiș, Compartimentul Examinări, au fost arătați lucrătorii de poliție care își desfășoară activitatea la Serviciul menționat, între aceștia figurând lucrători al căror nume corespunde cu cele indicate de inculpatul H. După începerea urmăririi penale, în data de 20 februarie 2011, inculpatul H.A.I.

a refuzat să dea declarații. Ulterior, în faza de cercetare judecătorească, și inculpatul H.A.I. a declarat în fata instanței că recunoaște în totalitate fapta de trafic de influență descrisă în rechizitoriu. Declarațiile celor trei inculpați de recunoaștere a faptelor, coroborate cu ansamblul probelor dosarului, probe mai sus analizate de instanță, au dovedit existenta infracțiunii de trafic de influență comisă de către fiecare dintre inculpați. Așadar, s-a reținut că fapta mai sus descrisă, săvârșită de inculpatul J.L.D., de a primi, în cursul lunii noiembrie 2011, de la denunțătorul C.C.G., suma de 2.600 euro, în vederea obținerii pentru acesta a unui permis de conducere românesc, fără a fi necesar ca denunțătorul să frecventeze cursurile școlii de șoferi sau să susțină examen, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped.

de art. 257 C. pen. De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului R.A. de a pretinde și primi, în cursul lunii noiembrie 2011, de la denunțătorul C.C.G., suma de 2.600 euro, în vederea obținerii pentru acesta a unui permis de conducere românesc, inculpatul susținând că are cunoștințe la Serviciul înmatriculări, Permise de conducere Timiș, fără a fi necesar ca denunțătorul să frecventeze cursurile școlii de șoferi sau să susțină examen, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 C. pen. Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului H.A.I., care, în cursul lunii noiembrie 2011, s-a oferit în fața denunțătorului C.C.G.

să intermedieze legătura cu numitul R.A., zis „W.", în vederea obținerii pentru denunțător a unui permis de conducere românesc, întrucât W. ar fi avut cunoștințe la Serviciul înmatriculări, Permise de conducere Timiș, fără a fi necesar ca denunțătorul să frecventeze cursurile școlii de șoferi sau să susțină examen, respectiv a promis el însuși că, în schimbul sumei de 1.000 -1.200 euro, va rezolva obținerea permisului de conducere de către denunțător, declarând că are cunoștințe la Timișoara și că va interveni la acestea pentru a rezolva, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 C. pen.

A fost avut în vedere că, potrivit art. 257 C. pen., constituie infracțiunea de trafic de influență, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de traficare a influenței, care este realizată în modalitatea primirii de la persoana interesată a unei sume de bani pentru a interveni pe lângă funcționarul din cadrul Serviciului înmatriculări, Permise de conducere, asupra căruia inculpații au lăsat să se creadă că au influență, a primi bani însemnând preluarea de către inculpați a unei sume de bani sau alte foloase.

S-a mai reținut că pentru existența infracțiunii de trafic de influență sunt îndeplinite în speță condițiile necesare, în primul rând cerința ca subiectul activ să aibă influentă ori să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului sau altui salariat. în acest sens, a fost avut în vedere că a avea influență asupra unei asemenea persoane înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în bune relații.

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar atunci când, fără a avea influența pretinsă, creează persoanei falsa impresie că se bucură de această trecere, că este în bune relații cu funcționarul, că se bucură de încrederea acestuia, neavând relevanță dacă inculpatul a precizat ori nu numele funcționarului asupra căruia are influență, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia, fiind relevant dacă din conținutul celor afirmate se desprinde competența acelui funcționar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se trafichează influența. Așadar, s-a reținut că esențial este ca influența făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinat al tranzacției.

De asemenea, s-a reținut că, pentru subzistența faptei, trebuie ca organul de stat, instituția din care face parte funcționarul, să aibă competența de a efectua actul în vederea căruia se trafichează influența, condiție îndeplinită în speță. În ceea ce privește urmarea imediată, în cazul infracțiunii de trafic de influentă, s-a reținut că realizarea elementului material al acestei infracțiuni are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol în ceea ce privește buna desfășurare a activității unui organ de stat, unei instituții, etc, în serviciul căreia se află funcționarul, starea de pericol rezultând din atingerea adusă prin expunerea reputației acestuia la neîncredere și suspiciune. Referitor la latura subiectivă, s-a reținut că, în speță, infracțiunea de trafic de influență a fost comisă sub aspect subiectiv cu intenție directă întrucât inculpații au prevăzut și au urmărit rezultatul faptei lor.

Având în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit fapta, gradul de pericol social ridicat al faptei, precum și persoana fiecăruia dintre aceștia, reținându-se că inculpatul J.L.D. a mai comis anterior fapte penale (conform cazierului aflat la dosar, prin ordonanța Parchetului Judecătoriei Sânnicolau Mare din 29 iunie 2010 s-a dispus aplicarea art. 18 1 și amendă administrativă de 1.000 RON pentru art. 85 alin. (1), 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar prin ordonanța din 23 iunie 2011 s-a dispus aplicarea art. 18 1 și 1.000 RON amendă administrativă pentru art. 85 alin. (1), (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.), iar inculpații H.A.I. și R.A. sunt fără antecedente penale, cât și atitudinea procesuală adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal, împrejurarea că în faza de urmărire penală inculpații nu au recunoscut în totalitate fapta, însă ulterior, în faza de cercetare judecătorească, cei trei inculpați au declarat că recunosc fapta (solicitând aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.), tribunalul a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă care să reflecte o proporție adecvată între gravitatea concretă a faptei de corupție, împrejurările concrete în care a fost comisă și circumstanțele personale, poziția procesuală a acestora, precum și antecedența penală a inculpatului J.L.D.

și lipsa antecedentelor penale a inculpaților H.A.I. și R.A. În raport de aceste criterii, precum și de atitudinea manifestată de inculpați față de faptă și urmările acesteia și ținând cont de limitele de pedeapsă reduse cu o treime, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., tribunalul l-a condamnat pe inculpatul J.L.D. pentru fapta de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. De asemenea, pentru fapta de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 257 C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pentru fapta de trafic de influență, l-a condamnat pe inculpatul H.A.I. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție. Referitor la apărarea inculpatului H. în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond nu a putut reține acest argument întrucât aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, reglementată în art. 320 1 C. proc.

pen., exclude pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În ceea ce privește susținerea în apărarea inculpaților în sensul aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât circumstanțele referitoare la conduita bună înainte de săvârșirea faptei și conduita sinceră după comiterea faptei, nu se justifică a fi aplicate în speță. Astfel, tribunalul a constatat că nu se impune reducerea pedepsei aplicată fiecărui inculpat și prin aplicarea art. 74 C. pen., având în vedere că inculpații au beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., iar în condițiile aplicării acestor dispoziții, reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., constând în recunoașterea faptei, nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuată judiciară, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer. De asemenea, instanța de fond a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări constând în conduita bună anterioară comiterii faptei ca și circumstanță atenuantă judiciară, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu este posibilă decât dacă împrejurarea respectivă, luată în considerare, reduce în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, în cauză, s-a reținut că inculpatul J.L.D. a mai comis anterior fapte penale, pentru inculpatul H.A.I., datele dosarului relevă implicarea lui în conduite ilicite, iar pentru inculpatul R.A. nu se impune reținerea ca și circumstanță atenuantă a conduitei anterioare faptei doar pentru împrejurarea că nu are antecedente penale. Așadar, față de circumstanțele reale și personale ale fiecărui inculpat, s-a apreciat că pedepsele mai sus menționate, aplicate fiecăruia dintre inculpați, astfel cum au fost individualizate, față de dispozițiile art. 72 C. pen., sunt de natură a realiza funcțiile de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 52 C. pen. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate și susținerile privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților.

Astfel, tribunalul a considerat că, în speță, se impune a se stabili pentru fiecare inculpat ca și modalitate de executare a pedepsei executarea în regim de detenție întrucât, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei mai sus descrise și luând în considerare atitudinea pe care au manifestat-o inculpații pentru a comite infracțiunea, respectiv faptul că au dat dovadă de insistențe pentru a-l convinge pe denunțător să le remită sumele mai sus menționate, în scopul obținerii nelegale a permisului de conducere pentru denunțător (conform celor mai sus reținute de instanță), s-a apreciat că stabilirea unei alte modalități de executare, neprivative de libertate, ar conduce la imposibilitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

De altfel, la stabilirea acestei modalități de executare - privative de libertate, prima instanță a avut în vedere și faptul că, pentru reeducarea și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în speță scopul pedepsei poate fi realizat doar printr-o astfel de modalitate și nicidecum printr-o altă modalitate, neprivativă de libertate, ținându-se cont de toate circumstanțele concrete ale cauzei mai sus arătate și de gradul concret de implicare a fiecărui inculpat în comiterea faptei, precum și de atitudinea față de faptă și urmări. Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că atitudinea sinceră manifestată prin declarația de recunoaștere dată de flecare inculpat, nu poate constitui un criteriu care să conducă la concluzia că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără executarea acesteia.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 2.600 euro - în echivalent în RON la data executării. A fost confiscată suma de 1.000 RON, compusă din: bancnotă 100 RON seria S1., bancnotă 100 RON seria S2., bancnotă 100 RON seria S3., bancnotă 100 RON seria S4., bancnotă 100 RON seria S5., bancnotă 100 RON seria S6., bancnotă 200 RON seria S7., bancnotă 200 RON seria S8. Având în vedere aceste dispoziții legale - art. 257 alin. (2) C. pen., art. 256 alin. (2) C. pen., potrivit cărora banii, valorile sau alte bunuri primite se confiscă, iar dacă nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, instanța de fond a reținut că restituirea sumelor de 2.600 euro și 1.000 RON către numitul C.C.G.

nu se justifică întrucât acesta a reclamat fapta organelor de anchetă după consumarea infracțiunii care a avut loc în momentul manifestării acordului cu privire la promisiunile făcute de către inculpați și numitul C., urmate de primirea de către inculpați a sumelor de 1.000 euro, 1.200 RON, 5.200 RON. Împrejurarea că, ulterior, după sesizarea faptei de către numitul C., s-a mai remis inculpatului J. și suma de 1.000 RON, realizându-se flagrantul de către organele de anchetă, s-a reținut că reprezintă o dovadă a faptei comise de către inculpați, faptă ce a fost consumată anterior acestui moment. În raport de aceste motive, tribunalul a respins cererea formulată de numitul C.C.G., de obligare în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor materiale în sumă de 2.600 euro și a respins cererea formulată de numitul C.C.G.

privind restituirea sumei de 1.000 RON. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul R.A. a telefonului mobil marca N., seria IMEI I1., împreună cu acumulator marca N., 1020 mAh și cartela sim cu inscripția "F.", având seria S9. Împotriva sentinței penale nr. 145/PI din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2344/30/2013 au declarat apel, în termen legal, inculpații J.L.D., R.A. și H.A.I. și denunțătorul C.C.G., criticând-o ca fiind netemeinică. În motivarea apelului declarat de inculpatul H.A.I. s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

întrucât, potrivit acestor dispoziții, cererea de judecare în procedura simplificată putea fi admisă în situația în care, pe de o parte, inculpatul recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței, fapte care nu trebuie în mod obligatoriu să întrunească și elementele constitutive ale infracțiunii, iar pe de altă parte, instanța constată că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. S-a susținut că aplicarea procedurii simplificate nu exclude pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., deoarece instanța de judecată soluționează latura penală doar atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Pe de altă parte, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că circumstanțele referitoare la buna conduită a inculpatului H. înainte de săvârșirea faptei și conduita sinceră după comiterea faptei, nu pot fi reținute cu ocazia individualizării pedepsei, deoarece, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., a operat reducerea pedepsei ca o consecință a recunoașterii faptei și astfel, s-ar ajunge la situația în care aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Inculpatul a învederat instanței de apel că reținerea instanței de fond - potrivit căreia dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. numai atunci când se constată o altă atitudine favorabilă inculpatului după săvârșirea infracțiunii, decât comportamentul sincer-, este total greșită, chiar în contradicție evidentă cu scopul urmărit de legiuitor, prin adoptarea atât a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., cât și a dispozițiilor art. 74 C. pen.

De asemenea, a solicitat inculpatul să se constate că instanța de fond a reținut starea de fapt consemnată în finalul expunerii actului de sesizare, fără a constata că această stare de fapt nu corespunde cu cea descrisă în același act de sesizare, la pagina nr. 2. Inculpatul H. a solicitat, așadar, să se constate că starea de fapt reală, pe care, de altfel, a și recunoscut-o, este că i-a comunicat inculpatului J. că a auzit de unul W., care se ocupă cu obținerea de permise de conducere, fără a se susține examen în acest sens și nicidecum că el a promis denunțătorului că intermediază legătura cu W., stare de fapt care, de altfel, rezultă și din expunerea organului de urmărire penală din cuprinsul actului de sesizare.

Referitor la starea de fapt reținută de instanța de fond, potrivit căreia inculpatul H. a solicitat personal denunțătorului suma de 1.000 - 1.200 euro în schimbul rezolvării obținerii permisului de conducere, a solicitat să se constate că există contradicție între consemnările din partea finală a actului de sesizare și cele de la pagina din același act de sesizare, singura intervenție a inculpatului în discuția purtată între inculpatul J. și denunțător fiind atunci când a spus că este fiul șefului Poliției orașului Sânnicolau Mare, întrucât din context rezultă cu evidență că prezentarea inculpatului H. ca polițist la Arad și solicitarea de plată a sumei de 1.000 - 1.200 euro a fost adresată denunțătorului de către inculpatul J. În concluzie, inculpatul H.A.I.

a solicitat instanței de apel să constate că instanța de fond a soluționat pricina fără a lămuri starea de fapt descrisă în mai multe moduri în cuprinsul actului de sesizare, situație care conduce la nelegalitatea soluției pronunțate. În motivarea apelului declarat de inculpatul R.A. s-a criticat hotărârea ca netemeinică în ceea ce privește cuantumul prea mare al pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că toți cei trei inculpați nu au recunoscut fapta în faza de urmărire penală, în condițiile în care inculpatul R. a recunoscut fapta chiar de la primele declarații date în fața organului de urmărire penală și a dat chiar detalii ale modului de comitere a faptei.

De asemenea, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen. privind aplicarea circumstanțelor atenuante, în special cea privind lipsa oricăror antecedente penale, circumstanțe a căror aplicare ar fi în măsură cel puțin să determine aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executări. Inculpatul R. a arătat că este de