ÎCCJ, decizie (scj.ro #82881)

Contract de

vânzare-cumpărare acțiuni. Cesiunea contractului în temeiul H.G. nr.

626/2001. Rezoluțiunea contractului. Condiții de admisibilitate din

perspectiva principiului neretroactivității

Cuprins pe materii: Drept comercial.

Contracte

Index alfabetic: acțiune în constatare

-

Contract

de vânzare-cumpărare acțiuni

-

Acțiune

estimatorie

-

neretroactivitate

-

rezoluțiune

H.G. nr. 626/2001, art.

69

Legea nr. 268/2001

Admiterea unei acțiuni estimatorii promovată de

cumpărător, prin care s-a dispus reducerea prețului de vânzare

al acțiunilor obiect al contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni, urmare tulburării sale în stăpânirea

liniștită a bunului cumpărat prin fapta proprie a

vânzătorului, echivalează cu invocarea excepției de neexecutare

a contractului.

Astfel, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare acțiuni este

cedat în temeiul H.G. nr. 626/2001, cesionarul subrogându-se în drepturile

și obligațiile vânzătorului, dispozițiile art. 69 din

această hotărâre de Guvern, cu privire la dreptul cesionarului de a

rezoluționa contractul, nu sunt aplicabile în cazul în care

părțile nu au convenit ca dispozițiile legale ulterioare încheierii

contractului să fie aplicabile acestuia, retroactivitatea nefiind

prevăzută de Legea nr. 268/2001 sau de H.G. nr. 626/2001.

Secția a II-a civilă, Decizia nr.

3 din 17 ianuarie 2012

Prin sentința nr. 9821 din 19 octombrie 2010, Tribunalul București,

Secția a V-a comercială, a admis acțiunea completată

promovată de reclamanta Asociația Agricolă I. Poșta

Câlnău în contradictor cu pârâta A.D.S. București constatând

existența raportului juridic născut între părți prin

contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 90/19 decembrie 2000,

prin neoperarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art. 5.7. din

contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/08

noiembrie 2001 și existența raportului juridic născut între

părți prin contractul de concesiune nr. 90/19 decembrie 2000. Prin

aceeași sentință a fost respinsă cererea

reconvențională promovată de pârâtă.

Instanța de fond a reținut că prevederile art. 5.7. din

contractul de cesiune care includeau un pact comisoriu au fost modificate prin

actul adițional nr. 1/08 noiembrie 2001 în sensul că respectivul

contract se consideră desființat de plin drept dacă

cumpărătorul nu achită la scadență plus 30 zile

două rate consecutive prevăzute de art. 5.3, modificat și el cu

privire la modalitatea de eșalonare a ratelor de preț.

Prin același act adițional nr. 1/08 noiembrie 2001,

cumpărătorul, respectiv reclamanta, în contractul de vânzare -

cumpărare acțiuni încheiat la 19 decembrie 2000 cu Ministerul

Agriculturii și Alimentației s-a obligat să facă dovada

unei investiții de aport la capital prin majorarea capitalului social al

SC V.V.M. Basarab SA cu suma de 43,5 miliarde lei vechi și înregistrarea

acestei majorări de capital la registrul comerțului până la 25

septembrie 2002, sub sancțiunea rezoluțiunii în temeiul unui pact

comisoriu de grad IV, obligație investițională executată

potrivit recunoașterii pârâtei.

În  drepturile  și  obligațiile Ministerului

Agriculturii s-a subrogat, în baza art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 626/2001, ADS,

care, în temeiul art. 5.7 din contract, a notificat-o pe reclamantă la

data de 11 iunie 2007 cu măsura rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 90/19 decembrie 2000, dată la care

reclamanta sesizase deja instanța cu o acțiune estimatorie.

Prin decizia nr. 109 din 02 martie 2009 a Curții de Apel București,

Secția a V-a comercială, irevocabilă prin decizia nr. 729 din 23

februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secția comercială, s-a admis acțiunea estimatorie și s-a

dispus reducerea prețului de vânzare al acțiunilor obiect al

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, reținându-se că

reclamanta a fost tulburată în stăpânirea liniștită a

bunului cumpărat prin fapta proprie a vânzătorului, fiind îndeplinite

condițiile răspunderii vânzătorului în baza obligației de

garanție reglementată de art. 7 din contract.

În acest context, instanța de fond a reținut că pârâta nu putea

invoca pactul comisoriu de grad IV prevăzut de art. 5.7. din contract.

Cât privește obligația investițională prevăzută

la art. 8.21.1 din contract, instanța de fond a reținut că

pactul comisoriu de la art. 5.7. din contract se referă numai la ratele de

preț eșalonate, nu și la această obligație. Numai

obligația investițională asumată prin art. 4 din actul

adițional era acoperită de pactul comisoriu dar aceasta, conform

recunoașterii pârâtei, a fost executată.

A mai reținut instanța de fond că prevederile art. 69 alin. (2)

din H.G. nr. 626/2001 nu sunt incidente contractului 90/19 decembrie 2000,

acesta fiind încheiat sub imperiul O.U.G. nr. 198/1999 și H.G. nr.

97/2000.

Tribunalul a mai apreciat că neexecutarea obligației

investiționale nu este suficient de importantă pentru a impune

rezoluțiunea contractului, prin raportare la restul obligațiilor

contractuale.

Constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate ale art. 111 C. proc.

civ., instanța de fond a admis în parte acțiunea în sensul mai sus

arătat, reținând ca neîndeplinite prevederile art. 11.5 din

contractul de concesiune, urmare admiterii acțiunii estimatorii care

echivalează cu invocarea excepției de neexecutare și, pe cale de

consecință, a respins cererea reconvențională.

Prin decizia nr. 279 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București,

Secția a V-a comercială, a respins apelul declarat de pârâta ADS

împotriva sentinței.

Criticile

apelantei cu privire la incidența H.G. nr. 626/2001 și a Legii nr.

268/2001 la momentul încheierii actului adițional și a

legalității Hotărârii Consiliului de Administrație al ADS

nr. 21/16 iulie 2007 prin care s-a aprobat rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni, la lipsa dovezii îndeplinirii obligațiilor

investiționale de către reclamantă, imposibilitatea

operării excepției de neexecutare în lipsa invocării unor

sarcini reciproce și interdependente au fost înlăturate de

instanța de apel.

În considerentele deciziei instanța de apel a arătat că pârâta

ADS s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile Ministerului

Agriculturii în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 90/19

decembrie 2000, conform H.G. nr. 626/2001, prin încheierea actului

adițional nr. 1/8 noiembrie 2001.

Cum prin actul adițional nr. 1/8 noiembrie 2001 părțile nu au

convenit ca dispozițiile legale ulterioare încheierii contractului să

fie aplicabile acestuia, iar retroactivitatea nu este prevăzută de

Legea nr. 268/2001 sau de H.G. nr. 626/2001, art. 69 din H.G. nr. 626/2001 cu

privire la dreptul apelantei de a rezoluționa contractul nu este operabil

în cauză.

Cât privește neexecutarea obligației investiționale care nu face

obiectul pactului comisoriu expres, s-a apreciat că în mod corect

instanța de fond, în raport de existența unei hotărâri

irevocabile estimatorie de reducere a prețului vânzării, a constatat

întemeiată excepția de neexecutare a contractului raportat la

neexecutarea obligațiilor ADS reflectată în reducerea importantă

a prețului și neîndeplinirea condițiilor rezoluțiunii.

În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta ADS care dezvoltă

următoarele critici de nelegalitate

:

- eroarea comisă

prin neobservarea că actul adițional nr. 1/08 noiembrie 2001 are ca

temei Legea nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001 prin care recurenta s-a

subrogat Ministerului Agriculturii în drepturile și obligațiile

acestuia în contractul de privatizare, hotărârea curții de apel nr.

21/16 iulie 2007 prin care s-a aprobat rezoluțiunea fiind legală.

- reclamanta-intimată

nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor investiționale

asumate prin contractul de privatizare, fiind incidentă sancțiunea

prevăzută de art. 69 din H.G. nr. 626/2001, respectiv dreptul

recurentei de a rezoluționa contractul;

- acțiunea

estimatorie promovată de intimată și admisă irevocabil de

instanță nu a constituit o veritabilă excepție de

neexecutare a contractului, neexecutarea A.D.S. nefiind suficient de

importantă pentru a îndreptăți intimata la invocarea acestei

excepții.

Recurenta solicită,

în concluzie, admiterea recursului cu consecința admiterii cererii

reconvenționale în sensul rezilierii contactului de concesiune nr. 90/19

decembrie 2000 conform art. 11.5.

Prin întâmpinarea

formulată, intimata a invocat excepția nulității cererii de

recurs în temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ., arătând că cererea

de recurs este identică cu cererea de apel.

Cu privire la

excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta nu este

întemeiată, cererea de recurs îndeplinind condițiile prevăzute

de art. 302 lit. c) C. proc. civ., în sensul că a fost indicat temeiul de

drept, art. 304 pct. 9, iar parte din criticile dezvoltate se încadrează

în situația de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., și, drept urmare, excepția nelegalitate a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Recursul nu este

fondat.

atacată cu recurs, instanța de apel a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă, considerentele deciziei analizând și

răspunzând la fiecare critică în parte.

Două din criticile

dezvoltate în apel, anume incidența în cauză a prevederilor art. 69

din H.G. nr. 626/2001 și temeinicia excepției de neexecutare prin

raportare la hotărârea judecătorească irevocabilă de

admitere a acțiunii estimatorii sunt preluate și în recursul de

față, încadrate fiind în situația de nelegalitate

prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

incidența art. 69 din H.G. nr. 626/2001 și, implicit, a

legalității hotărârii consiliului de administrație al

A.D.S. de constatare a rezoluțiunii contractului de privatizare, este de

observat că deși instanța de apel a motivat lipsa

incidenței acestui text de lege pe neretroactivitatea actului normativ, în

lipsa unei prevederi normative legale sau convenționale sub acest aspect,

recurenta nu se raportează la această motivare, pe care nu o

critică în concret, ci reiterează respectiva critică, practic,

în abstract, motiv pentru care Înalta Curte procedând la verificarea acesteia,

o apreciază ca neîntemeiată, constatând legalitatea deciziei atacate

sub aspectul criticat pentru motivele de legalitate pe care această

hotărâre le-a reținut în considerentele sale.

operării excepției de neexecutare în contextul reducerii

prețului de vânzare al acțiunilor cumpărate de reclamantă

ca urmare a admiterii acțiunii estimatorii promovată de aceasta prin

hotărâre judecătorească irevocabilă, se constată

că această critică antamează situația de fapt

determinată de instanța devolutivă pe baza probelor administrate

or, față de limitele de legalitate de care este ținută

instanța de recurs în verificarea sa prin art. 304 C. proc. civ.ă

partea introductivă, Înalta Curte nu o poate examina întrucât această

critică se raportează la temeinicia hotărârii atacate iar nu

legalitatea acesteia.

Față de cele ce preced, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat.