ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145/PI

din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2344/30/2013,

în baza art. 257 C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a fost condamnat inculpatul J.L.D., pentru fapta de trafic de influență, la 3 (trei)

ani închisoare.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C.

pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului

de prescripție.

În baza art. 257

C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul R.A., pentru fapta de trafic de influență, la 2 (doi) ani și 6 (șase)

luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C.

pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului

de prescripție.

În baza art. 257

C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul H.A.I., pentru fapta de trafic de influență, la 2 (doi) ani și 6 (șase)

luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C.

pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului

de prescripție.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpați

suma de 2.600 euro - în echivalent în RON la data executării. S-a confiscat suma

de 1.000 RON compusă din: bancnotă 100 RON seria S1., bancnotă 100 RON seria S2.,

bancnotă 100 RON seria S3., bancnotă 100 RON seria S4., bancnotă 100 RON seria S5.,

bancnotă 100 RON seria S6., bancnotă 200 RON seria S7., bancnotă 200 RON seria S8.

A fost respinsă

cererea formulată de numitul C.C.G., de obligare în solidar a inculpaților la plata

despăgubirilor materiale în sumă de 2.600 euro.

A fost respinsă

cererea formulată de numitul C.C.G. privind restituirea sumei de 1.000 RON.

în baza art. 169

C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul R.A. a telefonului mobil

marca N., seria IMEI I1. împreună cu acumulator marca N., 1020 mAh și cartela sim

cu inscripția „F.", având seria S9.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații J.L.D., R.A. și H.A.I. la plata

sumei de 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că, la dosar, a fost atașat dosarul

de urmărire penală nr. 1572/P/2011 din 04 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpaților

J.L.D. și H.A.I. și s-a depus declarație notarială dată de inculpatul R.A., inculpații

recunoscând săvârșirea faptelor, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și

au solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., în cazul recunoașterii vinovăției, doar pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, în raport de declarațiile inculpaților de recunoaștere

în totalitate a faptelor, constatând că probele administrate în cursul urmăririi

penale dovedesc existența faptelor și comiterea acestora de către inculpați, instanța

de fond a procedat la judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că probele administrate în

faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpaților în faza de cercetare

judecătorească, confirmă faptele descrise în rechizitoriu, astfel că a reținut următoarele:

La data de 17

noiembrie 2011, numitul C.C.G. a adresat o plângere Poliției orașului Sânnicolau

Mare, înregistrată la 18 noiembrie 2011 și, ulterior, la Parchetul Judecătoriei

Sânnicolau Mare - la 21 noiembrie 2011 și la Parchetul Tribunalului Timiș - la 30

noiembrie 2011, prin care a sesizat că, în perioada 07 noiembrie 2011 - 16

noiembrie 2011, i-a remis numitului J.L.D. suma de 1.000 euro și 6.880 RON, cu promisiunea

că-i va facilita obținerea unui permis de conducere categoria B, fără a susține

examen de admitere.

Probele administrate

pe parcursul cercetărilor au relevat că, în L. noiembrie 2011, numitul C.C.G. a

luat legătura cu inculpatul J.L.D. pentru ca acesta să-l sprijine în obținerea unui

permis de conducere, fără a susține examen. Inculpatul J.L.D. i-a comunicat că are

o cunoștință care îi poate procura un astfel de permis, în schimbul sumei de 2.600

euro, astfel că inculpatul le-a prezentat numiților C.C.G. și C.L. pe numitul W.,

persoană ce a fost recomandată de către inculpatul H.A., acesta pretinzând că respectiva

persoană are cunoștințe la Serviciul înmatriculări, Permise de Conducere Timiș;

în schimbul sumei de 2.600 euro, W. urma a-i procura lui C.C.G. un permis de conducere

categoria B.

După ce frații

C. i-au remis lui W. suma convenită în trei tranșe (prima dată 1.000 euro și 1.200

RON, a doua oară 5.200 RON și a treia oară 480 RON), prin intermediul inculpatului

J., acesta din urmă a luat legătura telefonic cu frații C., cărora le-a comunicat

că W. a fost arestat și, pentru a obține în continuare permisul de conducere, mai

sunt necesari 1.500 euro sau va încerca să găsească o altă persoană care să-i ajute.

întrucât frații C. au refuzat să mai plătească și această nouă sumă de bani, inculpatul

J.L.D. le-a prezentat pe numitul „A.", persoană care le-a comunicat că este

fiul polițistului H. din Sânnicolau Mare și că el este polițist în Arad, dar că

are cunoștințe la Timișoara, care-l vor ajuta să obțină un permis de conducere pentru

C.C.G., în schimbul sumei de 1.200 euro.

După formularea

denunțului penal la Poliția orașului Sânnicolau Mare și marcarea criminalistică

a sumei de 1.000 RON, frații C. s-au întâlnit cu inculpatul J.L.D., căruia i-au

remis suma de mai sus, fiind surprins în flagrant de organele de poliție.

Din verificările

efectuate în cauză a rezultat că persoana cunoscută de către denunțător sub numele

de “W.” se numește R.A., iar persoana cunoscută sub numele „A." se numește

H.A.I.

Fiind audiat la

urmărirea penală, inculpatul J.L.D. a recunoscut că a discutat cu W. și cu A. despre

obținerea unui permis de conducere pentru C.C.G., în schimbul sumei de 2.600 euro;

inculpatul a precizat că A.H. este cel care i l-a prezentat pe W. și i-a spus că

se ocupă cu procurarea de permise de conducere, în schimbul unei sume de bani.

În faza de cercetare

penală, inculpatul R.A. a susținut că a fost contactat telefonic atât de inculpatul

J.L.D., cât și de inculpatul A.H., pentru a-i obține un permis de conducere denunțătorului,

flecare pretinzându-i o sumă de bani, pentru că i-au adus clientul. De altfel, inculpatul

R.A. a și menționat modul în care au fost împărțite între cei trei inculpați sumele

de bani primite de la denunțător.

Inculpatul H.A.I.,

în faza actelor premergătoare, a declarat că s-a prezentat ca polițist în fața fraților

C., la rugămintea lui J.L.D., ocazie cu care i-a promis lui C.C.G. că, după susținerea

examenului, va vorbi cu polițiștii examinatori să nu-l respingă la proba practică;

după începerea urmăririi penale, acest inculpat a refuzat să mai dea vreo declarație

la urmărirea penală.

Concludente în

sensul celor arătate au fost probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate

cu declarațiile de recunoaștere a vinovăției date de cei trei inculpați în faza

de cercetare judecătorească.

Astfel, în declarațiile

denunțătorului C.C.G., acesta a arătat că a absolvit școala de șoferi și a dat examen

de două ori, însă nu a reușit să facă mai mult de 12 puncte și a aflat că inculpatul

J.L.D. - medic din Sânnicolau Mare - a ajutat o cunoștință de a sa în obținerea

permisului de conducere. În cursul lunii octombrie 2011, numita C.L., sora lui C.C.G.,

a avut o discuție cu J.L.D., care i-a promis că rezolvă obținerea permisului de

conducere necesar fratelui ei pentru suma de 2.600 euro, aceasta fiind de acord

cu suma pretinsă.

Ulterior, au avut

loc mai multe întâlniri între denunțător, sora sa și numitul J.L.D., care, de fiecare

dată, i-a asigurat că are relații în rândul lucrătorilor de poliție de la Permise,

garantându-le că, prin intermediul unui polițist de la acest serviciu, îi va obține

lui C.C.G. permisul de conducere, fără a fi necesar să mai susțină examen în acest

sens.

Inculpatul J.L.D.

a prezentat denunțătorului și surorii acestuia o persoană numită “W.”, despre care

a afirmat că ar fi un prieten al său care lucrează la permise. Acest W. a pretins

că este polițist și că, după ce va primi suma de 2.600 euro, petentul urmează a

se prezenta la mall pentru a-și ridica permisul de conducere, menționând că suma

pretinsă urma a fi împărțită cu ceilalți colegi ai săi.

La câteva zile

după ce i-a fost prezentat, numita C.L. s-a întâlnit cu numitul W., căruia i-a înmânat

suma de 1.000 euro și 1200 RON (jumătate din 2.600 euro); tranzacția a fost efectuată

în autoturismul inculpatului J.L.D., în prezența acestuia din urmă. Apoi, în data

de 13 noiembrie 2011, inculpatul J.L.D., împreună cu W., s-au deplasat la locuința

numitului C.C.G. și au mai primit suma de 5.200 RON. În dimineața de 16

noiembrie 2011, inculpatul J.L.D. a luat legătura telefonic cu numitul C.C.G., căruia

i-a cerut și suma de 480 RON, sumă ce i-a fost ulterior înmânată de către C.L.,

în cursul aceleiași zile.

În dimineața de

17 noiembrie 2011, sora denunțătorului i-a comunicat acestuia că a fost contactată

de inculpatul J.L.D., care i-a spus că nu-și poate îndeplini promisiunea făcută,

deoarece W. este anchetat de poliție și arestat, astfel nu se mai poate face nimic.

După această discuție,

denunțătorul s-a deplasat la Poliția orașului Sânnicolau Mare, unde a formulat plângere

penală.

Apoi, denunțătorul

a luat legătura telefonic cu inculpatul J.L.D., căruia i-a cerut să-i restituie

sumele ce i-au fost date, dar inculpatul i-a mai cerut și suma de 1.500 euro pentru

a-l scoate pe cauțiune pe W. și atunci îl va ajuta în continuare pe petent să obțină

permisul de conducere, dar denunțătorul nu a fost de acord. După puțin timp, inculpatul

J.L.D. i-a prezentat denunțătorului o persoană care s-a recomandat „A." și

care a spus că este polițist în Arad, cerându-i totodată suma de 1.000 - 1.200 euro

să-i rezolve obținerea permisului de conducere, declarând că are cunoștințe la Timișoara

și că va interveni la acestea pentru a rezolva. în contextul aceleiași discuții,

A. a arătat că el este fiul șefului Poliției orașului Sânnicolau Mare, H.

În urma acestor

discuții, s-a procedat la înserierea și marcarea sumei de 1.000 RON cu mențiunea

„ÎNȘELĂCIUNE", după care numita C.L. a luat legătura telefonic cu inculpatul

J.L.D. pentru a-i înmâna banii pretinși.

În data de 24

noiembrie 2011, în jurul orei 12:30, numiții C.C.G. și C.L. s-au deplasat la cofetăria

D. din Sânnicolau Mare unde urmau a se întâlni cu inculpatul J.L.D. În locul respectiv,

inculpatului J.L.D. i-a fost înmânată suma de 1.000 RON marcată criminalistic, ulterior

fiind surprins de organele de poliție cu suma respectivă în mână.

Din declarația

numitei C.L. a rezultat că, la începutul lunii noiembrie 2011, fratele său, C.C.G.,

i-a spus că-i va da o sumă de bani doctorului J. din Sânnicolau Mare pentru a-i

procura un permis de conducere categoria B, fără a mai susține examenul pentru dobândirea

acestuia. Urmare acestui fapt, martora a fost contactată telefonic de mai multe

ori de către inculpatul J.L.D. pentru a-i aduce diferite sume de bani. La una dintre

întâlnirile avute cu doctorul J., acesta i-a prezentat o persoană numită „W.",

care era omul de legătură ce urma a înlesni procurarea permisului de conducere necesar

denunțătorului. De altfel, la remiterea unei tranșe de bani - suma de 5.200 RON,

inculpatul J.L.D. a venit însoțit de W.

În data de 16

noiembrie 2011, martora însăși s-a deplasat la Sânnicolau Mare unde i-a înmânat

doctorului J. suma de 480 RON, precum și o adeverință din care rezulta că denunțătorul

C.C.G. a absolvit 8 clase. În seara aceleiași zile, în jurul orei 23:00, inculpatul

J.L.D. a luat legătura telefonic cu martora și i-a comunicat că nu-l mai poate ajuta

pe fratele acesteia, deoarece un coleg al lui W. este anchetat de poliție și nu

mai poate face nimic.

După câteva zile,

deși C.C.G. îi solicitase inculpatului J. sumele remise până în acel moment, inculpatul

a luat din nou legătura telefonic cu martora și i-a cerut suma de 1.500 euro pentru

ca W. să iasă pe cauțiune, dar aceasta a menționat că, mai întâi, trebuie să vorbească

cu fratele ei, urmând ca J. să revină cu un telefon. Atunci când inculpatul a sunat

din nou, i-a spus martorei că mai are o variantă pentru ca denunțătorul să obțină

permisul de conducere, fiind vorba despre un prieten al său, care are cunoștințe

la Permise și a propus o întâlnire cu acesta în ziua următoare.

După toate aceste

discuții, denunțătorul C.C.G. a sesizat organele de poliție.

Conform înțelegerii,

martora C.L. și denunțătorul C.C.G. au mers la întâlnire cu inculpatul J.L.D., ocazie

cu care acesta din urmă le-a prezentat o persoană care s-a recomandat „A.",

a spus că este polițist în Arad și are cunoștințe la permise, iar dacă denunțătorul

îi dă suma de 1.200 euro, îi va obține permisul de conducere, A. a mai precizat

că este copilul polițistului H. din Sânnicolau Mare.

În data de 23

noiembrie 2011, inculpatul J.L.D. a contactat-o din nou telefonic pe martoră și

i-a cerut 1.500 euro pentru a continua varianta cu W., martora fiind de acord. Numita

C.L. a luat legătura cu organele de poliție încunoștințate prin plângerea penală,

acestea au înseriat și marcat criminalistic suma de 1.000 RON, sumă care, în data

de 24 noiembrie 2011, i-a fost remisă inculpatului J.L.D., fiind surprins cu suma

respectivă asupra sa.

Pentru probarea

certă a activității infracționale a inculpaților, în cauză a fost întocmită o hartă

relațională a convorbirilor, rezultând că, în perioada 30 octombrie - 30

noiembrie 2011, au fost purtate convorbiri telefonice între inculpați, după cum

urmează: inculpatul R.A., zis „W.” l-a contactat de 7 ori pe C.C.G.; inculpatul

R.A., zis „W.” l-a contactat de 36 ori pe inculpatul J.L.D. la unul dintre numerele

de telefon folosite, respectiv de 30 ori la un alt număr de telefon; inculpatul

R.A., zis „W.” a contactat-o de 4 ori pe C.L., fiind contactat doar o singură dată

de aceasta; inculpatul J.L.D. l-a contactat de 10 ori pe inculpatul R.A., zis W.,

de pe un număr de telefon, respectiv de 30 ori de pe un alt număr de telefon; inculpatul

J.L.D. a contactat-o de 65 ori pe C.L., iar aceasta, la rândul ei, l-a contactat

de 46 ori; inculpatul J.L.D. l-a contactat de 25 ori pe H.A.I.; inculpatul H.A.I.

l-a contactat de 52 ori pe inculpatul J.L.D. la unul dintre numerele de telefon

utilizate de acesta, respectiv de 117 ori la un alt număr de telefon utilizat de

inculpatul J.; inculpatul H.A.I. a contactat-o de 56 ori pe C.L., fiind contactat,

la rândul său, de aceasta de 35 ori.

De asemenea, au

fost autorizate în cauză înregistrările și convorbirile telefonice în perioada 12

ianuarie - 09 mai 2012, din procesele-verbale de valorificare a rezultatelor acestor

interceptări reieșind ca fiind relevante discuția purtată în data de 17

ianuarie 2012 între inculpații J.L.D. și H.A.I., în care, după ce J. îi comunică

interlocutorului său că a fost chemat la Timișoara pentru audieri, discută despre

împrejurarea că numitul W. nu a mai putut fi contactat, din cuprinsul acestor discuții

rezultând în mod cert faptul că inculpatul H.A.I. avea reprezentarea participației

sale la infracțiunea pentru care era cercetat interlocutorul său, inculpatul J.L.D.

Relevantă a fost

și o altă discuție purtată de inculpatul H.A.I., la data de 02 februarie 2012, cu

un interlocutor și după ce acesta i-a spus că urmează să dea examen pentru obținerea

permisului de conducere. Inculpatul H.A.I. s-a oferit să-l ajute pe interlocutorul

său să-l ajute să promoveze examenul.

În data de 16

februarie 2012, ora 18.59, inculpatul H.A.I. a avut o discuție cu un interlocutor,

față de care inculpatul H.A.I. a pretins că este polițist și îndeplinește atribuții

de organ de cercetare penală.

Într-o altă conversație

telefonică din data de 17 februarie 2012, inculpatul H.A.I. i-a spus interlocutoarei

sale despre o persoană că o să o ajute la permis, împrejurare din care a rezultat

că inculpatul H.A.I. avea reprezentarea că poate ajuta la obținerea permisului de

conducere.

Într-o conversație

telefonică, purtată în data de 08 martie 2012, inculpatul H.A.I. i-a povestit unei

persoane că s-a dat drept polițist la cineva și, astfel, o cunoștință nu a primit

amendă.

În data de 27

martie 2012, ora 12:40, inculpatul H.A.I. a expediat un sms, având următorul conținut:

„Dimineața la 07:30 la lucru pana la 12 la birou la calculator facem cercetam cazuri

făcute de sâmbăta și duminica belele ce or făcut vagabonti și ei spun ca sunt nevinovații

și acuma cercetam și vedem ce vina au și iei calculatorul nu minte acum cu hoți

la munca pe strada sunt 12 mașini de politie care îi păzește și eu cu adjunctul

suntem cu jandarmeria ei doar 12 mașini și stăm sa termine treaba după aia la arest

înapoi azi cred ca lucru pana seara târziu vb mai deseară ca am multe de făcut".

Aceste convorbiri

și comunicări au relevat că inculpatul H.A.I. pretindea în mod constant că este

lucrător de poliție și că desfășoară activități specifice acestei profesii, după

cum rezultă și disponibilitatea acestuia de a ajuta diferite persoane pentru promovarea

examenului pentru obținerea permisului de conducere.

Fiind audiați,

și martorii D.F. și I.M. au declarat că au participat la marcarea sumei de 1.000

RON, pe care frații C. urmau să o dea inculpatului J.L.D., sumă ce reprezenta o

parte din totalul de 2.500 euro pretins de către inculpat pentru obținerea unui

permis de conducere, fără susținerea examenului de către C.C.G. De asemenea, cei

doi martori au fost prezenți și în momentul în care inculpatul J.L.D. a primit suma

de 1.000 RON marcată criminalistic și a fost surprins de organele de poliție, ocazie

cu care inculpatul a recunoscut că a primit cei 1.000 RON de la C.C.G. pentru a

interveni pe lângă un funcționar din cadrul Serviciului Permise și Înmatriculări

Timiș, pentru obținerea permisului de conducere. Martorul I.M. a menționat și faptul

că a fost sunat de către inculpatul H.A.I., care l-a întrebat dacă-l cunoaște pe

C.C.G. din Teremia Mică și care este situația financiară a acestuia. Ulterior flagrantului,

H.A.I. i-a povestit martorului că este cercetat împreună cu J.L.D. și W., menționând

totodată că a primit și el o parte din suma pe care frații C. au dat-o inculpatului

J.L.D.

De asemenea, numitul

M.A., subofițer în cadrul Poliției Sânnicolau Mare, a declarat că, în jurul datei

de 19 din 20 noiembrie 2011, a primit ca sarcină de serviciu să observe cu cine

se întâlnesc frații C. în localul „L." din Sânnicolau Mare, fiind vorba despre

o persoană care urma să obțină un permis de conducere; martorul a observat că cei

doi frați C. s-au întâlnit cu „doctorul J. și cu A.H.", dar nu a auzit ce discutau.

Din declarația

numitului R.Ș.D. a rezultat că, în cursul lunii noiembrie 2011, a fost prezent la

momentul în care frații C. au remis unei persoane, identificată ca fiind inculpatul

J.L.D., suma de 5.200 RON, pentru ca persoana respectivă să-i obțină un permis de

conducere românesc valabil. Ulterior, martorul a aflat de la frații C. că au fost

păgubiți de o sumă mult mai mare de bani.

Martorul P.A.C.

a declarat că a condus-o pe numita C.L. până în Sânnicolau Mare unde aceasta urma

a se întâlni cu o persoană căreia urma a-i remite o sumă de bani, pentru ca persoana

respectivă să-i obțină un permis de conducere fratelui său, C.C.G.

Din cuprinsul

procesului-verbal de confruntare dintre inculpații J.L.D. și R.A. a rezultat că

aceștia au recunoscut că s-au întâlnit de mai multe ori, ocazie cu care s-au remis

diferite sume de bani. Inculpatul R.A. a arătat că banii au fost împărțiți între

cei trei inculpați, pe când inculpatul J. a arătat inițial că el nu a primit nicio

sumă de bani. Cu ocazia confruntării, atunci când inculpatul J.L.D. a fost întrebat

despre ultima tranșă de bani (cea care a fost înseriată și marcată criminalistic),

acesta a declarat că A.H. l-a contactat și i-a comunicat că „W.” a fost arestat

și i-a propus ca frații C. să mai plătească încă 1.500 euro, din care aproximativ

100 euro urmau a fi folosiți pentru cauțiunea lui W., iar diferența pentru a interveni

la altcineva să obțină permis de conducere pentru C.C.G., precizând că această sumă

nu dorește să o primească direct de la frații C., ci doar prin intermediul inculpatului

J.

De asemenea, s-a

mai reținut că, fiind întrebat cui trebuia să dea banii primiți în ultima tranșă,

când a fost surprins în flagrant, inculpatul J. a arătat că și acești bani trebuia

să-i dea tot lui W., deși avea reprezentarea că este arestat, conform indicațiilor

lui A.H.

Totodată, instanța

de fond a reținut că în declarația dată de inculpatul J.L.D., în faza actelor premergătoare,

acesta a arătat că, la rugămintea fraților C., a luat legătura cu W. pentru ca acesta

să-i obțină un permis de conducere lui C.C.G., fără a urma cursurile unei școli

de șoferi. În prezența inculpatului J.L.D., în data de 11 noiembrie 2011, C.C.G.

i-a comunicat lui W. pretențiile sale, acesta precizând că poate obține permisul

de conducere, în schimbul sumei de 2.600 euro. În ziua următoare întâlnirii, inculpatul

J. a susținut că ar fi fost contactat telefonic de W., care i-a spus că numitul

C.C.G. trebuie să-i aducă jumătate din suma asupra căreia s-au înțeles, motiv pentru

care J. l-a contactat pe denunțător și i-a comunicat doleanța lui W. Chiar în aceeași

zi, inculpatul J., W. și C.L. s-au întâlnit în Sânnicolau Mare, ocazie cu acre aceasta

din urmă i-a remis lui W. suma de 1.000 euro și 1.200 RON. De asemenea, inculpatul

a menționat că a fost contactat de W. și în data de 16 noiembrie 2011, stabilind

din nou întâlnire cu frații C., ocazie cu care a primit de la denunțător suma de

5.200 RON. Următoarea tranșă de bani - 480 RON, i-a fost dată lui W. în data de

18 noiembrie 2011, prin intermediul inculpatului J.

Același inculpat

a arătat că, ulterior, a fost contactat de W., care i-a spus că nu poate veni cu

permisul întrucât persoana ce trebuia să-l obțină a intrat într-o anchetă și va

mai dura o perioadă de timp până ce se va rezolva problema. Această împrejurare

a fost adusă de către inculpat de îndată la cunoștința fraților C. Inculpatul a

mai arătat că a fost contactat de o persoană numită „A.", care i-a spus că

a vorbit cu W. care i-a cerut să-l anunțe că mai trebuie strânsă și suma de 1.500

euro, frații C. fiind de acord și cu plata acestei sume, dându-și întâlnire cu aceștia

pentru data de 24 noiembrie 2011.

În data de 24

noiembrie 2011, inculpatul J. s-a întâlnit cu frații C. în cofetăria D. din Sânnicolau

Mare, unde C.C.G. i-a remis inculpatului suma de 1.000 RON, deși J. i-a spus că

trebuia strânsă întreaga sumă. Banii primiți au fost puși de către inculpat în buzunarul

stâng al hainei, după care frații C. au plecat, imediat în local intrând organele

de poliție, care i-au solicitat să prezinte banii și valorile ce le are asupra sa.

Cu acel prilej, inculpatul J. a arătat că are asupra sa suma de 1.000 RON, pe care

a primit-o de la frații C. în scopul de a-i da lui W. pentru obținerea permisului

de conducere.

De asemenea, în

declarația dată de inculpatul J.L.D., după începerea urmăririi penale, acesta a

arătat că, urmare cererii lui C.C.G. de a-l ajuta să obțină un permis de conducere

fără efectuarea școlii de șoferi, i-a relatat inculpatului A.H. doleanța lui C.,

ocazie cu care A. i-a spus că are o cunoștință W. care poate procura un permis de

conducere românesc, în schimbul unei sume de bani. Urmare a acestei discuții, A.

i-a spus inculpatului J. că trebuie să se întâlnească cu W. în fata unui hotel din

Sânnicolau Mare, la întâlnire urmând a participa și frații C. La întâlnirea respectivă,

W. le-a comunicat fraților C. că va obține permisul de conducere, în schimbul sumei

de 2.600 euro, fiind necesare totodată și o copie de pe cartea de identitate și

o adeverință din care să rezulte că denunțătorul are 8 clase. După câteva zile,

tot în prezența inculpatului J., frații C. i-au remis lui W. suma de 1.000 euro

și 1.200 RON. În tot acest timp, inculpatul A.H. l-a contactat telefonic pe inculpatul

J. pentru a afla cum stau lucrurile. Următoarea sumă de bani ce i-a fost înmânată

lui W., tot în prezența lui J., a fost de 5.200 RON, iar ultima tranșă de 480 RON

i-a fost dată inculpatului J. care, apoi, i-a dat-o lui W.

Ulterior, inculpatul

J. a aflat că frații C. trebuie să-i mai dea lui W. o sumă de bani - 1.500 euro,

percepută prin intermediul inculpatului A.H., pentru a plăti o cauțiune, ca urmare

a faptului că W. fusese arestat, sumă ce urma a fi remisă tot prin intermediul inculpatului

J.

Deși inculpatul

J.L.D. a susținut că nu a primit nicio sumă de bani din cei remiși de frații C.

lui W., ulterior acest inculpat a recunoscut în totalitate fapta.

Din declarația

numitului R.A., zis W., dată în faza actelor premergătoare, a rezultat că, în vara

anului 2011, a fost contactat telefonic de către inculpatul A.H., ce i-a cerut să-l

ajute să obțină un permis de conducere pentru un prieten al său, totodată inculpatul

H. solicitând suma de 400 euro pentru că el a prezentat clientul.

Ulterior, inculpatul

R.A. a fost contactat telefonic de doctorul J.L.D. care, la rândul lui, a insistat

să procure un permis de conducere pentru aceeași persoană în legătură cu care a

fost sunat și de A.H., doctorul pretinzând suma de 300 euro. Inculpatul R. a acceptat

propunerile ce i s-au făcut și, ulterior, s-a întâlnit într-o cofetărie din Sânnicolau

Mare cu inculpații J.L.D. și H.A., ocazie cu care cel din urmă a zis că prețul este

de 2.600 euro. Prima tranșă de bani primită de inculpatul R. a fost de 1.200 RON

și 1.000 euro, din care inculpatul J. a primit suma de 250 euro, iar inculpatul

H.A. a primit suma de 150 euro. Ulterior, inculpatul R. i-a mai dat inculpatului

H. și sumele de 600 RON și 50 euro, iar inculpatului J. suma de 600 RON.

Conform susținerilor

inculpatului R., a mai primit de la denunțătorul C.C.G. suma de 3.800 RON, sumă

ce a rămas la inculpatul J. și care a fost apoi împărțită cu inculpatul A.H.

De asemenea, inculpatul

a arătat că i-a fost prezentat lui C.C.G. și surorii acestuia cu numele W., așa

cum a propus inculpatului A.H.

Inculpatul R.A.

a mai arătat că, după flagrantul în cadrul căruia J.L.D. a fost surprins primind

o nouă tranșă de bani de la C.C.G., a fost contactat de A.H., ce i-a reproșat că

el a formulat denunțul împotriva sa și a doctorului.

După începerea

urmăririi penale, inculpatul R.A. a arătat că a primit, în două tranșe, de la inculpatul

J.L.D., suma de 1.000 euro și 5.000 RON, bani proveniți de la frații C. Din această

sumă, inculpatul a păstrat doar 550 euro, diferența fiind dată inculpaților J.L.D.

și H.A..

La data de 21

martie 2012, inculpatul R.A. a arătat că inculpatul H.A.I. este cel care i-a spus

să se prezinte ca „W." în fața fraților C.; de altfel, și inculpatul J.L.D.

le-a spus fraților C. că inculpatul R. se numește W., deși în mod obișnuit îi spunea

„A.". Pe de altă parte, inculpatul R.A. a mai arătat că, după începerea urmăririi

penale, s-a întâlnit cu inculpatul H.A.I., care i-a reproșat că a spus la procuror

că el și J. au primit bani, pentru că, dacă nu ar fi declarat astfel, ei ar fi scăpat

întrucât nimeni nu avea treabă cu ei.

În declarația

dată în fața notarului, depusă la dosar în faza de cercetare judecătorească, inculpatul

R.A. a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei arătată în rechizitoriu.

Inculpatul H.A.I.,

în declarația dată în faza actelor premergătoare, a arătat că, prin lunile octombrie-noiembrie

2011, inculpatul J.L.D. i-a spus că face demersuri să obțină un permis de conducere

pentru "C. din Teremia Mică", prin intermediul unei persoane numite W.,

solicitând totodată și sprijinul său în acest sens. Conform declarației numitului

H.A.I., pentru a le întări convingerea fraților C., inculpatul J. i-a cerut să se

prezinte ca polițist în fața acestora, el a refuzat inițial, dar, la insistențele

lui J., a acceptat și s-a prezentat în fața fraților C. ca polițist la Arad; cu

acel prilej, H.A.I. a fost întrebat de L. și C.C. dacă-l poate ajuta pe cel din

urmă să obțină un permis de conducere valabil, inculpatul răspunzând afirmativ,

dar menționând că ajutorul poate fi acordat doar la proba practică, atunci când

va vorbi cu polițiștii examinatori (M., V., Z., P., ZO., MO. - șeful lor). Atunci

când a aflat că s-au plătit sume de bani lui J., H. a revenit și le-a spus fraților

C. că nu este polițist, ci doar fiul șefului Poliției Orașului Sânnicolau Mare.

În declarația

olografă a numitul H.A.I., acesta a menționat că nu le-a comunicat fraților C. numele

persoanelor care-l vor examina la proba practică, dar a subliniat că ar fi vorba

de numiții "V., M., Z., P., iar șeful lor este MO.". De asemenea, inculpatul

a mai precizat că nu a primit nicio sumă de bani de la "LA., W., C., L.".

În procesul-verbal

întocmit de către ofițeri din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Serviciul

Județean Anticorupție Timiș, la Serviciul Public Comunitar - Evidență Auto Timiș,

Compartimentul Examinări, au fost arătați lucrătorii de poliție care își desfășoară

activitatea la Serviciul menționat, între aceștia figurând lucrători al căror nume

corespunde cu cele indicate de inculpatul H.

După începerea

urmăririi penale, în data de 20 februarie 2011, inculpatul H.A.I. a refuzat să dea

declarații.

Ulterior, în faza

de cercetare judecătorească, și inculpatul H.A.I. a declarat în fata instanței că

recunoaște în totalitate fapta de trafic de influență descrisă în rechizitoriu.

Declarațiile celor

trei inculpați de recunoaștere a faptelor, coroborate cu ansamblul probelor dosarului,

probe mai sus analizate de instanță, au dovedit existenta infracțiunii de trafic

de influență comisă de către fiecare dintre inculpați.

Așadar, s-a reținut

că fapta mai sus descrisă, săvârșită de inculpatul J.L.D., de a primi, în cursul

lunii noiembrie 2011, de la denunțătorul C.C.G., suma de 2.600 euro, în vederea

obținerii pentru acesta a unui permis de conducere românesc, fără a fi necesar ca

denunțătorul să frecventeze cursurile școlii de șoferi sau să susțină examen, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de

art. 257 C. pen.

De asemenea, s-a

reținut că fapta inculpatului R.A. de a pretinde și primi, în cursul lunii noiembrie

2011, de la denunțătorul C.C.G., suma de 2.600 euro, în vederea obținerii pentru

acesta a unui permis de conducere românesc, inculpatul susținând că are cunoștințe

la Serviciul înmatriculări, Permise de conducere Timiș, fără a fi necesar ca denunțătorul

să frecventeze cursurile școlii de șoferi sau să susțină examen, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257

C. pen.

Totodată, s-a

reținut că fapta inculpatului H.A.I., care, în cursul lunii noiembrie 2011, s-a

oferit în fața denunțătorului C.C.G. să intermedieze legătura cu numitul R.A., zis

„W.", în vederea obținerii pentru denunțător a unui permis de conducere românesc,

întrucât W. ar fi avut cunoștințe la Serviciul înmatriculări, Permise de conducere

Timiș, fără a fi necesar ca denunțătorul să frecventeze cursurile școlii de șoferi

sau să susțină examen, respectiv a promis el însuși că, în schimbul sumei de 1.000

-1.200 euro, va rezolva obținerea permisului de conducere de către denunțător, declarând

că are cunoștințe la Timișoara și că va interveni la acestea pentru a rezolva, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de

art. 257 C. pen.

A fost avut în

vedere că, potrivit art. 257 C. pen., constituie infracțiunea de trafic de influență,

primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,

direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană

care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar

pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale

de serviciu.

În ceea ce privește

latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că elementul material

constă în acțiunea de traficare a influenței, care este realizată în modalitatea

primirii de la persoana interesată a unei sume de bani pentru a interveni pe lângă

funcționarul din cadrul Serviciului înmatriculări, Permise de conducere, asupra

căruia inculpații au lăsat să se creadă că au influență, a primi bani însemnând

preluarea de către inculpați a unei sume de bani sau alte foloase.

S-a mai reținut

că pentru existența infracțiunii de trafic de influență sunt îndeplinite în speță

condițiile necesare, în primul rând cerința ca subiectul activ să aibă influentă

ori să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului sau altui salariat.

în acest sens, a fost avut în vedere că a avea influență asupra unei asemenea persoane

înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în

bune relații. S-a reținut, de asemenea, că inculpatul lasă să se creadă că are influență

asupra unui funcționar atunci când, fără a avea influența pretinsă, creează persoanei

falsa impresie că se bucură de această trecere, că este în bune relații cu funcționarul,

că se bucură de încrederea acestuia, neavând relevanță dacă inculpatul a precizat

ori nu numele funcționarului asupra căruia are influență, suficient fiind să-l fi

determinat numai prin calitatea acestuia, fiind relevant dacă din conținutul celor

afirmate se desprinde competența acelui funcționar de a dispune în legătură cu actul

referitor la care se trafichează influența.

Așadar, s-a reținut

că esențial este ca influența făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată

motivul determinat al tranzacției. De asemenea, s-a reținut că, pentru subzistența

faptei, trebuie ca organul de stat, instituția din care face parte funcționarul,

să aibă competența de a efectua actul în vederea căruia se trafichează influența,

condiție îndeplinită în speță.

În ceea ce privește

urmarea imediată, în cazul infracțiunii de trafic de influentă, s-a reținut că realizarea

elementului material al acestei infracțiuni are ca urmare imediată crearea unei

stări de pericol în ceea ce privește buna desfășurare a activității unui organ de

stat, unei instituții, etc, în serviciul căreia se află funcționarul, starea de

pericol rezultând din atingerea adusă prin expunerea reputației acestuia la neîncredere

și suspiciune.

Referitor la latura

subiectivă, s-a reținut că, în speță, infracțiunea de trafic de influență a fost

comisă sub aspect subiectiv cu intenție directă întrucât inculpații au prevăzut

și au urmărit rezultatul faptei lor.

Având în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit fapta,

gradul de pericol social ridicat al faptei, precum și persoana fiecăruia dintre

aceștia, reținându-se că inculpatul J.L.D. a mai comis anterior fapte penale (conform

cazierului aflat la dosar, prin ordonanța Parchetului Judecătoriei Sânnicolau Mare

din 29 iunie 2010 s-a dispus aplicarea art. 18

1

și amendă administrativă

de 1.000 RON pentru art. 85 alin. (1), 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar prin ordonanța

din 23 iunie 2011 s-a dispus aplicarea art. 18

1

și 1.000 RON amendă administrativă

pentru art. 85 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 208 alin. (1), 209

alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.), iar inculpații

H.A.I. și R.A. sunt fără antecedente penale, cât și atitudinea procesuală adoptată

de inculpați pe parcursul procesului penal, împrejurarea că în faza de urmărire

penală inculpații nu au recunoscut în totalitate fapta, însă ulterior, în faza de

cercetare judecătorească, cei trei inculpați au declarat că recunosc fapta (solicitând

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.), tribunalul a aplicat fiecărui inculpat

o pedeapsă care să reflecte o proporție adecvată între gravitatea concretă a faptei

de corupție, împrejurările concrete în care a fost comisă și circumstanțele personale,

poziția procesuală a acestora, precum și antecedența penală a inculpatului J.L.D.

și lipsa antecedentelor penale a inculpaților H.A.I. și R.A.

În raport de aceste

criterii, precum și de atitudinea manifestată de inculpați față de faptă și urmările

acesteia și ținând cont de limitele de pedeapsă reduse cu o treime, ca urmare a

incidenței dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., tribunalul l-a condamnat

pe inculpatul J.L.D. pentru fapta de trafic de influență, prev. de art. 257 C.

pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei)

ani închisoare. De asemenea, pentru fapta de trafic de influență, prev. de art.

257 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat

pe inculpatul R.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza

art. 257 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru

fapta de trafic de influență, l-a condamnat pe inculpatul H.A.I. la pedeapsa de

2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

lit. b) C.

pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei ori grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului

de prescripție.

Referitor la apărarea

inculpatului H. în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond nu a putut reține acest argument

întrucât aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției,

reglementată în art. 320

1

C. proc. pen., exclude pronunțarea unei soluții

de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci

când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al

aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate

în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În ceea ce privește

susținerea în apărarea inculpaților în sensul aplicării circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată

întrucât circumstanțele referitoare la conduita bună înainte de săvârșirea faptei

și conduita sinceră după comiterea faptei, nu se justifică a fi aplicate în speță.

Astfel, tribunalul a constatat că nu se impune reducerea pedepsei aplicată fiecărui

inculpat și prin aplicarea art. 74 C. pen., având în vedere că inculpații au beneficiat

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar în condițiile aplicării

acestor dispoziții, reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen., constând în recunoașterea faptei, nu mai poate fi valorificată ca reprezentând

circumstanță atenuată judiciară, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept

să i se acorde o dublă valență juridică. S-a mai reținut că dispozițiile art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă

atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul

sincer. De asemenea, instanța de fond a apreciat că recunoașterea anumitor împrejurări

constând în conduita bună anterioară comiterii faptei ca și circumstanță atenuantă

judiciară, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu este posibilă decât dacă

împrejurarea respectivă, luată în considerare, reduce în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului,

încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface,

în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Or, în cauză, s-a

reținut că inculpatul J.L.D. a mai comis anterior fapte penale, pentru inculpatul

H.A.I., datele dosarului relevă implicarea lui în conduite ilicite, iar pentru inculpatul

R.A. nu se impune reținerea ca și circumstanță atenuantă a conduitei anterioare

faptei doar pentru împrejurarea că nu are antecedente penale. Așadar, față de circumstanțele

reale și personale ale fiecărui inculpat, s-a apreciat că pedepsele mai sus menționate,

aplicate fiecăruia dintre inculpați, astfel cum au fost individualizate, față de

dispozițiile art. 72 C. pen., sunt de natură a realiza funcțiile de constrângere,

de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate și susținerile privind suspendarea condiționată

a executării pedepselor aplicate inculpaților. Astfel, tribunalul a considerat că,

în speță, se impune a se stabili pentru fiecare inculpat ca și modalitate de executare

a pedepsei executarea în regim de detenție întrucât, în raport de circumstanțele

concrete ale cauzei mai sus descrise și luând în considerare atitudinea pe care

au manifestat-o inculpații pentru a comite infracțiunea, respectiv faptul că au

dat dovadă de insistențe pentru a-l convinge pe denunțător să le remită sumele mai

sus menționate, în scopul obținerii nelegale a permisului de conducere pentru denunțător

(conform celor mai sus reținute de instanță), s-a apreciat că stabilirea unei alte

modalități de executare, neprivative de libertate, ar conduce la imposibilitatea

realizării scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. De altfel,

la stabilirea acestei modalități de executare - privative de libertate, prima instanță

a avut în vedere și faptul că, pentru reeducarea și formarea unei atitudini corecte

față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în speță scopul

pedepsei poate fi realizat doar printr-o astfel de modalitate și nicidecum printr-o

altă modalitate, neprivativă de libertate, ținându-se cont de toate circumstanțele

concrete ale cauzei mai sus arătate și de gradul concret de implicare a fiecărui

inculpat în comiterea faptei, precum și de atitudinea față de faptă și urmări. Pe

de altă parte, instanța de fond a mai reținut că atitudinea sinceră manifestată

prin declarația de recunoaștere dată de flecare inculpat, nu poate constitui un

criteriu care să conducă la concluzia că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără

executarea acesteia.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpați a sumei de 2.600 euro - în echivalent în RON la data executării. A

fost confiscată suma de 1.000 RON, compusă din: bancnotă 100 RON seria S1., bancnotă

100 RON seria S2., bancnotă 100 RON seria S3., bancnotă 100 RON seria S4., bancnotă

100 RON seria S5., bancnotă 100 RON seria S6., bancnotă 200 RON seria S7., bancnotă

200 RON seria S8.

Având în vedere

aceste dispoziții legale - art. 257 alin. (2) C. pen., art. 256 alin. (2) C.

pen., potrivit cărora banii, valorile sau alte bunuri primite se confiscă, iar dacă

nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, instanța

de fond a reținut că restituirea sumelor de 2.600 euro și 1.000 RON către numitul

C.C.G. nu se justifică întrucât acesta a reclamat fapta organelor de anchetă după

consumarea infracțiunii care a avut loc în momentul manifestării acordului cu privire

la promisiunile făcute de către inculpați și numitul C., urmate de primirea de către

inculpați a sumelor de 1.000 euro, 1.200 RON, 5.200 RON. Împrejurarea că, ulterior,

după sesizarea faptei de către numitul C., s-a mai remis inculpatului J. și suma

de 1.000 RON, realizându-se flagrantul de către organele de anchetă, s-a reținut

că reprezintă o dovadă a faptei comise de către inculpați, faptă ce a fost consumată

anterior acestui moment.

În raport de aceste

motive, tribunalul a respins cererea formulată de numitul C.C.G., de obligare în

solidar a inculpaților la plata despăgubirilor materiale în sumă de 2.600 euro și

a respins cererea formulată de numitul C.C.G. privind restituirea sumei de 1.000

RON.

În baza art. 169

C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul R.A. a telefonului mobil

marca N., seria IMEI I1., împreună cu acumulator marca N., 1020 mAh și cartela sim

cu inscripția "F.", având seria S9.

Împotriva sentinței

penale nr. 145/PI din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 2344/30/2013 au declarat apel, în termen legal, inculpații J.L.D., R.A. și H.A.I.

și denunțătorul C.C.G., criticând-o ca fiind netemeinică.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul H.A.I. s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. întrucât, potrivit acestor dispoziții,

cererea de judecare în procedura simplificată putea fi admisă în situația în care,

pe de o parte, inculpatul recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței,

fapte care nu trebuie în mod obligatoriu să întrunească și elementele constitutive

ale infracțiunii, iar pe de altă parte, instanța constată că din probele administrate

în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt

suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

S-a susținut că aplicarea procedurii simplificate nu exclude pronunțarea unei soluții

de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., deoarece instanța de judecată soluționează latura penală

doar atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că

fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Pe de altă

parte, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că circumstanțele

referitoare la buna conduită a inculpatului H. înainte de săvârșirea faptei și conduita

sinceră după comiterea faptei, nu pot fi reținute cu ocazia individualizării pedepsei,

deoarece, prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., a operat

reducerea pedepsei ca o consecință a recunoașterii faptei și astfel, s-ar ajunge

la situația în care aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Inculpatul a învederat instanței de apel că reținerea instanței de fond - potrivit

căreia dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. numai atunci când se constată o altă atitudine

favorabilă inculpatului după săvârșirea infracțiunii, decât comportamentul sincer-,

este total greșită, chiar în contradicție evidentă cu scopul urmărit de legiuitor,

prin adoptarea atât a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cât și a

dispozițiilor art. 74 C. pen. De asemenea, a solicitat inculpatul să se constate

că instanța de fond a reținut starea de fapt consemnată în finalul expunerii actului

de sesizare, fără a constata că această stare de fapt nu corespunde cu cea descrisă

în același act de sesizare, la pagina nr. 2. Inculpatul H. a solicitat, așadar,

să se constate că starea de fapt reală, pe care, de altfel, a și recunoscut-o, este

că i-a comunicat inculpatului J. că a auzit de unul W., care se ocupă cu obținerea

de permise de conducere, fără a se susține examen în acest sens și nicidecum că

el a promis denunțătorului că intermediază legătura cu W., stare de fapt care, de

altfel, rezultă și din expunerea organului de urmărire penală din cuprinsul actului

de sesizare. Referitor la starea de fapt reținută de instanța de fond, potrivit

căreia inculpatul H. a solicitat personal denunțătorului suma de 1.000 - 1.200 euro

în schimbul rezolvării obținerii permisului de conducere, a solicitat să se constate

că există contradicție între consemnările din partea finală a actului de sesizare

și cele de la pagina din același act de sesizare, singura intervenție a inculpatului

în discuția purtată între inculpatul J. și denunțător fiind atunci când a spus că

este fiul șefului Poliției orașului Sânnicolau Mare, întrucât din context rezultă

cu evidență că prezentarea inculpatului H. ca polițist la Arad și solicitarea de

plată a sumei de 1.000 - 1.200 euro a fost adresată denunțătorului de către inculpatul

J. În concluzie, inculpatul H.A.I. a solicitat instanței de apel să constate că

instanța de fond a soluționat pricina fără a lămuri starea de fapt descrisă în mai

multe moduri în cuprinsul actului de sesizare, situație care conduce la nelegalitatea

soluției pronunțate.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul R.A. s-a criticat hotărârea ca netemeinică în ceea ce privește

cuantumul prea mare al pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. Astfel,

s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că toți cei trei inculpați

nu au recunoscut fapta în faza de urmărire penală, în condițiile în care inculpatul

R. a recunoscut fapta chiar de la primele declarații date în fața organului de urmărire

penală și a dat chiar detalii ale modului de comitere a faptei. De asemenea, s-a

susținut că instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 74 C. pen. privind aplicarea circumstanțelor atenuante, în special cea privind

lipsa oricăror antecedente penale, circumstanțe a căror aplicare ar fi în măsură

cel puțin să determine aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executări.

Inculpatul R. a arătat că este de