ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2011

Obiectul acțiunii. Apărările formulate de pârâtă. Prin acțiunea formulată, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii de Mediu și S.I., reintegrarea pe funcția deținută de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor Naturale, plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la reintegrarea sa efectivă, plata daunelor morale, în cuantum de 30.000 RON, completarea carnetului de muncă cu mențiunile corespunzătoare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității îndeplinirii procedurii prealabile și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă precum și excepția netimbrării capătului trei de cerere, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: La termenul de judecată din data de 10 martie 2010 pârâtul S.I., prin avocat, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei, conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ.. Prin încheierea din 10 martie 2010 au fost respinse excepțiile netimbrării capătului trei de cerere și tardivității formulării plângerii prealabile.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3956 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.I. și inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu și S.I., ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din coroborarea prevederilor art. 99 și 100 Legea nr. 188/1999 se desprind următoarele concluzii. 1) cele două articole reglementează proceduri, în principiu, distincte; 2) eliberarea din funcția publică nu se dispune în cazul oricărei reorganizări a autorității sau instituției publice, ci doar atunci când reorganizarea activității acesteia are ca urmare reducerea personalului, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, conform art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999, republicată. În cauză, urmare a aplicării H.G. nr. 112/2009, a avut loc reorganizarea, fără reducerea de personal, a aparatului central al pârâtei Garda Națională de Mediu în mod succesiv, prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 290 din 18 martie 2009 și Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009. Or, în condițiile în care funcția publică de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor Naturale a fost eliminată, prin ordinele Ministerului Mediului din statul de funcții al Comisariatului General al pârâtei, iar reclamanta nu a contestat cele două ordine pe calea prezentei acțiunii și nu a făcut nici o dovadă că ar fi obținut anularea lor de către instanța de judecată, este evident că solicitarea acesteia de a fi reintegrată pe funcția de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor Naturale, nu mai are fundament având în vedere că această funcție nu mai există. Instanța de fond a apreciat că reclamanta poate ocupa funcția de director general numai prin concurs, în condițiile legii, susținerea în sens contrar fiind nelegală, venind în contradicție cu prevederile art. 64 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Recursul formulat de reclamanta C.F. împotriva sentinței civile nr. 3856 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ.. 4.1. Prima instanță a considerat eronat că cererea dedusă judecății are ca obiect „anulare act administrativ”. Prin acțiune nu s-a solicitat revocarea unui act administrativ, ci s-a contestat schimbarea funcției și salariului fără emiterea unui act administrativ, încălcându-se prevederile art. 100 Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare. 4.2. Instanța de fond a considerat în mod greșit că susținerea conform căreia nu s-a emis un act administrativ de numire pe funcție de șef serviciu este neîntemeiată. Utilizarea deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009 ca temei privind schimbarea din funcție a avut loc cu ocazia formulării întâmpinării depusă la 25 noiembrie 2009. Din înscrierile făcute în contractul de muncă, funcția și salariul recurentei erau schimbate începând cu data de 1 aprilie 2009, în baza deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009. Decizia nr. 107/2009 a fost comunicată la primul termen de judecată - 25 noiembrie 2009 și nu face referire la schimbarea din funcție, decizia are ca obiect aprobarea statului de funcții pentru întreg personalul din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu și nu reprezintă decizia de numire în funcția de șef de serviciu. În art. 2 al deciziei nr. 107/2009 se precizează că „drepturile salariale ale persoanelor nominalizate în anexă rămân neschimbate”, însă funcția și drepturile salariale ale recurentei au fost modificate. 4.3. Prima instanță face precizări contradictorii în sentința pronunțată, afirmând că reclamanta a avut cunoștință la data promovării acțiunii de conținutul deciziei nr. 107/2009, ca ulterior să precizeze că actul administrativ a fost comunicat la primul termen de judecată. Instanța de fond nu a reținut că există o neconcordanță cronologică între înscrisurile emise de intimată, iar la data de 29 aprilie 2009, data comunicării ofertei de șef serviciu, pârâta efectuase în carnetul de muncă toate modificările schimbării funcției și salariului, astfel încât acordul recurentei a fost solicitat pro causa. 4.4. Instanța de fond s-a substituit intimatei și a dat o altă interpretare art. 99 Legea nr. 188/1999, considerând că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul organizării Gărzii Naționale de Mediu în baza H.G. nr. 112/2009, textul fiind aplicabil numai în cazul „reorganizării cu reducere de personal”. Interpretarea instanței este contrazisă chiar de intimată, care precizează că a respectat prevederile art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999. 4.

Prima instanță a reținut în mod greșit că funcția de șef serviciu oferită cuprinde 50% din atribuțiile ce se regăseau și în fișa postului de director și că funcția corespunde pregătirii profesionale și activităților similare desființate. În mod greșit s-a reținut că recurenta a solicitat să fie numită pe funcția de director general, în realitate aceasta a cerut să fie numită direct pe una dintre funcțiile publice de director general adjunct. Conform anexei nr. 2 O.G. nr. 6/2007 modificată și completată, legiuitorul a considerat că funcția de director este echivalentă cu funcția de director general adjunct, stabilind aceeași indemnizație de conducere de 50% din salariul de bază. Instanța de fond face confuzie când afirmă că reclamanta poate ocupa funcția de director general numai prin concurs, deoarece dispozițiile art. 64 Legea nr. 188/1999 se referă la promovarea în funcția publică de execuție de grad superior și nu la funcțiile publice de conducere. Judecătorul fondului s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate în ședința din data de 10 martie 2010, însă la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 a fost reluată și judecarea excepțiilor asupra cărora deja se pronunțase. 5. Apărările formulate de intimații-pârâți S.I. și Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu. 5.1. Întâmpinarea depusă de intimata Garda Națională de Mediu. Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, schimbarea recurentei din funcție survenind prin reorganizarea instituției în temeiul H.G. nr. 112/2009, a Ordinului nr. 290 din 18 martie 2009 și a Ordinului nr. 337 din 26 martie 2009. Direcția pentru Controlul Poluării și Habitatelor Naturale nu se mai regăsește în structura organizatorică a H.G. nr. 112/2009, iar prin avizul din 19 martie 2009 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici au fost aprobate funcțiile publice corespunzătoare noii organigrame. În conformitate cu prevederile art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999, recurenta a avut prioritate pentru ocuparea unei funcții publice de conducere vacante la nivel inferior. Funcția publică de conducere de director general adjunct este o funcție superioară, conform art. 13 Legea nr. 188/1999 și se ocupă prin concurs sau examen. Actul contestat de recurenta-reclamantă din 29 aprilie 2009, iar în data de 14 mai 2009 aceasta și-a exprimat acordul cu privire la funcția ce i-a fost oferită. 5.2. Întâmpinarea depusă de intimatul-pârât S.I.. Prin întâmpinare se susține respingerea recursului ca nefondat. În mod corect s-a reținut că obiectul acțiunii îl constituie „anularea unui act administrativ”, iar instanța de fond a ținut seama de toate înscrisurile depuse de reclamantă. II. Considerentele Înaltei Curți - instanță competentă să soluționeze recursul reclamantei. 1. Recursul este nefondat. 1.1. În ceea ce privește obiectul acțiunii deduse judecății, se observă că judecătorul fondului nu a afirmat în cuprinsul hotărârii pronunțate și motivate că reclamanta ar fi solicitat „anularea unui act administrativ”. Dimpotrivă, în sentință, rezultă fără dubiu că acțiunea reclamantei a fost calificată ca fiind un „refuz nejustificat de soluționare a unei cereri”, act administrativ asimilat actelor administrative unilaterale, conform art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Din petitul cererii de chemare în judecată reiese împrejurarea că reclamanta a solicitat „reintegrarea pe funcția de director al Direcției pentru controlul Poluării și Habitatelor Natuale”. Or, prin H.G. nr. 112/2009, Direcția a fost desființată și, implicit postul de director, iar reintegrarea reclamantei-recurente pe acest post nu mai este posibilă, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță. 1.2. Instanța de fond a apreciat în mod legal și asupra faptului că reclamanta în ipoteza în care era nemulțumită de oferta făcută de către intimată pentru postul de șef serviciu avea obligația să conteste în instanță actul/ actele administrative emise. Dreptul de acces la instanță nu a fost îngrădit, deoarece recurenta-reclamantă, anterior formulării acțiunii, avea cunoștință de existența H.G. nr. 112/2009, Ordinul nr. 290 din 18 martie 2009, Avizul din 19 martie 2009, Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009, acte nominalizate în Comunicarea din 29 aprilie 2009. Recurenta-reclamantă a încercat pe o cale ocolită, fără a cere în instanță anularea actelor administrative vătămătoare, repunerea în funcția de director al Direcției pentru controlul Poluării și Habitatelor Naturale. 1.3. Cu privire la afirmația recurentei în sensul că nu i-au fost comunicate actele administrative de numite în funcția de șef serviciu, în mod corect s-a apreciat că emiterea deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009 este actul de numire, iar reclamanta avea posibilitatea să solicite comunicarea și să conteste ulterior actul administrativ în instanța de contencios administrativ. 1.4. Este adevărat că potrivit art. 2 din decizia nr. 107 din 9 aprilie 2009 precizează că „drepturile salariale ale persoanelor nominalizate în anexă rămân neschimbate”, însă aceasta se referă la drepturile salariale și nu la totalul veniturilor cuvenite, știind că sporul de conducere este diferit în raport de funcția de conducere ocupată (50%, 30%, etc.). 1.5. Recurenta nu a solicitat anularea actului administrativ de numire în funcția de șef serviciu și nu a solicitat numirea în funcția de director general adjunct al Direcției pentru controlul poluării ci reintegrarea pe funcția deținută anterior. Această împrejurare face imposibilă analizarea motivelor legate de refuzul de numire pe postul de director general adjunct. Recurenta nu a solicitat acest post în mod direct, prin cerere adresată intimatei, ci doar s-a arătat nemulțumită după ce a acceptat postul de șef serviciu, de neocuparea postului de director general adjunct. Judecătorul fondului nu a făcut confuzie între funcțiile de director general și director general adjunct, ci s-a referit la funcția de director general cu titlu de exemplu, pentru a sublinia necesitatea ocupării acesteia prin concurs. 1.

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2010, Curtea de apel s-a pronunțat asupra excepției de netimbrare a acțiunii, asupra excepției de tardivitate a formulării plângerii prealabile și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.I.. Prin sentința recurată, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.I. și inadmisibilitatea acțiunii. Motivul de recurs conform căruia la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 instanța s-a pronunțat asupra acelorași excepții deja soluționate, nu este întrunit. 2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.