ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

9821 din 19 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a V-a

comercială, a admis acțiunea completată promovată de reclamanta A.A.I.P.C.

în contradictor cu pârâta A.D.S.B. constatând existența raportului juridic

născut între părți prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr.

90 din 19 decembrie 2000, prin neoperarea pactului comisoriu de grad IV

prevăzut de art. 5.7. din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional

nr. 1 din 08 noiembrie 2001 și existența raportului juridic născut între

părți prin contractul de concesiune nr. 90 din 19 decembrie 2000. Prin

aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională

promovată de pârâtă.

Instanța de fond

a reținut că prevederile art. 5.7. din contractul de cesiune care includeau

un pact comisoriu au fost modificate prin actul adițional nr. 1 din 08

noiembrie 2001 în sensul că respectivul contract se consideră desființat

de plin drept dacă cumpărătorul nu achită la scadență plus 30 zile două

rate consecutive prevăzute de art. 5.3, modificat și el cu privire la modalitatea

de eșalonare a ratelor de preț.

Prin același act

adițional nr. 1 din 08 noiembrie 2001, cumpărătorul, respectiv reclamanta,

în contractul de vânzare - cumpărare acțiuni încheiat la 19 decembrie 2000

cu MINISTERUL AGRICULTURII ȘI ALIMENTAȚIEI s-a obligat să facă dovada

unei investiții de aport la capital prin majorarea capitalului social al SC

V.V.M.B. SA cu suma de 43,5 miliarde lei vechi și înregistrarea acestei

majorări de capital la registrul comerțului până la 25 septembrie 2002 sub

sancțiunea rezoluțiunii în temeiul unui pact comisoriu de grad IV,

obligație investițională executată potrivit recunoașterii

pârâtei.

În drepturile și

obligațiile M.A. s-a subrogat în baza art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 626/2001,

A.D.S., care în temeiul art. 5.7 din contract a notificat-o pe reclamantă la

data de 11 iunie 2007 cu măsura rezoluțiunii contractului de vânzare –

cumpărare acțiuni nr. 90 din 19 decembrie 2000, dată la care reclamanta

sesizase deja instanța cu o acțiune estimatorie.

Prin decizia nr. 109

din 02 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, irevocabilă prin decizia nr. 729 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis

acțiunea estimatorie, și s-a dispus reducerea prețului de

vânzare al acțiunilor obiect al contractului de vânzare – cumpărare

acțiuni, reținându-se că reclamanta a fost tulburată în stăpânirea

liniștită a bunului cumpărat prin fapta proprie a vânzătorului, fiind

îndeplinite condițiile răspunderii vânzătorului în baza obligației de

garanție reglementată de art. 7 din contract.

În acest context,

instanța de fond a reținut că pârâta nu putea invoca pactul comisoriu

de gr. IV prevăzut de art. 5.7. din contract.

Cât privește

obligația investițională prevăzută la art. 8.21.1din contract,

instanța de fond a reținut că pactul comisoriu de la art. 5.7. din

contract se referă numai la ratele de preț eșalonate nu și la

această obligație. Numai obligația investițională asumată prin art. 4

din actul adițional era acoperită de pactul comisoriu dar aceasta, conform

recunoașterii pârâtei, a fost executată.

A mai reținut

instanța de fond că prevederile art. 69 alin. (2) din H.G. nr. 626/2001 nu

sunt incidente contractului 90/19 decembrie 2000, acesta fiind încheiat sub

imperiul O.U.G. nr. 198/1999 și H.G. nr. 97/2000.

Tribunalul a mai

apreciat că neexecutarea obligației investiționale nu este suficient

de importantă pentru a impune rezoluțiunea contractului, prin raportare la

restul obligațiilor contractuale.

Constatând îndeplinite

condițiile de admisibilitate ale art. 111 C. proc. civ., instanța de

fond a admis în parte acțiunea în sensul mai sus arătat, reținând ca

neîndeplinite prevederile art. 11.5 din contractul de concesiune, urmare

admiterii acțiunii estimatorii care echivalează cu invocarea

excepției de neexecutare și pe cale de consecință, a respins

cererea reconvențională.

Prin decizia nr. 279

din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a respins apelul declarat de pârâta A.D.S. împotriva sentinței.

Criticile apelantei

cu privire la incidența H.G. nr. 626/2001 și a Legii nr. 268/2001 la

momentul încheierii actului adițional și a legalității Hotărârii

Consiliului de Administrație al A.D.S. nr. 21 din 16 iulie 2007 prin care

s-a aprobat rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare acțiuni,

la lipsa dovezii îndeplinirii obligațiilor investiționale de către

reclamantă, imposibilitatea operării excepției de neexecutare în lipsa

invocării unor sarcini reciproce și interdependente au fost înlăturate de

instanța de apel.

În considerentele

deciziei instanța de apel a arătat că pârâta A.D.S. s-a subrogat în toate

drepturile și obligațiile Ministerului Agriculturii în contractul de

vânzare – cumpărare acțiuni nr. 90 din 19 decembrie 2000, conform H.G. nr.

626/2001, prin încheierea actului adițional nr. 1 din 8 noiembrie 2001.

Cum prin actul

adițional nr. 1 din 8 noiembrie 2001 părțile nu au convenit ca

dispozițiile legale ulterioare încheierii contractului să fie aplicabile

acestuia iar retroactivitatea nu este prevăzută de Legea nr. 268/2001 sau de

H.G. nr. 626/2001, art. 69 din H.G. nr. 626/2001 cu privire la dreptul

apelantei de a rezoluționa contractul, nu este operabil în cauză.

Cât privește

neexecutarea obligației investiționale care nu fac obiectul pactului

comisoriu expres, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond, în

raport de existența unei hotărâri irevocabile estimatorie de reducere a

prețului vânzării, a constatat întemeiată excepția de neexecutare a

contractului raportat la neexecutarea obligațiilor A.D.S. reflectată în

reducerea importantă a prețului și neîndeplinirea condițiilor

rezoluțiunii.

În contra acestei

decizii a declarat recurs pârâta A.D.S. care dezvoltă următoarele critici de

nelegalitate:

- eroarea comisă prin

neobservarea că actul adițional nr. 1 din 08 noiembrie 2001 are ca temei

Legea nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001 prin care recurenta s-a subrogat

Ministerului Agriculturi în drepturile și obligațiile acestuia în

contractul de privatizare, hotărârea Curții de apel nr. 21/2007 prin care

s-a aprobat rezoluțiunea fiind legală.

- reclamanta - intimată

nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor investiționale asumate prin

contractul de privatizare fiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 69

din H.G. nr. 626/2001, respectiv dreptul recurentei de a rezoluționa

contractul;

- acțiunea

estimatorie promovată de intimată și admisă irevocabil de instanță nu

a constituit o veritabilă excepție de neexecutare a contractului,

neexecutarea A.D.S. nefiind suficient de importantă pentru a îndreptăți

intimata la invocarea acestei excepții.

Recurenta solicită,

în concluzie, admiterea recursului cu consecința admiterii cererii

reconvenționale în sensul rezilierii contactului de concesiune nr. 90 din 19

decembrie 2000 conform art. 11.5.

Prin întâmpinarea

formulată, intimata a invocat excepția nulității cererii de recurs în

temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ., arătând că cererea de recurs este

identică cu cererea de apel.

Cu privire la

excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată,

cererea de recurs îndeplinind condițiile prevăzute de art. 302 lit. c) C.

proc. civ., în sensul că a fost indicat temeiul de drept, art. 304.9, iar parte

din criticile dezvoltate se încadrează în situația de nelegalitate prevăzută

de art. 304.9 C. proc. civ., și, drept urmare, excepția nelegalitate va fi

respinsă ca neîntemeiată.

Recursul nu este

fondat.

atacată cu recurs, instanța de apel a respins, ca nefundat, apelul

declarat de pârâtă, considerentele deciziei analizând și răspunzând la

fiecare critică în parte.

Două din criticile

dezvoltate în apel, anume incidența în cauză a prevederilor art. 69 din

H.G. nr. 626/2001 și temeinicia excepției de neexecutare prin

raportare la hotărârea judecătorească irevocabilă de admitere a acțiunii

estimatorii sunt preluate și în recursul de față, încadrate fiind în

situația de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

incidența art. 69 din H.G. nr. 626/2001 și implicit a

legalității hotărârii consiliului de administrație al A.D.S. de constatare

a rezoluțiunii contractului de privatizare, este de observat că deși

instanța de apel a motivat lipsa incidenței acestui text de lege pe

neretroactivitatea actului normativ, în lipsa unei prevederi normative legale

sau convenționale sub acest aspect, recurenta nu se raportează la această

motivare, pe care nu o critică în concret, ci reiterează respectiva critică,

practic, în abstract, motiv pentru care Înalta Curte procedând la verificarea

acesteia, o apreciază ca neîntemeiată, constatând legalitatea deciziei atacate

sub aspectul criticat pentru motivele de legalitate pe care această hotărâre

le-a reținut în considerentele sale.

critica operării excepției de neexecutare în contextul reducerii

prețului de vânzare al acțiunilor cumpărate de reclamantă ca urmare a

admiterii acțiunii estimatorii promovată de aceasta prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, se constată că această critică antamează

situația de fapt determinată de instanța devolutivă pe baza probelor

administrate or, față de limitele de legalitate de care este ținută

instanța de recurs în verificarea sa prin art. 304 C. proc. civ., partea

introductivă, Înalta Curte nu o poate examina întrucât această critică se

raportează la temeinicia hotărârii atacate iar nu legalitatea acesteia.

Față de cele ce

preced, în raport de prevederile art. 304.9 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității cererii de recurs, invocată de către intimata A.A.I.P.C. în

temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de recurenta – pârâtă A.D.S. împotriva deciziei comerciale nr. 279 din

22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.