ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3509/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 13 martie 2003, reclamanții L.V. și L.E. au chemat în judecată pârâta B.I.R., prin lichidator SC R. SA Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat la 8 decembrie 1997. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta a acordat un împrumut în valoare de 40.000.000 lei SC A.I. SRL. Restituirea împrumutului a fost garantată prin înscrierea unei ipoteci asupra apartamentului proprietate personală a reclamanților. Agentul economic menționat a restituit împrumutul garantat cu ipoteca înscrisă în C.F.

din 8 decembrie 1997. Ulterior, în baza contractului din 17 iulie 1998, pârâta a acordat aceluiași agent economic un nou împrumut în valoare de 195.000.000 lei. În noul contract, la garanții a fost înscris contractul de ipotecă anterior. Pârâta a investit cu formulă executorie acest nou contract și a trecut la valorificarea ipotecii, deși contractul de ipotecă nu privea acest din urmă împrumut, iar reclamanții nu au semnat împrumutul de 195.000.000 lei în calitate de garanți ipotecari. Prin sentința nr. 5938 din 8 octombrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de ipotecă menționat.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că pentru garantarea celui de al doilea împrumut, cum rezultă din actele dosarului, nu a fost respectată nici una din dispozițiile Codului civil, cu referire la art. 1772, 1774 și 1776. Prin decizia nr. 43 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe. S-a reținut ca nefiind făcută în fața notarului, mențiunea ulterioară înscrisă de părți nu are valoare de înscris autentic. Nu a fost respectat nici principiul specializării ipotecii. În fine, forma autentică și specializarea ipotecii sunt motive de nulitate a ipotecii. Prin urmare, în raport de situația de fapt rezultată din materialul probator administrat și dispozițiile legale incidente, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ. Pârâta a formulat următoarele critici : - instanța de apel nu a ținut cont că în cuprinsul ipotecii este trecută suma acordată prin contractul de împrumut, garantată cu imobilul proprietatea reclamanților. - aceeași instanță nu a observat că art. 1772 C. civ., sub aspectul condiției constituirii ipotecii prin act autentic, a fost respectat în cauză; - în mod eronat se reține că în cuprinsul ipotecii nu se specifică natura și situația fiecărui imobil. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de ipotecă.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele : Contractul de ipotecă ( dosarul nr. 5991/2003 al Judecătoriei Craiova ) privește garantarea împrumutului de 40.000.000 lei acordat agentului economic menționat. În cel de al doilea contract de împrumut acordat aceluiași agent economic ( același dosar ) nu se regăsește semnătura reclamanților și nu rezultă garantarea restituirii împrumutului prin încheierea altui contract de ipotecă. Pe contractul de ipotecă de rangul I a cărei nulitate se cere a fi constatată, există o mențiune a reclamanților, având următorul conținut “de acord cu contractul de credit”. Ori, potrivit dispozițiilor legale menționate, ipoteca convențională ia naștere din acordul de voință al părților, prin încheierea unui contract de ipotecă care, între alte condiții, se constituie valabil prin încheierea în formă autentică.

Cum actul autentic este reprezentat de înscrisul care, după întocmire, este supus operației de autentificare de către organul competent căruia legea îi recunoaște această calitate, în cauză notarul; iar această condiție se constată a nu fi îndeplinită, în mod corect prima instanță a admis cererea de constatare a nulității. În fine, în cauză nu a fost luată nici inscripția ipotecară, cu referire la cel de al doilea contract de împrumut, iar contractul de ipotecă invocat de pârâtă nu privește acest din urmă împrumut. Ca atare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, criticile formulate de pârâtă în recurs constatându-se a fi neîntemeiate, respectiv neconfirmate de actele dosarului.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I.R. Craiova, prin lichidator SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 43 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.