ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4847/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 930, pronunțată la

data de 21 iunie 2004, în dosarul nr. 841/COM/2004, secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Dolj, a admis acțiunea formulată de

reclamanții T.A.G. și T.E., împotriva SC A. SA și a constatat nulitatea

absolută a contractului de ipotecă din 28 mai 2003, autentificat de B.N.P. E.G.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în rezumat, că în lipsa creanței garantate nu există principiul

dublei specializări căruia ipoteca îi este supusă potrivit art. 1777 și art. 1776

C. civ., decât sub aspect formal.

Secția comercială a Curții de Apel

Craiova, prin decizia nr. 24 pronunțată la data de 27 ianuarie 2005, în dosarul

nr. 1214/COM/2004 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

tribunalului pe care a schimbat-o, în totalitate, în sensul că, pe fond, a

respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța menționata

decizie, instanța de apel a reținut, în principal, că obligația de specializare

în actul de constituire a ipotecii este îndeplinită sub dublul aspect al

specializării: imobilul ipotecat și suma garantată.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel au formulat recurs intimații reclamanți, invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în

esență, că instanța de apel a interpretat, eronat, clauzele contactului și a

aplicat greșit art. 1776, raportat la art. 1746, ignorând că ipoteca trebuie să

fie specializată sub aspectul creanței garantate.

Intimata a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului apreciind neîntemeiate criticile formulate

în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că instanța

de apel a dat o corectă interpretare actului juridic dedus judecății: contractul

de ipotecă autentificat la 28 martie 2003 din perspectiva cerințelor

principiului specialității ipotecii și nu avea a interpreta contractul, iar

simpla referire la acesta în considerentele deciziei atacate nu este de natură

să justifice critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Examinarea susarătatului contract de

ipotecă relevă că acest act juridic arată natura și situația imobilului

ipotecat, astfel cum prevede art. 1774 C. civ. și, deopotrivă, precizează suma

garantată prin ipotecă ca fiind de 200.000.000 lei, conform cerințelor art. 1776

C. civ.

Așa fiind, se constată că regulile

ce constituie principiul specialității ipotecii sunt îndeplinite în cauză,

instanța de apel făcând, prin raportare la art. 1746 C. civ., o corectă

aplicare a precizatelor dispoziții legale ce le consacră, aspect ce înlătură

critica ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate

Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții T.E. și T.A.G., împotriva deciziei nr. 24 din 27 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Craiova ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2005.