ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3681/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3681/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta H.E. a chemat în

judecată pârâta A.V.A.S. București (A.V.A.S. București) solicitând constatarea

prescripției dreptului de a cere executarea silită a debitului ce rezultă din

titlurile executorii reprezentate de Convenția de credit nr. 24108 din 12 iulie

1996 și adendumurile la acestea, Convenția de credit nr. 24109 din 17

septembrie 1996 și adendumurile la acestea și contractul de ipotecă

autentificat sub nr. 3921 din 10 iulie 1996, precum și constatarea stingerii

ipotecii și radierea acesteia din registrele de publicitate imobiliară.

Prin întâmpinare pârâta a

invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința comercială nr.

9 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

și pe fond a solicitat respingerea contestației, termenul de prescripție fiind

întrerupt și suspendat.

Prin încheierea din 14

februarie 2007 instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat

apreciind că deși există identitate de părți excepția nu operează întrucât

contestatoarea invocă o altă situație.

La termenul din 28 martie

2007 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepție

respinsă pe motiv că formele de executare s-au demarat și împotriva

contestatoarei H.E.

La ultimul termen, pârâta a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, care a fost respinsă pe motiv că

cererea are caracterul unei contestații la executare.

Pârâta a mai invocat

excepția tardivității introducerii contestației la executare, pe motiv că a

fost introdusă după împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea titlului

executoriu.

Prin sentința comercială nr.

103 din 25 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins contestația la

executare formulată de H.E., ca tardiv formulată.

În motivarea hotărârii s-a

reținut, în esență, că debitoarea nu a formulat contestația la executare în

termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în

raport cu data când a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă.

S-a reținut că, la 28

noiembrie 2005, contestatoarei i-au fost comunicate titlurile executorii, reprezentate

de cele două convenții de credit și contractul de ipotecă, pentru creanța în

valoare de 903.899,49 dolari S.U.A. consolidată conform art. 21 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1990, iar contestația la executare a formulat-o la data de 18 octombrie

2006 (data poștei).

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se arată că instanța a calificat în mod greșit cererea ca fiind o

contestație la executare întrucât nu a avut cunoștință de vreun act începător

de executare, titlurile executorii la care face referire pârâta nefiindu-i

comunicate la domiciliul său din București, așa cum prevede legea.

Recurenta precizează că

cererea a fost formulată nu ca urmare a luării la cunoștință de începerea

executării silite ci ca urmare a faptului că a aflat că alți garanți ipotecari

ai acelorași contracte de credit au solicitat constatarea prescripției

dreptului de a cere executarea silită a acestor contracte, cerere ce a fost

soluționată irevocabil prin decizia nr. 3101 din 23 octombrie 2006 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în dosarul nr. 1197/2/2006,

constatându-se prescripția dreptului la executarea silită a convențiilor de

credit.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr din verificarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a solicitat constatarea

prescripției dreptului A.V.A.S. București de a cere executarea silită a

debitului ce face obiectul următoarelor titluri executorii:

- convenția de credit nr. 24108

din 12 iulie 1996 încheiat de B. cu SC G.T.I. SRL și adendumurile nr. 1, 2, 3,

4 și 5/1996 având ca scadență pentru rambursarea integrală data de 17 aprilie

1997.

- convenția de credit nr. 24109

din 21 august 1996 încheiată de B. și SC G.T.I. SRL și adendumurile nr. 1, 2 și

3/1996, cu scadență la 17 aprilie 1997.

- contractul de ipotecă

încheiat de H.E. și B. SA autentificat cu nr. 3921 din 10 iulie 1996 la B.N.P.

A.Ș.

Această creanță a fost

cesionată de B. fiind preluată de A.V.A.S. București în baza contractului de

cesiune de creanță nr. 246158 din 21 iulie 1999.

Întrucât B. și respectiv A.V.A.S.,

după preluarea creanței, nu au procedat la executarea silită a creanței în

termenul de prescripție prevăzut de lege, reclamanta a solicitat constatarea

prescripției dreptului de a cere executarea silită a debitului.

Din probele administrate în

cauză nu rezultă că reclamanta a avut cunoștință de un act începător de

executare, titlurile executorii fiind comunicate pe adresa din București Str. Distror,

la data de 17 noiembrie 2005, în timp ce domiciliul debitoarei era în

Bulevardul Constantin Brâncoveanu sector 5 din data de 18 iunie 2004, astfel

cum rezultă din xerocopia cărții de identitate.

Față de această situație,

instanța de fond a reținut în mod greșit că debitoarea nu a formulat

contestația la executare în termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ.

Data scadenței pentru

rambursarea integrală a creditului a fost 17 aprilie 1997, iar creditoarea nu a

procedat la executarea silită în termenul de prescripție prevăzut de art. 405 alin.

(1) teza I C. proc. civ., respectiv 3 ani.

În această situație și având

în vedere că nu a intervenit nici una din cauzele de suspendare sau întrerupere

a prescripției prevăzute de art. 405

1

și art. 405

2

C.

proc. civ., se constată că dreptul creditoarei A.V.A.S. București este

prescris.

Pentru aceste considerente,

urmează să se admită recursul, să se modifice sentința și să se constate ca

fiind prescris dreptul de executare silită a convențiilor de credite nr. 24108

din 12 iulie 1996 și nr. 24109 din 17 septembrie 1996, cu adendumurile

ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

debitoarea H.E. împotriva sentinței nr. 103 din 25 aprilie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică sentința recurată

în sensul că admite contestația la executare formulată de H.E. și constată

prescris dreptul la executare silită a convențiilor de credit nr. 24108 din 12

iulie 1996 și 24109 din 17 septembrie 1996 cu adendumurile ulterioare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 noiembrie 2007.