ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 21 ianuarie 2013, Tribunalul Arad în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.V.A. în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală. A aplicat inculpatului B.V.A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul C.F.C., Ia: - 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în regim de detenție.

A aplicat inculpatului C.F.C. pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B.V.A. și în baza art. 82 C. pen. a stabilit acestuia un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. A atras atenția inculpatului B.V.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P.

Arad în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. și a obligat inculpații B.V.A. și C.F.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL să plătească acesteia suma de 2.011.376 RON cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități până la plata efectivă a prejudiciului. A fost respinsă cererea formulată de partea civilă D.G.F.P., în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților. A obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 1.750 RON fiecare cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 35/P/2011 înregistrat la data de 20 septembrie 2012 au fost trimiși în judecată inculpații B.V.A.

și C.F.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În sarcina acestora s-a reținut că în calitate de administratori ai SC S.C. SRL, au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în perioada mai 2010-octombrie 2010, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Cu ocazia ascultării în fața instanței inculpatul B.V.A. a declarat în temeiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. că recunoaște comiterea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. S-a mai reținut că, deși legal citat, inculpatul C.F.C.

nu s-a prezentat și față de răspunsul la mandatul de aducere privind pe acesta s-a procedat la citarea prin afișare la Consiliul local al localității S. județul Arad, în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoanele inculpaților. În privința inculpatului B.V.A. s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 28 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 8 clase, împrejurarea că are un loc de muncă și a avut o bună conduita judiciară, recunoscând săvârșirea faptelor și manifestând regret pentru cele comise.

Referitor la inculpatul C.F.C. s-a reținut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 27 ani la data comiterii faptei, dar și împrejurarea că nu s-a prezentat în fața instanței. Instanța a mai reținut și că, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancționator și educativ, poate fi realizat și în lipsa executării ei efective.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. Reprezentantul Ministerulu Public a arătat că în mod greșit au fost obligați inculpații în solidar la repararea prejudiciului întrucât societatea a fost administrată succesiv de către cei doi inculpați, respectiv în perioada 6 mai 2010-17 august 2010 de către inculpatul B.V.A., iar în perioada 17 august 2010-1 octombrie 2010 de către inculpatul C.F.C., aspect ce rezultă din hotărârea 1 din 17 august 2010 înregistrată la O.R.C. Arad. S-a mai solicitat și raportat la dispozițiile art. 72 C. pen., reindividualizaea pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a adms apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 15 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 6112/108/2012 A fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând a fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului B.V.A. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Arad, sens în care a fost obligat inculpatul B.V.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL la plata către partea civilă a sumei de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit și 552.372 RON TVA la care se adaugă accesorii constând în majorări și penalități de întârziere conform art. 119 C. proc.

fisc., iar inculpatul C.F.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL. la plata sumei de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit și 126.973 RON TVA la care se adaugă accesorii constând în majorări și penalități de întârziere conform art. 119 C. proc. fisc. A fost respinsă cererea privind obligarea inculpaților în solidar și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea reținut că, în cursul lunii mai 2010 inculpatul B.V.A. a înființat SC S.C. SRL cu sediul în localitatea S., având ca obiect comerțul cu cereale, fiind administratorul acestei societăți până în data de 17 august 2010 când în societate a intrat în calitate de asociat inculpatul C.F.C., totodată acesta devenind cu aceeași dată administratorul societății.

Din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală a rezultat că în perioada cât a fost administrator, prin faptele sale, inculpatul B.V.A. a prejudiciat bugetul statului, prin neînregistrarea în contabilitate a vânzărilor de cereale efectuate, cu suma de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit și 552.372 RON TVA, iar inculpatul C.F.C., cu suma de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit și 126.973 RON TVA. Instanța de apel a apreciat că instanță de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Instanța de apel a reținut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de evaziune fiscală aduce atingere relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă și exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor precum și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor.

Astfel din documentele de înființare a societății și hotărârea din 17 august 2010, a rezultat că în perioada 6 mai 2010-16 august 2010 administratorul societății a fost inculpatul B.V.A., prejudiciul produs bugetului de stat în această perioadă fiind de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit și 552.372 RON TVA, astfel încât acest inculpate ar trebui să fie obligat la repararea acestui prejudiciu produs doar în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL. De asemenea inculpatul C.F.C. a fost administratorul societății în perioada 17 august 2010-1 octombrie 2010 prejudiciul produs bugetului de stat în această perioadă fiind de de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit și 126.973 RON TVA astfel încât în temeiul art. 14, art. 346 C. proc.

pen. acest inculpat ar trebui să fie obligat la repararea acestui prejudiciu produs doar în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL. Împotriva deciziei nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a formulat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad, care a solicitat prin motivele scise de recurs admiterea recursului în sensul obligării inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL la plata sumei de 2.011.376 RON, care să fie actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. până la momentul plății efective a prejudiciului. Examinând recursul declarat în cauză de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Arad, Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate în scris și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. Înalta Curte, în examinarea recursului, constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt. conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit în ce-l privește pe inculpatul B.V.A. vinovăția acestuia care a recunoscut săvârșirea faptelor în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că în perioada mai 2010-octombrie 2010, inculpații B.V.A. și C.F.C., în calitate de administratori ai SC S.C.

SRL, au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate în perioada mai 2010-octombrie 2010, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă ce constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut, din raportul de expertiză fiscală că în perioada cât a fost administrator, inculpatul B.V.A. a prejudiciat bugetul statului, prin neînregistrarea în contabilitate a vânzărilor de cereale efectuate, cu suma de 713.872 RON, din care 161.500 RON impozit pe profit și 552.372 RON TVA, iar inculpatul C.F.C., cu suma de 201.333 RON din care 74.360 RON impozit pe profit și 126.973 RON TVA, încadrarea juridică, fiind este cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, Înalta Curte constată că în ceea ce privește latura civilă a cauzei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză fiscală prejudiciul produs bugetului de stat de cei doi inculpați va fi reparat de către fiecare dintre aceștia în raport de perioada în care au fost administratori ai societății urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art. 119 din O.G. 92/2003 întrucât în această calitate le revenea responsabilitatea înregistrărilor în evidențele contabile a operațiunilor comerciale efectuate. Înalta Curte reține că intimata parte responsabilă civilmente SC S.C. SRL nu poate fi obligată în solidar cu intimații-inculpați la plata prejudiciului, deoarece autorii faptei de evaziune fiscală sunt B.V.A.

și C.F.C., iar aceștia vor răpunde fiecare în parte, raportat la perioada cât au administrat societatea. Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad împotriva deciziei penale nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad împotriva deciziei penale nr. 69/A din data de 3 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare privind soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.