ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 93 din 11 mai 2007, Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prescripției

dreptului de a cere executarea silită și a admis contestația la executare

formulată de contestatorii Ș.N. și Ș.I. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

București, anulând executarea silită pornită de intimată pentru valorificarea

creanței de 246.738,46 dolari SUA.

De asemenea, s-a

constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară din 14

octombrie 1996, autentificat din 18 octombrie 1996 și transcris în registrul de

transcripțiuni imobiliare din 21 octombrie 1996.

Prin Decizia nr. 3586 din 9 noiembrie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

anulat ca netimbrat recursul declarat de contestatori și s-a respins ca

nefondat recursul declarat de intimata A.V.A.S. București.

La data de 8 ianuarie

2008, contestatorii

Ș.N.

și Ș.I. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 93 din 11

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

solicitând să se precizeze în mod lămuritor înțelesul și întinderea sentinței,

în sensul de a completa întinderea efectelor anulării executării silite, urmând

a fi menționat și contractul de cauțiune din 14 octombrie 1996, înscris în A.E.G.R.M.

Contestatorii au

solicitat instanței, soluționarea cererii în condițiile art. 281

1

C.

proc. civ.

Prin încheierea din

21 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

cererea de completare a dispozitivului sentinței și a dispus completarea

întinderii efectelor anulării executării silite pornită de A.V.A.S. București,

și asupra contractului de cauțiune din data de 14 octombrie 1996.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că demersul juridic al contestatoarei a fost

determinat de acțiunea A.V.A.S. care a continuat executarea silită deși, prin

hotărâre judecătorească irevocabilă formele de executare fuseseră anulate.

S-a considerat că,

deși în cadrul contestației la executare a fost analizat doar contractul de garanție

imobiliară din 14 octombrie 1996, instanța a avut în vedere anularea tuturor

formelor de executare ce au avut la bază titlurile comerciale prin actul din 27

martie 2006 emis de A.V.A.S. și anume: convenția de credit din 10 octombrie

1996 și actele adiționale la acestea, contractul de garanție imobiliară din 14

octombrie 1996, autentificat din 18 octombrie 1996 și contractul de cauțiune

din 14 octombrie 1996.

Constatând că sunt

întrunite condițiile reglementate de art. 281 C. proc. civ., nefiind analizate

- distinct în cauză - valabilitatea contractului de cauțiune, instanța a admis

cererea contestatorilor.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs intimata care a invocat prevederile art. 304 pct. 7,9

și art. 304

1

C. proc. civ., susținând următoarele:

- instanța de fond a

fost învestită cu o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței, iar instanța

de fond a calificat cererea ca fiind una de completare a dispozitivului.

- fiind formulată

după aproximativ 9 luni de la pronunțarea hotărârii a cărei completare s-a

solicitat, cererea este tardivă în raport de prevederile legale care

reglementează un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

- în mod greșit a

fost admisă cererea de completare, având în vedere că aceasta este

inadmisibilă, câtă vreme valabilitatea contractului de cauțiune nu a fost pusă

în discuție niciun moment pentru că nu s-a constatat.

Intimații au depus la

dosar nota de concluzii prin care au solicitat respingerea recursului întrucât

instanța de fond a analizat corect cererea dedusă judecății, fiind calificată

în mod corect ca o cerere de lămurire a dispozitivului.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea

introductivă, intitulată „cerere de lămurire a dispozitivului”, părțile au

solicitat - precizarea în mod lămuritor a înțelesului și întinderea sentinței nr.

93 din 11 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în sensul de a

completa întinderea efectelor anulării executării silite pornită de A.V.A.S.,

urmând a fi menținut și contractul de cauțiune din data de 14 octombrie 1996,

înscris de A.E.G.R.M.

S-a invocat ca temei

de drept, art. 281

1

C. proc. civ.

În considerentele încheierii

atacate instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ. și menționând că nu s-a analizat distinct valabilitatea

contractului de cauțiune, a admis cererea de completare a întinderii efectelor

anulării executării silite pornită de intimata A.V.A.S. și asupra contractului

de cauțiune.

În dispozitiv s-a

consemnat că se admite cererea și se dispune completarea întinderii efectelor

anulării executării silite, în sensul celor menționate mai sus.

În atare situație, Înalta

Curte constată că există contrarietate atât în cadrul considerentelor cât și

între acestea și dispozitiv, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

Astfel, pe de o parte

instanța face referire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ. ce vizează lămurirea dispozitivului unei hotărâri, iar pe de altă

parte dispune cu privire la completarea întinderii efectelor hotărârii și

asupra contractului de cauțiune.

Chiar dacă instanța

nu menționează în mod explicit că „dispune completarea hotărârii.”, din modul

de redactare rezultă că s-a procedat la o veritabilă completare a sentinței nr.

93 din 11 mai 2007 a Curții de Apel București.

Cum completarea

hotărârii este reglementată prin prevederile art. 281

2

C. proc. civ.

care presupun condiții deosebite și termene precise, Înalta Curte consideră că

modul în care a procedat instanța anterioară echivalează de fapt, cu o

necercetare a fondului cauzei.

De aceea se impune

casarea hotărârii atacate în temeiul art. 312 C. proc. civ. astfel încât

instanța fondului să procedeze la lămurirea naturii cererii cu care a fost

investită, la calificarea juridică corectă a cererii petenților, în raport de

solicitările concrete și de temeiurile de drept invocate, motiv pentru care se

impune admiterea recursului promovat de A.V.A.S. București cu consecința

casării hotărârii atacate - în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. - și

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurentul A.V.A.S. București

împotriva încheierii din 21 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.