ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3826/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 7 noiembrie 2013, reclamanta B.G.A.

a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și cu Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, constatarea nulității Ordinului Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 2009 din 21 august 2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a Regulamentului de organizare și a statului de funcții pentru Garda Națională de Mediu; anularea Deciziei nr. 938 din 10 septembrie 2013 a Comisariatului General al Gărzii de Mediu, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de comisar; revocarea în tot a actelor contestate și reîncadrarea în funcția deținută anterior eliberării din funcția publică, cu obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale și morale, precum și a cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Tribunalului Buzău A. Prin Sentința nr. 748 din 18 aprilie 2014 a Tribunalului Buzău a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Buzău și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actele atacate de reclamantă sunt emise de autorități centrale, pentru care competența de soluționare aparține Curții de Apel. De asemenea, instanța reține că primele două capete de cerere sunt de competența Curții de Apel, iar celelalte capete din acțiune au o cauză comună, provenind din unul și același raport juridic substanțial, urmând ca instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată a reclamantei, pentru o mai bună administrare a justiției.

3. Hotărârea Curții de Apel Ploiești A. Prin Sentința nr. 140 din 3 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii introductive în favoarea Tribunalului Buzău. Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru soluționarea conflictului negativ de competență. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, stabilesc competența de soluționare a litigiilor, care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd faptul că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantei este Tribunalul Buzău, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere obiectul litigiului și calitatea persoanei fizice titulară a raportului de drept supus judecății. Astfel, Înalta Curte reține că prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulității Ordinului Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 2009 din 21 august 2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a Regulamentului de organizare și a statului de funcții pentru Garda Națională de Mediu și anularea Deciziei nr. 938 din 10 septembrie 2013 a Comisariatului General al Gărzii de Mediu, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, cu obligarea pârâților la plata daunelor morale și materiale.

Constatând că obiectul litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei. Dispozițiile arătate prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Înalta Curte, având în vedere obiectul cauzei ce privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, se va pronunța în sensul arătat, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.G.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Garda Națională de Mediu, Comisariatul General în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL