ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 438/2025

HOTĂRÂRE

13.02.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 438/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin contestația la executare introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la 11 martie 2024, sub nr. dos. x/245/2024, contestatorul A în contradictoriu cu intimata B Ltd, a solicitat să se dispună anularea somației imobiliare din 14 februarie 2024, a înștiințării emise la 14 februarie 2024, a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. x/2024; anularea încheierii emise în 14 februarie 2024 în dosarul de executare nr. x/2024 al B.E.J. C. A solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

II.1. Prin încheierea din 28 iunie 2024, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la cererea creditoarei B Ltd, la 15 ianuarie 2024, a fost înregistrată pe rolul B.E.J. C, sub nr. x/2024, cererea de executare silită având ca obiect aducerea la îndeplinire, pe calea executării silite, a obligațiilor de plată a sumelor de bani datorate de către contestatorul A în baza contractului de credit nr. 200898523/26.02.2008. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 1977/C.S./2023 din 29.01.2024 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr. y/245/2024, pentru recuperarea creanței în cuantum de 14.772,28 euro.

Prin încheierea din 12.03.2024, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite, întrucât debitorul și-a schimbat domiciliul în afara razei de competență teritorială a B.E.J. C.

S-a mai reținut de către instanță că, dispozițiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., determină instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, stabilind o competență teritorială exclusivă.

Astfel, reținând că, la data 15.01.20244 (când a fost înregistrată cererea de executare silită în baza căreia s-a constituit dosarul de executare nr. x/2024 al B.E.J. C), domiciliul contestatorului se afla în comuna (...), județul Bacău, în temeiul art. 22 alin. (2) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, pe care a admis-o, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

II.2. Prin sentința civilă nr. 1974 din 5 decembrie 2024, Judecătoria Onești, învestită prin declinare, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență ivit și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin încheierea nr. 1977 din 29 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. y/245/2024, s-a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 200898523/26.02.2008, în dosarul de executare nr. x/2024 aflat pe rolul BEJ C.

A constatat că, la data sesizării organului de executare, respectiv 15 ianuarie 2024 (data înregistrării de către BEJ C a cererii creditoarei și deschiderea dosarului execuțional nr. x/2024), debitorul avea domiciliul cunoscut în mun. (...), jud. Iași, iar doar ulterior pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (29.01.2024-f. 53 dos. declinat), în urma verificărilor efectuate de BEJ C a rezultat faptul că debitorul avea domiciliul legal în sat (...), Str. (...), com. (...), jud. Bacău, moment la care însă, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea silită a fost deja câștigată, în speță aceasta aparținând Judecătoriei Iași.

Totodată, a reținut dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că instanța care a încuviințat executarea silită este singura competentă pe întreaga durată a procedurii execuționale.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează contestația la executare formulată de contestatorul A împotriva executării silite începute de B.E.J. C, în dosarul nr. x/2024, la cererea creditoarei B Ltd.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind diferit cu privire la determinarea instanței de executare.

Înalta Curte reține că principiul unicității instanței de executare, prevăzut de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., are ca scop garantarea unei administrări eficiente a procedurii execuționale și evitarea dispersării competenței între diferite instanțe, ceea ce ar putea genera întârzieri și confuzii în aplicarea titlurilor executorii.

Acest principiu a fost consolidat și de Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a menționat în considerente decizorii că „ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.”

Această decizie cuprinde dezlegări de principiu, aplicabile în toate cauzele în care instanța de executare este stabilită și se ivesc ulterior incidente în executare, astfel încât reprezintă un reper obligatoriu în aplicarea corectă și uniformă a dispozițiilor legale aplicabile.

În cazul de față, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2024, la solicitarea creditoarei B Ltd, stabilind astfel instanța de executare conform principiului unicității acesteia.

Drept urmare, față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iași, instanță care a încuviințat executarea silită.

Faptul că, abia la momentul verificărilor efectuate în cadrul contestației la executare, a fost descoperit adevăratul domiciliu al debitorului (domiciliu avut și la data formulării cererii de executare silită), nu este de natură să atragă competența altei instanțe în soluționarea contestației la executare pendinte, de vreme ce instanța de executare a fost stabilită, odată cu încuviințarea executării silite, prin încheierea nr. 1977 din 29 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. y/245/2024.

Aceasta întrucât, astfel cum s-a menționat anterior, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care – exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu – toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Câtă vreme nu există nicio situație de excepție, dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând și decizia nr. 20/2021 pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, dedusă judecății.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul A, în contradictoriu cu intimata B Ltd, în favoarea Judecătoriei Iași, ca instanță care a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 1977 din 29 ianuarie 2024.