ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Apărările formulate de pârâtă.
Prin acțiunea
formulată, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții
Comisariatul General al Gărzii de Mediu și S.I., reintegrarea pe funcția deținută
de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor Naturale,
plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate,
precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01
aprilie 2009 și până la reintegrarea sa efectivă, plata daunelor morale, în
cuantum de 30.000 RON, completarea carnetului de muncă cu mențiunile
corespunzătoare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Garda Națională
de Mediu - Comisariatul General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
tardivității îndeplinirii procedurii prealabile și a solicitat respingerea acțiunii
ca inadmisibilă precum și excepția netimbrării capătului trei de cerere, iar pe
fond a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
La termenul de judecată
din data de 10 martie 2010 pârâtul S.I., prin avocat, a invocat excepția lipsei
calității sale procesuale pasive, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei, conform
art. 137 alin. (2) C. proc. civ..
Prin încheierea din 10
martie 2010 au fost respinse excepțiile netimbrării capătului trei de cerere și
tardivității formulării plângerii prealabile.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă
nr. 3956 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive
a pârâtului S.I. și inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea formulată de
reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale
de Mediu și S.I., ca neîntemeiată.
Motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței de fond.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut că din coroborarea prevederilor art. 99 și 100
Legea nr. 188/1999 se desprind următoarele concluzii.
1) cele două articole
reglementează proceduri, în principiu, distincte;
2) eliberarea din funcția
publică nu se dispune în cazul oricărei reorganizări a autorității sau instituției
publice, ci doar atunci când reorganizarea activității acesteia are ca urmare reducerea
personalului, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, conform
art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999, republicată.
În cauză, urmare a aplicării
H.G. nr. 112/2009, a avut loc reorganizarea, fără reducerea de personal, a aparatului
central al pârâtei Garda Națională de Mediu în mod succesiv, prin Ordinul Ministrului
Mediului nr. 290 din 18 martie 2009 și Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009.
Or, în condițiile în care
funcția publică de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor
Naturale a fost eliminată, prin ordinele Ministerului Mediului din statul de funcții
al Comisariatului General al pârâtei, iar reclamanta nu a contestat cele două ordine
pe calea prezentei acțiunii și nu a făcut nici o dovadă că ar fi obținut anularea
lor de către instanța de judecată, este evident că solicitarea acesteia de a fi
reintegrată pe funcția de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor
Naturale, nu mai are fundament având în vedere că această funcție nu mai există.
Instanța de fond a apreciat
că reclamanta poate ocupa funcția de director general numai prin concurs, în condițiile
legii, susținerea în sens contrar fiind nelegală, venind în contradicție cu prevederile
art. 64 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Recursul formulat de
reclamanta C.F. împotriva sentinței civile nr. 3856 din 15 octombrie 2010 a Curții
de Apel București.
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ..
4.1. Prima instanță a
considerat eronat că cererea dedusă judecății are ca obiect „anulare act administrativ”.
Prin acțiune nu s-a solicitat
revocarea unui act administrativ, ci s-a contestat schimbarea funcției și salariului
fără emiterea unui act administrativ, încălcându-se prevederile art. 100 Legea
nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
4.2. Instanța de fond
a considerat în mod greșit că susținerea conform căreia nu s-a emis un act administrativ
de numire pe funcție de șef serviciu este neîntemeiată.
Utilizarea deciziei
nr. 107 din 9 aprilie 2009 ca temei privind schimbarea din funcție a avut loc cu
ocazia formulării întâmpinării depusă la 25 noiembrie 2009.
Din înscrierile făcute
în contractul de muncă, funcția și salariul recurentei erau schimbate începând cu
data de 1 aprilie 2009, în baza deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009.
Decizia nr. 107/2009 a
fost comunicată la primul termen de judecată - 25 noiembrie 2009 și nu face referire
la schimbarea din funcție, decizia are ca obiect aprobarea statului de funcții pentru
întreg personalul din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu
și nu reprezintă decizia de numire în funcția de șef de serviciu.
În art. 2 al deciziei
nr. 107/2009 se precizează că „drepturile salariale ale persoanelor nominalizate
în anexă rămân neschimbate”, însă funcția și drepturile salariale ale recurentei
au fost modificate.
4.3. Prima instanță face
precizări contradictorii în sentința pronunțată, afirmând că reclamanta a avut cunoștință
la data promovării acțiunii de conținutul deciziei nr. 107/2009, ca ulterior să
precizeze că actul administrativ a fost comunicat la primul termen de judecată.
Instanța de fond nu a
reținut că există o neconcordanță cronologică între înscrisurile emise de intimată,
iar la data de 29 aprilie 2009, data comunicării ofertei de șef serviciu, pârâta
efectuase în carnetul de muncă toate modificările schimbării funcției și salariului,
astfel încât acordul recurentei a fost solicitat pro causa.
4.4. Instanța de fond
s-a substituit intimatei și a dat o altă interpretare art. 99 Legea nr. 188/1999,
considerând că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul organizării Gărzii Naționale
de Mediu în baza H.G. nr. 112/2009, textul fiind aplicabil numai în cazul „reorganizării
cu reducere de personal”.
Interpretarea instanței
este contrazisă chiar de intimată, care precizează că a respectat prevederile
art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999.
4.5. Prima instanță a
reținut în mod greșit că funcția de șef serviciu oferită cuprinde 50% din atribuțiile
ce se regăseau și în fișa postului de director și că funcția corespunde pregătirii
profesionale și activităților similare desființate.
În mod greșit s-a reținut
că recurenta a solicitat să fie numită pe funcția de director general, în realitate
aceasta a cerut să fie numită direct pe una dintre funcțiile publice de director
general adjunct.
Conform anexei nr. 2 O.G.
nr. 6/2007 modificată și completată, legiuitorul a considerat că funcția de director
este echivalentă cu funcția de director general adjunct, stabilind aceeași indemnizație
de conducere de 50% din salariul de bază.
Instanța de fond face
confuzie când afirmă că reclamanta poate ocupa funcția de director general numai
prin concurs, deoarece dispozițiile art. 64 Legea nr. 188/1999 se referă la promovarea
în funcția publică de execuție de grad superior și nu la funcțiile publice de conducere.
Judecătorul fondului s-a
pronunțat asupra excepțiilor invocate în ședința din data de 10 martie 2010, însă
la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 a fost reluată și judecarea excepțiilor
asupra cărora deja se pronunțase.
Apărările formulate
de intimații-pârâți S.I. și Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu.
5.1. Întâmpinarea depusă
de intimata Garda Națională de Mediu.
Intimata-pârâtă solicită
respingerea recursului ca nefondat, schimbarea recurentei din funcție survenind
prin reorganizarea instituției în temeiul H.G. nr. 112/2009, a Ordinului nr. 290
din 18 martie 2009 și a Ordinului nr. 337 din 26 martie 2009.
Direcția pentru Controlul
Poluării și Habitatelor Naturale nu se mai regăsește în structura organizatorică
a H.G. nr. 112/2009, iar prin avizul din 19 martie 2009 emis de Agenția Națională
a Funcționarilor Publici au fost aprobate funcțiile publice corespunzătoare noii
organigrame.
În conformitate cu prevederile
art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999, recurenta a avut prioritate pentru ocuparea unei
funcții publice de conducere vacante la nivel inferior.
Funcția publică de conducere
de director general adjunct este o funcție superioară, conform art. 13 Legea
nr. 188/1999 și se ocupă prin concurs sau examen.
Actul contestat de recurenta-reclamantă
din 29 aprilie 2009, iar în data de 14 mai 2009 aceasta și-a exprimat acordul cu
privire la funcția ce i-a fost oferită.
5.2. Întâmpinarea depusă
de intimatul-pârât S.I..
Prin întâmpinare se susține
respingerea recursului ca nefondat.
În mod corect s-a reținut
că obiectul acțiunii îl constituie „anularea unui act administrativ”, iar instanța
de fond a ținut seama de toate înscrisurile depuse de reclamantă.
II. Considerentele Înaltei
Curți - instanță competentă să soluționeze recursul reclamantei.
Recursul este nefondat.
1.1. În ceea ce privește
obiectul acțiunii deduse judecății, se observă că judecătorul fondului nu a afirmat
în cuprinsul hotărârii pronunțate și motivate că reclamanta ar fi solicitat „anularea
unui act administrativ”.
Dimpotrivă, în sentință,
rezultă fără dubiu că acțiunea reclamantei a fost calificată ca fiind un „refuz
nejustificat de soluționare a unei cereri”, act administrativ asimilat actelor administrative
unilaterale, conform art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Din petitul cererii de
chemare în judecată reiese împrejurarea că reclamanta a solicitat „reintegrarea
pe funcția de director al Direcției pentru controlul Poluării și Habitatelor Natuale”.
Or, prin H.G. nr. 112/2009,
Direcția a fost desființată și, implicit postul de director, iar reintegrarea reclamantei-recurente
pe acest post nu mai este posibilă, astfel cum în mod corect a reținut și prima
instanță.
1.2. Instanța de fond
a apreciat în mod legal și asupra faptului că reclamanta în ipoteza în care era
nemulțumită de oferta făcută de către intimată pentru postul de șef serviciu avea
obligația să conteste în instanță actul/ actele administrative emise.
Dreptul de acces la instanță
nu a fost îngrădit, deoarece recurenta-reclamantă, anterior formulării acțiunii,
avea cunoștință de existența H.G. nr. 112/2009, Ordinul nr. 290 din 18 martie 2009,
Avizul din 19 martie 2009, Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009, acte nominalizate
în Comunicarea din 29 aprilie 2009.
Recurenta-reclamantă a
încercat pe o cale ocolită, fără a cere în instanță anularea actelor administrative
vătămătoare, repunerea în funcția de director al Direcției pentru controlul Poluării
și Habitatelor Naturale.
1.3. Cu privire la afirmația
recurentei în sensul că nu i-au fost comunicate actele administrative de numite
în funcția de șef serviciu, în mod corect s-a apreciat că emiterea deciziei nr.
107 din 9 aprilie 2009 este actul de numire, iar reclamanta avea posibilitatea să
solicite comunicarea și să conteste ulterior actul administrativ în instanța de
contencios administrativ.
1.4. Este adevărat că
potrivit art. 2 din decizia nr. 107 din 9 aprilie 2009 precizează că „drepturile
salariale ale persoanelor nominalizate în anexă rămân neschimbate”, însă aceasta
se referă la drepturile salariale și nu la totalul veniturilor cuvenite, știind
că sporul de conducere este diferit în raport de funcția de conducere ocupată (50%,
30%, etc.).
1.5. Recurenta nu a solicitat
anularea actului administrativ de numire în funcția de șef serviciu și nu a solicitat
numirea în funcția de director general adjunct al Direcției pentru controlul poluării
ci reintegrarea pe funcția deținută anterior.
Această împrejurare face
imposibilă analizarea motivelor legate de refuzul de numire pe postul de director
general adjunct.
Recurenta nu a solicitat
acest post în mod direct, prin cerere adresată intimatei, ci doar s-a arătat nemulțumită
după ce a acceptat postul de șef serviciu, de neocuparea postului de director general
adjunct.
Judecătorul fondului nu
a făcut confuzie între funcțiile de director general și director general adjunct,
ci s-a referit la funcția de director general cu titlu de exemplu, pentru a sublinia
necesitatea ocupării acesteia prin concurs.
1.6. Prin încheierea de
ședință din 10 martie 2010, Curtea de apel s-a pronunțat asupra excepției de netimbrare
a acțiunii, asupra excepției de tardivitate a formulării plângerii prealabile și
a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
S.I..
Prin sentința recurată,
instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului S.I. și inadmisibilitatea acțiunii.
Motivul de recurs conform
căruia la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 instanța s-a pronunțat asupra
acelorași excepții deja soluționate, nu este întrunit.
Față de acestea, în
drept, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.
(3) Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.F. împotriva sentinței
civile nr. 3956 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie
2011.