ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4307/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1029/42/2010, reclamanta I.C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu anularea actului administrativ - Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009, emisă de pârâta Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, obligarea pârâtei de a o repune în funcția publică de conducere a Comisariatului Județean Buzău al Gărzii Naționale de Mediu sau funcția publică de conducere echivalentă la data pronunțării hotărârii judecătorești, a Comisariatului Județean Buzău al Gărzii Naționale de Mediu, acordarea de despăgubiri egale cu salariile indexare, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada scursă de la data eliberării din funcția publică de conducere și până la data repunerii în funcția publică de conducere/ echivalentă.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin decizia atacată, emisă în baza O.U.G.

37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a fost eliberată din funcția publică de conducere - comisar șef al Comisariatului Județean Buzău, din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, creându-se prin aceasta o vătămare gravă a drepturilor și intereselor sale, constând în aceea că i s-a încălcat dreptul la muncă pe care 1-a obținut în conformitate cu prevederile legale, pe bază de concurs, la sediul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în urma căreia prin decizia nr. 1001 din 14 martie 2008, a fost numită în funcția publică de conducere de comisar șef, al Comisariatului Județean Buzău, din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, iar prin decizia nr. 19 din 21 aprilie 2009 în baza reorganizării Gărzii Naționale de Mediu a fost preluată pe funcția publică de conducere de Comisar șef al Comisariatului Județean Buzău, din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.

A mai arătat reclamanta că motivul care a stat la baza emiterii deciziei de eliberare din funcția publică de conducere, a fost desființarea acestei funcții publice potrivit art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care prevederile din ordonanță dar și prevederile din legea prin care a fost aprobată această ordonanță au fost declarate neconstituționale în baza deciziei Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care prevederile art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 în noua sa redactare pe care o regăsim sub forma O.U.G. nr. 105/2009, art. IV alin. (1) și alin. (11), au fost declarate neconstituționale inclusiv prin decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în M.Of.

nr. 291 din 4 mai 2010. Prin sentința nr. 268 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.C.A., a dispus anularea deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 a Gărzii Naționale de Mediu, a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de conducere avută sau funcția publică de conducere echivalentă, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reactualizate, de la data eliberării din funcția publică de conducere și până la reintegrare,a obligat pârâta la plata sumei de 592 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: - între reclamantă și pârâta au existat raporturi de serviciu, I.C.A.

îndeplinind funcția publică specifică de conducere de comisar șef, al Comisariatului Județean Buzău, din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, potrivit deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009. Deși, prin art. III alin. (1) din O.U.G. 37/2009, s-a dispus desființarea funcțiilor publice aferente posturilor de conducere care conferă calitatea de conducător și conducător adjunct al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe al administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, situație în care se regăsește și reclamanta, care a îndeplinit funcția de comisar șef în cadrul Comisariatului județean Buzău, din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, prin același act normativ au fost reglementate funcții noi de conducere cum este și cea de prim comisar, ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, condițiile pentru ocuparea unei atari funcții fiind identice cu cele prevăzute de art. 54 din Legea 188/1999.

Prin această manieră de reglementare legislativă, respectiv desființarea unei funcții de conducere și crearea unei alte funcții de conducere, atribuțiile specifice fiind identice, fiind diferită doar denumirea, au fost încălcate prevederile imperative ale art. 100 alin. (5) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, potrivit căreia,în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, astfel că legalitatea acestui act administrativ este afectată, cu atât mai mult cu cât, legea de aprobare a O.U.G. 37/2009 a fost abrogată și declarată neconstituțională,prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că prin O.U.G. nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea. A mai reținut Curtea Constituțională că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit dintr-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție. Ulterior prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.1-5 și 26, art. III, art. IV , art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009 sunt neconstituționale. În cuprinsul acestei decizii s-a reținut că, „întrucât aceste dispoziții legale determinate din cuprinsul O.U.G. nr. 105/2009 conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepției, Curtea a constatat că argumentele reținute în decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din constituție și menționate mai sus, sunt, mutatis mutandis ,valabile și în prezenta cauză". Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009 și publicarea acestuia în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009, a fost abrogată O.U.G. nr. 37/2009, astfel încât ordonanța în baza căreia a fost emisă decizia atacată cu acțiune de reclamantă, și-a încetat valabilitatea.

A mai reținut Curtea că eliberarea unui funcționar public dintr-o funcție publică se dispune în cazurile limitativ enumerate de art. 99 alin. (1) lit. a)-g) din Legea 188/1999, însă reclamanta nu se regăsește în nicio astfel de situație, astfel că decizia contestată este nelegală, în condițiile în care nu este precizat în concret cazul de eliberare din funcția publică de conducere, care, de altfel, nici nu există. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Garda Națională de Mediu - Comisariatul General care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - funcția publică deținută de reclamantă a fost desființată prin art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, care urma să devină efectivă în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență; - instituția publică pârâtă nu a avut un drept de opțiune în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009; - legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la cadrul legal existent la data emiterii sale. - O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 105/2009 care, la art. III alin. (1) a preluat reglementările respective, prevăzând în mod expres că „funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și ale celorlalte servicii publice prevăzute la anexa 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează". Recursul este nefondat. În cauză este necontestat că Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 a fost emis de către Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice care, la art. III alin. (1) și (3) a stabilit că: „(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanță de urgență, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează". De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului(...)". Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea deciziei contestate este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis. Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G.

nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susținerile referitoare la faptul că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. Fată de aceste susțineri, Înalta Curte retine că desființarea funcției publice deținute de reclamantă prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.

Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General împotriva sentinței nr. 268 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2011.