ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești, la data de 21 februarie 2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin executorul judecătoresc A., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.01.2023 emis de B. S.A., împotriva debitorului C., la cererea creditoarei D. S.A., pentru suma de 13.378,23 RON, reprezentând debit, dobânda remuneratoare, dobânda penalizatoare calculată ulterior scadenței anticipate, precum și cheltuielile de executare, prin toate modalitățile legale de executare silită.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 141 din 25 martie 2024, Judecătoria Zărnești a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect încuviințare executare silită, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin executorul judecătoresc A., privind pe creditoarea D. S.A. și pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Iași.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că debitorul nu are domiciliul în România, țara migrării fiind Republica Moldova, astfel că devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5553 din 23 aprilie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect încuviințare executare silită, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin executorul judecătoresc A., privind pe creditoarea D. S.A. și pe debitorul C. în favoarea Judecătoriei Zărnești; a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Zărnești și Judecătoria Iași și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului; din oficiu, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că debitorul s-a născut în Republica Moldova și a dobândit cetățenia română la data de 24 noiembrie 2021, stabilindu-și domiciliul în sat Moieciu de Sus, nr. 17, comuna Moieciu, județul Brașov, domiciliu care figurează activ și în prezent, aspect relevat de fișa DEPABD, dar și de conținutul titlului executoriu din anul 2023, când debitorul a indicat ca domiciliu activ adresa din România.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite declanșate împotriva debitorului C., la cererea creditoarei D. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.01.2023 emis de B. S.A., pentru suma de 13.378,23 RON, reprezentând debit, prin toate modalitățile legale de executare silită, și înaintată instanței de judecată de către A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc A..

În materia executării silite, art. 651 C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Ca atare, din punct de vedere al criteriului teritorial, norma în discuție identifică judecătoria ce devine instanță de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive, după cum urmează: în primul rând - ca regulă generală - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar și numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în țară, legiuitorul determină instanța de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării orga­nului de executare. În continuare, dacă la același moment indicat, nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliul sau sediul în țară, atunci instanța de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Aceste reguli de stabilire a instanței de executare nu permit creditorului a alege instanța competentă din punct de vedere teritorial deoarece variantele normative menționate reglementează ipoteze diferite care se exclud reciproc. Sub acest aspect, fiecare nouă regulă de determinare a instanței de execu­tare se aplică strict sub rezerva ineficienței normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată și exclusivă, ceea ce va elimina posibilitatea unui conflict de reguli sau existența vreunui drept de opțiune în favoarea creditorului.

Numai cea din urmă regulă, în ipoteza în care nici debitorul, dar nici creditorul nu își au domiciliul sau sediul în țară, recunoaște un drept de opțiune în favoarea creditorului în condițiile în care sediul biroului executorului judecătoresc ales de creditor va fi reper în determinarea instanței de executare.

Totodată, se reține că regula de determinare a instanței de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispozițiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire.

Reglementând competența funcțională, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Pentru determinarea competenței instanței de executare interesează, ca regulă, domiciliul sau sediul debitorului la momentul formulării cererii de executare, astfel că instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite trebuie să procedeze la verificarea competenței prin raportare la momentul la care cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, funcție de care se va determina instanța competentă.

În contextul reperelor de analiză expuse în stabilirea instanței de executare, Înalta Curte constată că debitorul C. figurează cu domiciliul activ în județul Brașov, începând cu data de 22 noiembrie 2021, deci și la data formulării cererii de executare silită - 16 februarie 2024, conform procesului-verbal din 19 martie 2024, aflat la dosar, ce consemnează rezultatul interogării bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, întocmit la solicitarea Judecătoriei Zărnești, verificare efectuată și de Judecătoria Iași, potrivit fișei de solicitare a interogării bazei de date aflate la fila x, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Zănești, potrivit H.G. nr. 102/2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 25 iunie 2021.

Cum ceea ce contează, ca element temporal în determinarea competenței teritoriale a instanței, este domiciliul debitorului de la momentul sesizării organului de executare, ținând cont că scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu poate fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a debitorului, faptul că țara de proveniență este Republica Moldova nu este în măsură să influențeze competența instanței de executare, prin aplicarea criteriului subsidiar, cel al sediului creditoarei, nefiind permise derogări ori interpretări contrare dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Zărnești este instanța competentă teritorial a soluționa cererea de încuviințare executare silită dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărnești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.