ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4027/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Apărările formulate de pârâtă.

Prin acțiunea

formulată, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Comisariatul General al Gărzii de Mediu și S.I., reintegrarea pe funcția deținută

de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor Naturale,

plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate,

precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01

aprilie 2009 și până la reintegrarea sa efectivă, plata daunelor morale, în

cuantum de 30.000 RON, completarea carnetului de muncă cu mențiunile

corespunzătoare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Garda Națională

de Mediu - Comisariatul General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

tardivității îndeplinirii procedurii prealabile și a solicitat respingerea acțiunii

ca inadmisibilă precum și excepția netimbrării capătului trei de cerere, iar pe

fond a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:

La termenul de judecată

din data de 10 martie 2010 pârâtul S.I., prin avocat, a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei, conform

art. 137 alin. (2) C. proc. civ..

Prin încheierea din 10

martie 2010 au fost respinse excepțiile netimbrării capătului trei de cerere și

tardivității formulării plângerii prealabile.

de fond.

Prin sentința civilă

nr. 3956 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului S.I. și inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea formulată de

reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al Gărzii Naționale

de Mediu și S.I., ca neîntemeiată.

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că din coroborarea prevederilor art. 99 și 100

Legea nr. 188/1999 se desprind următoarele concluzii.

1) cele două articole

reglementează proceduri, în principiu, distincte;

2) eliberarea din funcția

publică nu se dispune în cazul oricărei reorganizări a autorității sau instituției

publice, ci doar atunci când reorganizarea activității acesteia are ca urmare reducerea

personalului, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, conform

art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999, republicată.

În cauză, urmare a aplicării

H.G. nr. 112/2009, a avut loc reorganizarea, fără reducerea de personal, a aparatului

central al pârâtei Garda Națională de Mediu în mod succesiv, prin Ordinul Ministrului

Mediului nr. 290 din 18 martie 2009 și Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009.

Or, în condițiile în care

funcția publică de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor

Naturale a fost eliminată, prin ordinele Ministerului Mediului din statul de funcții

al Comisariatului General al pârâtei, iar reclamanta nu a contestat cele două ordine

pe calea prezentei acțiunii și nu a făcut nici o dovadă că ar fi obținut anularea

lor de către instanța de judecată, este evident că solicitarea acesteia de a fi

reintegrată pe funcția de director al Direcției pentru Controlul Poluării și Habitatelor

Naturale, nu mai are fundament având în vedere că această funcție nu mai există.

Instanța de fond a apreciat

că reclamanta poate ocupa funcția de director general numai prin concurs, în condițiile

legii, susținerea în sens contrar fiind nelegală, venind în contradicție cu prevederile

art. 64 din Legea nr. 188/1999, republicată.

reclamanta C.F. împotriva sentinței civile nr. 3856 din 15 octombrie 2010 a Curții

de Apel București.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ..

4.1. Prima instanță a

considerat eronat că cererea dedusă judecății are ca obiect „anulare act administrativ”.

Prin acțiune nu s-a solicitat

revocarea unui act administrativ, ci s-a contestat schimbarea funcției și salariului

fără emiterea unui act administrativ, încălcându-se prevederile art. 100 Legea

nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

4.2. Instanța de fond

a considerat în mod greșit că susținerea conform căreia nu s-a emis un act administrativ

de numire pe funcție de șef serviciu este neîntemeiată.

Utilizarea deciziei

nr. 107 din 9 aprilie 2009 ca temei privind schimbarea din funcție a avut loc cu

ocazia formulării întâmpinării depusă la 25 noiembrie 2009.

Din înscrierile făcute

în contractul de muncă, funcția și salariul recurentei erau schimbate începând cu

data de 1 aprilie 2009, în baza deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009.

Decizia nr. 107/2009 a

fost comunicată la primul termen de judecată - 25 noiembrie 2009 și nu face referire

la schimbarea din funcție, decizia are ca obiect aprobarea statului de funcții pentru

întreg personalul din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu

și nu reprezintă decizia de numire în funcția de șef de serviciu.

În art. 2 al deciziei

nr. 107/2009 se precizează că „drepturile salariale ale persoanelor nominalizate

în anexă rămân neschimbate”, însă funcția și drepturile salariale ale recurentei

au fost modificate.

4.3. Prima instanță face

precizări contradictorii în sentința pronunțată, afirmând că reclamanta a avut cunoștință

la data promovării acțiunii de conținutul deciziei nr. 107/2009, ca ulterior să

precizeze că actul administrativ a fost comunicat la primul termen de judecată.

Instanța de fond nu a

reținut că există o neconcordanță cronologică între înscrisurile emise de intimată,

iar la data de 29 aprilie 2009, data comunicării ofertei de șef serviciu, pârâta

efectuase în carnetul de muncă toate modificările schimbării funcției și salariului,

astfel încât acordul recurentei a fost solicitat pro causa.

4.4. Instanța de fond

s-a substituit intimatei și a dat o altă interpretare art. 99 Legea nr. 188/1999,

considerând că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul organizării Gărzii Naționale

de Mediu în baza H.G. nr. 112/2009, textul fiind aplicabil numai în cazul „reorganizării

cu reducere de personal”.

Interpretarea instanței

este contrazisă chiar de intimată, care precizează că a respectat prevederile

art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999.

4.5. Prima instanță a

reținut în mod greșit că funcția de șef serviciu oferită cuprinde 50% din atribuțiile

ce se regăseau și în fișa postului de director și că funcția corespunde pregătirii

profesionale și activităților similare desființate.

În mod greșit s-a reținut

că recurenta a solicitat să fie numită pe funcția de director general, în realitate

aceasta a cerut să fie numită direct pe una dintre funcțiile publice de director

general adjunct.

Conform anexei nr. 2 O.G.

nr. 6/2007 modificată și completată, legiuitorul a considerat că funcția de director

este echivalentă cu funcția de director general adjunct, stabilind aceeași indemnizație

de conducere de 50% din salariul de bază.

Instanța de fond face

confuzie când afirmă că reclamanta poate ocupa funcția de director general numai

prin concurs, deoarece dispozițiile art. 64 Legea nr. 188/1999 se referă la promovarea

în funcția publică de execuție de grad superior și nu la funcțiile publice de conducere.

Judecătorul fondului s-a

pronunțat asupra excepțiilor invocate în ședința din data de 10 martie 2010, însă

la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 a fost reluată și judecarea excepțiilor

asupra cărora deja se pronunțase.

de intimații-pârâți S.I. și Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu.

5.1. Întâmpinarea depusă

de intimata Garda Națională de Mediu.

Intimata-pârâtă solicită

respingerea recursului ca nefondat, schimbarea recurentei din funcție survenind

prin reorganizarea instituției în temeiul H.G. nr. 112/2009, a Ordinului nr. 290

din 18 martie 2009 și a Ordinului nr. 337 din 26 martie 2009.

Direcția pentru Controlul

Poluării și Habitatelor Naturale nu se mai regăsește în structura organizatorică

a H.G. nr. 112/2009, iar prin avizul din 19 martie 2009 emis de Agenția Națională

a Funcționarilor Publici au fost aprobate funcțiile publice corespunzătoare noii

organigrame.

În conformitate cu prevederile

art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999, recurenta a avut prioritate pentru ocuparea unei

funcții publice de conducere vacante la nivel inferior.

Funcția publică de conducere

de director general adjunct este o funcție superioară, conform art. 13 Legea

nr. 188/1999 și se ocupă prin concurs sau examen.

Actul contestat de recurenta-reclamantă

din 29 aprilie 2009, iar în data de 14 mai 2009 aceasta și-a exprimat acordul cu

privire la funcția ce i-a fost oferită.

5.2. Întâmpinarea depusă

de intimatul-pârât S.I..

Prin întâmpinare se susține

respingerea recursului ca nefondat.

În mod corect s-a reținut

că obiectul acțiunii îl constituie „anularea unui act administrativ”, iar instanța

de fond a ținut seama de toate înscrisurile depuse de reclamantă.

II. Considerentele Înaltei

Curți - instanță competentă să soluționeze recursul reclamantei.

1.1. În ceea ce privește

obiectul acțiunii deduse judecății, se observă că judecătorul fondului nu a afirmat

în cuprinsul hotărârii pronunțate și motivate că reclamanta ar fi solicitat „anularea

unui act administrativ”.

Dimpotrivă, în sentință,

rezultă fără dubiu că acțiunea reclamantei a fost calificată ca fiind un „refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri”, act administrativ asimilat actelor administrative

unilaterale, conform art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Din petitul cererii de

chemare în judecată reiese împrejurarea că reclamanta a solicitat „reintegrarea

pe funcția de director al Direcției pentru controlul Poluării și Habitatelor Natuale”.

Or, prin H.G. nr. 112/2009,

Direcția a fost desființată și, implicit postul de director, iar reintegrarea reclamantei-recurente

pe acest post nu mai este posibilă, astfel cum în mod corect a reținut și prima

instanță.

1.2. Instanța de fond

a apreciat în mod legal și asupra faptului că reclamanta în ipoteza în care era

nemulțumită de oferta făcută de către intimată pentru postul de șef serviciu avea

obligația să conteste în instanță actul/ actele administrative emise.

Dreptul de acces la instanță

nu a fost îngrădit, deoarece recurenta-reclamantă, anterior formulării acțiunii,

avea cunoștință de existența H.G. nr. 112/2009, Ordinul nr. 290 din 18 martie 2009,

Avizul din 19 martie 2009, Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009, acte nominalizate

în Comunicarea din 29 aprilie 2009.

Recurenta-reclamantă a

încercat pe o cale ocolită, fără a cere în instanță anularea actelor administrative

vătămătoare, repunerea în funcția de director al Direcției pentru controlul Poluării

și Habitatelor Naturale.

1.3. Cu privire la afirmația

recurentei în sensul că nu i-au fost comunicate actele administrative de numite

în funcția de șef serviciu, în mod corect s-a apreciat că emiterea deciziei nr.

107 din 9 aprilie 2009 este actul de numire, iar reclamanta avea posibilitatea să

solicite comunicarea și să conteste ulterior actul administrativ în instanța de

contencios administrativ.

1.4. Este adevărat că

potrivit art. 2 din decizia nr. 107 din 9 aprilie 2009 precizează că „drepturile

salariale ale persoanelor nominalizate în anexă rămân neschimbate”, însă aceasta

se referă la drepturile salariale și nu la totalul veniturilor cuvenite, știind

că sporul de conducere este diferit în raport de funcția de conducere ocupată (50%,

30%, etc.).

1.5. Recurenta nu a solicitat

anularea actului administrativ de numire în funcția de șef serviciu și nu a solicitat

numirea în funcția de director general adjunct al Direcției pentru controlul poluării

ci reintegrarea pe funcția deținută anterior.

Această împrejurare face

imposibilă analizarea motivelor legate de refuzul de numire pe postul de director

general adjunct.

Recurenta nu a solicitat

acest post în mod direct, prin cerere adresată intimatei, ci doar s-a arătat nemulțumită

după ce a acceptat postul de șef serviciu, de neocuparea postului de director general

adjunct.

Judecătorul fondului nu

a făcut confuzie între funcțiile de director general și director general adjunct,

ci s-a referit la funcția de director general cu titlu de exemplu, pentru a sublinia

necesitatea ocupării acesteia prin concurs.

1.6. Prin încheierea de

ședință din 10 martie 2010, Curtea de apel s-a pronunțat asupra excepției de netimbrare

a acțiunii, asupra excepției de tardivitate a formulării plângerii prealabile și

a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

S.I..

Prin sentința recurată,

instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului S.I. și inadmisibilitatea acțiunii.

Motivul de recurs conform

căruia la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 instanța s-a pronunțat asupra

acelorași excepții deja soluționate, nu este întrunit.

drept, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.F. împotriva sentinței

civile nr. 3956 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.