ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Buzău, prin

sentința civilă nr. 4514 din 9 octombrie 2006, a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat

competența de soluționare a contestației la executare formulată de

contestatoarea A.A.A.P. CÂLNĂU cu sediul social în comuna Poșta Câlnău, județul

Buzău în contradictoriu cu intimata A.D.S. cu sediul social în București, în

favoarea Curții de Apel București.

S-a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea

procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de către parteneri

contractuali dispozițiile cap. VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 se vor

aplica și A.D.S. în calitatea de instituție implicată în procesul de

privatizare. Astfel, reglementările cuprinse în art. 45 cap. IX din O.U.G. nr. 51/1998

stabilesc că cererile de orice natură referitoare la drepturile și obligațiile

bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea

răspunderii civile a persoanei fizice sau juridice sunt de competența Curții de

Apel în a cărei rază teritorială se află după caz, domiciliul părților.

Tribunalul Buzău, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 37 din 12 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de contestatoarea A.A.A. împotriva sentinței civile nr. 4514

din 9 octombrie 2006 a Judecătoriei Buzău, menținând motivarea expusă anterior.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 57 din 22 martie 2007, a admis

contestația la executare formulată de contestatoarea A.A.A.P. CÂLNĂU în

contradictoriu cu A.D.S. București și a anulat actele de executare silită

începute de intimată împotriva contestatoarei la data de 11 august 2006.

În fundamentarea acestei

soluții s-a apreciat că A.D.S. a început executarea silită împotriva

contestatoarei, invocând un titlu executoriu, sentința comercială nr. 4083 din 6

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, nu

și contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000,

încheiat între părți, pe ale cărui clauze s-au întemeiat pretențiile intimatei

în dosarul în care a fost pronunțată sentința menționată mai sus.

Intimata nu a ales să invoce

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000, cu

titlu, deși, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005,

acest contract constituie titlu executoriu. Sentința comercială nr. 4083 din 6

octombrie 2005 nu a avut caracterul de titlu executoriu, deoarece nu a fost

investită cu formula executorie.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 57 din 22 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a promovat recurs A.D.S. București, care a criticat această

hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul

respingerii contestației la executare formulată de A.A.A., ca nefondată, iar pe

cale de excepției ca inadmisibilă.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității

contestației la executare, fiind dată o interpretare eronată dispozițiilor art.

46 din O.U.G. nr. 51/1998. De asemenea, greșit a fost admisă contestația la

executare doar pentru considerentul că sentința comercială nr. 4083 din 6

octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 12971/2003 al Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, nu a fost investită cu formulă executorie, în

condițiile în care, instanța a reținut și a recunoscut caracterul executoriu al

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000,

titlul dobândit prin art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca

nefondat, recursul A.D.S. București pentru următoarele considerente.

Prin întâmpinare A.D.S. București,

a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, având în vedere

dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, care stipulează că reclamantul

este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază, și după caz,

interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

înainte de depunerea acestora în instanță.

Corect a apreciat instanța

de fond că art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu instituie o veritabilă procedură

prealabilă, iar corespondența părților, urmată de comunicarea acțiunii și a

întregii documentații depuse în instanță, nu poate conduce la un regim

sancționator excesiv, acela al inadmisibilității acțiunii. Mai mult, nu a fost

cauzat nici un prejudiciu și nici îngrădit dreptul la apărare al A.D.S., care a

avut posibilitatea să-și exercite toate drepturile procesuale.

Este de necontestat că A.D.S.,

în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 coroborat cu dispozițiile O.U.G.

nr. 5/1998, cu modificările și completările ulterioare, a procedat la

comunicarea titlului executoriu care a constatat soldul creanței în valoare de

35.462,57 dolari S.U.A., reprezentând penalități pentru nerealizarea

investițiilor asumate și nerealizate în anii 2001 - 2002 prin contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000. Din conținutul acestei

comunicări, cu nr. 80279 din 11 august 2006, s-a precizat că titlul executoriu

constatator al creanței îl constituie sentința comercială nr. 4083 din 6

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 12971/2003.

În materia executării

silite, art. 372 C. proc. civ., reglementează că executarea silită se va

efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris

care, potrivit legii constituie titlu executoriu.

În speță, A.D.S., explicit a

arătat că titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească, respectiv

sentința comercială nr. 4083 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Potrivit art. 374 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este

investit cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile

executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau

înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie.

Atât doctrina cât și

practica judiciară au evidențiat că dispozițiile referitoare la executarea

silită între care și acelea privind investirea hotărârilor cu formulă

executorie, au ca scop nu numai de a pune la dispoziția celor interesați

posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre

judecătorească sau un titlu executoriu, ci constituie o garanție procesuală a

debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către

creditorul urmăritor.

Dispozițiile analizate

anterior au un profund caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage

nulitatea urmăririi.

De esența unei corecte

stabiliri a situației de fapt și de drept, în contextul expus, este

împrejurarea că A.D.S. nu a înțeles să se prevaleze de existența contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 98 din 22 decembrie 2000, care constituia

în condițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005 titlu executoriu, preferând a

valorifica o hotărâre judecătorească, sentința comercială nr. 4083 din 6

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

care nu a fost investită cu formula executorie, neîndeplinind exigența unui

titlu executoriu.

În baza art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 11.900 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata A.A.A.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.D.S. București

împotriva sentinței comerciale nr. 57 din 22 martie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta A.D.S. București, împotriva sentinței nr. 57 din 22 martie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 11.900

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei A.A.A. POȘTA

CÂLNĂU.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 februarie 2008.