ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3546/2008

HOTĂRÂRE
27.11.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3546/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Buftea,

prin sentința civilă nr. 1659 din 28 martie 2007, a admis excepția

necompetenței materiale invocată prin întâmpinare de intimata A.V.A.S. cu

sediul social în București și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe contestatoarea T.A. SA cu sediul social în oraș Voluntari sat Pipera

județul Ilfov în contradictoriu cu A.V.A.S. București în favoarea Curții de

Apel București, având în vedere că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998

republicată, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în

legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate

pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele

decât debitorii definiți la art. 38, sânt de competența Curții de Apel în a cărei

rază teritorială se află sediul, sau după caz domiciliul pârâtului și se judecă

de urgență și cu precădere.

Curtea de Apel

București, prin sentința comercială nr. 197 din 19 octombrie 2007, a respins

excepția prematurității contestației la executare, invocată de A.V.A.S. București

ca neîntemeiată. De asemenea, a respins contestația la executare formulată de

contestatoarea T.A. SA în contradictoriu cu A.V.A.S., ca nefondată.

S-a reținut, că se

impune respingerea excepției prematurității contestației, invocată de A.V.A.S.

prin întâmpinare, în temeiul art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 58/1998, întrucât

petenta a investit instanța inițial la Judecătoria Buftea, iar intimata și-a formulat apărarea atât pe excepție cât și pe fondul

cauzei, astfel încât, această instituție a luat la cunoștință de obiectul

cererii și documentația depusă.

Pe fondul

contestației la executare formulată de SC T.A. SA împotriva somației nr. 1691

din 9 februarie 2007 emisă de A.V.A.S. și a titlurilor executorii nr. 1484 din 14

ianuarie 2004 emise de C.M. și 3366 din 4 februarie 2004 emise de C.A.S.

Brașov, prin care s-a solicitat anularea acestora, s-a apreciat că prin adresa

A.V.A.S. nr. VP1/1691 din 9 februarie 2007 contestatoarei i-au fost comunicate

titlurile executorii mai sus menționate, aceasta fiind somată ca în termen de 5

zile lucrătoare de la primirea comunicării să achite suma totală de 233.531,75

Ron.

În ceea ce privește

creanța preluată de A.V.A.S. de la C.A.S. M. în baza Protocolului nr. 40 din 17

noiembrie 2003, și actul adițional rectificativ nr. 1 din 16 februarie 2004,

reprezentând contribuția restantă datorată la F.N.U.A.S.S. aceasta a fost

diminuată de la A.U.B. SA, care se află în faliment, în dosarul nr. 281/3/2002,

al Tribunalului Brașov, secția comercială, astfel încât, titlul executoriu nr. 1484

din 14 ianuarie 2004 urmează a fi menținut.

În ceea ce privește

creanța deținută de A.V.A.S. în baza titlului executoriu 3366 din 4 februarie

2006 se constată că acesta nu este prescrisă. În conformitate cu art. 138 alin.

(1) din O.U.G. nr. 61/2002, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor

bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar

în care a luat naștere acest drept.

Debitul a fost

generat la nivelul anului 2001, iar conform codului de procedură fiscală,

dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen

de 5 ani, termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului

următor, celui în care s-a născut creanța fiscală.

Ca urmare, termenul

de prescripție începe să curgă la 1 ianuarie 2002, iar creanța a fost preluată

în termen prin protocolul nr. 27 din 25 februarie 2007 potrivit O.U.G. nr. 95/2003,

privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanțe bugetare în vederea

încasării și virării lor la fondul unic de asigurări sociale de sănătate, A.V.A.S.

s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale C.A.S. M. și C.A.S.

Brașov, urmând ca recuperarea debitelor să se desfășoare în temeiul

dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998 republicată, modificată și completată privind

valorificarea unor active ale statului.

În speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 care prevede

un termen de prescripție de 7 ani al dreptului de a cere executarea silită a

creanțelor preluate de autoritate.

Conform tezei finale

a art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, acest termen de prescripție se va

aplica ori de câte ori creanța nu este prescrisă la momentul preluării.

Ori la data

perfectării celor două Protocoale de transfer, respectiv 40 și 27, din 17

noiembrie 2003, rectificate în data de 16 februarie 2004, respectiv 25

februarie 2004, creanța preluată de A.V.A.S. nu era prescrisă.

În cauză prescripția

a fost întreruptă și prin recunoașterea de către contestatoare a pretențiilor A.V.A.S.,

astfel cum rezultă din adresa înregistrată la A.V.A.S. sub nr. 19337 din 20

iunie 2006, prin care contestatoarea a propus eșalonarea datoriei.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 197 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC T.A. SA, care a

criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre judecătorească,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință admiterea

contestației la executare așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, s-a evocat aspectul că, în urma divizării, A.V.A.S.

trebuia să transfere sumele preluate de la A.U.B. SA conform declarațiilor

depuse de prezenta contestatoare și abia după ce aceste sume nu mai figurau la

fișa de plătitor ale A.U.B. SA, se puteau emite titluri executorii și pentru SC

T.A. SA. Prin transferul sumelor la SC T.A. SA, intimata nu le-a mai radiat de

la A.U.B., întrucât și în prezent este înscrisă la dosarul de faliment al

acestei societăți. Normal era ca A.V.A.S. să se retragă de la masa credală a A.U.

și abia apoi să se emită titluri executorii către SC T.A. SA.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul contestatoarei SC T.A. SA pentru următoarele

considerente.

Conform cererii de

chemare în judecată, contestatoarea SC T.A. SA a formulat contestație în

anulare împotriva somației nr. 169 din 9 februarie 2007 și a titlurilor

executorii nr. 1484 din 14 ianuarie 2004 și nr. 3366 din 4 februarie 2004 emise

și comunicate la 1 martie 2007 de A.V.A.S. București, cu motivarea că aceste

titluri executorii sunt nelegale și netemeinice întrucât în evidențele

contabile ale intimatei, aceleași sume pentru aceleași obligații figurează și

în fișa de plătitor a A.U.B. SA, societate din care s-a efectuat divizarea.

Prin proiectul de

divizare (M. Of. nr. 1684/24.05.2005) s-a hotărât divizarea parțială a A.U.B. SA,

iar T.A. SA a preluat aproximativ 75 % din valoarea capitalului social precum

și 75 % din drepturile și obligațiile societății din care s-a desprins.

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei, este de necontestat că A.V.A.S. a

preluat de la C.A.S. a M. o creanță în valoare nominală de 236.300,38 lei noi

față de SC T.A. SA, prin protocolul de transfer de creanță nr. 40 din 17

noiembrie 2003, completat prin actul adițional rectificativ nr. 1 din 16

februarie 2004.

Tot A.V.A.S. a mai

preluat și o creanță în valoare nominală de 7.231,37 lei noi, tot față de SC T.A.

SA, prin protocolul de transfer de creanță nr. 27 din 25 februarie 2004.

Ambele protocoale de

transfer de creanță au fost perfectate în concordanță cu prevederile O.U.G. nr.

95/2003, care stipulează că titlurile de creanță aferente creanțelor bugetare

transferate constituie titluri executorii.

Nu pot fi primite

criticile recurentei, constant expuse pe parcursul procesului, în sensul că în

prezenta cauză se atacă aceleași titluri executorii și debite preluate de la A.U.B.

SA, A.V.A.S. solicitând aceleași sume și în dosarul de faliment al acesteia din

urmă.

Astfel, C.N.A.S. – C.A.S.J.

Brașov a comunicat debitoarei SC A.U. SA Brașov înștiințarea de plată, potrivit

căreia figurează cu obligații de plată restante, la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, la data de 30 iunie 2003 și neîncasate

la 31 decembrie 2003, în cuantum de 72.313,692 Rol.

La rândul ei, C.A.S.M.T.C.T.,

prin adresa nr. 1484 din 14 ianuarie 2004, a comunicat înștiințarea de plată rectificativă către SC A.U. SA București, potrivit căruia figurează cu obligații

de plată restante la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, la

data de 17 noiembrie 2003, în cuantum de 2.363.003.780 Rol.

Nu se poate crea o

confuzie cu privire la titlurile executorii supuse contestației, deoarece, așa

cum amplu documentat și bine argumentat, instanța de fond a examinat cronologic

toată evoluția drepturilor și obligațiilor asumate de părți, precum și cadrul

legal aplicabil, finalizând cu o justă și temeinică apreciere că întreaga

creanță deținută de A.V.A.S. nu este prescrisă.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC T.A. SA cu

sediul social în Alba-Iulia, împotriva sentinței comerciale nr. 197 din 19

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

având în vedere că nu se regăsește nici o cerință prevăzută de art. 304 C.

proc. civ.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC T.A. SA Alba Iulia împotriva sentinței comerciale nr.

197 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 noiembrie 2008.

Sursă