ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3826/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Buzău la data de 7 noiembrie 2013, reclamanta B.G.A. a solicitat,

în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și cu Garda

Națională de Mediu - Comisariatul General, constatarea nulității Ordinului

Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 2009 din 21 august 2013

privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General,

a Regulamentului de organizare și a statului de funcții pentru Garda Națională

de Mediu; anularea Deciziei nr. 938 din 10 septembrie 2013 a Comisariatului

General al Gărzii de Mediu, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de

serviciu, prin eliberarea din funcția publică de comisar; revocarea în tot a

actelor contestate și reîncadrarea în funcția deținută anterior eliberării din

funcția publică, cu obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale și morale,

precum și a cheltuielilor de judecată.

Buzău

A. Prin Sentința nr.

748 din 18 aprilie 2014 a Tribunalului Buzău a fost admisă excepția de

necompetență materială a Tribunalului Buzău și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că actele atacate de reclamantă sunt emise

de autorități centrale, pentru care competența de soluționare aparține Curții

de Apel.

De asemenea, instanța

reține că primele două capete de cerere sunt de competența Curții de Apel, iar

celelalte capete din acțiune au o cauză comună, provenind din unul și același

raport juridic substanțial, urmând ca instanța competentă să soluționeze cererea

de chemare în judecată a reclamantei, pentru o mai bună administrare a

justiției.

de Apel Ploiești

A. Prin Sentința nr.

140 din 3 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă excepția de

necompetență materială a Curții și a fost declinată competența de soluționare a

acțiunii introductive în favoarea Tribunalului Buzău. Instanța a constatat ivit

un conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 109 din Legea nr.

188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, stabilesc competența de soluționare a litigiilor, care

au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea secției

contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând

obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, pentru

considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență

tipic, întrucât dispozițiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd

faptul că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au

declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține

că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantei este

Tribunalul Buzău, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere

obiectul litigiului și calitatea persoanei fizice titulară a raportului de

drept supus judecății.

Astfel, Înalta Curte

reține că prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulității

Ordinului Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 2009 din 21 august

2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului

General, a Regulamentului de organizare și a statului de funcții pentru Garda

Națională de Mediu și anularea Deciziei nr. 938 din 10 septembrie 2013 a

Comisariatului General al Gărzii de Mediu, prin care s-a dispus încetarea

raporturilor de serviciu, cu obligarea pârâților la plata daunelor morale și

materiale.

Constatând că

obiectul litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al

funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin

aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea

competenței materiale de soluționare a cauzei.

Dispozițiile arătate

prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios administrativ și

fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte, având

în vedere obiectul cauzei ce privește drepturi în legătură cu raportul de

serviciu al funcționarului public, se va pronunța în sensul arătat, stabilind

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția

contencios administrativ și fiscal.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.G.A. în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Garda Națională de

Mediu, Comisariatul General în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL