ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3509/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele

:

La data de 13 martie 2003,

reclamanții L.V. și L.E. au chemat în judecată pârâta B.I.R., prin lichidator

SC R. SA Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța

de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă

autentificat la 8 decembrie 1997.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că pârâta a acordat un împrumut în valoare de 40.000.000 lei SC A.I.

SRL.

Restituirea împrumutului a fost

garantată prin înscrierea unei ipoteci asupra apartamentului proprietate

personală a reclamanților.

Agentul economic menționat a

restituit împrumutul garantat cu ipoteca înscrisă în C.F. din 8 decembrie 1997.

Ulterior, în baza contractului din

17 iulie 1998, pârâta a acordat aceluiași agent economic un nou împrumut în

valoare de 195.000.000 lei.

În noul contract, la garanții a fost

înscris contractul de ipotecă anterior.

Pârâta a investit cu formulă

executorie acest nou contract și a trecut la valorificarea ipotecii, deși

contractul de ipotecă nu privea acest din urmă împrumut, iar reclamanții nu au

semnat împrumutul de 195.000.000 lei în calitate de garanți ipotecari.

Prin sentința nr. 5938 din 8

octombrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de

ipotecă menționat.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că pentru garantarea celui de al doilea împrumut,

cum rezultă din actele dosarului, nu a fost respectată nici una din dispozițiile

Codului civil, cu referire la art. 1772, 1774 și 1776.

Prin decizia nr. 43 din 29 ianuarie

2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă

împotriva hotărârii primei instanțe.

S-a reținut ca nefiind făcută în

fața notarului, mențiunea ulterioară înscrisă de părți nu are valoare de înscris

autentic.

Nu a fost respectat nici principiul

specializării ipotecii.

În fine, forma autentică și

specializarea ipotecii sunt motive de nulitate a ipotecii.

Prin urmare, în raport de situația

de fapt rezultată din materialul probator administrat și dispozițiile legale

incidente, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de casare sau

modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

Pârâta a formulat următoarele

critici

:

- instanța de apel nu a ținut cont

că în cuprinsul ipotecii este trecută suma acordată prin contractul de

împrumut, garantată cu imobilul proprietatea reclamanților.

- aceeași instanță nu a observat că art.

1772 C. civ., sub aspectul condiției constituirii ipotecii prin act autentic, a

fost respectat în cauză;

- în mod eronat se reține că în

cuprinsul ipotecii nu se specifică natura și situația fiecărui imobil.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea

cererii de constatare a nulității absolute a contractului de ipotecă.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată următoarele

:

Contractul de ipotecă

(

dosarul nr. 5991/2003 al Judecătoriei Craiova

)

privește garantarea împrumutului de 40.000.000 lei

acordat agentului economic menționat.

În cel de al doilea contract de

împrumut acordat aceluiași agent economic

(

același

dosar

)

nu se regăsește semnătura

reclamanților și nu rezultă garantarea restituirii împrumutului prin încheierea

altui contract de ipotecă.

Pe contractul de ipotecă de rangul I

a cărei nulitate se cere a fi constatată, există o mențiune a reclamanților,

având următorul conținut “de acord cu contractul de credit”.

Ori, potrivit dispozițiilor legale

menționate, ipoteca convențională ia naștere din acordul de voință al părților,

prin încheierea unui contract de ipotecă care, între alte condiții, se

constituie valabil prin încheierea în formă autentică.

Cum actul autentic este reprezentat

de înscrisul care, după întocmire, este supus operației de autentificare de

către organul competent căruia legea îi recunoaște această calitate, în cauză

notarul; iar această condiție se constată a nu fi îndeplinită, în mod corect

prima instanță a admis cererea de constatare a nulității.

În fine, în cauză nu a fost luată

nici inscripția ipotecară, cu referire la cel de al doilea contract de

împrumut, iar contractul de ipotecă invocat de pârâtă nu privește acest din

urmă împrumut.

Ca atare, respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o

hotărâre legală, criticile formulate de pârâtă în recurs constatându-se a fi

neîntemeiate, respectiv neconfirmate de actele dosarului.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I.R.

Craiova, prin lichidator SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 43 din 29

ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2005.