ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 258/A/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 118/PI din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petentul A. împotriva a Sentinței penale nr. 22/PI din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/59/2013.

De asemenea, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16 martie 2016, sub nr. dosar x/59/2016 petentul A. a formulat cererea de împotriva Sentinței penale nr. 22/PI din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/59/2013, solicitând admiterea în principiu a cererii, cu consecința rejudecării cauzei.

În motivare, a arătat că la data de 16 februarie 2016 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, caz în care, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. este incidentă situația în care hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În consecință, a solicitat înlăturarea ca nelegale a interceptărilor și a proceselor-verbale în care acestea au fost consemnate și depuse la dosar, din materialul probator de la dosar și rejudecarea doar în baza probelor legal administrate.

În drept, a invocat prevederile art. 453 și următoarele C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22/PI din 24 ianuarie 2014, pronunțată în Dosar nr. x/59/2013, Curtea de Apel Timișoara, a admis cererea formulată de inculpatul A. privind judecarea potrivit procedurii recunoașterii vinovăției prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la  art. 6 din Legea nr. 78/2000 - trafic de influență în infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. - înșelăciune.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la  art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și a făcut aplicarea art. 71 C. pen. în condițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul se va conforma următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezente, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

De asemenea a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) din textul art. 86

3

C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a stabilit că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 5 decembrie 2013, până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 139 alin. (1), (3

5

) C. proc. pen. și art. 145

1

C. proc. pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A., la acel moment, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Timișoara în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 6 decembrie 2013 emis de Curtea de Apel Timișoara, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., a obligat inculpatul ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Totodată, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen., conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.

De asemenea a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 6 decembrie 2013 emis de Curtea de Apel Timișoara, dacă nu este arestat în altă cauză.

Curtea a constatat că telefonul mobil a fost restituit în cursul urmăririi penale denunțătorului B. în baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, iar sumele de 500 euro și 500 lei au fost ridicate de la inculpat de către organele de urmărire penală potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și proceselor-verbale, iar în temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen,, a obligat inculpatul A. la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând în principiu cererea de revizuire formulată de petentul A., instanța a constatat următoarele:

Potrivit art. 459 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Petentul a invocat motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., potrivit căruia: "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.". Cu privire la aceste text din C. proc. pen., prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 publicată în M. Of. nr. 185/11.03.2016 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată într-un dosar al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, și constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

Prin urmare pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impunea ca petentul să fi invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. în dosarul în care a fost judecat.

Faptul că o astfel de cerere este inadmisibilă s-a stabilit și prin Decizia nr 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 142 C. proc. pen., publicată la data de 14 martie 2016 prin care se arată în paragraful 52: "Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reamintește caracterul erga omnes și pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituție. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate până la data publicării sale (...)."

Împotriva Sentinței penale nr. 118/PI din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în termen legal, a formulat apel apelantul A., susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și solicitând admiterea apelului cu consecința admisibilității în principiu a cererii de revizuire.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Instanța urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 C. proc. pen., având în vedere împrejurarea că motivele care pot fi invocate în susținerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Analizând motivul de revizuire invocat de petent, instanța reține că a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Conform art. 453 alin. (4) din noul C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Astfel, apelantul a susținut că, la data de 16 februarie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică astfel încât hotărârea de condamnare, a cărei retractare se urmărește, s-a întemeiat pe o prevedere ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă.

Analizând apelul formulat de revizuentul A., Înalta Curte constată că în mod corect instanța fondului a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Astfel, prin decizia pronunțată în ședința din 3 martie 2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională. Curtea a reținut că în ceea ce privește cauzele soluționate până la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I, prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță a Guvernului și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate având același obiect, acestea reprezintă facta praeterita, de vreme ce cauzele au fost definitiv și irevocabil soluționate. Curtea a mai reținut că din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de prezumția de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul și care a dobândit autoritate de lucru judecat. Prin urmare, Curtea a constatat că incidența deciziei de admitere pronunțată de instanța de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tune actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive. Curtea a constatat însă că, în reglementarea cazului de revizuire examinat, reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., deși intenția legiuitorului a fost de a da eficiență controlului de constituționalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În speță, Curtea a constatat că motivul substanțial și imperios care justifică derogarea de la principiul autorității de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de instanța de contencios constituțional.

Instanța constată că revizuentul nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice, în cauza a cărei revizuire o solicită. Acesta și-a întemeiat prezenta cerere de revizuire pe faptul că după adoptarea Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale a României, care a declarat neconstituțional un text din noul C. proc. pen., referitor la efectuarea interceptărilor, ar avea și el dreptul la formularea unei cereri de revizuire.

Susținerile revizuentului sunt neîntemeiate, pentru motivul că potrivit deciziei Curții Constituționale a României din data de 3 martie 2016, posibilitatea de a beneficia de calea de atac a revizuirii, întemeiată pe declararea neconstituționalității unor prevederi legale care au stat la baza hotărârii de condamnare, trebuie să fie "circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control". Așadar, potrivit acestei decizii a Curții Constituționale a României, au deschisă calea de atac a revizuirii doar persoanele care au invocat anterior o excepție de neconstituționalitate, iar nu orice parte sau subiect procesual principal din cauza în care s-a invocat o astfel de excepție.

Prin urmare pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impunea ca petentul să fi invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. în dosarul în care a fost judecat.

Astfel, în mod corect instanța fondului a reținut că faptul că o astfel de cerere este inadmisibilă s-a stabilit și prin Decizia nr 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 142 C. proc. pen., publicată la data de 14 martie 2016 prin care se arată în paragraful 52: "Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reamintește caracterul erga omnes și pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituție. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate până la data publicării sale (...)".

Față de aceste considerente, precum și față de actele dosarului, instanța constată că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.

Constatând că motivul invocat de revizuent nu se circumscrie motivelor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., instanța, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 118/PI din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 118/PI din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2016.

Procesat de GGC - GV