ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 109/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Pe data de 16 februarie 2008,

petiționarul C.G., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere

organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de prim procurorul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și față de unii judecători de la

instanța sus-arătată.

În susținerea plângerii,

petiționarul a învederat că prim procurorul și magistrații judecători au

soluționat necorespunzător unele cauze penale și civile ce le-au fost repartizate,

vătămându-i astfel interesele sale legale.

Prin rezoluția nr. 51/P/2008

din 15 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., constatându-se că faptele penale reclamate nu există.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva soluției procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată, de

conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 897/II/2/2008

din 6 iunie 2008 reținându-se că nu impune infirmarea rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale, aceasta fiind temeinică și legală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu o plângere

Curții de Apel București, solicitând continuarea cercetărilor și tragerea la

răspundere penală a făptuitorilor pentru faptele reclamate de el.

Prin sentința penală nr. 209

din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4295/2/2008, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul C.G.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs petiționarul, susținând că, în mod greșit, i-a fost respinsă

plângerea ca tardiv introdusă.

Înalta Curte, verificând

motivele de recurs, cât și întreaga cauză, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de

zile, de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art.

277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Așa cum rezultă din dovada

aflată la fila X din lucrarea nr. 897/II/2/2008, a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, petiționarului i-a fost comunicată rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin

care a fost soluționată plângerea sa împotriva rezoluției procurorului, pe data

de 16 iunie 2008.

Plângerea formulată în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a fost înregistrată la Curtea de

Apel București pe data de 15 iulie 2008, cu depășirea termenului de 20 de zile

prevăzut de normele procesual penale.

În atare situație, în mod justificat,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, prin sentința penală nr. 209 din 6 septembrie 2008, ca

tardivă plângerea petiționarului.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.G.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 209 din

16 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2009.