ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 15 martie 2007, A.A.A.I. Poșta Câlnău a formulat contestație la executare silită pornită de intimata A.D.S., în baza titlului executoriu - contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 decembrie 2000, solicitând anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de intimată, cu motivarea că există un litigiu pe rol purtat între aceleași părți cu privire la cuantumul creanței pe care intimata o pretinde în baza contractului menționat. Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 2359 din 25 aprilie 2007 și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 64/2005. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 10 din 11 februarie 2008 a admis excepția prematurității invocată de intimată și a respins contestația la executare ca prematur introdusă. Prin decizia nr. 3401 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, instanța a admis recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței comerciale nr. 559 din 11 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a casat sentința amintită și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin sentința comercială nr. 48 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis contestație la executare și a anulat formele de executare întocmite de creditoarea A.D.S., în baza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 19 decembrie 2000 până la data pronunțării hotărârii.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 379 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv ale art. 372 C. proc. civ., creanța pretinsă fiind contestată și făcând obiectul dosarului nr. 30307/3/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs A.D.S. invocând nelegalitatea hotărârii, prin raportare la dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., respectiv ale art. 3041 C. proc. civ. și a arătat, în esență, că hotărârea este dată cu încălcarea art. 261 C. proc.

civ., motiv care se încadrează în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, nu este motivată în fapt și nici nu cuprinde considerentele pentru care au fost anulate actele de executare, respectiv somația din 2 martie 2007, privind creanța subscrisei în valoare de 87.738.828,94 ron și 193.886,22 dolari S.U.A., atât timp cât s-a raportat doar la efectele juridice ale sentinței comerciale nr. 5970 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 30307/3/2007 deși, instanța de judecată s-a pronunțat în acest dosar doar în legătură cu o parte a creanței supusă executării silite, astfel că, pentru restul creanței executarea trebuie menținută. În al doilea rând, s-a susținut că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv care se încadrează în art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., anulând atât somația din 2 martie 2007 cât și actele viitoare până la pronunțarea hotărârii deși, contestatoarea a pretins doar anularea somației și a actelor subsecvente întocmite până la introducerea contestației. În fine, s-a criticat hotărârea și din perspectiva încălcării art. 399 C. proc. civ. combinat cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005, respectiv ale O.U.G. nr. 51/1998, privitoare la procedura de executare silită specială, care prevede în această situație recuperarea urgentă a creanțelor în baza unui contract care constituie titlu executoriu. Analizând recursul se găsește nefondat. În privința primului motiv se constată că hotărârea primei instanțe este dată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc.

civ., care obligă instanța să motiveze soluția în limitele cererii de chemare în judecată cu raportare la probele administrate și reținute în cauză ca fiind concludente și pertinente, cerințe respectate, baza argumentației juridice constituind-o contestarea întregii creanțe. În privința celui de al doilea motiv de recurs, se constată potrivit mențiunilor din practicaua hotărârii, că partea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare până la pronunțarea hotărârii, cerere prin care s-a completat obiectul contestației introductive și la care intimata – pârâtă, nu s-a opus în termenul legal, astfel că nu se mai poate invoca în această fază o vătămare procesuală, față de dispozițiile art. 132, art. 136 C. proc.

civ. În ceea ce privește cel de al treilea motiv de recurs, se constată că este, de asemenea, nefondat, deoarece chiar dacă prin legile invocate, contractul încheiat între părți constituie titlu executoriu, condițiile executării silite astfel cum rezultă din dispozițiile art. 379 C. proc. civ. cu care se completează dispozițiile speciale, impun, așa cum a reținut și prima instanță, condiția existenței unei creanțe certe. Ori, s-a demonstrat prin chiar cererea introductivă, că intimata – contestatoare a contestat întreaga creanță inclusă în somație, chiar dacă doar o parte a făcut obiectul unei judecăți de fond, pentru restul creanței vizând penalitățile de întârziere aferente investițiilor contractate, contestarea pretinsei nerealizări a acestora făcând incertă și această creanță, față de caracterul accesoriu al penalităților de întârziere în raport cu debitul principal.

Caracterul urgent al procedurii executării silite nu este astfel compatibil cu situația în care partea invocă apărări de fond privind chiar executarea contractului ce constituie titlu executoriu, așa cum rezultă în cauză, astfel încât, nu se poate reține nici încălcarea art. 399 C. proc. civ. combinat cu art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998, din această perspectivă. Față de cele arătate, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 48 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.