ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția civilă sub nr. 53/CIV/2006 contestatorii U.V. și U.G. au chemat

în judecată pe intimata A.V.A.S., solicitând să se dispună anularea formelor de

executare cu privire la imobilul proprietatea lor, situat în Corabia, județul

Olt, precum și radierea ipotecii instituită asupra imobilului menționat.

În motivarea cererii,

contestatorii au arătat că au primit somația de executare de la intimată,

precizându-se că executarea se face în baza contractului de credit nr. 2727 din

23 aprilie 1993, încheiat între fosta B.A. SA –Sucursala Olt și SC I. SRL –

Corabia, pentru un credit de 8.200.000 lei vechi, credit garantat prin

instituirea unei ipoteci asupra imobilului anterior menționat. Contestatorii

susțin că ipoteca a fost constituită pentru garantarea creditului de 16.000.000

lei vechi ce urma a fi contractat personal de către aceștia, dar că nu a mai fost

finalizat actul de împrumut cu banca. Se mai susține că creditul de 8.200.000

lei vechi a fost restituit integral de împrumutat.

A fost administrată proba cu

înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata a

invocat excepția necompetenței teritoriale, susținând că litigiul trebuie

soluționat de Curtea de Apel București, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998;

excepția tardivității contestației, apreciind că a fost depășit termenul de 15

zile prevăzut de art. 401 lit. c) C. proc. civ., calculat de la data la care

contestatorii au primit somația de executare; pe fond a solicitat respingerea

contestației la executare, arătând că actul de ipotecă respectă dispozițiile

legale în materie.

Prin sentința nr. 2 din 7

februarie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția civilă a admis excepția invocată

de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, reținând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 45

din O.U.G. nr. 51/1998.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială sub nr. 11397/1/2006.

Prin sentința comercială nr. 137 din 21 iunie 2007 s-a dispus respingerea

excepției tardivității contestației la executare; a fost admisă excepția

prescrierii dreptului de a cere executarea silită și au fost anulate formele de

executare; a fost respins capătul de cerere referitor la radierea ipotecii.

În considerentele sentinței,

judecătorul a reținut că excepția tardivității nu este fondată, contestatorii

depunând contestația în termenul legal de 15 zile de la data când au cunoscut

începerea executării silite; a fost apreciat ca fiind prescris dreptul de a

cere executarea silită, reținând că termenul de prescripție a început să curgă

la data când a devenit exigibilă creanța rezultată din contractul de credit,

respectiv la data de 30 august 1998, aplicând termenul de prescripție de 7 ani,

s-a reținut că acest termen s-a împlinit la data de 30 august 2005, în timp ce

intimata a început executarea silită prin emiterea titlului executoriu la data

de 1 septembrie 2005, ulterior împlinirii termenului de prescripție.

Împotriva a cestei sentințe

a formulat recurs intimata, prin decizia nr. 31/16 ianuarie 2008 fiind admis

recursul declarat, casată sentința instanței de fond și trimisă cauza spre

rejudecare, Înalta Curte de Casație și Justiție reținând că nu s-a împlinit

termenul de prescripție de 7 ani urmând a fi calculați de la data cesiunii de

creanță.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială sub nr. 7276/1/2007.

A fost administrată proba cu

înscrisuri, fiind pus în vedere intimatei să depună la doar copia contractului

de cesiune de creanță și actele anexate acestuia.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 135 din 10

septembrie 2005, a admis în parte contestația la executare, a anulat toate

actele de executare efectuate asupra imobilului contestatorilor, a respins

capătul de cerere privind radierea ipotecii și a obligat intimata să plătească

contestatorilor suma de 1.695,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut:

Astfel, se reține din

probele administrate că debitorul principal, SC I.C. SRL a încheiat mai multe

contracte de împrumut, fiecare dintre aceste contracte având constituite

garanții specifice. Dar, în nici unul dintre contracte nu se menționează că ar

fi fost adus cu titlu de garanție reală imobilul proprietatea contestatorilor.

Este adevărat că există un contract de garanție imobiliară încheiat cu cei doi

contestatorii cu privire la imobilul proprietatea acestora, dar în lipsa unui

contract de împrumut în care să se menționeze această garanție, nu se poate

aprecia producerea de efecte cu privire la instituirea menționatei garanții

Se mai reține, totodată, că

nici unul din contractele încheiate de debitorul principal nu are ca obiect

restituirea sumei de 16.000.000 lei vechi. De asemenea, contractul față de care

s-a susținut de către intimată că s-ar fi constituit garanția ipotecară are ca

obiect suma de 8.200.000 lei vechi, garanția adusă pentru acest împrumut fiind

reprezentată de utilajele agricole ce urmau a fi achiziționate cu suma

împrumutată.

În consecință, față de

considerentele reținute și constatând că garanția ipotecară nu și-a produs

efectele în lipsa contractului de credit al cărui accesoriu era, se apreciază

ca fiind întemeiată cererea contestatorilor, urmând a fi admisă în parte cu

privire la anularea formelor de executare.

Va fi respins capătul de

cerere privind radierea ipotecii constituită asupra imobilului proprietatea

contestatorilor, reținându-se că în ce privește modificarea înscrierilor din

cartea funciară există o procedură specială reglementată de lege, astfel încât nu

se poate dispune în prezenta cerere cu privire la acest aspect.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs, în termen legal, intimata A.V.A.S., care în temeiul art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., a solicitat modificarea în parte a

deciziei și pe fond respingerea contestației la executare.

În fapt, în susținerea

motivului de recurs, s-a susținut:

contestației, în raport de faptul că anunțul scoaterii imobilului la licitație

s-a comunicat contestatorilor la 14 decembrie 2005 iar aceștia au introdus

contestația la 4 ianuarie 2005.

stării de fapt, în sensul că nici unul dintre contractele încheiate cu

debitorul principal nu are ca obiect restituirea sumei de 16.000.000 lei vechi

și, în nici unul dintre contracte nu se menționează că ar fi fost adus cu titlu

de garanție reală imobilul proprietatea contestatorilor.

principiul disponibilității pronunțând o hotărâre prin care a acordat mai mult

decât s-a cerut, prin aceea că s-au anulat toate formele de executare.

Analizând decizia recurată

în raport, de criticile formulate și în raport de art. 304

1

C. proc.

civ. urmează a se reține că aceasta nu este afectată de nelegalitate.

În ceea ce privește

tardivitatea contestației, în raport de dovezile ce rezultă din dosarul cauzei

și anume: adresa din 8 decembrie 2005 de comunicare a scoaterii la licitație, a

bunului imobil primită la 14 decembrie 2005 și introducerea contestației la 29 decembrie

2005 cu recipisa 2404 din 29 decembrie 2005, rezultă că, s-a respectat termenul

prevăzut de art. 399 C. proc. civ., contestația fiind introdusă în termenul de

15 zile de la comunicarea anunțului mai sus menționat.

Nici ceea de-a doua critică

nu este fondată.

Astfel din probatoriul

administrat, rezultă că în mod just, instanța de fond a reținut că există un

contract de garanție imobiliară cu cei doi contestatori, dar în lipsa unui

contract de împrumut, în care să se menționeze această garanție, face ca,

contractul de ipotecă să nu producă nici un efect.

Contractul de împrumut

pentru suma de 8.200.000 lei, față de care s-a susținut de către recurentă că

s-ar fi constituit acea garanție imobiliară, a fost garantat cu utilajele agricole

ce urmau a fi achiziționat.

În ceea ce privește,

susținerea recurentei că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, urmează a

se reține că, în cauză s-au anulat toate actele de executare, în legătură cu

imobilul proprietatea contestatorilor așa cum aceștia au cerut, pentru

considerentele expuse.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 135 din 10

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta la 2000 lei

cheltuieli de judecată către intimații-contestatori.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2009.