ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 1069/108/2011, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 74 alin.

(2), art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.G., la

pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În

baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. același inculpat a fost

condamnat la 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi

respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatului G.G. pentru infracțiunea prevăzută de art.

280

1

din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit

pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,

ce urmează să fie executată în regim de detenție și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Pe

durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatei G.E., pentru infracțiunea prevăzută de art.

26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul

G.G. a fost obligat să plătească părții civile Autoritatea Națională de

Administrare Fiscală suma de 116.826 lei cu titlu de despăgubiri civile,

actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități, până la plata efectivă a

prejudiciului.

A

fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC R.T. SRL

Timișoara și inculpatul G.G. a fost obligat să plătească acesteia suma de 182.070

lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale până la plata efectivă a

prejudiciului.

A

fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC M.T. SRL Râmnicu

Vâlcea și inculpatul G.G. a fost obligat să plătească acesteia suma de 32.130

lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale până la plata efectivă a

prejudiciului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 281/P/2009 înregistrat la data de

17 februarie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații G.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și inculpata G.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a

reținut în sarcina inculpatului G.G. că în calitate de administrator al SC A.C.

SRL Arad, în perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, a reținut dar nu a vărsat

niciodată, cu intenție, la bugetul general consolidat al statului suma de

116.826 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă de

natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, șomaj, C.A.S.,

C.A.S.S. și în scopul sustragerii de la urmărirea penală pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală a cesionat în mod fictiv, la data de 20 martie

2007, părțile sociale ale SC A.C. SRL Arad către numiții B.O.H. și I.O. După

cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL Arad către numiții B.O.H. și I.O.,

inculpatul G.G. a continuat să desfășoare acte de comerț în numele societății

și împreună cu alte persoane, folosindu-se de nume și calități mincinoase respectiv

înscrisuri falsificate, în perioada mai - iunie 2007, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții SC R.T. SRL Timișoara

respectiv SC M.T. Vâlcea cu ocazia încheierii, respectiv pe parcursul

executării unor contracte, cauzând acestora un prejudiciu de 214.200 lei.

În

sarcina inculpatei G.E., s-a reținut prin actul de acuzare, că după data de 23

februarie 2007 a cumpărat de la R.B., în numele SC A.C. SRL Arad - societate la

care începând cu data de 14 iulie 2007 nu mai avea nici o calitate - șapte file

CEC, pe care a omis să le predea lui B.O.H. și I.O.G., persoane cărora la 20

martie 2007, le-a fost cesionată SC A.C. SRL Arad, ajutându-l astfel pe

inculpatul G.G. și pe alte persoane, a căror identitate a rămas necunoscută, să

le folosească la inducerea în eroare a reprezentantului SC R.T. Timișoara și SC

M.T. Râmnicu Vâlcea.

Analizând

probatoriul administrat în faza de urmărire penală și a cercetării

judecătorești prima instanță a reținut că, la data de 13 mai 2002, C.M. a

înființat SC A.C. SRL cu sediul în Arad, strada Hașdeu, jud. Arad, având ca

asociat unic pe această persoană și ca administrator pe inculpata G.E. La data

de 14 iulie 2004, părțile sociale au fost cesionate în întregime inculpatului G.G.,

acesta devenind asociat unic și administrator al S.C. A.C. SRL, sediul social

al societății modificându-se în Arad, jud. Arad.

În

perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, inculpatul G.G., în calitate de

administrator al SC A.C. SRL, a reținut și nu a vărsat niciodată, cu intenție,

la bugetul de stat suma de 116.826 lei reprezentând impozite și contribuții cu

reținere la sursă de natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe

profit, șomaj, C.A.S., C.A.S.S. Ca urmare a datoriilor acumulate la bugetul

consolidat al statului, la data de 20 martie 2007, în scopul sustragerii de la

urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr.

241/2005, inculpatul G.G. a cesionat părțile sociale ale societății către B.O:H.

respectiv I.O., cu ocazia cesiunii B. fiind numit și administrator al

societății. La data de 19 septembrie 2007 SC A.C. SRL Arad a intrat în faliment,

fiind radiată din Registrul Comerțului la data de 03 aprilie 2009.

În

aceste împrejurări, cei doi inculpați împreună cu numiții B.H. și C.R. (persoană

rămasă neidentificată) s-au deplasat la sediul Oficiului Registrului Comerțului

Arad unde a fost redactat și totodată semnat un contract de comodat pentru noul

sediu social cu proprietarul imobilului din loc. Firiteaz, comuna Șagu, jud.

Arad - martorul L.C. Contractul de comodat a fost înregistrat la O.R.C. și tot

atunci, martorul L. a primit suma de 100 euro de la inculpatul G.G. Deși a

devenit asociat și administrator al SC A.C. SRL, numitul B.O.H. nu a desfășurat

vreo activitate în numele societății, nu a deținut documentele acesteia (facturi,

chitanțe, ștampila sau arhiva), întrucât nu i-au fost predate nici cu ocazia

cesiunii și nici ulterior, contrar celor susținute de către inculpați care nu

au putut face dovada existenței procesului verbal de predare primire.

Contrar

susținerilor inculpatului G.G. care în faza de urmărire penală a declarat că a

cesionat societatea lui B.O.H. urmare a unui anunț în ziar, a reținut că aceste

afirmații sunt contrazise de existenta contractului individual de muncă

încheiat la data de 02 mai 2006 între G.G. ca reprezentant al SC A. SRL și B.O.H.

ca salariat al aceleiași societăți, declarația martorului F.A. care a arătat că

G.G. i-l prezentase pe B.O. încă din anul 2006 și în prezența căruia B. a și

semnat orice înscrisuri puse la dispoziție de inculpat și de declarația

martorei C.L. În fața instanței inculpații au precizat că îl cunoșteau pe

numitul B.O., întrucât anterior a lucrat în societatea inculpaților și s-a

arătat interesat de preluarea firmei.

S-a

mai reținut că la data de 23 februarie 2007, inculpata G.E. a cumpărat de la R.B.

în numele acestei societăți, șapte file CEC, file pe care le-a încredințat

inculpatului G.G., înscrisuri care însă nu au fost predate persoanelor cărora

li s-a cesionat societatea.

Din

probele administrate a rezultat că la data de 22 mai 2007, două persoane a

căror identitate a rămas necunoscută s-au prezentat cu numele de R.P. și D.A.

în calitate de reprezentanți ai SC A.C. SRL și au solicitat administratorului

SC A.I. SRL Arad - martorul R.A. - să le închirieze un birou în acel imobil, în

scopul deschiderii unui punct de lucru. Cu acordul administratorului de la SC A.I.

SRL Arad, cei doi s-au instalat într-un birou, primind spre folosință și o

linie telefonică, urmând să se procedeze la întocmirea unui contract de

închiriere. Martorul P.C.C. a primit sarcina de a instala linia telefonică în

biroul închiriat SC A.C. SRL Arad, ocazie cu care a observat în biroul

respectiv un fax și câteva rechizite și în faza de urmărire penală (fila 318

vol. I) a indicat cu precizie fotografia inculpatului G.G., ca fiind una dintre

persoanele care se aflau în acel birou și pe care a văzut-o la firmă de mai

multe ori, în diferite ipostaze. Ulterior, a menționat că fizionomia

inculpatului G.G., îi este cunoscută, l-a mai văzut dar nu poate afirma cu

certitudine că este persoana care a închiriat spațiul susmenționat (fila 321 vol.

I) iar în fața instanței și-a menținut declarațiile anterioare, cu precizarea

că pe inculpatul G.G. l-a mai văzut, dar nu poate indica locația, descriind semnalmentele

persoanelor care au reprezentat SC A.C. SRL, una dintre acestea coincid cu cele

ale inculpatului G.G. A mai arătat că cele două persoane au amânat încheierea

contractului în formă scrisă sub diferite pretexte, însă la insistențele

consilierului juridic al SC A.I. SRL - martora T. (H.) A.D., numitul R.P. l-a

prezentat ulterior pe martorul N.I.A. ca fiind „directorul punctului de lucru

din Arad”, astfel că a fost încheiat un contract folosindu-se cartea de identitate

prezentată în original de acesta din urmă, contract care nu a fost însă semnat

de niciuna din cele două părți, chiar dacă s-a plătit, respectiv s-a încasat,

chirie începând cu data de 23 mai 2007. S-a constatat că martorul N.I.A. nu a

cunoscut motivul pentru care fusese dus la adresa din Arad, jud. Arad. Sub

pretextul că administratorul SC A.C. SRL - B.O.H. - se află plecat la

București, numitul R.P. a solicitat să se amâne semnarea contractului de

închiriere, astfel că a obținut timp pentru desfășurarea activității

infracționale. S-a constatat, de asemenea, că persoana care a achitat chiria în

numele SC A.C. SRL și care s-a prezentat sub numele R.P. nu există, iar seria

și nr. cărții de identitate folosite de acesta, aparțin unei alte persoane.

În

aceste context, la data de 29 mai 2007 unul dintre chiriașii SC A.I. SRL,

prezentându-se cu numele fals D.A. - reprezentant al SC A.C. SRL, a contactat

de la postul telefonic prin intermediul martorei G.M., partea vătămată SC R.T.

SRL din Timișoara, afirmând că ar fi interesat să achiziționeze 40 km

conductori electrici. Potrivit condițiilor impuse de angajata SC R.T. SRL -

martora G.M., de la sediul SC A.I. SRL din Arad, a fost trimisă prin fax

comanda nr. 429 pentru 40 km conductori electrici, pe care a fost indicat și numărul

de telefon de contact al lui D.A. respectiv 07274xxxxx. În baza acestei comenzi

partea vătămată a livrat marfa către SC A.C. SRL, la sediul din Arad strada

Andrei Șaguna, marfă în valoare de 24.990 lei, conform facturii seria x din 29

mai 2007, părțile stabilind termen de plată de 15 zile și modalitatea de plată

prin fila CEC, marfă care a fost livrată în aceeași zi de către martorul B.A..

Acesta s-a deplasat în municipiul Arad la sediul SC A.I. SRL, pe strada Andrei

Șaguna, conform indicațiilor date telefonic de „D.A.” și s-a întâlnit cu acesta

din urmă, care vorbea la telefon cu martorul în momentul sosirii. Conform

declarației martorului, persoana cu care a vorbit la telefon și care-l aștepta

la sediul A. din Arad, a fost ajutată să descarce marfa de către inculpatul G.G.

Același inculpat fost indicat de martor - atât cu ocazia audierii din 14

octombrie 2008 cât și din 08 februarie 2011, ca fiind persoana care i-a înmânat

din partea SC A.C. SRL Arad, fila CEC (deja semnată și stampilată, completată

la toate rubricile, mai puțin rubrica „suma de plată”) și care a semnat și

ștampilat în fața sa, atât factura din 29 mai 2007 emisă de R.T. cât și

contractul de vânzare - cumpărare pe care îl prezentase acestuia din partea SC

R.T. SRL. Cu ocazia audierii în fata instanței acest martor a menținut

declarațiile anteriore, cu precizarea că este posibil ca inculpatul G.G. să fie

persoana care i-a dat fila CEC, factura și contractul pe care le-a semnat în

fața sa, dar pentru că a trecut mult timp nu poate afirma cu certitudine acest

fapt, dar la momentul respectiv a făcut recunoașterea fără dubiu.

Marfa

a fost încărcată în aceiași zi în autoutilitara cu nr. x și apoi descărcată în

fața magazinului „P.P.” situată pe aceiași stradă, aspect confirmat de martora C.L.,

care a arătat că autoutilitara F. cu nr. x, proprietatea sa, a fost împrumutată

în acea zi inculpaților, pentru a transporta „niște cabluri” pe strada Andrei

Șaguna din Arad .Deși s-a solicitat de către inculpați înlăturarea declarației

acestei martore motivat cu starea de conflict existentă între părți, dovedită

prin înscrisurile de la dosar, instanța a analizat depoziția martorei prin

coroborare cu declarațiile martorilor P.C.C. și S.N.

La

data de 31 mai 2007 a fost trimisă prin fax de la SC A.C. SRL Arad, către

partea vătămată SC R.T. SRL comanda nr. 434, în baza căreia în aceiași zi, s-au

livrat la SC A. SRL - 50 km conductori electrici în valoare de 31.237,50 lei, potrivit

facturii din 31 mai 2007, părțile stabilind ca plata să se facă cu fila CEC

emisă cu ocazia primei livrări (cea din data de 29 mai 2007) și înmânată martorului

B.A. Din cuprinsul facturii menționate rezultă că această dată marfa a fost

livrată prin delegatul SC A.C. SRL - I.F., delegat care cu ocazia emiterii

facturii a declarat reprezentantului R.T. - martora G.M., date false privind

identitatea sa și mijlocul de transport folosit. Urmare a verificărilor efectuate

s-a stabilit că persoana menționată pe factură ca fiind I.F., nu există, iar autovehiculul

menționat s-a dovedit a fi autoturism marca Dacia - impropriu pentru a transporta

cantitatea de marfă menționată în factură și aparținând unei persoane fizice

care nu are cunoștință despre un astfel de transport.

La

data de 05 iunie 2007 a fost trimisă de la același număr de fax către partea

vătămată SC R.T. SRL comanda cu nr. 447, în baza căreia în data de 06 iunie 2007

s-au livrat SC A.C. SRL, 100 km conductori electrici în valoare de 63.367,50

lei, conform facturii din 6 iunie 2007.Pentru plata acestei mărfi s-a emis fila

CEC, având semnătura numitului B.O.H. și ștampila SC A.C. SRL contrafăcute,

această filă CEC fiind completată cu excepția rubricii „suma de. „Marfa a fost

transportată, în două tranșe, prin intermediul martorului C.C. cu autoutilitara

acestuia căruia îi fusese făcută comanda de transport în numele SC A.C. SRL de

către o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută și care i-a încredințat

pentru a fi predat reprezentantului din Timișoara un plic conținând fila CEC

susmenționată. Urmare a indicațiilor primite prin telefon, martorul C.C. a

descărcat conductorii electrici în curtea imobilului cu nr. 143 de pe strada

Pădurii din Arad, aspect confirmat de martorii D.C., P.C. și C.A. De remarcat

faptul că și pe această comandă a fost indicat numărul de telefon x și „D.A.”

ca persoană de contact din partea SC A.C. SRL ca și în cazul celor două comenzi

anterioare.

La

data de 08 iunie 2007 de la același fax, indicând numărul de telefon arătat și

aceiași persoană de contact, a fost trimisă o altă comandă către SC R.T. SRL,

în aceiași zi au fost livrați alți 100 km de conductori electrici, în valoare

de 62.475 lei, potrivit facturii din 8 iunie 2007, pentru plata acesteia „delegatul”

SC A.C. SRL - numitul U.F. înmânând reprezentantului părții vătămate fila CEC

seria BK 302 nr. 00300895. Și de această dată s-a dovedit că datele din factură

referitor la identitatea delegatului sunt false, respectiv numele delegatului

nu există în baza de date, iar seria și numărul actului de identitate, aparțin

unei alte persoane.

Toate

cele trei file CEC emise în favoarea societății SC R.T. SRL au fost completate

la rubrica „data emiterii” cu data corespunzătoare scadenței plății, respectiv

15 zile de la emiterea facturii și au prezentate la bancă spre valorificare,

însă plata lor a fost refuzată din cauza lipsei totale de disponibil, suma

totală nerecuperată fiind de 182.070 lei.

La

data de 30 mai 2007, numitul „D.A.” - reprezentant al SC A.C. SRL”, a contactat

de la postul telefonic X - prin intermediul martorului P.G. - partea vătămată SC

M.T. SRL Râmnicu Vâlcea, afirmând că ar fi interesat să achiziționeze 20 de

truse de tăiere și sudare. Martorul a condiționat livrarea mărfii de emiterea

unei comenzi și efectuarea plății prin CEC momentul primirii produselor. în

acest sens, de la sediul SC A.I. SRL din Arad, strada Andrei Șaguna, a fost

trimisă prin fax comanda din 30 mai 2007 (același număr cu cel trecut pe

comanda făcută la data de 05 iunie 2007 către SC R.T. SRL Timișoara) pentru 20

de truse de tăiere iar destinatarul a emis factura proformă din 1 iunie 2007.

Deoarece

pe comandă nu se menționase locul unde urma a fi livrată marfa ci doar persoana

de contact, martorul P. a luat legătura cu „D.”- iar acesta din urmă a trimis

de la același număr de fax cu cel pe care-1 utiliza și în „relațiile” cu SC

R.T. SRL, comanda din 05 iunie 2007 în care era menționat ca loc de livrare „Arad,

str. Andrei Șaguna

”

respectiv că „plata se va face cu

filă CEC scadentă la 10 zile de la primirea mărfii”. în baza acestei comenzi,

SC M.T. SRL a livrat prin serviciul de curierat SC U.C. SRL, cantitatea de 20 buc.

truse de tăiere pentru care s-a întocmit factura din 05 iunie 2007, în valoare

de 32.130 lei.

La

sosirea la destinație, reprezentantul firmei de curierat - martorul B.O. a

primit din partea reprezentantului SC A.C. SRL - persoană a cărei identitate nu

a putut fi stabilită - fila CEC X și factura Y pe care acesta din urmă o

semnase și o ștampilase cu ștampila societății, la sediul din Arad, strada

Andrei Șaguna, înscrisuri care ulterior au fost remise de firma de curierat

reprezentanților societății vânzătoare din Vâlcea. în aceste împrejurări „D.A.”

i-a spus telefonic martorului P. că marfa va fi recepționată și înmânată o filă

CEC la Arad de către colegul său „R.P.”. Cu prilejul ascultării în fața

instanței martorul B.O. a precizat că este posibil ca inculpatul G.G. să fie

persoana căreia i-a predat coletul la sediul SC A.C. SRL din Arad.

Deoarece

fila CEC emisă în favoarea societății SC M.T. SRL a fost refuzată la plată,

martorul P.G. s-a deplasat la Arad, însă la adresa indicată telefonic de D.A.

și unde fuseseră expediate trusele de tăiere, nu a fost găsit niciun

reprezentant al SC A.C. SRL.

S-a

mai reținut că din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică

din 05 septembrie 2008, respectiv din 19 mai 2010, a rezultat că din cele patru

file CEC folosite la inducerea în eroare a reprezentanților SC R.T. SRL

Timișoara și SC M.T. SRL Vâlcea, doar filele cu seria X și seria Y au fost

semnate de B.O.H. și poartă impresiunea autentică a ștampilei SC A.C. SRL,

celelalte două cu seria Z și W au semnătura lui B. și impresiunea ștampilei A. contrafăcute

(filele 14 - 43 - voI. II). împrejurarea că făptuitorul B.O.H. a semnat cele

două file CEC menționate, din care una a fost remisă de inculpatul G.G. la 29

mai 2007, martorului B.A., nu poate duce la concluzia în opinia primei instanțe

că B. ar fi avut o participație la comiterea infracțiunii de înșelăciune, câtă

vreme acesta este descris ca fiind o persoană fără locuință și loc de muncă, mare

consumator de băuturi alcoolice, ce putea fi foarte ușor influențat

(boschetar), sens în care este relevantă declarația martorului F.A., potrivit

căruia,B. care părea a fi boschetar, dar care-i fusese prezentat de către G.G. în

2006 ca fiind patronul unei societăți comerciale, a semnat în prezența martorului,

toate înscrisurile ce-i fuseseră puse la dispoziție de către inculpatul G.

Relevant a fost apreciat și faptul că inculpatul G. a afirmat în primele

declarații că l-a cunoscut pe B. cu ocazia cesiunii urmare a unui anunț în

ziar, deși la dosar există un contract individual de muncă încheiat încă din 02

mai 2006 (cu aproape un an înaintea cesiunii) între G.G. ca reprezentant al SC

A.C. SRL și B.O.H. ca salariat, declarație asupra căreia a revenit cu ocazia

ascultării sale în fata instanței.

Astfel,

a reținut că fapta inculpatului G.G. care în calitate de administrator al SC

A.C. SRL Arad, în perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, a reținut dar nu a

vărsat niciodată, cu intenție, la bugetul general consolidat al statului suma

de 116.826 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă de

natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, șomaj, C.A.S.,

C.A.S.S., constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din

Legea 241/2005.

Infracțiunea

de cesionare în mod fictiv a părților sociale ale unei societăți în scopul

sustragerii de urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 modificată și

republicată, presupune sub aspectul laturii obiective - urmarea directă - o

sustragere de la urmărirea penală. în speță, din actele dosarului rezultă că

inculpatul G.G. a cesionat părțile sociale ale SC A.C. SRL la data de 20 martie

2007 și prin ordonanța procurorului din 28 decembrie 2010 s-a dispus începerea

urmăririi penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6

din Legea nr. 241/2005, astfel că a constatat că acestei infracțiuni îi

lipsește unul din elementele constitutive și pe cale de consecință s-a apreciat

că se impune achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Art.

215 alin. (3) C. pen. incriminează o formă specială a infracțiunii de

înșelăciune, comisă cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Prin

încheierea unui contract se înțelege perioada purtării tratativelor, până la

stabilirea acordului de voință, indiferent dacă acesta se încheie sau nu în

formă scrisă. Executarea unui contract include intervalul de timp în care

obligațiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire, până la

epuizarea acestora. Se asimilează în cadrul acestei forme a infracțiunii și

activitatea de inducere sau menținere în eroare cu ocazia rezilierii unui

contract.

Determinarea

acțiunii de inducere în eroare trebuie să se realizeze în funcție de

particularitățile fiecărui caz în parte dar și de dispozițiile art. 969 alin. (1)

C. civ. și de la reglementările privind eroarea, dolul sau violența ca vicii

ale consimțământului.

Pentru

existenta infracțiunii de înșelăciune în convenții este necesar ca inducerea

sau menținerea în eroare să se fi produs în așa fel încât fără această eroare

cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Cu alte cuvinte, este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să fi avut

un rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executarea

contractului în condițiile stipulate.

Totodată,

a constatat că fapta aceluiași inculpat care după cesionarea părților sociale

ale SC A.C. SRL către B.O.H. a continuat să desfășoare acte de comerț în numele

societății și care împreună cu alte persoane folosindu-se de nume și calități

mincinoase, respectiv înscrisuri falsificate, în perioada mai-iunie 2007, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții SC

R.T. SRL Timișoara respectiv SC M.T. SRL Vâlcea cu ocazia încheierii respectiv

pe parcursul executării unor contracte cauzându-le un prejudiciu în valoare

totală de 214.200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A

reținut că neasumarea răspunderii pentru cele săvârșite a constituit constanta

atitudinii inculpatului G.G. pe tot parcursul procesului penal, susținerile

sale, lipsite de dovezi și sinceritate, au fost înlăturare de instanță ca fiind

nu numai „pro causa” dar și neverosimile.

Vinovăția

inculpatului G.G. a rezultat fără putință de tăgadă din declarațiile martorilor

L.C., C.L., B.A., P.C.C. și B.O., declarații care se coroborează între ele și

cu înscrisurile de la dosar.

Referitor

la inculpata G.E. instanța a reținut că pentru existența infracțiunii de

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sunt necesare

următoarele condiții - să existe intenție, care constă din prevederea de către

complice a acțiunii pe care urmează să o execute autorul, a urmărilor

periculoase și că actul său se alătură acțiunii realizate de acesta, el dorind

sau acceptând să se producă urmările prevăzute de lege și - complicele să-și

aducă efectiv contribuția la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală,

înlesnire sau ajutare care poate fi de natură materială sau intelectuală.

În

cauză, împrejurarea că inculpata G.E. a cumpărat la data de 23 februarie 2007,

șapte file CEC de la unitatea bancară, în numele SC A.C. SRL, societate în

cadrul căreia nu mai avea vreo calitate, file CEC pe care le-a predat

inculpatului G.G. și care au fost folosite pentru inducerea în eroare a celor

două părți vătămate, în condițiile în care declarația martorei C.L. nu se

coroborează cu nici o altă probă de la dosar, nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, lipsind latura obiectivă, astfel că, s-a apreciat că se

impune achitarea acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen. dar și circumstanțele personale ale inculpatului G.G.,

vârsta acestuia (40 ani la data comiterii faptei), nivelul de instruire școlară

ca absolvent de 8 clase, fără ocupație, conduita bună avută în societate și

familie anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale, atitudinea

cooperantă avută în fața organelor judiciare, care nu implică recunoașterea

faptei și regretul manifestat ci prezența acestuia ori de câte ori a fost

chemat, care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația

sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale

sancțiuni dar și o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și

o acceptare a acestora. Toate aceste împrejurări au fost apreciate de către

instanța de fond ca fiind circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C.

pen., fiind reținute și valorificate în procesul de individualizare judiciară cu

efecte asupra reducerii pedepsei aplicate inculpatului.

Reținând

vinovăția inculpatului G.G. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și O.G. nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală, l-a obligat pe inculpatul G.G. să

plătească părții civile Autoritatea Națională de Administrare Fiscală suma de

116.826 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi

legale și penalități, până la plata efectivă a prejudiciului.

Constatând

că partea vătămată SC R.T. SRL Timișoara s-a constituit parte civilă în

procesul penal, în condițiile art. 15 C. proc. pen., cu suma de 232.394,15 lei

reprezentând sold neachitat actualizat cu rata inflației, în raport de

înscrisurile de la dosar a reținut că prejudiciul dovedit a fi cauzat acestei

părți civile este de 182.070 lei, sumă la care a și fost obligat inculpatul, cu

dobânzi legale conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Partea

vătămată SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea s-a constituit parte civilă în procesul

penal cu suma de 32.130 lei reprezentând prejudiciul nereparat, dovedit cu

actele depuse la dosar, astfel că a obligat inculpatul G.G. să plătească

acesteia suma de 32.130 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale

până la plata efectivă a prejudiciului.

Împotriva

sentinței penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad și inculpatul G.G.

Parchetul

a criticat hotărârea în ceea ce privește greșita achitare a celor doi

inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990, în privința inculpatului G.G., respectiv sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în privința inculpatei G.E.

În

acest sens, a susținut că legiuitorul a avut în vedere atunci când a folosit

sintagma „în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul

îngreunării acesteia”, perioada cuprinsă între momentul săvârșirii infracțiunii

și momentul trimiterii în judecată, interval în interiorul căreia se pot

realiza atât actele de sustragere cât și de îngreunare a urmăririi penale. în

sprijinul acestui punct de vedere a arătat că ajutorul dat pentru a îngreuna sau

zădărnici urmărirea penală înseamnă ajutorul dat infractorului, în intervalul de

la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea lui în judecată, pentru

întârzierea sau eludarea cercetărilor (alterarea sau distrugerea urmelor

infracțiunii, furnizarea de date inexacte privitoare la persoana infractorului

sau împrejurările cauzei) ori pentru sustragerea de la cercetarea organului de

urmărire penală. S-a arătat că în cauza dedusă judecății, cercetările pentru infracțiunea

de înșelăciune, au debutat ca urmare a sesizării la data de 21 iunie 2007 a

organelor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Arad - Serviciul de

investigare a fraudelor de către SC R.T. SRL, prin reprezentant legal, care a

formulat plângere împotriva SC A.C. SRL- societate al cărei administrator a

fost până la momentul cesiunii părților sociale, respectiv 20 martie 2007,

inculpatul G.G. Ulterior, s-a constatat că pe parcursul întregii perioade în

care inculpatul a fost asociat unic și administrator al SC A.C. SRL - între 14

iulie 2004 și 20 iulie 2007, între momentul preluării părților sociale de la C.M.

și a cesiunii către B.O., inculpatul a reținut dar nu a vărsat niciodată la

bugetul de stat sumele reprezentând impozite și contribuții (TVA, impozit pe venituri

din salarii, impozit pe profit, șomaj, CAS), fapt ce a generat începerea

urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990.

În

ceea ce privește pe inculpata G.E. a arătat că potrivit definiției legale dată

complicelui, aceasta este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în

orice mod la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, actele de

complicitate, spre deosebire de cele de coautorat, nefăcând parte din

conținutul legal al infracțiunii, nu are un caracter infracțional propriu ci îl

împrumută de la acțiunea autorului. S-a învederat că pentru existența acestei infracțiuni

sunt necesar a fi îndeplinite condițiile referitoare la existența intenției

complicelui, prevederea de către acesta a acțiunii ce urmează să o execute

autorul, a urmărilor periculoase și a faptului că actul său se alătură acțiunii

realizate de acestea, respectiv la contribuția efectivă a acestuia la

săvârșirea faptei penale de către altă persoană. S-a mai arătat că inculpata G.E.,

în condițiile în care, la data de 23 februarie 2007 a ridicat de la unitatea

bancară cele șapte file CEC, cu toate că începând cu 14 iulie 2004 nu mai avea

nici o calitate în cadrul societății, putea să prevadă acțiunea pe care urma să

o desfășoare inculpatul G.G., atâta timp cât acesta a intenționat și a continuat

derularea relațiilor comerciale într-o societate care fusese cesionată.

Inculpatul

G.G. a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei și a solicitat,

în esență, achitarea sa întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b), c) și d) C. proc. pen. A arătat că, odată cu cesiunea

părților sociale ale SC A.C. SRL, a predat și întreaga contabilitate a societății

către noul administrator, cesiune care a fost una reală, așa cum în mod corect

a reținut și instanța de fond. Totodată, societatea inculpatului avea încasări

și plăți lunare de sute de milioane lei, fapt care rezultă din extrasul de cont

emis de B.R.D. Arad pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 05 iunie 2006, extras în

care apar și plățile către bugetul de stat. în acest sens, a mai învederat

înainte ca inculpatul să cesioneze părțile sociale, într-o somație de plată emisă

de A.N.A.F. s-a menționat că societatea A. datorează contribuții cu stopaj la

sursă sumele de 13 Iei - contribuția individuală de asigurări pentru șomaj

reținută de la asigurați, 78 lei - contribuția pentru asigurări de sănătate și 114

lei - contribuția individuală de asigurări sociale, concluzionând că totalul

general al debitelor societății către bugetul consolidat era de 601 lei, sumă

care cuprinde și alte contribuții datorate de angajator și nu de angajat și

care nu constituie stopaj la sursă prin prisma dispozițiilor art. 6 din Legea nr.

241/2005.

Inculpatul

a mai susținut că dacă nu s-a fi achitat niciodată sumele datorate în perioada

14 iulie 2004 - 20 martie 2007, societatea ar fi fost executată silit de către

A.N.A.F. prin poprirea conturilor în care se găseau sume mari de bani, nu s-ar

fi așteptat strângerea unor sume mari cu titlu de debite și nu s-ar fi somat

societatea să achite debit total de 600 lei, dacă prejudiciul era de 116.826

lei, astfel cum s-a formulat constituirea de parte civilă.

În

ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a arătat

că potrivit art. 15 din Legea nr. 241/2005 „prezenta lege intră în vigoare la

30 de zile de la data publicării în M. Of.”, respectiv la data 27 august 2005,

ceea ce însemnă că în perioada de referință 14 iulie 2004 și 27 august 2005

fapta nu era incriminată de legea penală, astfel că hotărârea de condamnare și

obligare la despăgubiri civile este nelegală, solicitându-se achitarea.

Referitor

la infracțiunea de înșelăciune a susținut că nu a semnat nicio comandă,

document de plată, factură sau aviz, nu a avut nicio tangență cu activitatea desfășurată

de părțile vătămate, toate instrumentele de plată emise de SC A.C. SRL fiind semnate

și ștampilate de noul administrator - B.O., așa cum rezultă și din raportul de

constatare tehnico științifică efectuat în cauză, persoană care în mod eronat

s-a reținut că este „boschetar”. în sprijinul acestor susțineri a arătat că

după predarea societății, nu a mai avut nici o tangență cu activitatea firmei,

sens în care există la dosar un act notarial unde pe proprie răspundere se

arată că numitul B. a depozitat actele societății pe baza unui proces verbal în

spațiul deținut de R.D., fiind de menționat și faptul că niciuna dintre părțile

implicate nu au contestat acest fapt. Legat de închirierea ulterioară a

spațiului de la SC A.I. SRL de către numiții R.P. și D.A. a arătat că

activitatea infracțională a fost desfășurată de aceste persoane, care însă au rămas

neidentificate, în urma cercetărilor rezultând că și-au declinat identități

fictive, iar martorii T.D. și R.A. au declarat că inculpatul nu a fost unul

dintre aceste persoane, ba mai mult că nu l-au văzut niciodată, și dacă unii

martori au avut o poziție oscilantă în acest sens, aceasta nu face decât să

întărească starea de dubiu care profită inculpatului.

În

ceea ce privește declarațiile martorilor, a arătat cu referire la B.A. că

declarația acestuia este nesinceră în condițiile în care două rapoarte de

constare au concluzionat că fila CEC a fost semnată de B.O.

Referitor

la declarația martorei C.L. a precizat că aceasta se află într-o veche stare de

dușmănie cu inculpatul, derulând diferite procese civile și plângeri penale împotriva

acestuia, iar implicarea martorei în frauda produsă societății R. este dovedită

de prezența microbuzului alb cu nr. de Portugalia la locul faptelor și de declarațiile

contradictorii ale acesteia, care a arătat inițial că a împrumutat mașina

numiților G.G. și Balica Mitică la datele de 30 mai 2007 și 31 mai 2007, precum

și ale martorului B. care a constatat prezența microbuzului în discuție la data

de 29 mai 2007. A mai învederat că numitul V.R., concubinul martorei C.L., persoana

care utilizează microbuzul cu număr de Portugalia,proprietatea martorei, are

semnalmente asemănătoare cu cele descrise de martori și semnătura de pe factura

emisă de SC R.T. SRL este foarte asemănătoare cu semnătura acestuia de pe

bilanțul SC R.B. SRL. A mai susținut că în urma unor demersuri personale, a

aflat că societatea unde s-a afirmat că au fost transportate bunuri provenind

de la SC R.T. SRL, respectiv SC P.P. SRL Arad, la data primei livrări - 29 mai 2007,

are înregistrată în contabilitate o factură emisă de SC O.P.E. SRL, cu exact

cantitățile și tipul de materiale menționat în factura SC R.T. SRL.

Prin

decizia penală 156/ A din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G.,

împotriva sentinței penale din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad

în Dosar nr. 1069/108/2011.

În

temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași hotărâri, a fost desființată

sentința apelată și în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare aplicată inculpatului G.G. în pedepsele componente pe care le-a

repus în individualitatea lor.

În

temeiul art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată,

cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul

G.G. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de

transmitere fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în

scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție.

A

menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a obligat inculpatul G.G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Curtea

a reținut că, starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță,

fiind rezultatul evaluării complete și pertinente a probelor administrate în

cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

În

analizarea criticilor formulate, instanța de apel a constatat că declarațiile

inculpatului G.G., sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză. Astfel,

a reținut că în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul G.G. a

susținut că l-a cunoscut pe numitul B.O.H. în urma unui anunț dat în ziar

privind cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL Arad și că, ulterior

cesionării, nu a mai desfășurat nicio activitate în numele societății, că a

predat toate actele și ștampila societății acestuia, că nu a împrumutat

niciodată de la martora C.L. autoutilitara cu nr. x și s-a obligat să depună

procesul verbal prin care a predat filele CEC către numitul B.O.H. Ulterior,

inculpatul a arătat că nu-și amintește dacă l-a cunoscut pe B.O. înaintea

cesionării, dar fiindu-i prezentat contractul de muncă încheiat între SC A.C.

SRL și B.O.H. la data de 02 mai 2006, a recunoscut că semnătura de la rubrica

angajator îi aparține. Cu aceeași ocazie, inculpatul a arătat că cesiunea a

fost cu titlu gratuit, încercând să acrediteze concluzia că B.O.H. ar fi

persoana responsabilă de faptele ce îi sunt imputate. Aspectele declarate de

inculpatul G.G. sunt contrazise de probele administrate în cauză, din

contractul individual de muncă depus în cauză (fila 150, vol. II d.u.p.)

rezultând că B.O.H. a fost angajatul SC A.C. SRL începând cu data de 02 mai 2006

pe durată nedeterminată, contractul fiind semnat în calitate de reprezentant al

angajatorului de către inculpat ceea ce denotă că îl cunoștea cu mult înainte

de data cesionării.

În

pofida susținerilor inculpatului G.G. din cadrul motivelor de apel, instanța a

reținut că numitul B.O.H. este descris de martorii F.A. (fila 273, voI. I

d.u.p.) și C.B. (fila 270, vol. I d.u.p.) ca având aspect de boschetar. Astfel,

martorul F.A. care urma să fie angajat de inculpatul G. la una dintre

societățile administrate de acesta, a relatat că numitul B.O.H. i-a fost

prezentat de către inculpatul G.G. ca fiind director la SC F.E. SRL și că

respectivul semna actele puse la dispoziție de inculpat.

Împrejurarea

că B.O.H. semna actele și documentele puse la dispoziție, la solicitarea

inculpatului G.G., este relevată și de martora C.L. (filele 354 -364 voI. I

d.u.p., fila 172 dosar instanță fond), care susține că inculpata G.E. i-a spus

că nu ar fi vândut firma, ci ar fi trecut-o pe numele unui „boschetar”, B., pe

care l-ar fi cumpărat „cu suma de 2.500 euro de la unul R.C. sau C., acesta

fiind hoț de buzunare”. Aceste aspecte arătate de martora C.L. se coroborează

cu cele relatate de martorul C.B. care a susținut că B.O.H. a locuit o perioadă

de timp la locuința sa, fiind adus de fostul său ginere Căldăraș Remus pentru

că nu ar mai fi avut unde să stea și la un moment dat a dispărut.

Un

alt element al implicării inculpatului G.G. în activitatea SC A.C. SRL după cesionarea

fictivă a societății către numitul B.O.H., îl constituie în opinia instanței de

prim control judiciar și faptul că a participat la încheierea contractului de comodat

cu martorul L.C.I. din 19 martie 2007, deși a doua zi, în 20 martie 2007, s-a realizat

cesionarea ceea ce nu ar mai fi justificat un asemenea interes. Participarea

inculpatului G.G. la încheierea contractului este relevată de martorul L.C.I.

(filele 268 - 269, voI. I d.u.p., fila 169 doar instanță fond) care afirmă că a

fost prezent la încheierea contractului. Chiar dacă martorul nu este sigur în ceea

ce privește persoana de la care a primit suma de 100 euro, cu titlu de chirie,

în cursul urmăririi penale susținând că de la B.O., iar în fața instanței că de

la inculpatul G.G., afirmă cu certitudine că inculpatul a fost prezent, a

discutat cu B.O., a creat martorului convingerea că el este de fapt patronul

societății.

De

asemenea, deși activitatea infracțională s-a realizat prin participarea mai multor

persoane care au rămas neidentificate, implicarea inculpatului G.G., în pofida

faptului că prin modalitatea de operare a evitat întâlnirea cu reprezentanții

firmelor păgubite, rezultă din prezența acestuia la sediul SC A.C. SRL,

închiriat după cesionarea societății, de unde au fost trimise comenzile de cumpărare,

discutarea cu delegatul SC R.T. SRL, predarea filei CEC, împrumutarea

autoutilitarei cu care au fost transportate cablurile. Astfel, martorul P.C.C.,

care a instalat linia telefonică în biroul închiriat în data de 22 mai 2007, l-a

recunoscut pe inculpat ca fiind una dintre persoanele pe care le-a văzut în curtea

imobilului, pe scări, intrând sau ieșind, de mai multe ori (filele 318 - 319, voI.

I d.u.p.). Faptul că, ulterior, martorul nu a mai avut aceeași certitudine

susținând că fizionomia inculpatului îi este cunoscută întrucât l-a văzut, dar

nu poate preciza în ce împrejurări, că nu poate afirma cu certitudine că este

chiriașul SC A. SRL în perioada mai-iunie 2007 (fila 323, vol. I d.u.p., fila 171

dosar instanță fond), a fost apreciată în contextul influenței factorului timp asupra

memoriei martorului, aceste ultime declarații fiind date în anul 2011.

Relevantă

sub aspect probator a fost reținută a fi și declarația martorului B.A., care a

efectuat transportul de marfă de la partea civilă SC R.T. SRL Timișoara la

sediul SC A.I. SRL în data de 29 mai 2007 și care I-a recunoscut pe inculpatul G.G.

(filele 103 - 105, vol. I d.u.p.) ca fiind persoana căreia i-a predat marfa, I-a

îndrumat spre adresa respectivă întrucât vorbeau la telefon în momentul în care

a ajuns la destinație conform indicațiilor acestuia, persoana care i-a predat

fila CEC. Declarația martorului B.A. se coroborează cu cea a martorei C.L.

(filele 354 - 364, voI. I d.u.p., fila 172 dosar instanță fond), care susține că

i-a împrumutat inculpatului autoutilitara cu nr. X pentru a transporta „niște

cabluri”, martora indicând ca date 30 și 31 mai 2007. Data de 30 mai 2012, ca

fiind data la care au fost transportați conductorii electrici (livrați de SC R.T.

SRL) de la adresa din Arad, str. Andrei Șaguna, cu autoutilitara cu nr. X, este

indicată și de martorul S.N. (filele 297 - 298 voI. I d.u.p.), care a văzut în acea

zi că trei bărbați au venit cu vehiculul respectiv și au încărcat marfa

depozitată în curtea imobilului. împrejurarea că martorul nu I-a recunoscut în

fața instanței, la câțiva ani de la momentul respectiv, pe inculpat ca fiind o persoană

cu care să fi intrat în contact nu exclude vinovăția acestuia câtă vreme el

este cel care a împrumutat autoutilitara, a înmânat fila CEC, a vorbit la

telefon cu delegatul părții vătămate îndrumându-I spre locul unde a fost

descărcată marfa, același număr de telefon care fusese comunicat cu ocazia

comenzii.

Declarația

martorei C.L. în ceea ce privește împrumutarea autoutilitarei și în data de 31

mai 2007 se coroborează cu faptul că în data respectivă a avut loc o a doua

vânzare de conductori electrici între aceleași societăți, de data aceasta marfa

figurând ca preluată de delegatul SC A.C. SRL, însă datele privind identitatea

acestuia și a mijlocului de transport au fost consemnate nereal.

Instanța

de prim control judiciar a constatat că deși în ceea ce privește comenzile din

05 iunie 2007 și 08 iunie 2007, martorul C.C. și nicio altă persoană nu I-a

indicat pe inculpat, nu se poate face abstracție de existența aceleiași

modalități de operare, prin folosirea aceluiași număr de telefon pentru

contact, fax, sediu dar și de împrejurarea că filele CEC emise se aflau la

inculpat și fără contribuția acestuia nu puteau fi folosite.

Inadvertențele

invocate de inculpat în ceea ce privește declarațiile martorului B.A. legate de

autoutilitară nu sunt relevante, instanța de apel constatând că martorul a

susținut într-o prima declarație că a aflat din spusele patronului că marfa a

fost transportată la o altă firmă cu o mașină cu numere străine (fila 104 voI.

I d.u.p.), iar ulterior, că nu a văzut niciun alt mijloc de transport în curte

(fila 111 voI. I d.u.p.).

A

reținut în baza probatoriului administrat că aceleași aspecte se regăsesc și în

activitatea infracțională desfășurată împotriva părții civile SC M.T. SRL

Râmnicu Vâlcea, respectiv, modul de operarea aproape identic, același număr de

telefon - X, număr de fax, filă CEC dintre cele aflate în posesia inculpatului G.G.,

aceeași identitate a persoanei de contact „D.A.”. în acest sens a reținut că

nici martorul B.O. (fila 82 dosar instanță fond) nu a exclus posibilitatea ca

inculpatul să fie persoana căreia i-a predat coletul pentru firma SC A.C. SRL

la adresa din Arad, str. Andrei Șaguna.

Instanța

de apel a constatat că apărările inculpatului G.G. nu sunt susținute de mijloace

de probă. împrejurarea că filele CEC cu seria X și seria Y au fost semnate de B.O.H.

și poartă impresiunea autentică a ștampilei SC A.C. SRL este explicată de probatoriul

administrat prin aceea că respectivul semna toate actele ce îi erau puse la

dispoziție de către inculpatul G.G., iar faptul că celelalte două file CEC, având

seria X și Y au semnătura și ștampila contrafăcute poate fi explicată prin

aceea că la un moment dat B.O.H. a dispărut (declarația martorului C.B.). Mai

mult, martora C.L. susține că a auzit o discuție telefonică a inculpatului în

sensul comandării unei alte ștampile pentru SC A.C. SRL. Pe de altă parte, este

adevărat că între inculpați și martora C.L. există relații tensionate și

litigii pe rol, ceea ce impune o analiză atentă a susținerilor acesteia, însă, susținerile

martorei nu sunt singulare, ele se coroborează cu celelalte probe administrate în

cauză.

Prin

urmare, a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului G.G.

comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen. Faptul că la comiterea infracțiunii au participat și alte persoane,

rămase neidentificate la această dată, nu înlătura vinovăția acestuia câtă

vreme aceasta s-a probat cu certitudine.

În

ceea ce o privește pe inculpata G.E., a reținut că din probatoriul administrat

în cauză (declarațiile inculpatei - fila 273 voI. II d.u.p., fila 53 dosar

instanță fond; declarațiile martorului B.A. - care l-a identificat pe

inculpatul G.G. ca fiind persoana ce i-a remis fila CEC) rezultă că acesta a

ridicat în data de 23 februarie 2007 filele CEC, pe care le-a predate soțului

său, inculpatului G.G.. în cauză nu s-a făcut însă nicio dovadă în sensul că

aceste file CEC ar fi fost predate inculpatului după data cesionării societății

comerciale, existând doar susținerea inculpatei G.E. că i le-a predat înainte

de data de 20 martie 2007. Împrejurarea că inculpata ar fi avut cunoștință de

desfășurarea în continuare a unor operațiuni pe seama SC A.C. SRL, deși aceasta

fusese cesionată, și predarea către inculpat a filelor CEC care au fost

folosite la înșelarea părților vătămate a fost corect evaluată de prima instanță

ca neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la

înșelăciune.

Potrivit

art. 26 C. pen., complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută

în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, ori care

promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite

din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei

promisiunea nu este îndeplinită. Rezultă că pentru reținerea participației u