ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1228 din 9 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, prin care solicita anularea Deciziei nr. 1019 din 9 aprilie 2009 emisă de conducătorul autorității pârâte, reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 109 din 09 aprilie 2009 emisă de Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, începând cu această dată, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de șef birou din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999. Prin Decizia nr. 126 din 28 aprilie 2009, reclamantul a fost numit începând cu data de 22 aprilie 2009, în funcția publică specifică de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare la Serviciul controlul poluării industriale - Direcția generală controlul poluării din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu.

În preambulul Deciziei nr. 109 din 09 aprilie 2009 sunt menționate actele normative avute în vedere la emiterea acesteia, respectiv: H.G. nr. 112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, Legea nr. 188/1999, Ordinul nr. 290/2009 emis de Ministrul mediului privind aprobarea statutului de funcții și a structurii organizatorice a Gărzii Naționale de Mediu, precum și Ordinul nr. 337/2009 emis de același ministru privind aprobarea structurii organizatorice și a statului de funcții pentru Comisariatul General și Comisariatele Regionale ale Gărzii Naționale de Mediu. De asemenea, se face precizarea în decizia atacată că s-au avut în vedere fișa postului aferentă funcției publice de conducere de șef serviciu nr. 83/2009 și avizul din 19 martie 2009 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru funcțiile publice din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.

Susținerea reclamantului, potrivit căreia decizia de eliberare din funcție nu este motivată, a fost apreciată ca neîntemeiată, fiind indicat temeiul de drept al eliberării din funcție și anume art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999, care prevede că persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ dacă funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prev. la art. 54 lit. g), acest text de lege referindu-se la condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice.

Din probele administrate, a rezultat că a avut loc reorganizarea Gărzii Naționale de Mediu în sensul că din structura acesteia a fost înlăturată organizarea sub formă de birouri, astfel încât Biroul Resurse Umane și Pregătire Profesională, condus de reclamant, a fost înlocuit cu Serviciul Resurse Umane, pentru ocuparea funcției de șef al acestui serviciu fiind necesară îndeplinirea condiției specifice privind studiile de specialitate care trebuie să fie studii superioare de lungă durată în specializare/profil psihologie, sociologie, economie și/sau juridic. Or, din fișa postului de șef Birou Resurse Umane și Pregătire Profesională, funcție ocupată de reclamant în perioada 03 martie 2006 - 09 aprilie 2009 reiese că acesta a absolvit studii superioare de lungă durată, dar nu în specializările care sunt cerute pentru ocuparea funcției de șef serviciu nou înființat.

Apreciază prima instanță că menționarea în preambulul deciziei contestate a fișei postului aferentă funcției publice de conducere de șef serviciu și nu a celei pentru șef birou nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei, ci vizează motivul de fapt al emiterii deciziei constând în neîndeplinirea condiției specifice de ocupare a funcției de șef serviciu prevăzut în această fișă a postului. Susținerea reclamantului din concluziile scrise depuse la dosar, conform căreia îndeplinește condițiile de ocupare a funcției publice de șef birou este nerelevantă în soluționarea cauzei având în vedere desființarea structurii organizatorice a biroului și reglementarea unor alte condiții specifice de studii pentru ocuparea funcției de conducere în cadrul serviciului înființat.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței, eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut cu respectarea disp. art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care prevăd că reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. Cât privește disp. art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant în concluziile scrise, care stabilesc că în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, s-a reținut că în cauză nu se regăsește această situație, fiind păstrată doar forma de organizare a serviciului și eliminată forma de organizare a biroului.

Rapoartele de evaluare a activității desfășurate de reclamant în perioada 2006 - 2008, depuse la dosar, au fost considerate irelevante în soluționarea cauzei atâta timp cât motivul eliberării din funcție nu este cel prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, respectiv incompetența profesională în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale. Constatând că reclamantul nu a absolvit studii de specialitate menționate în fișa postului, anume studii superioare de lungă durată în specializarea profil psihologie, sociologie, economie și/sau juridic, instanța de fond concluzionează că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice de șef serviciu, astfel încât decizia de eliberare din funcție este legală.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul I.M. Fără a se indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin cererea de recurs s-a arătat, în esență, că simpla enumerare în preambulul Deciziei nr. 109/2009 a unor acte normative (H.G. nr. 112/2009 și Legea nr. 188/1999) precum și a unor acte administrative cu caracter normativ sau individual nu poate ține loc, potrivit art. 62 alin. (2) C. muncii, de motivare în drept și în fapt a măsurii luate de autoritatea intimată, așa cum a reținut prima instanță, așa încât decizia contestată este lovită de nulitate absolută. Recurentul a arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, apreciind că acesta ar fi fost determinat în drept și în fapt de alte motive decât cele prevăzute inițial în cuprinsul deciziei, respectiv de reorganizarea autorității intimate, reorganizare străină de orice motivare a actului.

De asemenea s-a precizat că aprecierile făcute de instanță cu privire la fișa postului nr. 83/2009 sunt nejustificate de vreme ce documentul în discuție nu are număr de înregistrare și nu i-a fost comunicat recurentului. Concluzionează recurentul că nu poate fi ignorat faptul că timp de peste trei ani a îndeplinit condițiile specifice funcției, primind calificative profesionale maxime, pentru ca la un moment dat să se constate fără vreo justificare că nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru ocuparea funcției. Prin întâmpinare, Garda Națională de Mediu-Comisariatul General a răspuns criticilor recurentului, concluzionând că sentința recurată este temeinică și legală și că, de altfel, cererea de reintegrare a recurentului-reclamant în funcția de șef birou resurse umane și pregătire profesională apare ca inadmisibilă în condițiile H.G.

nr. 112/2009, mai exact a faptului că funcția publică de conducere în discuție nu există. Recursul este nefondat. Așa cum se poate observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar, expuse în decizia de față, judecătorul fondului a evaluat acțiunea în anularea Deciziei nr. 109 din 9 aprilie 2009 din perspectiva tuturor criticilor de nelegalitate invocate de reclamantul I.M., cu accent pe susținerea nemotivării actului care constituie și critica principală adusă în recurs. Prin Decizia nr. 109/2009 a Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de șef birou din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, începând cu data de 9 aprilie 2009, măsura fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999 (rep.

2) cu modificările și completările ulterioare raportate la art. 54 lit. g) din același act normativ referitor la cerința îndeplinirii condițiilor specifice pentru ocuparea funcției publice. Prin H.G. nr. 112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu se prevede o nouă structură organizatorică a acestei instituții publice, Biroul Resurse Umane și Pregătire Profesională fiind înlocuit cu Serviciul Resurse Umane, iar pentru ocuparea funcției de șef al acestui serviciu este necesară îndeplinirea condiției specifice privind studiile de specialitate care trebuie să fie studii superioare de lungă durată în specializare/profil psihologie, sociologie, economie și/sau juridic.

Or, din probatoriul existent rezultă că recurentul-reclamant are studii în domeniul Transporturi - Autovehicule Rutiere și a urmat cursuri de master în domeniul "Ingineria Rurală și Protecția Mediului". Recurentul nu neagă că nu îndeplinește această condiție, prevalându-se de faptul că nu i-a fost comunicată fișa postului nr. 83/2009 și de împrejurarea că a primit calificative profesionale foarte bune în perioada în care a ocupat funcția publică de conducere. Aceste aspecte au fost apreciate, în mod just, de către instanța de fond ca fiind nerelevante în acest litigiu în condițiile în care structura organizatorică a biroului a fost desființată și au fost impuse alte condiții specifice de studii pentru ocuparea funcției de conducere în cadrul serviciului înființat.

În privința criticii privind nemotivarea în drept și în fapt a măsurii de eliberare din funcție, Înalta Curte constată că actul contestat este motivat și că nu este incidentă sancțiunea nulității absolute la care face trimitere art. 62 alin. (2) C. muncii în cazul nemotivării deciziei de concediere/eliberare din funcția publică, în speță. Indicarea în preambulul Deciziei nr. 109/2009 a actelor normative și a actelor administrative cu caracter normativ prin care se aprobă structura organizatorică detaliată și statul de funcții pentru Comisariatul General și Comisariatele regionale ale Gărzii Naționale de Mediu nu poate fi considerată doar o "simplă enumerare", ci este asimilată motivării actului administrativ pendinte.

În aceste condiții și având în vedere că prin Decizia nr. 126 din 28 aprilie 2009 recurentul a fost numit în funcția publică specifică de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare la Serviciul controlului poluării industriale - Direcția generală controlul poluării din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, funcție pentru care și-a dat acordul, se constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea actului privind eliberarea din funcție, acesta fiind emis în conformitate cu legea. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva Sentinței nr. 1228 din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.