ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2025

HOTĂRÂRE

08.04.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub număr de dosar x/2023, având ca obiect acțiune în constatare, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate împlinită prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumelor rezultate din contractul de credit x/26.08.2008, modificat prin actele adiționale subsecvente 1-5, cât și din contractul de ipotecă x/26.08.2008; să dispună radierea contractului de ipotecă x/26.08.2008 din cărțile funciare a Mun. București, sec. 2, respectiv a somației 499/uni/2012 din 20.06.2012 emisă de C. și înscrisă la poziția C11. Partea III sarcini în CF x și poziția 9 în CF x și a somației x/2023 din 18.03.2013 emisă de executor judecătoresc D. înscrisă la poziția C10. Partea III sarcini în CF x și poziția C13. partea III sarcini în CF x.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că dreptul pârâtei de a cere executarea silită este prescris, puterea executorie atât a contractului de credit, cât și a ipotecii fiind stinse, de la momentul declarării scadenței anticipate, 15 martie 2012, scurgându-se peste 11 ani.

Pentru toate aceste considerente, a solicit admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 405, art. 709 C. proc. civ., art. 1800 C. civ., Legea nr. 7/1996, Legea nr. 287/2011.

La data de 17 ianuarie 2024, pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 7965/2024 din 27 mai 2024 Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ.

Așa fiind, s-a constat că raportat la obiectul principal al acțiunii, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este instanța de la domiciliul pârâtului, iar din actele dosarului rezultă că pârâta B. S.A. are sediul în mun. Cluj-Napoca, județul Cluj.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că față de valoarea obiectului cererii (974.479,7 RON), care este superioară limitei de 200.000 de RON prevăzută în art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., devin incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competent material să soluționeze cererea fiind tribunalul. Capătul accesoriu de cerere urmează a fi soluționat de instanța învestită cu soluționarea cererii principale.

În ceea ce privește competența teritorială a tribunalului, chiar dacă la art. 7.2 din Contractul de ipotecă există o clauză atributivă de competență, prezenta acțiune nu se încadrează în dispozițiile clauzei, nefiind o acțiune care decurge strict din contractul de ipotecă. De asemenea, în condițiile în care instanța a reținut deja că prezenta cauză are ca obiect principal acțiunea în constatare, nici argumentele reclamantei referitoare la competența instanței învestite cu soluționarea acțiunii în rectificare CF nu pot fi primite, această acțiune fiind accesorie celei în constatare.

Pe cale de consecință, devin incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. care stabilesc competența în favoarea instanței de la domiciliul/sediul pârâtului.

Pentru aceste motive, prin sentința civilă nr. 5540/2024 din 13 noiembrie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Primind dosarul, Tribunalul Specializat Cluj a reținut, în esență, că prin neinvocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 2 București a operat o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, iar, în privința competenței sale teritoriale învestirea instanței a fost făcută în mod legal în raport de prevederile art. 109 și art. 116 C. proc. civ.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 282/2025 din 13 februarie 2025 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea promovată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună asupra împlinirii prescripției dreptului pârâtei de a cere executarea silită a sumelor rezultate din contractul de credit x/26.08.2008, modificat prin actele adiționale subsecvente 1-5, cât și din contractul de ipotecă x/26.08.2008. De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună radierea contractului de ipotecă x/26.08.2008 din cărțile funciare a Mun. București, respectiv a somației 499/uni/2012 din 20.06.2012 emisă de C. și înscrisă la poziția C11. Partea III sarcini în CF x și poziția 9 în CF și a somației x/2023 din 18.03.2013 emisă de executor judecătoresc D. înscrisă la poziția C10. Partea III sarcini în CF x și poziția C13. partea III sarcini în CF x.

Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L. a ales să învestească Judecătoria Sectorului 2 București în considerarea prevederilor art. 109 C. proc. civ., contractul de credit nr. x/26.08.2008 și contractul de ipotecă nr. x/26.08.2008 fiind încheiate cu Sucursala Unirii din Sectorul 2, București a pârâtei B. S.A. și contractul fiind derulat exclusiv în București, aspect ce rezultă și din răspunsul reclamantei la întâmpinare .

Potrivit art. 109 C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta".

Potrivit art. 116 C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Cu referire la competența materială, se constată că la termenul din 7 mai 2024, Judecătoria Sectorului 2 București (instanța inițial învestită) a acordat cuvântul părților pe excepția necompetenței materiale și teritoriale, rămânând în pronunțare asupra acestor aspecte.

Având în vedere că potrivit soluției de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 2 București a considerat că nu este competentă exclusiv din punct de vedere teritorial, rezultă că în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, aceasta s-a consolidat în favoarea judecătoriei.

Concluzionând, în raport de considerentele expuse, se constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 București (instanța inițial învestită) în favoarea căreia a operat o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv, iar, în privința competenței teritoriale se constată că învestirea acestei instanțe a fost făcută în mod legal în raport cu prevederile art. 109 și art. 116 C. proc. civ., așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă.