ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Buzău la data de 15 martie 2007, A.A.A.I. Poșta Câlnău a

formulat contestație la executare silită pornită de intimata A.D.S.,

în baza titlului executoriu - contractul de vânzare - cumpărare de

acțiuni din 19 decembrie 2000, solicitând anularea tuturor formelor de

executare silită efectuate de intimată, cu motivarea că

există un litigiu pe rol purtat între aceleași părți cu

privire la cuantumul creanței pe care intimata o pretinde în baza

contractului menționat.

Judecătoria Buzău prin

sentința civilă nr. 2359 din 25 aprilie 2007 și a declinat

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București,

conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2005.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 10 din 11 februarie

2008 a admis excepția prematurității invocată de

intimată și a respins contestația la executare ca prematur

introdusă.

Prin decizia nr. 3401 din 14

noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, instanța a admis recursul

declarat de contestatoare împotriva sentinței comerciale nr. 559 din 11

februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a casat sentința amintită și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința comercială nr.

48 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a admis contestație la executare și a anulat formele

de executare întocmite de creditoarea A.D.S., în baza contractului de vânzare -

cumpărare de acțiuni din 19 decembrie 2000 până la data

pronunțării hotărârii.

Pentru a se pronunța astfel s-a

reținut că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 379 alin.

(1) C. proc. civ. potrivit căruia nicio urmărire asupra bunurilor

mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță

certă, lichidă și exigibilă, respectiv ale art. 372 C.

proc. civ., creanța pretinsă fiind contestată și

făcând obiectul dosarului nr. 30307/3/2007 al Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Împotriva acestei hotărâri, a

formulat recurs A.D.S. invocând nelegalitatea hotărârii, prin raportare la

dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.,

respectiv ale art. 3041 C. proc. civ. și a arătat, în

esență, că hotărârea este dată cu încălcarea art.

261 C. proc. civ., motiv care se încadrează în art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât, nu este motivată în fapt și nici nu cuprinde

considerentele pentru care au fost anulate actele de executare, respectiv

somația din 2 martie 2007, privind creanța subscrisei în valoare de

87.738.828,94 ron și 193.886,22 dolari S.U.A., atât timp cât s-a raportat

doar la efectele juridice ale sentinței comerciale nr. 5970 din 29 aprilie

2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 30307/3/2007 deși, instanța de judecată s-a

pronunțat în acest dosar doar în legătură cu o parte a

creanței supusă executării silite, astfel că, pentru restul

creanței executarea trebuie menținută.

În al doilea rând, s-a susținut

că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv care

se încadrează în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., anulând atât somația

din 2 martie 2007 cât și actele viitoare până la pronunțarea

hotărârii deși, contestatoarea a pretins doar anularea somației

și a actelor subsecvente întocmite până la introducerea

contestației.

În fine, s-a criticat hotărârea

și din perspectiva încălcării art. 399 C. proc. civ. combinat cu

dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005, respectiv ale O.U.G. nr. 51/1998,

privitoare la procedura de executare silită specială, care prevede în

această situație recuperarea urgentă a creanțelor în baza

unui contract care constituie titlu executoriu.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

În privința primului motiv se

constată că hotărârea primei instanțe este dată cu respectarea

dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., care obligă

instanța să motiveze soluția în limitele cererii de chemare în

judecată cu raportare la probele administrate și reținute în

cauză ca fiind concludente și pertinente, cerințe respectate,

baza argumentației juridice constituind-o contestarea întregii

creanțe.

În privința celui de al doilea

motiv de recurs, se constată potrivit mențiunilor din practicaua

hotărârii, că partea a solicitat admiterea contestației la

executare și anularea tuturor formelor de executare până la

pronunțarea hotărârii, cerere prin care s-a completat obiectul

contestației introductive și la care intimata – pârâtă, nu s-a

opus în termenul legal, astfel că nu se mai poate invoca în această

fază o vătămare procesuală, față de

dispozițiile art. 132, art. 136 C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de al

treilea motiv de recurs, se constată că este, de asemenea, nefondat,

deoarece chiar dacă prin legile invocate, contractul încheiat între

părți constituie titlu executoriu, condițiile executării

silite astfel cum rezultă din dispozițiile art. 379 C. proc. civ. cu

care se completează dispozițiile speciale, impun, așa cum a

reținut și prima instanță, condiția existenței

unei creanțe certe.

Ori, s-a demonstrat prin chiar

cererea introductivă, că intimata – contestatoare a contestat

întreaga creanță inclusă în somație, chiar dacă doar o

parte a făcut obiectul unei judecăți de fond, pentru restul

creanței vizând penalitățile de întârziere aferente

investițiilor contractate, contestarea pretinsei nerealizări a

acestora făcând incertă și această creanță,

față de caracterul accesoriu al penalităților de întârziere

în raport cu debitul principal.

Caracterul urgent al procedurii

executării silite nu este astfel compatibil cu situația în care

partea invocă apărări de fond privind chiar executarea

contractului ce constituie titlu executoriu, așa cum rezultă în

cauză, astfel încât, nu se poate reține nici încălcarea art. 399

C. proc. civ. combinat cu art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998,

din această perspectivă.

Față de cele arătate,

recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 48 din

13 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2010.