ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 93 din 11 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a admis contestația la executare formulată de contestatorii Ș.N. și Ș.I. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, anulând executarea silită pornită de intimată pentru valorificarea creanței de 246.738,46 dolari SUA. De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară din 14 octombrie 1996, autentificat din 18 octombrie 1996 și transcris în registrul de transcripțiuni imobiliare din 21 octombrie 1996. Prin Decizia nr. 3586 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de contestatori și s-a respins ca nefondat recursul declarat de intimata A.V.A.S.

București. La data de 8 ianuarie 2008, contestatorii Ș.N. și Ș.I. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 93 din 11 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, solicitând să se precizeze în mod lămuritor înțelesul și întinderea sentinței, în sensul de a completa întinderea efectelor anulării executării silite, urmând a fi menționat și contractul de cauțiune din 14 octombrie 1996, înscris în A.E.G.R.M. Contestatorii au solicitat instanței, soluționarea cererii în condițiile art. 281 1 C. proc. civ. Prin încheierea din 21 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței și a dispus completarea întinderii efectelor anulării executării silite pornită de A.V.A.S.

București, și asupra contractului de cauțiune din data de 14 octombrie 1996. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că demersul juridic al contestatoarei a fost determinat de acțiunea A.V.A.S. care a continuat executarea silită deși, prin hotărâre judecătorească irevocabilă formele de executare fuseseră anulate. S-a considerat că, deși în cadrul contestației la executare a fost analizat doar contractul de garanție imobiliară din 14 octombrie 1996, instanța a avut în vedere anularea tuturor formelor de executare ce au avut la bază titlurile comerciale prin actul din 27 martie 2006 emis de A.V.A.S. și anume: convenția de credit din 10 octombrie 1996 și actele adiționale la acestea, contractul de garanție imobiliară din 14 octombrie 1996, autentificat din 18 octombrie 1996 și contractul de cauțiune din 14 octombrie 1996. Constatând că sunt întrunite condițiile reglementate de art. 281 C. proc.

civ., nefiind analizate - distinct în cauză - valabilitatea contractului de cauțiune, instanța a admis cererea contestatorilor. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata care a invocat prevederile art. 304 pct. 7,9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând următoarele: - instanța de fond a fost învestită cu o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței, iar instanța de fond a calificat cererea ca fiind una de completare a dispozitivului. - fiind formulată după aproximativ 9 luni de la pronunțarea hotărârii a cărei completare s-a solicitat, cererea este tardivă în raport de prevederile legale care reglementează un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. - în mod greșit a fost admisă cererea de completare, având în vedere că aceasta este inadmisibilă, câtă vreme valabilitatea contractului de cauțiune nu a fost pusă în discuție niciun moment pentru că nu s-a constatat.

Intimații au depus la dosar nota de concluzii prin care au solicitat respingerea recursului întrucât instanța de fond a analizat corect cererea dedusă judecății, fiind calificată în mod corect ca o cerere de lămurire a dispozitivului. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin cererea introductivă, intitulată „cerere de lămurire a dispozitivului”, părțile au solicitat - precizarea în mod lămuritor a înțelesului și întinderea sentinței nr. 93 din 11 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în sensul de a completa întinderea efectelor anulării executării silite pornită de A.V.A.S., urmând a fi menținut și contractul de cauțiune din data de 14 octombrie 1996, înscris de A.E.G.R.M.

S-a invocat ca temei de drept, art. 281 1 C. proc. civ. În considerentele încheierii atacate instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. și menționând că nu s-a analizat distinct valabilitatea contractului de cauțiune, a admis cererea de completare a întinderii efectelor anulării executării silite pornită de intimata A.V.A.S. și asupra contractului de cauțiune. În dispozitiv s-a consemnat că se admite cererea și se dispune completarea întinderii efectelor anulării executării silite, în sensul celor menționate mai sus. În atare situație, Înalta Curte constată că există contrarietate atât în cadrul considerentelor cât și între acestea și dispozitiv, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Astfel, pe de o parte instanța face referire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. ce vizează lămurirea dispozitivului unei hotărâri, iar pe de altă parte dispune cu privire la completarea întinderii efectelor hotărârii și asupra contractului de cauțiune. Chiar dacă instanța nu menționează în mod explicit că „dispune completarea hotărârii.”, din modul de redactare rezultă că s-a procedat la o veritabilă completare a sentinței nr. 93 din 11 mai 2007 a Curții de Apel București. Cum completarea hotărârii este reglementată prin prevederile art. 281 2 C. proc. civ. care presupun condiții deosebite și termene precise, Înalta Curte consideră că modul în care a procedat instanța anterioară echivalează de fapt, cu o necercetare a fondului cauzei.

De aceea se impune casarea hotărârii atacate în temeiul art. 312 C. proc. civ. astfel încât instanța fondului să procedeze la lămurirea naturii cererii cu care a fost investită, la calificarea juridică corectă a cererii petenților, în raport de solicitările concrete și de temeiurile de drept invocate, motiv pentru care se impune admiterea recursului promovat de A.V.A.S. București cu consecința casării hotărârii atacate - în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. - și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul A.V.A.S. București împotriva încheierii din 21 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.