ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 962/2011

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Craiova la data de 3 decembrie 2008 sub nr. 24378/2/2008,

reclamanta SC C.C.R. SA Dolj a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București,

solicitând radierea ipotecilor inscripționate la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Craiova sub următoarele numere: 6666 din 16

septembrie 1997 pentru imobilul șopron Captator solar cu nr. de inventar 10477,

situat în localitatea Dăbuleni jud. Dolj; nr. 6670 din 16 septembrie 1997

pentru imobilele magazie cereale cu nr. de inventar 10333, situat în

localitatea Bechet, jud. Dolj și șopronul multifuncțional cu nr. de inventar

10513 situat în localitatea Bechet, jud. Dolj.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că, în baza contractului de credit nr. 58 din 6 august 1997, SC C.C.R.

DOLJ SA a contractat de la B.A. SA, sucursala Dolj, un credit în sumă de

3.450.000 RON, a cărui rambursare a fost garantată cu ipoteca instituită

conform contractului de garanție imobiliară nr. 33 din 12 septembrie 1997

autentificat sub nr. 2585 din 12 septembrie 1997 de B.N.P. C.E., asupra

imobilelor menționate în lista anexă la contract.

B.A. SA a cesionat toate creanțele

sale și recuperarea acestora către A.V.A.S., reclamanta, în calitatea sa de

debitoare, în cursul procesului de reorganizare judiciară la care a fost

supusă, achitând în totalitate creanțele tuturor creditorilor înscriși în

tabelul de creanțe, printre care s-a numărat și A.V.A.S. cu o creanță de

3.448.729,10 Ron.

Mai susține reclamanta faptul că,

deși a achitat debitul, A.V.A.S. a început executarea silită pentru suma de

946.889,05 dolari SUA.

Prin sentința comercială nr. 127 din

14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

s-a admis contestația la executare, soluție menținută și de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 2611 din 26 septembrie 2008, prin care

recursul declarat de A.V.A.S. București a fost respins ca nefondat.

În această situație reclamanta

consideră că se impune radierea ipotecilor menționate.

În drept reclamata și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 1788, art. 1800 C. civ. și art. 35, art. 36 din

Legea nr. 7/1996.

În dovedirea cererii reclamanta a

depus în copie următoarele înscrisuri: contractul de garanție imobiliară nr. 33

din 12 septembrie 1997; adresa nr. 32457 din 27 decembrie 2006 emisă de A.V.A.S.

privind începerea executării silite, decizia nr. 1051 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 1560/C/2000; decizia comercială nr. 127 din 14

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 344/3/2007; certificat de grefă eliberat de Înalta Curte de Casație

și Justiție referitor la soluția pronunțată în dosarul nr. 344/2/2007; ordine

de plată; confirmări de primire din 25 noiembrie 2008 și 27 noiembrie 2008.

La termenul din 25 februarie 2009

Judecătoria Craiova în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea de către Înalta Curte de

Casație și Justiție a cererii de revizuire care forma obiectul dosarului nr. 8914/1/2008.

La data de 3 martie 2010 reclamanta

a formulat cererea de repunere pe rol ca urmare a soluționării dosarului nr. 8914/1/2008.

La același termen de judecată,

instanța, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 a

invocat excepția de necompetență materială.

Prin sentința comercială nr. 5671

din 31 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova, instanța a admis excepția

menționată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția comercială.

La data de 13 mai 2010 pe rolul

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost înregistrat dosarul

nr. 4225/2/2010.

La data de 13 septembrie 2010

reclamanta a depus la dosar o cerere intitulată precizatoare, prin care a

solicitat, pe lângă radierea ipotecilor instituite asupra celor trei imobile și

a comandamentului nr. 15137 din 16 decembrie 1998, instituit asupra magaziei de

cereale (fila 11).

La dosar a fost depusă copia

comandamentului care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 726/E/1998

(fila 14 dosar C.A.B.)

Nu au fost administrate probe noi în

fața instanței competente material să soluționeze cauza.

Prin sentința comercială nr. 115 din

4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost

admisă cererea precizată formulată de reclamantă, s-a dispus radierea

ipotecilor inscripționate la BC.F. de pe lângă Judecătoria Craiova sub

următoarele numere: nr. 6666 din 16 septembrie 1997 pentru imobilul șopron

captator solar situat în localitatea Dăbuleni – Dolj , cu nr. inventar 10477,

conform extrasului de C.F. nr. 14472/2007; nr. 6672 din 16 septembrie 1997

pentru imobilul magazie cereale situată în localitatea Bechet-Dolj, nr.

inventar 10333, conform certificatului de sarcini nr. 37561 din 21 iunie 2010

emis de OCPI Dolj; nr. 6672 din 26 septembrie 1997 în favoarea BASA, nr.

inventar 10513, șopron multifuncțional conform certificatului de sarcini nr. 37566

din 21 iunie 2010 emis de OCPI Dolj, inclusiv radierea comandamentului nr. 15137

din 16 decembrie 1998 instituit asupra magaziei de cereale, conform

certificatului de sarcini nr. 37561 din 21 iunie 2010 emis de OCPI Dolj.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

La data de 6 august 1997 între

reclamantă și B.A. SA, sucursala Dolj, în calitate de creditor, s-a încheiat

contractul de credit nr. 58, prin care reclamantei i s-a acordat un credit în

sumă de 3.450.000 Ron.

Rambursarea creditului menționat a

fost garantată prin ipotecarea construcțiilor, respectiv silozuri și magazii,

situate în comuna Dăbuleni, comuna Bechet etc (vezi fila 9 dosar jud. Craiova),

conform contractului de garanție imobiliară nr. 33 din 12 septembrie 1997

autentificat sub nr. 2585 din 12 septembrie 1997 de B.N.P. C.E. încheiat de

părți.

Prin contractul de cesiune de

creanță nr. 681.000 din 14 decembrie 1999 creanțele B.A. SA au fost preluate de

A.V.A.S. București.

Prin decizia comercială nr. 127 din 14

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 344/2/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2611 din 26

septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care

recursul declarat de către A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 127 din 14 iunie 2007 a fost respins ca nefondat, instanța a admis contestația la executare (filele 14-17 dosar

Judecătoria Craiova) silită formulată de reclamanta SC C.C.R. SA Dolj și a

anulat formele de executare silită pornită de A.V.A.S. prin adresa nr. 43457

din 27 decembrie 2006, reținând că suma de 617724,67 dolari SUA pentru care s-a

pornit executarea silită, nu era datorată de către reclamantă, iar suma de

69454,72 dolari SUA reprezentând majorări și dobânzi la debitul principal care

a fost achitat de către reclamantă, nu era nici aceasta datorată, întrucât

procesul-verbal nr. 3219 din 17 ianuarie 2003 emis de C.A.S. Dolj a fost anulat

prin sentința irevocabilă nr. 206 din 29 martie 2004 pronunțată de Tribunalul

Dolj.

În consecință, întrucât printr-o

decizie irevocabilă (nr. 127 din 14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 344/2/2007) s-a stabilit

faptul că reclamanta a achitat integral debitul datorat (3.448.729,10 Ron)

intimatei – creditoare, rezultat din contractul de credit nr.58/6 august 1997,

creanța preluată la data de 14 decembrie 1999 de A.V.A.S. București, în baza

contractului de cesiune de creanță nr. 681000, prima instanță, în baza

dispozițiilor art. 1788 teza a 2-a C. civ. („Inscripțiile vor fi șterse….în

virtutea unei sentințe date în ultima instanță….”), și art. 1800 pct. 1 C. civ.

(„Privilegiile și ipotecile se sting 1. prin stingerea obligației principale….)

a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată și a dispus radierea

ipotecilor inscripționate la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria

Craiova sub următoarele numere: 6666 din 16 septembrie 1997 pentru imobilul

șopron captator solar, cu nr. de inventar 10477, situat în localitatea

Dăbuleni, jud. Dolj; sub nr. 6672 din 16 septembrie 1997 pentru imobilul

magazie cereale cu nr. inventar 10333, situat în localitatea Bechet, jud. Dolj,

și șopronul multifuncțional situat în localitatea Bechet, jud. Dolj” cu nr.

inventar 10513, ipotecă instituită prin încheierea nr. 6673 din 16 septembrie 1997

precum și radierea comandamentului nr. 15137 din 16 decembrie 1998 instituit

asupra magaziei de cereale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta A.V.A.S. București, aducându-i următoarele critici.

Hotărârea primei instanțe a fost dată

cu greșita aplicare a legii.

Astfel, în cauză erau aplicabile

dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 și modificată

prin O.U.G. nr. 23/2004, respectiv dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998/R, potrivit cărora, creanțele preluate de A.V.A.S. se consolidează

în dolari SUA, la data preluării, în baza raportului leu - dolari SUA la acea

dată.

În cauză, SC C.C.R. SA Dolj a

efectuat plăți în contul datoriei preluate de A.V.A.S. și după apariția Legii

nr. 409/2001, motiv pentru care A.V.A.S. a consolidat creanța de la data

preluării acesteia.

În baza contractului de cesiune de

creanță nr. 861000 din 14 decembrie 1999 încheiat cu B.A. SA a fost preluată o

creanță în sumă de 4.027.120 lei, fiind consolidată la valoarea de 2.241.023,93

dolari SUA, sumele

plătite se ridică la nivelul de 1.627.640, 23 dolari SUA iar soldul creanței

este de 613.383,70 dolari SUA.

Recurenta-pârâtă consideră că nu a

fost achitat integral debitul datorat în baza contractului de credit nr. 58 din

6 august 1997.

Recurenta a solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

Analizând sentința recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte Constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente.

În mod temeinic și legal prima

instanță a reținut că cererea de radierea a ipotecilor este întemeiată, atâta

timp cât reclamanta și-a achitat în întregime creanțele către recurenta-pârâtă A.V.A.S.,

acest lucru reținându-se printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă,

respectiv prin decizia comercială nr. 127 din 14 iunie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 344/2/2007 rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 2611 din 26 septembrie 2008 pronunțată de I.C.C.J.

Prin această hotărâre a fost admisă

contestația la executare silită formulată de reclamanta SC C.C.R. SA Dolj și

s-au anulat formele de executare silită pornită de A.V.A.S. prin adresa nr. 43457

din 27 decembrie 2006, reținându-se că suma de 617.724,67

dolari SUA, pentru care s-a pornit

executarea silită, nu era datorată de către reclamantă, iar suma de 69.454,72 dolari

SUA, reprezentând majorări și dobânzi la debitul principal, nu era nici aceasta

datorată, deoarece procesul-verbal nr. 3219 din 17 ianuarie 2003 emis de CAS

Dolj a fost anulat prin sentință irevocabilă nr. 206 din 29 martie 2004

pronunțată de Tribunalul București.

Prin urmare, în mod corect, s-a

stabilit faptul că reclamanta a achitat integral debitul datorat creditoarei A.V.A.S.,

rezultat din contractul de credit nr. 58 din 6 august 1997, creanță preluată în

baza contractului nr. 861.000 din 14 decembrie 1999.

Recurenta-pârâtă încearcă să

susțină, în contra unei hotărâri judecătorești irevocabile, că și-a consolidat

creanța în

dolari SUA,

la data preluării și că în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 21

alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998.

Această susținere nu poate fi

reținută, deoarece potrivit deciziei nr. XII din 20 martie 2006 a Secțiilor Unite ale I.C.C.J., dispozițiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 sunt

aplicabile și în cazul creanțelor preluate de A.V.A.S.

Ca atare, de la data deschiderii

procedurii insolvenței împotriva SC C.C.R. SA, nu au mai curs dobânzile,

majorările și penalitățile de întârziere împotriva acestei debitoare, inclusiv

pentru creanțele preluate de A.V.A.S.

Cum deciziile pronunțate în cazul

recursurilor în interesul legii sunt obligatorii, rezultă că susținerea

recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998 nu poate fi reținută.

Având în vedere cele de mai sus în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 115 din 4 octombrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 martie

2011.