ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1228 din 9 martie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul I.M., în

contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu,

prin care solicita anularea Deciziei nr. 1019 din 9 aprilie 2009 emisă de

conducătorul autorității pârâte, reintegrarea sa în funcția deținută anterior

emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale

cuvenite, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de

muncă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 109

din 09 aprilie 2009 emisă de Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu,

începând cu această dată, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de

conducere de șef birou din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de

Mediu, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

188/1999.

Prin Decizia nr. 126

din 28 aprilie 2009, reclamantul a fost numit începând cu data de 22 aprilie

2009, în funcția publică specifică de execuție de comisar clasa I, grad

profesional superior, treapta 1 de salarizare la Serviciul controlul poluării

industriale - Direcția generală controlul poluării din cadrul Comisariatului

General al Gărzii Naționale de Mediu.

În preambulul

Deciziei nr. 109 din 09 aprilie 2009 sunt menționate actele normative avute în

vedere la emiterea acesteia, respectiv: H.G. nr. 112/2009 privind organizarea

și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, Legea nr. 188/1999, Ordinul nr.

290/2009 emis de Ministrul mediului privind aprobarea statutului de funcții și

a structurii organizatorice a Gărzii Naționale de Mediu, precum și Ordinul nr. 337/2009

emis de același ministru privind aprobarea structurii organizatorice și a

statului de funcții pentru Comisariatul General și Comisariatele Regionale ale

Gărzii Naționale de Mediu.

De asemenea, se face

precizarea în decizia atacată că s-au avut în vedere fișa postului aferentă

funcției publice de conducere de șef serviciu nr. 83/2009 și avizul din 19

martie 2009 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru funcțiile

publice din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.

Susținerea

reclamantului, potrivit căreia decizia de eliberare din funcție nu este

motivată, a fost apreciată ca neîntemeiată, fiind indicat temeiul de drept al

eliberării din funcție și anume art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

188/1999, care prevede că persoana care are competența legală de numire în

funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act

administrativ dacă funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prev. la

art. 54 lit. g), acest text de lege referindu-se la condițiile specifice pentru

ocuparea funcției publice.

Din probele

administrate, a rezultat că a avut loc reorganizarea Gărzii Naționale de Mediu

în sensul că din structura acesteia a fost înlăturată organizarea sub formă de

birouri, astfel încât Biroul Resurse Umane și Pregătire Profesională, condus de

reclamant, a fost înlocuit cu Serviciul Resurse Umane, pentru ocuparea funcției

de șef al acestui serviciu fiind necesară îndeplinirea condiției specifice

privind studiile de specialitate care trebuie să fie studii superioare de lungă

durată în specializare/profil psihologie, sociologie, economie și/sau juridic.

Or, din fișa postului

de șef Birou Resurse Umane și Pregătire Profesională, funcție ocupată de

reclamant în perioada 03 martie 2006 - 09 aprilie 2009 reiese că acesta a

absolvit studii superioare de lungă durată, dar nu în specializările care sunt

cerute pentru ocuparea funcției de șef serviciu nou înființat.

Apreciază prima

instanță că menționarea în preambulul deciziei contestate a fișei postului

aferentă funcției publice de conducere de șef serviciu și nu a celei pentru șef

birou nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei, ci vizează motivul de

fapt al emiterii deciziei constând în neîndeplinirea condiției specifice de

ocupare a funcției de șef serviciu prevăzut în această fișă a postului.

Susținerea

reclamantului din concluziile scrise depuse la dosar, conform căreia

îndeplinește condițiile de ocupare a funcției publice de șef birou este

nerelevantă în soluționarea cauzei având în vedere desființarea structurii

organizatorice a biroului și reglementarea unor alte condiții specifice de

studii pentru ocuparea funcției de conducere în cadrul serviciului înființat.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței, eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut

cu respectarea disp. art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care prevăd că

reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se

modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile

specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

Cât privește disp.

art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant în concluziile

scrise, care stabilesc că în cazul reorganizării activității prin reducerea

posturilor autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi

similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării,

s-a reținut că în cauză nu se regăsește această situație, fiind păstrată doar

forma de organizare a serviciului și eliminată forma de organizare a biroului.

Rapoartele de

evaluare a activității desfășurate de reclamant în perioada 2006 - 2008, depuse

la dosar, au fost considerate irelevante în soluționarea cauzei atâta timp cât

motivul eliberării din funcție nu este cel prevăzut de art. 99 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 188/1999, respectiv incompetența profesională în cazul

obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea

performanțelor profesionale individuale.

Constatând că

reclamantul nu a absolvit studii de specialitate menționate în fișa postului,

anume studii superioare de lungă durată în specializarea profil psihologie,

sociologie, economie și/sau juridic, instanța de fond concluzionează că

reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției

publice de șef serviciu, astfel încât decizia de eliberare din funcție este

legală.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul

I.M.

Fără a se indica

vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin

cererea de recurs s-a arătat, în esență, că simpla enumerare în preambulul

Deciziei nr. 109/2009 a unor acte normative (H.G. nr. 112/2009 și Legea nr.

188/1999) precum și a unor acte administrative cu caracter normativ sau

individual nu poate ține loc, potrivit art. 62 alin. (2) C. muncii, de motivare

în drept și în fapt a măsurii luate de autoritatea intimată, așa cum a reținut

prima instanță, așa încât decizia contestată este lovită de nulitate absolută.

Recurentul a arătat

că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, apreciind că acesta ar

fi fost determinat în drept și în fapt de alte motive decât cele prevăzute

inițial în cuprinsul deciziei, respectiv de reorganizarea autorității intimate,

reorganizare străină de orice motivare a actului.

De asemenea s-a precizat

că aprecierile făcute de instanță cu privire la fișa postului nr. 83/2009 sunt

nejustificate de vreme ce documentul în discuție nu are număr de înregistrare

și nu i-a fost comunicat recurentului.

Concluzionează

recurentul că nu poate fi ignorat faptul că timp de peste trei ani a îndeplinit

condițiile specifice funcției, primind calificative profesionale maxime, pentru

ca la un moment dat să se constate fără vreo justificare că nu mai sunt

îndeplinite condițiile pentru ocuparea funcției.

Prin întâmpinare,

Garda Națională de Mediu-Comisariatul General a răspuns criticilor

recurentului, concluzionând că sentința recurată este temeinică și legală și

că, de altfel, cererea de reintegrare a recurentului-reclamant în funcția de

șef birou resurse umane și pregătire profesională apare ca inadmisibilă în

condițiile H.G. nr. 112/2009, mai exact a faptului că funcția publică de

conducere în discuție nu există.

Recursul este

nefondat.

Așa cum se poate

observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar, expuse în

decizia de față, judecătorul fondului a evaluat acțiunea în anularea Deciziei

nr. 109 din 9 aprilie 2009 din perspectiva tuturor criticilor de nelegalitate

invocate de reclamantul I.M., cu accent pe susținerea nemotivării actului care

constituie și critica principală adusă în recurs.

Prin Decizia nr.

109/2009 a Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu

recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de șef

birou din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, începând

cu data de 9 aprilie 2009, măsura fiind întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999 (rep. 2) cu modificările și

completările ulterioare raportate la art. 54 lit. g) din același act normativ

referitor la cerința îndeplinirii condițiilor specifice pentru ocuparea

funcției publice.

Prin H.G. nr.

112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu se

prevede o nouă structură organizatorică a acestei instituții publice, Biroul

Resurse Umane și Pregătire Profesională fiind înlocuit cu Serviciul Resurse

Umane, iar pentru ocuparea funcției de șef al acestui serviciu este necesară

îndeplinirea condiției specifice privind studiile de specialitate care trebuie

să fie studii superioare de lungă durată în specializare/profil psihologie,

sociologie, economie și/sau juridic.

Or, din probatoriul

existent rezultă că recurentul-reclamant are studii în domeniul Transporturi -

Autovehicule Rutiere și a urmat cursuri de master în domeniul "Ingineria

Rurală și Protecția Mediului".

Recurentul nu neagă

că nu îndeplinește această condiție, prevalându-se de faptul că nu i-a fost

comunicată fișa postului nr. 83/2009 și de împrejurarea că a primit

calificative profesionale foarte bune în perioada în care a ocupat funcția

publică de conducere.

Aceste aspecte au

fost apreciate, în mod just, de către instanța de fond ca fiind nerelevante în

acest litigiu în condițiile în care structura organizatorică a biroului a fost

desființată și au fost impuse alte condiții specifice de studii pentru ocuparea

funcției de conducere în cadrul serviciului înființat.

În privința criticii

privind nemotivarea în drept și în fapt a măsurii de eliberare din funcție,

Înalta Curte constată că actul contestat este motivat și că nu este incidentă

sancțiunea nulității absolute la care face trimitere art. 62 alin. (2) C.

muncii în cazul nemotivării deciziei de concediere/eliberare din funcția

publică, în speță.

Indicarea în

preambulul Deciziei nr. 109/2009 a actelor normative și a actelor administrative

cu caracter normativ prin care se aprobă structura organizatorică detaliată și

statul de funcții pentru Comisariatul General și Comisariatele regionale ale

Gărzii Naționale de Mediu nu poate fi considerată doar o "simplă

enumerare", ci este asimilată motivării actului administrativ pendinte.

În aceste condiții și

având în vedere că prin Decizia nr. 126 din 28 aprilie 2009 recurentul a fost

numit în funcția publică specifică de execuție de comisar clasa I, grad

profesional superior, treapta I de salarizare la Serviciul controlului poluării

industriale - Direcția generală controlul poluării din cadrul Comisariatului

General al Gărzii Naționale de Mediu, funcție pentru care și-a dat acordul, se

constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (1) coroborate cu

art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea actului privind eliberarea din

funcție, acesta fiind emis în conformitate cu legea.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul I.M. împotriva Sentinței nr. 1228 din 9 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.