ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2258/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.Z. prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 396/COM/2001 al Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a chemat în judecată pe pârâții D.C.B.A. SA, sucursala a II-a Craiovița Nouă, în contradictoriu cu care a solicitat, ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea contractului de garanție imobiliară 14 din 13 octombrie 1998, autentificat sub nr. 5201 din 13 octombrie 1998. În motivarea cererii sale, reclamanta a invocat împrejurarea că a fost nevoită a consimți la încheierea contractului de mai sus, ca urmare a violențelor exercitate de soțul cu care este în divorț și care și-a impus punctul de vedere de a încheia un contract de gajare a locuinței comune în favoarea SC A.C.

SRL Craiova, ce a contractat un împrumut de la bancă și pe care, ulterior, nu și-a achitat respectivul împrumut. După data introducerii acțiunii, banca pârâtă a făcut dovada predării creditului neperformat la A.V.A.B. București, care a fost introdusă în cauză. Prin sentința nr. 764 din 5 aprilie 2001, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținând că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 956 și 957 C. civ.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care, prin decizia nr. 974 din 19 octombrie 2001, a schimbat în tot această sentință, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea contractului de ipotecă nr. 14 autentificat sub nr. 5201 din 13 octombrie 1998. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut din probele noi, administrate în apel, că semnarea contractului de gaj de către reclamantă s-a făcut cu vicierea consimțământului său prin violență, ceea ce atrage nulitatea relativă a contractului de garanție imobiliară încheiat, sancțiune prevăzută de art. 955 C. civ.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, A.V.A.B. București a declarat recurs și a invocat excepția de ordine publică a necompetenței Curții de Apel Craiova de a judeca recursul reclamantei. Recursul A.V.A.B. București este întemeiat și urmează a se admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 409/2001 - art. 19 19 – cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B. sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului. La art. 19 22 alin. (2) din același act normativ este înscrisă mențiunea că hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs.

Coroborând prevederile legale de mai sus, se impune concluzia că, în cazul judecării cauzelor privind creditele neperformante preluate de A.V.A.B., neprevăzându-se calea de atac a apelului, curtea de apel este instanța competentă să judece în primă instanță cauza, încât recursul pârâtei se va admite, vor fi casate hotărârile anterioare pronunțate în cauză și se va trimite dosarul instanței competente, respectiv, Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea pe fond a pricinii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.B. București, împotriva deciziei nr. 974 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează. Casează și sentința 764 din 5 aprilie 2001 a Tribunalului Dolj și trimite cauza instanței competente spre soluționare, respectiv, Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2003.