ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2940/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1933 din 14 februarie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea

promovată de reclamanta SC O. SA în contradictor cu SC A.U. SRL și K & N E.

SA având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat

la 22 august 2003, încheiat între pârâte, ca neîntemeiată subsecvent

respingerea excepției calității procesuale active.

Instanța

de fond a reținut că cererea cu care a fost investită este o cerere în

constatarea nulității absolute, nu o acțiune revocatorie, că reclamanta este

creditoarea pârâtei SC A.U. SRL după cum rezultă din sentința nr. 397 din 20

iunie 2005 a Tribunalului Vâlcea și că între pârâte s-a încheiat o convenție la

6 martie 2003 prin care pârâta SC A.U. SRL recunoaște față de pârâta K & N E.

SA o datorie de 219.678 dolari SUA și 453.489 Euro pentru a cărui garantare a

încheiat două contracte de ipotecă autentificate la data de 22 august 2003.

Excepția

lipsei calității procesuale active a fost respinsă, constatându-se calitatea de

creditoare a reclamantei.

Pe

fond s-a apreciat că, contractul de ipotecă îndeplinește condițiile de

validitate prevăzute de art. 1776 și art. 1771 C. civ., că probele nu au

relevat încheierea unei cesiuni de debit în dauna reclamantei și că aspectele

privind viciile de formă ale cesiunii de debit sau calitatea părții care a

semnat-o nu au relevanță.

Curtea

de Apel București, secția VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 121 din

16 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, respingând

excepția lipsei de interes în formularea acțiunii.

Instanța

de apel a reținut că acțiunea cu care reclamanta a investit instanța este o

acțiune în nulitate nu o acțiune revocatorie iar motivul de nulitate invocat

constă în încălcarea principiului dublei specializări dar și în existența unei

cauze ilicite și a fraudei la lege.

Cu

privire la primul motiv de nulitate instanța de apel a reținut că prevederile

art. 1774 și art. 1776 C. civ. care reglementează principiul dublei

specializări a ipotecii nu au fost încălcate, prin contractele de ipotecă

încheiate fiind individualizate atât imobilul adus în garanție cât și garanția

garantată, identificate prin locație suprafață, vecinătăți și număr cadastral

iar creanța determinată prin preț.

Cu

privire la cauza de nulitate vizând ilicitatea cauzei contractului de ipotecă

ce ar fi încheiat cu scopul de a-i frauda interesele apelantei, instanța de

apel a reținut că probele nu relevă intenția intimatelor pârâte de a frauda

interesele apelantei, contractele fiind încheiate ulterior promovării acțiunii

în justiție de obligare la plată a pârâtei SC A.U. SRL la o sumă de bani iar

împrejurarea constituirii a două ipoteci nu poate proba ilicitatea cauzei ca de

altfel nici pretinsa încălcare a art. 5 și art. 8 din convenția intimatelor

datată 6 martie 2003.

În

contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanta SC O. SA și pârâta K

& N E. SA.

recurs pe cel reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 1774,

art. 1776, Legea nr. 31/1990 art. 966 și art. 968 C. civ., dezvoltarea

criticilor în susținerea acesteia antamează numai temeinicia hotărârii atacate.

Astfel, se critică reținerea de către instanța de

apel pe baza probelor administrate a elementelor de identificare a imobilului adus

în garanție, cum ar fi locația, suprafața și numărul cadastral, cuantumul

creanței la data de 10 martie 2004 care ar fi fost de 138.393,80 Euro și că în

ce privește sumele consemnate în contractul de ipotecă, asupra cărora părțile

s-au înțeles la 6 martie 2003 în Salonic, Grecia, nu exista niciun act

doveditor al cuantumului acestora, concluzia fiind că la data încheierii

actului de ipotecă din 22 august 2003, nu exista un act doveditor cum prevede

art. 1776 C. civ. sub sancțiunea nulității.

Că instanța de apel a respins încuviințarea probei cu

înscrisuri precum și a celorlalte probe în dovedirea faptului că

administratorul Simion Ion, nu a avut un mandat special pentru ipotecarea

imobilului conform statutului și Legii nr. 31/1990.

Cu privire la frauda intereselor reclamantei de către

pârâte și imoralitatea cauzei recurenta susține că dovada lor a făcut-o cu

înscrisuri dar și prin motivele de apel, contractul de ipotecă pe care pârâtele

l-au încheiat având o cauză imorală și fiind făcut în scopul de a-i frauda

interesele, prezentând un istoric al succesiunii contractelor încheiate de

pârâte.

Potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate, limitativ enumerate de acest text de lege.

Recurenta deși invocă motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. nu precizează în ce constă aplicarea sau interpretarea

greșită a legii, toată dezvoltarea în fapt a recursului privind numai

aprecierea probatoriului de către instanța de apel în stabilirea unei situații

de fapt, raportarea la anumite texte de lege fiind una formală sub aspectul

condiției legalității la care este limitat controlul instanței de recurs.

Cum potrivit art. 302

1

lit. c), sub

sancțiunea nulității, cererea de recurs trebuie să cuprindă cumulativ motivele

de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum din dezvoltarea evocată nu se

identifică motive de nelegalitate, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii

prevăzută de textul de lege citat și va declara nulă cererea de recurs

promovată astfel de reclamantă.

deciziei atacate motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărei

dezvoltare arată că:

- nelegal instanța de apel a respins excepția lipsei

de interes deoarece, în primul rând reclamanta nu invocă asupra imobilului ce

face obiectul contractului de ipotecă a cărui anulare o solicită, un drept real

sau un drept de ipotecă cu un rang de preferință prioritar și în al doilea rând

reclamanta nu justifică un interes propriu în formularea acțiunii, calitatea sa

de creditor chirografar conferindu-i doar un interes eventual, nu unul actual;

- reclamanta nu justifica un interes în formularea

cererii de chemare în judecată întrucât a intervenit prescripția dreptului de a

obține executarea silită a sentinței nr. 397 din 20 iunie 2005 a Tribunalului

Vâlcea, secția comercială, greșit apreciind instanța de apel asupra

recunoașterii datoriei de către pârâta SC A.U. SRL la 18 ianuarie 2007,

înscrisul aflat la fila 219 din dosarul de fond nefiind semnat și ștampilat.

3.

Recurenta reclamantă a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de

pârâtă prin care solicita respingerea acestuia instanțele de fond și de apel

apreciind corect asupra calității sale de creditor chirografar. Mai arată

intimata că a pornit executarea împotriva pârâtei SC A.U. SRL București încă

din 2004 contestațiile la executare însă nefiind soluționate până în prezent.

pârâtă nu este fondat.

Reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune

în constatarea nulității absolute.

Sancțiunea nulității absolute a unui act juridic spre

deosebire de a nulității relative, poate fi invocată nu numai de părțile care

au încheiat respectivul act și de succesorii lor dar de orice persoană chiar

dacă nu are legătură cu actul în sine dar care justifică totuși un interes,

nulitatea absolută fiind o sancțiune de ordine publică.

Prin urmare, interesul pe care trebuie să-l justifice

reclamantul într-o acțiune în nulitate absolută nu se identifică cu interesul

pe care trebuie să-l justifice cocontractantul când invocă nulitatea relativă,

de exemplu, sau oricare altă parte într-un raport juridic dedus judecății

pentru ceea ce solicita de la instanță, și ca atare acesta nu trebuie și nu

poate fi analizat din perspectiva condițiilor pe care interesul trebuie să le

îndeplinească în oricare altă acțiune, anume de a fi actual, personal și direct,

așa după cum nici calitatea procesuală activă nu se analizează în cazul

nulității absolute prin prisma corespondenței calității de reclamant cu

calitatea de titular al dreptului dedus judecății.

Dat

fiind caracterul de ordine publică a sancțiunii nulității, acțiunea cu privire

la aceasta poate fi promovată de orice persoană nu însă de un prenitus extranei

în raport cu actul juridic în cauză, cu condiția ca aceasta să justifice totuși

un interes în accepțiunea comună a acestui termen, de legătură și consecințe cu

actul juridic despre care se susține că la momentul încheierii lui a încălcat

dispoziții imperative ale legii, sau a fost încheiat în frauda acestora sau a

ordinii publice, justificare pe care reclamanta a făcut-o în motivarea acțiunii

sale.

Drept

urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate, față de cele ce preced

recursul declarat de pârâtă, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii privind

recursul declarat de reclamanta SC O. SA RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 121

din 16 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta K & N E. SA GRECIA împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2009.