ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2016

Decizia nr. 787/2016

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. x/CP/CC/PI din data de 8 martie 2016 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 459 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 109 din 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/59/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că prin încheierea de Cameră Preliminară nr. 109 din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în

Dosar nr. x/59/2016, în baza ari.340 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de către petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 28 august 2015, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/P/2015 și a Ordonanței nr. 536/II/2/2015 din data 23 septembrie 2015 emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 415/P/2015 din data de 28 august 2015 s-a dispus în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) și art. 16 lit. a), b) și c) C. proc. pen. clasarea cauzei privind plângerea formulată de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prev. de 253 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen.

În motivare s-a arătat că, la data de 10 martie 2015 numita A. s-a adresat printr-o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților B., executor judecătoresc și avocat E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere, constând în aceea că, în data de 05 martie 2015, cei doi au spart poarta de la imobilul aflat în proprietatea persoanei vătămate, în timp ce aceasta se afla la Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, la data de 04 mai 2015 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sesizarea formulată de către A., prin care a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu evacuarea sa ilegală, în toiul iernii, în data de 27 decembrie 2014, din imobilul din Lugoj, jud. Timiș, evacuare efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale care interzic evacuarea în perioada decembrie-februarie.

S-a mai arătat că împotriva ordonanței de clasare petenta a formulat plângere la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care, prin ordonanța din 23 septembrie 2015, dată în Dosar nr. x/II/2/2015, a respins-o, ca neîntemeiată, reținând că din actele dosarului a reieșit că evacuarea a avut loc efectiv la data de 05 martie 2015, deși creditorul a formulat cererea de evacuare la data de 17 decembrie 2014, nefiind încălcate dispozițiile legale sub acest aspect. De asemenea, s-a constatat că nu se confirmă susținerile persoanei vătămate cu privire la distrugerea bunurilor, faptă pentru care nu a fost depusă plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește executorul judecătoresc B., s-a apreciat că nu există probe că ar fi participat la comiterea faptei, fiind incidente dispozițiile art. 16 lit. c) C. proc. pen. In egală măsură, s-a apreciat că față de executorul judecătoresc C. nu se poate reține vreo faptă penală, având în vedere că distrugerea încuietorilor s-a efectuat într-un cadrul legal și în conformitate cu normele legale, în cadrul unei acțiuni de evacuare a persoanei vătămate, întrucât aceasta, ulterior evacuării sale din data de 27 noiembrie 2014, a montat lacăte pe ușă, îngrădind accesul proprietarului în imobil. De asemenea, s-a reținut că executorul judecătoresc D. nu a încălcat nicio normă legală cu privire la efectuarea licitației publice, actele de executare silită nefiind anulate printr-o hotărâre judecătorească.

Având a se pronunța asupra excepției tardivității plângerii formulată de petentă, judecătorul de cameră preliminară a reținut că din dovada de primire aflată la fila 6 din Dosarul nr. x/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rezulta că petenta a primit copia ordonanței din data de 28 august 2015, dată în dosarul cu același număr, la data de 30 septembrie 2015, din înscrisul aflat la fila 3 a prezentului dosar rezulta că petenta a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 536/II/2/2015 din data 23 septembrie 2015, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 15 ianuarie 2016 (dată la care petenta a depus plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara), cu depășirea termenului de 20 zile prevăzut de lege.

S-a mai reținut că termenul de formulare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară de 20 zile este termen procedural și neexercitarea dreptului procesual înlăuntrul acestui termen atrage decăderea din dreptul de a mai exercita dreptul procesual și nulitatea actului făcut peste termen, arătându-se totodată că prin instituția termenului, astfel cum este reglementată în art. 268-271 C. proc. pen., legea asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite să garanteze înfăptuirea actului de justiție.

În continuarea acestei argumentații s-a arătat că termenele procedurale prevăzute de lege sunt stabilite în vederea garantării ritmului optim de desfășurare a activităților, menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice aflarea adevărului sau să lezeze în vreun fel drepturile și interesele legitime ale părților.

Așa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere în termenul stabilit în art. 340 alin. (1) C. proc. pen. duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea actului făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel încât, calea de atac declarată în astfel de condiții devine tardivă.

Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca tardivă, plângerea formulată de către petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 28 august 2015 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. x/P/2015 și a Ordonanței nr. 536/II/2/2015 din data 23 septembrie 2015, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva încheierii de Cameră Preliminară nr. 109 din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/59/2016, a formulat cerere de revizuire petenta A.

Prin sesizarea depusă la Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înaintată la prezentul dosar prin adresa din data de 29 februarie 2016, precum și prin notele de ședință depuse la dosar la termenul de judecată, petenta a reiterat motivele avute în vedere în cererea de revizuire și în plângerile adresate parchetului, cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat

executarea silită în Dosarul execuțional nr. x/EX/2004 al B.E.J., Asociați B. și C., arătând că a fost executată silit și evacuată în mod abuziv.

Petenta a invocat Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 a Curții Constituționale și dispozițiile art. 641 - 646 C. proc. civ., și a solicitat anularea încheierii de Cameră Preliminară nr. 109 din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016, a ordonanței dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/P/2015 și a actelor de executare.

Instanța a reținut că, din dispozițiile art. 452 și art. 453 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul, din aceleași texte de lege rezultând că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

S-a mai reținut că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C. proc. pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală.

În continuare, s-a arătat că potrivit art. 459 C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Efectuând examenul potrivit art. 459 C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a constatat că, în cauză, petenta a formulat cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a procesului penal. Totodată, petenta nu a invocat motive dintre cele prevăzute în art. 453 C. proc. pen. și nici nu a formulat critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile prevăzute de acest text.

Împotriva Încheierii penale nr. x/CP/CC/PI din data de 8 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a formulat contestație contestatoarea A.,

solicitând atașarea Dosarului nr. x/59/P/2016 la prezenta cauză, anularea licitației, a evacuării și a tuturor înscrisurilor false.

Examinând contestația formulată prin prisma motivelor invocate în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Normele de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenței sale, stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. In exercitarea acestei

atribuții, legiuitorul a stabilit că în materia cererilor de revizuire, sentința pronunțată în astfel de cazuri este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă și revizuirea, potrivit disp. art. 463 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauza de față cerere de revizuire a fost formulată împotriva unei încheieri de cameră preliminară vizând soluția de clasare dispusă într-un dosar de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, încheiere care, potrivit

disp.art. 341

alin. (8) C. proc. pen. este definitivă. Pe cale de consecință și Încheierea penală nr. x/CP/CC/PI din data de 8 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, fiind definitivă.

Or, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale." Totodată, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Cum Încheierea penale nr. x/CP/CC/PI din data de 8 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, este o hotărâre definitivă, împotriva acesteia nu poate fi exercitată nici o cale de atac.

Față de cele expuse anterior, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii penale nr. x/CP/CC/PI din data de 8 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza

disp. art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii penale nr. x/CP/CC/PI din data de 8 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 mai 2016.