ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iunie 2006

contestatorul P.M. solicită, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare

emise de aceasta în baza titlurilor executorii - contract de credit din 15

aprilie 1998 și Actul adițional din 9 iunie 1998, contract de cauțiune din 27

martie 1998, constatându-se prescris dreptul intimatei de a cere executarea

silită.

La 30 august 2006

intimata formulează cerere de chemare în garanție a SC

R.B. SA.

Prin sentința civilă nr.

4076 din 21 septembrie 2006 Judecătoria Slatina admite excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Slatina invocată de intimată și declină competența de

soluționare a contestației la titlu, introdusă de contestator, în favoarea

Curții de Apel București, reținând incidența în cauză a dispozițiilor

imperative ale art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001

și modificată prin O.U.G. nr. 23/2004.

Prin Decizia nr. 1672

din 8 noiembrie 2006 Tribunalul Olt, secția civilă, respinge ca nefondat

recursul contestatorului împotriva sentinței Judecătoriei Slatina, confirmând

soluția și reținând, de asemenea incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 din

O.U.G. nr. 51/1998, ce trebuie interpretate în concordanță cu art. 1 din O.U.G.

nr. 95/2003, și ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2003.

Prin sentința

comercială nr. 144 din 25 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a-V-a

comercială, respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Curții

de Apel București, invocată de către contestator, admite excepția

prematurității invocată de intimată și respinge, ca prematur introdusă,

contestația la executare formulată de contestator, reținând - în acest sens -

incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care

stabilesc că cererile de orice natură în legătură cu activele bancare

neperformante preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel în a cărei

rază teritorială își are sediul intimata, ca și ale art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, care prevăd obligația reclamantului, în cauzele în care A.V.A.S.

figurează ca intimată, de a-i comunica cererea și actele doveditoare, anterior

înregistrării cererii la organul judecătoresc competent în vederea soluționării

grabnice și cu precădere a menționatelor litigii, contestatorul nedovedind că a

comunicat la A.V.A.S. cererea de contestație la executare și actele pe care

aceasta se întemeiază, context în care apreciază instanța că nu se mai impune

și analizarea excepției prescripției extinctive, invocată de contestator, și

nici a fondului contestației, precum nici a cererii de chemare în garanție,

formulată de intimată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 63 alin.

(1) C. proc. civ. în cel din urmă caz.

Împotriva sentinței

de mai sus contestatorul declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art.

304 C. proc. civ., admiterea acestuia și - în principal - casarea sentinței,

admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare, precum

și anularea încheierii de investire a titlului executoriu, iar - în subsidiar -

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Judecătoria

Slatina.

În fundamentarea

recursului său recurentul contestator reia susținerile formulate în fața primei

instanțe, invocând din nou excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

București față de dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998, competența de

soluționare revenind - în concepția sa - Judecătoriei Slatina, precum și

excepția prescripției extinctive a dreptului intimatei de a cere executarea

silită, indiferent dacă aceasta este considerată a fi de 3 ani sau de 7 ani,

excepție neexaminată de prima instanță; recurentul critică instanța fondului și

pentru greșita admitere a excepției prematurității, invocată de intimată, în

condițiile în care la data de 3 octombrie 2006 a comunicat intimatei

contestația cu recomandata, act nou depus în recurs, arătând și că - de altfel

- creanța la care se face referire în actele de executare a fost recuperată

integral de fosta Bancă Agricolă, creditoare în Dosarul de faliment al

debitoarei SC A.T. SRL nr. 61/F/1998.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul contestatorului este

fondat și urmează a fi admis.

Dacă prima instanță a

respins corect excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București dând

eficiență dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr.

409/2001, modificată prin O.U.G. nr. 23/2004, aspect soluționat de altfel cu

autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1672 din 8 noiembrie 2006 a

Tribunalului Olt, secția civilă, aceeași instanță a admis, eronat excepția

prematurității invocată de intimată.

Procedura prealabilă

prevăzută de dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 are ca finalitate

judecarea cu celeritate a litigiilor de orice natură în legătură cu creanțele

neperformante preluate la datoria publică în care A.V.A.S. este parte, scop în

care reclamantul este obligat să comunice acesteia cererea, actele pe care se

întemeiază, cu confirmare de primire, judecătorul urmând a nu primi cererea

fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare.

În cauza de față, cum

la Judecătoria Slatina - mai întâi investită - cererea contestatorului recurent

a fost primită de judecător fără a se cere petentului dovada comunicării

actelor către intimată, instanța realizând ea însăși această comunicare (fila

16 Dosarul nr. 6845/2006), scopul reglementării a fost atins, intimata având

suficient timp la dispoziție pentru a-și formula apărările, în baza verificării

realității celor solicitate prin contestație, cu atât mai mult cu cât

soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel București pe

rolul căreia pricina s-a înregistrat la 3 ianuarie 2007, dată față de care

procedura prevăzută de dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 se și

îndeplinise și de către contestator însuși la 3 octombrie 2006, cum rezultă din

actul nou depus în recurs (fila 6 dosar de recurs).

Astfel fiind,

intimata nefiind în nici un mod prejudiciată prin comunicarea cu întârziere a

cererii contestatorului și a actelor pe care aceasta se bazează, formal

procedura prevăzută de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 fiind îndeplinită

anterior înregistrării cauzei la Curtea de Apel București, excepția

prematurității invocată de intimată este neîntemeiată, instanța fondului

acceptând-o în mod greșit.

Întrucât prima

instanță, dând eficiență dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a

soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, cu aplicarea prevederilor

art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., recursul contestatorului urmează

a fi admis, sentința recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu prilejul

rejudecării instanța urmează a examina și excepția prescripției extinctive

invocată de contestator, precum și cererea de chemare în garanție formulată de

intimată, cu verificarea veridicității recuperării de către creditorul cedent a

creanței preluate de intimată, anterior acestei preluări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

contestatorul P.M., împotriva sentinței comerciale nr. 144 din 25 iunie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează sentința și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.